Gândirea, 1928 (Anul 8, nr. 1-12)

1928-08-01 / nr. 8-9

APOLOGIA VIRILITĂȚII * LITANII PENTRU FECIOARĂ DE MIRCEA ELIADE Mie însumi, în amintirea înfrângeri­lor, a coborîșurilor, a mediocrei vieți în care am viețuit — închin această tristă și eroică Apologie. C­ânt fecioarele­­ cânt tristețea fecioarelor ursite să plângă în sori. Cânt fecioarele ce au des­fătat voința virilă — și mușchii, și oasele, și odihna. Cânt fecioarele pentru tragica lor rochie. Cânt prada albă în brațe crescute din soare. Cânt zădarnica lor trudă, nostalgicele lacrimi pentru puritate, tânguirile lor în spaima poftei stăpânului. Cânt fecioarele ; cânt vrășmașul temut, cânt ispita caldă în înserat, cânt ochii cari au aflat să plângă și să înfrângă. Cânt fecioarele , cânt carnea cer ce curmă săgeata privirilor. Carnea fecioarelor ce tulbură seninul — al cerului, al ochiului, al duhului. Carnea fecioarelor, ce va înflori în patimă și se va pogorî — vis și umbră tulburătoare — pe toate drumurile ce se înalță către eroism. Cânt fecioarele­­ cânt tovarășul trist al tristului vis pe care eu îl slăvesc chemându-1 mascul. Cânt pasta ce s'a plămădit și în carnea noastră. Cânt îngerul smerit care lăcrămează și în sufletele noastre, blând și temut. Iar cântul meu e ură, și buzele mele sunt sânge, și ochii mei sunt sticliri de tăciuni, și brațul meu e semn înnălțat spre cer. Cânt vrăjile, cânt ispitele, cânt bucuriile cari ne-au luminat sexul în jalnicul său coborâș, i­or­fum de facle obosite, de pe crestele unde singur vântul netezește piatra. Ascultă lauda fecioarelor ; Trupuri albe, cu mlădieri ce mângâe ochiul, cu mireasmă de smirnă arsă pe jar ; Umeri albi, șerpi moi în cari buzele se adâncesc, supte, și se smulg fierbinți ; Gât neliniștit de Sulamită albă ; Sâni crescuți sub flacăra visurilor în miez de noapte, când gura saeră înfiorată desfătări, și genuchii se despart tragic ca o prevestire ; Sâni rotunzi și amari, pe cari spațiul îi îmbină ca pe un taler ; Pântec coprins în linii înghețate ; Pântec pur, pântec straniu ca o pădure tăcută, pântec încordat în așteptările minunei ; Șolduri verzi ca fruptul verde, carne învăluită în aburi tăinuiți, umbre ce dilată nări și în­fierbântă răsuflarea în piepturi ; 352

Next