Gândirea, 1930 (Anul 10, nr. 1-12)
1930-01-01 / nr. 1-2
UMANISMUL INDIAN DE MIRCEA ELIADE I. Titlul acestui eseu e neprecis și ambițiile lui imprudente, asemenea oricărei încercări de rapidă caracterizare a unui prea vast ansamblu cultural. Istoria întâmpină malițios pe cei cari socotesc că o pot prinde algebric sau expune în monstre. Totuși, istoria e, înainte de toate, depozitul viu al realizărilor, afirmărilor, negațiilor spirituale ale unui vis sau unui continent. Deși obscură, multiplă, paradoxală, neobosită, ilogică — nu există decât atât timp cât e retrăită sau înțeleasă. Chemarea generală către această îndeletnicire s’ar explica, poate, cercetând mecanismul cunoștinței istorice. Voința de degajare a trăsăturilor proeminente și de surprindere cauzală, e întâmpinată de instinctiva teamă a iluziilor expectative, teama de contribuția mai mult sau mai puțin conștientă a istoricului. Teamă care, deși comună oricărei spețe de conștință obiectivă, predomină considerabil și explicabil în cercetarea unui trecut cultural. Fără număr sunt ciudățeniile, falsele laude și stupiditățile ce s'au scris asupra Indiei. Asta poate fi sau nu o superstiție în ea însăși , dar, cert, e superstiție în ochii Occidentului. Iar prin Asia înțeleg nu continentul de aproximativă unitate, ci experiențele și terapeutica sa spirituală. Asia s'a bucurat de o tristă carieră în înțelegerea occidentalilor. Inaccesibilă celulei europene, a fost mutilată, vămuită, reconstituită și stilizată în sute de tâlcuiri. Acestea, datorită prodigiosului instinct european de a răspunde la toate întrebările, fie ele absurde sau iluzorii. Apusul a căutat categorii, asociații, mituri prin care să explice materialul de enigme și surprize adus de călători, de filologi și de legende. Foarte interesante observații s'ar aduna cercetând metodic istoria spiritului asiatic în înțelegerea Apusului. în ceiace privește India, sumar, s'ar putea spune că a fost prilej de trei mituri. Cel dintâi și cel mai zgomotos a fost mitul originelor ariene, probă de ceia ce produce filologia când se aplică să reconstituiască istoria. De la unitatea structurală a unui grup de limbi, s'a inserat unitatea rassei și a spiritului. Faptul nu e lipsit de adevăr, dar se întâmplă că elementele identice nu se surprind prin studiul lexicului și gramaticei, ci al noțiunilor, 34