Gândirea, 1937 (Anul 16, nr. 4)
1937-04-01 / nr. 4
Candirea IDEIA DE DESTIN DE VASILE BANCILA Elementele gândirii omenești, întrucât există o gândire care-și merita numele, sunt în fond comune tuturor timpurilor și locurilor. Ceea ce face să varieze profilul logic este, afară de ciudata pasiune pe care o au adesea oamenii de a se amputa în chip provizoriu, felul cum se structurează aceste elemente și accentul care se pune mai mult pe unele decât pe altele, după interesele spirituale diferite ale culturilor considerate fiecare în ansamblul ei. De aceea o reformă a logicei nu este, și aceasta mai mult decât în oricare alt domeniu, afară de cel al științei moralei, o întreprindere personală. In fizică, o mare descoperire sau o teorie mult mai convenabilă, poate să răstoarne, la un moment dat, situația științei. Chiar în religie, care e atât de tradițională, se pot ivi reformatori cu mână tare, cari să instaleze o nouă credință. In logică sau în morală însă un gânditor trebuie în primul rând să consemneze rezultatele evoluției istorice, iar temele noui, pe cari le oferă, trebuie să răspundă vibrațiilor de nouă structurare logică sau morală, pe cari le oferă ce e mai adânc, mai vital, și mai nobil în viața oamenilor. Revoluțiile în logică și morală sunt acasă la ele mai puțin ca oriunde. Autori, pe cari-i știm foarte ingenioși și originali în alte chestiuni, trebuie să se mulțumească însă să spună lucruri aproape obișnuite când e vorba de morală, personalitatea lor fiind salvată mai mult de felul cum motivează adevărurile. Iar în logică auzim din când în când refrenul, care vrea, alteori, să fie și o ușoară imputare, că nu s’au mai făcut mari progrese de la cutare filosof încoace... Refrenul se referă, ce e drept, la logica, în sens restrâns, dar el se poate aplica, dacă nu la fel dar în mare măsură, și logicai în înțeles larg, de știință a înțelegerii umane ca atare, sub toate aspectele ei fundamentale, înțeles în care o luăm aici. Acest refren e îndreptățit ca justețe de observație, dar nu și în direcțiile lui de imputare. Căci logica și morala, interesează de aproape echilibrul spiritului și o modificare frecventă sau prea radicală în aceste domenii ar aduce haosul. Totul se schimbă, se zice, și cu mult adevăr, și totul sunt anume constante de evoluție. Sunt constante cari rămân așa de la începutul și până la sfârșitul veacurilor și sunt constante relative. Printre aceste constante relative se găsesc și profilurile istorice ale moralei și logicei. Pentru ca acestea să se schimbe, e nevoie de o schimbare a fizionomiei istorice. Reforma logicei, ori a moralei, nu se face în cărți, ci în spirite. In cărți, ea numai se termină. Vorbim, natural, de spiritele alese, fiind 145