Gazeta de Duminică, ianuarie-iunie 1995 (Anul 2, nr. 1-24)

1995-01-13 / nr. 1

“Dumnezeul geniului meu m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nor de aur din marea de amar. Chipul lui Dumnezeu este chipul poporului. Vocea lui Dumnezeu este vocea poporului și fiindcă dau înțeles glasului poporului, sunt eu vocea lui Dumnezeu, căci in cumpănă lumii suntem una .. eu mă leg de trecuturi, fiindcă totdeauna am existat. Adesea iau de la istorie, de la păzitorul cel posomorât al trecutului, cheile lui de aur și deschid porțile inimii mele. Mihai EMINESCU manuscrisul 2254. f. 18—19. SERIE NOUĂ, ANUL II, NR. 1 (25) 13 -19 IANUARIE 1995 ¥ GAZETA DE DUMINICA EDITORI: ASTRA SA sI ALBER LA SĂPTĂMÂNAL DE OPINIE ȘI DE INFORMAȚIE FONDAT ÎN 1904 LA ȘIMLEU SILVANIEI Em­inescu Era întâiul an după Emines­­cu... în jurul poeziei — temple de piatră, magi, cerșetori, sol­dați cu coifuri de bronz, femei cu pântecele pline... Caravane se porneau spre cei 1000 de poli ai NE­PĂMÂNTULUI... Călău­ziți de o stea, criticii de la curtea Faraonului au început să sape deșertul, căutând — ziceau ei — harta primelor cuvinte cu care să dea la cap neisprăviților ce-l așteptau pe Luceafăr. Și tot săpând, tot săpând, au desco­perit un râu. O apă curgătoare limpede ca azurul cerului de ieri. Pe mal, o copilă își pieptăna pletele, un peștișor de aur zburda printre valurile ultimului gând, se auzea o muzică, ce de fapt nu era muzică. Au început să arunce cu pietre. Era nisip destul. Râul s-a transformat în fluviu. Au răsărit pomi și fructe pârguite. Heruvimii, tăcuți îngeri păzitori, cai albi se adăpau, o oaste întreagă în galop venea, pământul murmura... Cel mai înalt dintre ei a luat-o la fugă. Imediat, ceilalți l-au urmat. Dar pământul s-a închis. Nefericiții fură nevoiți să se așeze lângă fluviu. Așteptau. Treceau anii, îmbătrâneau. Ima­ginea era aceeași. Copila își pieptăna pletele, peștișorul de aur zburda printre valurile ul­timului gând, se auzea o muzică, ce de fapt nu era muzică. Heru­vimii păzeau, îngerii cântau, oastea în galop venea, pământul nu se mai deschidea... Au auzit un glas. Au râs. Cum se poate ca în adâncul pământului, unde nici măcar fur­nicile nu ajung, ei trebuie să audă?Unul cu o cicatrice pe piept încerca să demonstreze că totul este halucinație.Era drumul lor în căutarea primelor cuvinte cu care să dea la cap neisprăviților ce-l așteptau pe Luceafăr... Legenda se termină într-un mod bizar. Luceafărul a apărut în al 1850-lea an după Emines­­cu. Slujitorii Faraonului, spune aceeași legendă, nu s-au mul­țumit să aștepte această infimă parte din timpul Lui. Au refuzat Raiul și cu mâinile în nisip, caută și astăzi Lumina. Pentru când vor ieși, dacă vor ieși, dea­supra dunelor, Eminescu le-a lăsat aceste versuri: "El este­ al omenirei izvor de mântuire Sus inimile voastre! Cântare aduce­ți-i, El este moartea morții și învie­rea vieții!" DANIEL SĂUCA 145 i^ I • V4.A7^V / Personalitati în cotidian An nou, rubrică nouă în “Gazeta de Duminică”! Citiți în paginile 4—5 interviul acordat de dl. Leontin Badea, prefectul județului Sălaj. Revelion TV în tranziție Cu toate sforțările Tele­viziunii Naționale, progra­mul de Revelion a fost departe de așteptările noastre, ale celor care doream altceva decât ceea ce­ a fost anul trecut — con­curs de everac­. Și cum iz­­bânzile se măsoară în aplauze (sau rânjete), vă rugăm să dați din palme... pentru liniștea noastră, când veți afla de la noi sau de la alții că benzile înregistrări­lor audio-video din timpul Revoluției de la ’89 (era să scriu ’48)... au fost prelu­crate (în bine, înțeles). Cum la RADIO Revelionul a fost cu DIVERTIS (care, fie vorba între noi, n-au prea strălucit), ne gândim la VIITOR, când vom fi iarăși... “prelucrați”? Revelion democrat, tu, și tot... T.A. P.S. Totuși, Lenin, în in­terpretarea “celor doi” ne-a transmis că n-a murit, numai (știți cum e) a murit... Oferte Locuri de muncă S.C. “TRANS SĂLAJ” SA — sudor — 1 loc S C. “SOMIS” SRL — confecționer îmbrăcăminte — 11 locuri S.C. “SILVANIA” SA — inginer chimist — 4 locuri — inginer electronist — 3 locuri S.C. “SALIMOR” SRL — tâmplar — 9 locuri (Pentru promoția 1994) — inginer electronist — 2 locuri — confecționer îmbrăcăminte — 4 locuri S.C. “ELCOND” SA — analist programator — 1 loc R. A. “APELE ROMANE” — electrician — 1 loc (concurs 26.1.1995.) S. C. “PARK COM” SRL — sudor — 1 loc — instalator — 2 locuri S.C. “ALBĂ CA ZĂPADA” SRL — bucătar — 1 loc S.C. “AQ” SA S.C. “SILVEX” SA j; în pagina a IlI-a: i; în pagina a VIII-a: 1 1 cbastreptaji 1 dB LA NOUL AN j cuetee (SNrtHeNTAl Măștile bonome » Au trecut 5 ani de la evenimen­tele din 21 -22 Decembrie 1989. Ceața se lasă tot mai deasă. Iarăși s-a dovedit că adevărul nu poate să existe, multe lucruri rămânând —în continuare —confuze. La întrebarea­­­ Cine a tras în noi?”, vom afla alte variante despre teroriști. Erau, cu siguranță, vietnamezi, libieni, ira­kieni, etc. Și dacă n-au fost reținuți , pentru că aceștia "se grăbeau”... în drumul lor spre Meka. Enigmele S.R.I.-ului nu sunt mai prejos de cele ale Sfinxului. Unele arhive au fost "purificate” (prin ardere), altele au inventat" (până în anul 2­094).. ■HK Trăim sub zodia incertului, bombardați de știri contradictorii. Semnificația zilei de ”22' este con­troversată: revoluție, revoltă sau com­plot? Cred că termenul cel mai potrivit e acela de revoltă. O revoltă anti­­ceaușistă — treptat generalizată — și nu o revoluție anticomunistă. Pentru că masele populare, exasperate de lipsuri, s-au ridicat nu atât împotriva unui sis­tem, cât împotriva lui Nicolae Ceaușes­­cu. A existat, într-adevăr, și un complot pus, pe atunci, la cale de Frontul (sau Furtul?) Salvării Naționale. Căci F.S.N. nu era, nicidecum, "o emanație a revo­luției"... Revolta a luat-o înaintea com­plotului. Iar complotiștii s-au folosit de izbucnirea ei: împușcați de nimeni­ nu­­știe, tinerii din Piața Universității au pro­pulsat în vârful piramidei o echipă a cărei titulari trecuseră, mai întâi, pe la "vorbitor”. Audierea președintelui Ion Iliescu (de mai multe ori amânată) n-a adus nimic nou sub soarele originalei noastre democrații. Beția de cuvinte, gestica patetică, inconfundabilul zâm­bet i-au lăsat mult de admirație pe an­chetatori: “Și tot ce-i neînțeles­ se schimbă-n ne-nțelesuri și mai mari...” sub ochii Comisiei senatoriale Decem­brie ’89. Din cosmetica unui discurs mereu identic cu celelalte, am reținut că fără execuția Odiosului procesul priva­tizării n-ar fi demarat niciodată... în rest, vorbe, vorbe și iarăși vorbe, spuse ca la o șuetă. Drept urmare, familiarismele D-lui Iliescu n-aveau cum să lipsească: "Măi, dragăl", "malale”, "șugubăț” etc. Minciuna stă la m­esele înalte Lumânări, șampanie, aroganță. Și totuși, aștepți să cadă măștile bo­nome. MARCEL LUCACIU în pagina a Vil-a: ft>:1 MAGAZIN

Next