Gazeta de Duminică, iunie-decembrie 1995 (Anul 2, nr. 25-51)
1995-06-29 / nr. 25
SERIE NOUĂ, ANUL II, NR. 25 (49) ) BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ? « HAJ1 29 IUNIE - 6 IULIE 1995 EDITORI: ASTRA SA Și ALBER SA SĂPTĂMÂNAL DE OPINIE ȘI DE INFORMAȚIE FONDAT ÎN 1904 LA ȘIMLEUL SILVANIEI POLIȚIA CAUTA PE CEI CARE AU FURAT . CHIPUL LUI ISUS CRISTOS A doua zi de Rusalii urma să se sfințească Răstignirea de la intrarea în satul Drighiu. Comunitatea greco-catolică a pregătit evenimentul după tradițiile locului, numai că în noaptea ce a precedat evenimentul cineva a furat chipul lui Isus de pe Cruce. Sfințirea a avut loc, totuși, iar poliția cercetează cazul. "Am trăit s-o vedem și pe asta“ - spuneau cu mare rușine oamenii._________________________________________________________________________________________________ "N BANCA "TRANSILVANIA" LA ZALĂU Sâmbătă 24 iunie a.c., în municipiul Zalău a avut loc deschiderea Băncii "Transilvania" - Sucursala Zalău. Sediul Sucursalei se află pe str. Unirii nr.1. A fost amenajat în incinta complexului hotelier "Porolissum", respectiv în locul fostului restaurantautoservire. Funcționarea operativă va începe în data de 3 iulie a.c., ne-a informat dl. Gavril Cobzaș, directorul sucursalei Zalău. EME CIORAN PE CULMRE SENINĂTĂȚII între 10 mai 1895 și 18 iunie 1995 s-a consumat una dintre întâmplările cele mai frumoase ale spiritualității românești. La 1895 se ivea în această lume, sfios ca o lebădă mută, alegând pentru acest eveniment un loc cu numele lacrimei: Lucian Blaga. La 1995 își încheie marea trecere printre cele lumești EMIL CIORAN. Vom avea de-acum încolo nu doar două repere ale unei tristeți respectuoase, ci și două prilejuri de substanțială bucurie, deoarece între cele două paranteze temporale este cuprins un veac de meditație filosofică românească, cu nimic mai prejos față de ceea ce întâlnim în alte părți. Este veacul care i-a întâlnit sub același crag astral pe Blaga și Cioran, pe C. Rădulescu- Motru, P.P. Negulescu, I.Petrovici ori Nae Ionescu (generația mai veche), cum și pe D.D. Roșca, Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, C.Noica ori Petre Juțea (generația nouă). Doar aceste nume ar fi suficiente pentru susținerea privind existența unei școli de gândire românească în secolul XX. Lor li se adaugă însă și altele, poate mai puțin mediatizate, dar aflate în imediata apropiere a maeștrilor enumerați. Iar când te gândești cât de neprielnică a fost cu ei (îndeosebi cu generația nouă) timpul exterior al vrajbei universale, care a însoțit acest eon de existență tragică, poți să măsuri mai aproape de adevărul lor operele, dar mai ales oamenii. Ei au înfrânt adversități care ar fi trebuit să-i reducă la tăcere, nedând prilej de confirmare tristului dicton 'inter arma silent musae', într-un veac dominat de teamă și compromis, în care puterile malefice au dobândit mijloace de 'convingere', de o barbarie desăvârșită, și au reușit să rostească nu 'totuși, nu'.Care nu este în același timp un 'și totuși există'. Există omul, încă mai există 'pe culmile disperării' fiind, chiar și atunci când lumea sa oferă prilej pentru un 'tratat de descompunere'. E adevărat că omul s-a jucat în acest veac de singurătate de-a istoria, încercând să extraga cam toate concluziile din premisa 'morții lui Dumnezeu'. Emil Cioran, gânditorul prin care veacul românesc își anunță destinul ca încheiat, a îndrăznit și el să joace jocul ielelor. A făcut-o printre lacrimi și sfinți, încercând să convertească neliniști tragice în tot atâtea cristale de spirit. Și a facut-o cu atâta profunzime, subtil mascată în detașare ironică, încât a ajuns să fie primul gânditor român pe care îl revendică 'o mare putere' a culturii universale. Ar trebui să fim geloși și revendicativi pentru faptul că Franța îl numește ca fiind unul dintre cei mai mari eseiști ai săi. Dar, mai degrabă, ar trebui să fim încrezători în destinul nostru creator, câtă vreme, prin acest gest al culturii franceze, suntem pe cât de români pe atât de universali. Și, cine știe? poate chiar în acest moment astral, undeva, într-un alt loc cu nume de lacrămă, privește deja spre steaua singurătății un alt început de veac... Eugen Crihan ) X:X:X:X:X-X:X:X:X:: JOCUL "DE-A ȚARA"AcTOANSU PAI £. Nu este nevoie să fii un iscusit analist politic pentru a observa jocurile politice, începând cu cele de la Cotroceni, Palatul Victoria sau Dealul Mitropoliei și continuând cu "scenele" mai mici de la sediul fiecărui partid: conferințe de presă după conferințe de presă, festivități după festivități, vizite de lucru după vizite de lucru, onomastici ca-n povești, primiri la Palatul regal în lanț, sfințiri de locuri destinate altor scopuri decât sălașurilor de rugăciune (în Bihor, Preafericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a sfințit chiar două instalații de fabricat țuică, înmânări de cupe și medalii, etc. etc. Dacă un extraterestru ar rătăci pe la noi și ar asista la toate acestea și-ar spune că oamenii din țara aceasta nu mai au nimic de făcut. Dacă ar coborî, însă, printre ei, i-ar vedea și s-ar minuna, în primul rând s-ar minuna de starea psihică în care i-a adus jocul Puterii, făcându-i să treacă indiferenți pe lângă problemele grave cu care se confruntă. Adică 3,5 milioane de salariați au venituri foarte mici, 1,3 milioane șomeri, alte câteva milioane de pensionari. Cu toții trăind sub pragul sărăciei, stau indiferenți, împăcați, cu explicații de tip "tranzitiv", aceleași de 50 de ani încoace. Simplu, prin jocul "de-a Țara", în 1990 s-a intoxicat cu iminentul pericol al întoarcerii burghezo-moșierești și al legionarilor, s-a insistat mereu pe lozinca "noi nu ne vindem Țara", în vreme ce lideri ai Puterii procedau și procedează exact invers, prin mult trâmbițata luptă împotriva corupției dusă de către cei... corupți, ș a. Piesa de bază a "Jocului" însă o constituie noul "Telejurnal" de la orele 20.00, în condițiile în care presa scrisă a devenit o raritate în toate comunele țării. Și când atmosfera tinde să se încălzească , mai publică C.V. Tudor "scrisoarea celor trei sute", se mai întreprinde câte o intervenție chirurgicală de schimbare a sexului, mai declară domnul Funar că dl. Ion Iliescu ar fi țigan, etc. Toate acestea și multe altele fac parte din "spectacolul" intitulat Jocul "de-a Țara", subiecte de senzație difuzate în rândul populației. Un fel de droguri... Chiar și vizitele de lucru poartă amprenta jocului, pigmentată pe ici pe colo cu secvențe care "scapă", așa cum a fost cea de la Făget (Timiș), când un bătrân țăran, mulțumind președintelui Ion Iliescu pentru vizită, îl întreba, totuși, cum să trăiască din 14.000 lei pensie pe lună, iar șeful statului zâmbea mereu. Aici e semnul de întrebare. Nu mai este joc. A DOUA EDIȚIE A FESTIVALULUI-CONCURS1 TOTE DOR SI VINO DOR" i #ncet, cu greut@]i de multe feluri, satul Pleca (Cizer) se ~ nscrie 1 ''n r$ndul localit@]ilor de prestigiu din ]ar@ unde, anual, se s ‘ petrec /'nt$mpl@ri culturale de mare ]inut@. O m[n@ de i oameni - satul num@r@ nu mai mult de o sutã de case - un ~nv@]@tot inimos, f@r@ odihn@, dl. IOAN SUR, tr@iesc intens * bucuria de a se ti gazde celor care le trec pragul. I n acest an, festivalul-concurs a avut loc ^ n zilele de s$mb@t@ |i duminic@ 24 i 25 iunie 1995. Au participat la concurs solisti , vocalii instruments din Zalãu, Bobota, Mesereni, din judetele Bistri]a-N@s@ud, Cluj, Alba. Ei au beneficiat de serviciile unei * orchestre de o valoare deosebitã, "Porolissum" din Zalãu, dirijat@ I de profesorul Grigore Grigoru], . Consiliul Județean S@laj - dl. viceprețedinte Ioan Hațegan, ~n mod deosebit, Consiliul Județean de Cultură - prețedinte dl. Ioan Chezan, Centrul Județean al Creației Populare - director dl. 1 Eugen Pînzaru, Minsterul Culturii - prin dl. {tefan | C@r@b@nceanu, au sprijinit hot@r$tot preg@tirea i buna i desf@urare a Festivalului, ~n timp ce Prim@ria Cizer a strãlucit prin absenta totalã. • I. L. Crian I