Gazeta de Sud, februarie 1996 (Anul 2, nr. 268-292)

1996-02-13 / nr. 278

[ CLAXETA De SUD Continuitatea acordării ajutorului social Titularul ajutorului social are obligația să comunice în scris, în termen de 30 de zile, modificările ce influențează dreptul de a primi ajuto­rul social. Se menține același nivel al ajutorului social în cazul în care modificările intervenite și structura familiei nu determină majorări sau diminuări mai mari de 5.000 de lei. Persoanele apte de muncă au obligația să dovedească, din 3 în 3 luni, că au solicitat Oficiului de Muncă și Șomaj repatizarea în muncă sau că nu au refuzat nejustificat locul de muncă oferit. Neprezentarea după fiecare perioadă de 3 luni a acestei dovezi atrage suspendarea plății ajutorului social (în cazul beneficiarului unic) sau modificarea cuantumului ajutorului social de care beneficiază în con­tinuare familia, prin excluderea din numărul membrilor săi a acestor per­soane. Prezentarea dovezii, în termen de trei luni de la data suspendării plății ajutorului social, condiționează pri­mirea drepturilor aferente perioadei în care plata a fost întreruptă. • Mirela SCĂRLĂTESCU Cadrele medicale în perioada 1990-1994 în România, în 1990 erau 41.813 medici, iar în 1994 numărul acestora era de 41.827. Î 1994, la un medic reveneau 543 de locuitori. Numărul stomatologilor era de 6.163, ceea ce înseamnă că reveneau 3.688 de locuitori la un stomatolog în ceea ce privește farmaciștii, aceștia erau, în anul 1994, în număr de 2.687 la un farmacist revenind 7.610 locuitori. Personalul sanitar mediu era în număr de 133.198 (171 locuitori la un cadru sanitar din această categori­e. A fost validată de Comisia Electorală Centrală componența Consiliului ju­dețean al medicilor, a supleanților și a reprezentanților la Adunarea generală a Colegiului Medicilor din România. • Membri titulari pentru Consi­liul județean: Berea Ionela, Bugeac Valentin, Bulucea Dumitru, Cer­­bulescu Viorel, Cotarcea Pătru, Cuciureanu Radu, Dobrescu Doru Mihai, Dragonu Mihai, Enăchescu Viorela, Florea Ion, Grigore Tudor, Ionescu Marcel, Mănescu Nicolae, Nemeș Răducu, Pană Ion, Rădu­­lescu Marin, Tom­a Ion, Vîlcea Vasile, Zaharia Bogdan. • Membri supleanți pentru Con­siliul județean: Bellu George, Bora Georgeta, Burea Tudorei, Curcă Traian, Handaburea, Ana Maria, Pîrvulescu Viorel Nicu, Pătruțoiu Livia Maria, Popescu Gabriela, Negulescu Mihai Constantin. • Reprezentanți la Adunarea generală a Colegiului Medicilor: Bora Georgeta, Bugeac Valentin, durea Tudorei, Cotarcea Pătru, Curcă Traian, Dobrescu Doru Mihai, Dragonu Mihai, Enăchescu Viorela, Grigore Theodor, Handabureac Ana Maria, Ionescu Marcel, Mănescu Nicolae, Pană Ion, Vîlcea Vasile, Zaharia Bogdan. 278 / marti, 13 februarie 1996 Expunerea îndelungată la frig provoacă, la nivelul mîi­­nilor, nasului, urechilor, o­­brajilor și pi­cioarelor (in lipsa îmbrăcămintei adecvate), înroșirea pielii, însoțită de mîncărimi. în acest caz se vorbește de o degerătură de gradul I. Cînd frigul este mare, expunerea prelungită și nu au fost luate măsurile necesare de protecție, pielea se învinețește, apoi devine palidă, pe alocuri apărînd și cîteva bășici. In același timp, victima acuză amorțeli, înțepături și dureri locale. în acest stadiu (li) leziunile amintite sînt reversibile dacă se iau măsuri imediate. Dacă frigul este foarte mare și victima nu a fost salvată, pielea va îngheța, temperatura sa ajungînd pînă la -10 grade C și chiar mai jos. Leziunile acestui stadiu (III) sînt ireversibile. Remedii pentru prevenirea degeraturilor:­­în sezonul rece se va purta îmbrăcă­minte uscată și călduroasă, în mai multe straturi, încălțăminte largă, căptușită cu bla­nă, ciorapi de lînă sau bumbac; - în interiorul încălțămintei se va pre­săra făină de muștar; - în regiunile foarte friguroase, statul prea mult afară va fi evitat, mai ales în pi­cioare sau în poziții fixe într-un vehicul; - vor fi evitate băuturile alcoolice și fumatul, fiind permise doar ceaiurile dulci și calde; - călirea organismului în timpul verii: băi de aer, exerciții fizice, mers în picioarele goale prin apă­­ la mare, într-un rîu, în cada de baie, pe un prosop muiat în apă rece, prin iarbă după ploaie sau dimineața prin rouă). Remedii pentru degeraturile de gradul I - regiunile înghețate (mîini, obraji, ure­chi, nas) vor fi încălzite cu următoarele me­tode: suflarea cu gura deschisă pe regiunea degerată; mîinile vor fi introduse în sub­suoara proprie sau a unei alte persoane; lipirea regiunii degerate de pielea salva­torului; urinarea pe propriile mîini degerate, după care se recomandă acoperirea lor cu o flanelă groasă sau blană. La domiciliu:­­ baie generală caldă (40 grade C), pînă la înroșirea zonei degerate (care mai înainte fusese alb-palidă);­­ baie caldă sau spălarea regiunii degerate cu: decoct de țelină (3 pumni de ciocină și frunze tăiate mărunt la 3 litri de apă, fierbere 3 ore); decoct de morcovi (100 g la 1 litru de apă); decoct de coajă de stejar (50 gr pulbere la 1 litru de apă, fierbere 10 ținute); - spălare sau aplicare de comprese calde cu: decoct de sîmburi de gutui (20 g la o cană cu apă); decoct de muguri de brad (50 g la 1 litru de apă); - comprese locale cu suc de ceapă sau de varză; - cataplasme cu varză crudă. Degerăturile de gradul II și III vor fi­­ tratate numai la spital. Camera în care se va sta pînă la internare va fi încălzită treptat, în așa fel ca temperatura să ajungă la 20 grade C după 3-4 ore. Victima va fi transportată pînă la acest prim adăpost sau la spital pe o targă, chiar improvizată,într-un vehicul, bine învelită în pături groase sau blănuri. Pe drum va consuma numai băuturi calde, îndulcite. Se interzice frecarea regiunii degerate cu zăpadă sau încălzirea brutală a bol­navului, pentru a evita instalarea șocului, suferință caracterizată prin: frisoane, cram­pe musculare, somnolență, pierderea cu­noștinței. în zonele foarte friguroase, persoanele care sunt obligate să stea mai mult timp afară în perioada de iarnă, la începutul sezonului își vor funcționa zilnic picioarele cu următorul preparat: ulei de ricin (80 g) + esență de pere (5g). Degerătura Ministerul Sănătății face precizări privind prelucrarea plasmei In cadrul programului PHARE de sprijin al Programului Național de Transfuzie din România, semnat în 1991 de Ministerul Sănătății. Comunitatea Economică Euro­peană a donat în 1992 un fond special pentru prelucrarea a 7.500 litri plasmă proaspăt congelată, provenită din centrele de trans­fuzie din țară. Primii 2500 litri de plasmă proaspătă congelată au fost trimiși la prelucrare în cursul anului 1992. Lotul de plasmă a fost controlat din punct de vedere viral, pentru hepatita B și HIV, cu noile tehnologii de control, de curînd introduse. Nu a fost controlat pentru hepatita C, de­oarece acest control nu era încă introdus în România. Al doilea lot de plasmă a fost trimis la fracționare în noiembrie 1994, avînd aceleași controale ca și lotul anterior. Este pregătit al treilea lot de plasmă și ultimul din cadrul contractului, lot controlat în totalitate pentru hepatitele B,C și HIV, deoarece în ia­nuarie 1995 s-a introdus și în țara noastră obligativitatea controlului pentru hepatita C, pentru fiecare unitate de sînge donat. Subliniem că, indiferent de cît de mult se controlează plasma care este transmisă la fracționare, fracționarul reface controalele, conform legislației europene care guver­nează unitățile de fracționare de tip indus­­trial-farmaceutic. Loturile care au fost trimise deja la prelucrare, ca și lotul care este pregătit acum pentru fracționare au avizele Direcțiilor Sanitare de resort din MS din România, așa cum prevede de altfel și Legea nr. 4/1995. Autoritățile sanitare române, ținînd cont de solicitarea spitalelor, au optat numai pentru cele trei produse menționate anterior, care au cea mai largă utilizare terapeutică. Orice solicitare de ob­ținere la fracționare a altor tipuri de produse stabilite ar fi dus la creșterea prețurilor de cost pe litru de plasmă fracționată, cu scăderea implicită a cantităților de albumina, factor Wili și gammaglobulină obținute, cel mai frecvent solicitate în terapeutică, în România. Planning familial (mijloace )se cere recepție Alegerea modalității de contracepție este un proces complex în care trebuie luați 1 considerație numeroși parametri biologici I socio-culturali. Un loc importanțai deține și opțiunea femeii, aceasta însă numai după o prealabilă informare de către medic asu­ma relației dintre beneficiu și risc. In situația opțiunii pentru contracepția hormonală, cadre medicale specializate în planning-ul familial trebuie să răspundă unor întrebări multiple. Punctul de plecare al răspunsului îl constituie ideea că, practic, oricare femeie poate beneficia de contra­cepția hormonală. Avantajul folosirii contracepției hor­monale constă în faptul că asigură o efi­ciență crescută printr-o administrare ușoară care nu este legată strict de actul sexual. Conform unor date statistice publicate, nu­concepționalele orale sunt folosite în urne de aproximativ 80 de milioane de femei. Pe lîngă efectul contraceptiv, pilula a adus și alte beneficii care au făcut să fie onsiderată una din marile binecuvîntări ale ocolului nostru. Contraceptivele orale reduc mai rar anemii prin deficit de fier, mai p­uține dureri în abdomenul inferior în timpul i­nstalației, menstruații mai regulate și mai mai abundente, scade numărul afecțiunilor inflamatorii genitale și sarcinilor extrauter­­ine. Reduc riscul cancerului de endometru s­­ovar și protejează împotriva tumorilor benigne mamare și chistului de ovar. Nu­mărul cazurilor de cancer prevenite anual de pilulă ar fi, numai în SUA, de 2000 pentru cel endometrial și de 1700 pentru cel ova­rian. Beneficiile medicale, psihologice, so­ciale și economice ale pilulei depășesc cu mult riscurile sale. Contraceptivele orale de astăzi conțin o cantitate foarte mică de hormoni com­parativ cu cele folosite în trecut și de aceea s-a redus substanțial incidența efectelor secundare a complicațiilor. Chiar dacă au fost reduse, ele totuși există, dar pot fi remediate. Pot apare efecte secundare cum ar fi: grețuri, vărsături, retenție de lichide, creșteri sau scăderi în greutate, dureri de cap ciclice, tensiune mamară etc. Pot apare și complicații majore­­ destul de rar și, în spe­cial, la persoanele care nu au fost consu­late de un medic înainte de a începe tra­tamentul cu anticoncepționale orale) cum sunt: dureri de cap tip migrenă, creșterea tensiunii arteriale, modificarea toleranței la glucide la diabetice, tromboflebite, embolii pulmonare, hemoragii cerebrale. Toate femeile pot folosi contraceptive orale în afară de: fumătoare (mai mult de 15- 20 de țigări pe zi) în vîrstă de peste 35 de ani, femei care au suferit tromboze, varice sau inflații ale venelor, afecțiuni hepatice grave, sîngerări pe cale genitală de cauză neprecizată, hipertensiune arterială, sarcină, cancer de sîn sau uterin. în unele cazuri, medicul poate interzice utilizarea de contra­ceptive orale dacă se constată anumite boli cronice ca diabet, hepatite etc. Se recomandă ca pilulele anticoncep­­­­ționale să fie utilizate conform indicațiilor medicului. Este, de asemenea, necesar ca ori de cite ori se primește de la medic o rețetă pentru indiferent ce boală, acesta să fie informat de faptul că se folosesc contra­ceptive orale. în general, există serii lunare de pilule­­ și se ia cîte o pilulă pe zi, în jurul aceleiași ore, începînd din prima sau a 5-a zi a mens­­truației. Dacă se întîmplă să se uite a se lua pilu la o zi sau dacă este vomitată, este pre­^ui ferabil ca timp de 7 zile să se utilizeze o altă^P metodă contraceptivă ca, de exemplu, prezervativ, anticoncepționale locale etc. Contracepția hormonală poate fi utili­zată fără întrerupere pe toată perioada cît un cuplu nu-și dorește copii. în cazul în care se dorește un copil, se întrerupe tratamentul cu anticoncepționale orale, reapare ovulația și există posibilitatea apariției sarcinii. • Dr. Emigenia CÎRSTEA Cabinetul de Contracepție și Educație Sexuală - Policlinica nr. 2 Craiova Psoriazis - dermatoză dispozițională multifactorială Descris pentru întîia oară de Hipocrate, psoriazisul ocupă un loc aparte între bolile proteiforme ale pielii, dată fiind incidența sa în plină creștere pe de o parte, ca și im­plicațiile socio-profesionale și psiho-afec­­tive, pe de altă parte. Pe lîngă o predispoziție genetică recunoscută, ce controlează defectuos re­înnoirea epidermului, tot mai numeroși factori ambientali intervin în declanșarea și întreținerea puseului de boală, ca și în determinismul formei sale clinice și al gradului de extindere. O educație sanitară precară, ca și lipsa unui simț de observație generală, slaba adresabilitate a bolnavului fac să scape de sub control formele minore de psoriazis fa­milial. La un individ cu genotip pentru pso­riazis, factorul infecțios intervine într-un procent statistic de 40-60% în determinismul puseului de boală manifestată clinic. Dintre așa-numitele „infecții de focar“, cel mai des sunt incriminate: anginele streptococice, infecțiile respiratorii și odontoparadontale, colecistitele (a)litiazice. Aceasta implică în practica curentă asanarea farmacologică și/ sau chirurgicală a factorului infecțios declanșator. Factorul „stres“ - tulburările de adap­tare a individului la ambianța epocii contem­porane tind să încadreze psoriazisul în capitolul bolilor psiho-somatice, de inadap­­tare. Există anumite dominante ale bolna­vului de psoriazis: interiorizare, complexare, tendință la izolare, depresie, instabilitate psi­­ho-afectivă, uneori tendințe obsesionale și fobice. Consumul excesiv de alcool (150 ml pe zi) apare ca factor toxic predispozant al în­treținerii bolii și determinării unor forme cva­­sigeneralizate de psoriazis, la peste 1/3 din­tre cazuri. Steatoza hepatică este expresie a suferinței ficatului la intoxicația cronică cu etanol, mai puțin cu medicamente: corti­­costeroizi sistemici (prednison), aspirină, beta-blocante. Peste jumătate din bolnavii cu psoriazis au tulburări ale metabolismului lipidic și/sau glucidic. La o treime dintre aceștia, este vor­ba de o hepatită reactivă la un diabet zaharat manifest, insulino-independent, dar și la alte suferințe digestive: ulcer gastro-duodenal, colon iritabil, sindrom de malabsorbție (ab­sorbție dificilă). Prezența diabetului zaharat după mai mulți ani de involuție a psoria­zisului este corelată cu un examen cvasige­­neralizant, în placarde multiple. Bolnavii cu diabet zaharat, cunoscut înainte de apariția psoriazisului, prezintă frecvent obezitate și hipotiroidie clinic manifestă. Un procent statistic relevant dintre bol­navii cu psoriazis (aproximativ 13%-15%) au concomitent o boală alergică (eczemă ato­­pică, astm bronșic, sindrom seboreic) sau cu determinism autoimun (poliartrită reu­­matoidă, lupus eritematos etc.). Acest lucru sugerează intervenția unei verigi autoimune în lanțul patogenic al bolii; în lumina acestor date, psoriazisul a­pare ca o boală de sistem, cu manifestări cutanate dispoziționale. Din cazuistica studiată în ambulator, corelată cu date din literatura de specialitate a circuitului internațional, îmi permit să sugerez cîteva atitudini practice: - sfatul genetic: evitarea concepției cînd unul dintre genitori prezintă boala; - asanarea focarelor de infecție; - evitarea stresului și factorilor toxici: tutun, alcool, gazele toxice etc. - menținerea sub control a unor boli concomitente, care au rol declanșant al puseului activ de psoriazis și în agravarea formei clinice: hepatitele cronice, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, discri­minările endocrine (mai ales tiroidiene), bolile alergice cronice cutanate și respi­ratorii etc. S Dr. Marcela JIFCU - Dermatolog Policlinica nr.2 Adulți y

Next