Gazeta Mureşului, 1936 (Anul 6, nr. 1-19)
1936-09-15 / nr. 14
Pagina 2. OBOLUL CRUCII Apelul I. P. J. Patriarh Miron Biserica ortodoxă română a avut în trecut sub oblăduirea ei, întreaga viaţă sufletească a neamului nostru. Sub aripile ei a împărtăşit el şi zilele bune şi pe cele rele. In această continuă adumbrire şi îndrumare a Bisericii trebue să căutăm explicaţia tăriei sufleteşti şi morale cu care neamul românesc a înfruntat, dealungul vremilor, urgia forţelor vrăjmaşe, dar şi uneltirile puse la cale anume pentru a-l abate din făgaşul credinţei, tradiţiilor şi spiritului său naţional. Astăzi, când în lume se ciocnesc şi se frământă felurite curente, care zdruncină din temelii aşezările omeneşti. Biserica noastră — ca instituţie de temelie a neamului, cu rădăcini adânc înfipte în viaţa şi tradiţiile lui, şi cu fundamentul în eternele adevăruri divine — are un rol hotărîtor pentru propăşirea poporului românesc. In jurul ei trebue strânse elementele cele mai valoroase, pentruca împreună lucrând, călăuzii de Crucea lui Cristos şi Sfânta sa Evanghelie a iubirei nemăsurate, să păstrăm sănătatea sufletească a poporului nostru, purtându-1 neabătut către idealurile sale de înflorire naţională Ca şi odinioară, în epoca formaţiunii şi creşterii noastre, astăzi, în ceasul de răscruce, Biserica trebue să continue a îndeplini cu forţe sporite, rolul de ocrotitoare şi îndrumătoare a neamului. Pentru aceasta însă, ea are nevoe de mijloace materiale şi cum Statul nu mai poate face faţă decât în măsură redusă trebuinţelor sale, gândul nostru s’a îndreptat nădăjduitor către B— iogrami««nirTBtaMaM«BRiniiiiii«iIliin iii i n i mulţimea cea mare a drept credincioşilor ei fii. In acest scop, forul cel mai înalt de conducere şi îndrumare a trebilor bisericeşti, Congresul Naţional Bisericesc, a hotărît în ultima sesiune, să se înfiinţeze o colectă publică, printre credincioşi, numită: «Obolul Crucii», care să se facă în fiecare an la sărbătoarea înălţării Sfintei Cruci (14 Septembrie), atât in biserici, la serviciul divin, cât şi în afară, prin Epitropiile respective. Fondul ce se va aduna, picătură cu picătură, se va centraliza din toată ţara la Eforia Bisericii Ortodoxe Române, pentru a rămâne fundamentul material al unei şi mai sporite acţiunii spirituale a Bisericii. Nădăjduind că virtuţile străbune, care au lăsat, la fiecare pas, urme de pioase ctitorii ale înaintaşilor noştri, dăinuesc vii şi în vrednicii lor urmaşi de astăzi, adresez tuturor fiilor noştri duhovniceşti — cler şi popor — o călduroasă rugare, de a sprijini Sfânta Biserică în năzuinţele ei, dând fiecare modestul său obol, la colecta ce se face în această zi. Vom afirma şi dovedi astfel, prin solidaritatea unanimă de la vlădică până la opincă, şi de la ostaş până la înalţii conducători, că în mijlocul frământărilor de azi, noi vrem să ne păstrăm viaţa noastră românească, pe temeliile solide ale tradiţiilor, datinelor şi firii noastre proprii naţionale, călăuzite de Crucea lui Cristos. Dumnezeu să reverse îmbelşugare asupra tuturor celor ce vor răspunde cu fiască dragoste ,îndemnului nostru de astăzi. MIRON Patriarhul României. — GAZETA MUREŞULUI Forţa »Gazetei mureşului« Serbările jubilare ale „Astrei“ Pregătirile de la Blaj. Cum vor decurge serbările Blaj. Se împlinesc 75 de ani dela înfiinţarea »Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului român« cu sediul în Sibiu. Acest important eveniment cultural se va sărbători în zilele viitoare printr’o adunare generală jubilară. Loc al serbărilor au fost ales Blajul, vechiul orăşel românesc de la Târnave, de numele căruia se leagă cele mai însemnate mişcări naţionale şi culturale din viaţa Ardealului românesc. Este o tradiţie la »Astra» ca marile sale etape de muncă să fie prăznuite tocmai la Blaj care i-a dat atâţia luptători şi apostoli. In faţa serbărilor cari se apropie, Blajul trăieşte zile de intensă febrilitate. El are înfăţişarea unui vast şantier, în care se lucrează fără întrerupere ziua şi noaptea. Pretutindeni pregătiri, muncă şi alergări. In colţul sudic al vastei sale pieţi, se termină acum noul palat cultural atât de mult dorit de blajeni şi de numeroasa sa populaţie şcolară. O vastă sala de spectacole cu o capacitate de 660—1000 de staluri pune clădirea în şirul marilor teatre din capitală. O scenă cu tot utilajul modern, se instalează acum. Singură cortina din catifea grea a codat suma de 60.000 lei. întreg palatul va avea încălzire centrală şi la etaj săli speciale pentru expoziţii artistice. In cuprinsul scenei şi a sălii celei mari se vor putea desfăşura şi cele mai pretenţioase festivaluri şi spectacole. Inaugurarea festivă a Palatului »Astrei«. Inaugurarea festivă a palatului se face în ziua de 19 Septemvrie. La serbările Astrei totul va fi gata şi în perfectă stare de funcţiune. Aci se va ţinea şedinţa festivă şi festivalul muzical-artistic pus sub directa conducere a d-lui Tiberiu Brediceanu, marele compozitor al Ardealului, având concursul intregei Opere Române din Cluj. Pentru acest festival care se va desfăşura în seara zilei de 20 Septemvrie cu începere de la ora 21 precis, avem un mare eveniment artistic: noua piesă a d-lui T. Brediceanu cu titlul »La seceriş», splendidă imbinare a obiceiurilor ardeleneşti, în genul «Şezătoarei« sale. Rolurile principale vor fi susţinute de d-şoara Valentina Creţoiu, dna Piteiu-Georgescu, d. dr. T. Spătariu şi coriştii Operei din Cluj. Orchestra va conduce-o maestrul Bobescu iar direcţia de scenă o are d. dr. Nic. Bretan. Corul Academiei teologice din Ba va debuta cu balada muzicală «Brâncoveanu« a lui Iacob Mureşanu, celebrul compozitor al Ardealului. Pregătirile pentru partea muzicală şi artistică se urmează de zor la Cluj şi la Blaj, iar interesul publicului începe să se manifesteze furtunos prin lupta pentru bilete, care a început. Punct principal în programul serbărilor va fi desvălirea plăcii comemorative în catedrala mitropoliei, care cuprinde, săpat în slove de aur, discursul rostit de către Maiestatea Sa când era prinţ moştenitor, în 1920, la consacrarea întru arhiereu a Mitropolitului Vasile Suciu. Placa este zidită în peretele catedralei faţă în faţă cu tronul arhieresc. Acest important moment va fi încadrat de participarea tuturor arhiereilor români, uniţi şi ortodocşi din Ardeal, care au binevoit să-şi anunţe sosirea la serbări. Vor fi clipe de neuitată înfrăţire românească întocmai ca la jubileul de 50 de ani, din 1911. Se prevăd zeci de mii de ţărani în pitoreştile porturi naţionale ale Târnavelor. Pe câmpia Libertăţii s-a construit un stadion nou, modern, foarte cuprinzător, unde se vor desfăşura cortegiile etnografice, producţiile Şoimilor şi concursurile de căluşeri de pe Târnave şi din Câmpia Ardealului cu cele mai vestite echipe din toată ţara. Şoimii de la Cluj, Aghireş Voiniceei şi Zlatna, ai d-lui prof. Iuliu Haţegean precum şi ai d-lui dr. Nicoară de la Reghin au promis o largă participare. In programul serbărilor se remarcă în chip deosebit şi conferinţele ce se vor ţinea în şedinţele secţiilor ştiinţifice-literare ale »Astrei« unde vor vorbi d. ministru Alex. Lapedatu, preşedintele Academiei Române, despre »Manifestul revoluţionar din 1885« şi d. Liviu Rebreanu despe »Poetul Coşbuc«. In şedinţele preşedinţilor de despărţământ şi ale secţiei medicale biopolitice vor prezenta referate de dr. Nicolae Căliman, dr. Pompiliu Nistor, dr. C. Radu şi prof. Al. Lupeanu, prez desp. »Astra« Blaj. Expoziţii istorice, culturale şi etnografice In seara principalei zile de sărbătoare 20 Septembrie 1936, geamurile instituţiunilor culturale din Blaj vor fi luminate feeric, înfăţişând în transparente portretele marilor figuri dispărute din trecutul »Astrei« ale marilor cărturari şi luptători naţionali ai Blajului. Piaţa istorică a lui Inochenţie Micu va fi un grandios panteon al neamului în străluciri de impresionante aureole. Bogate expoziţii istorice-culturale etnografice, de picturi şi agricole vor complecta grandioasele serbări jubiliare ale Astrei. Până la data serbărilor va fi făcută istalarea noului Arhipăstor al Blajului dr. Alexandru Nicolescu atât de cu dor aştept de întreaga suflare a Blăjenilor şi a credincioşilor bisericii româneşti unite. Blajul deschide larg braţele şi primeşte cu drag pe toţi Românii, cari au la inimă cultura şi înaintarea poporului. Coresp. O poveste pentru popor A fost odată c feme£ şi femeea aceea avea o noră în casă, cu care nu se putea nicidecum învoi. Nu era mai nici o zi lăsată de Dumnezeu, în care să nu-i zică: ba că-i leneşă, ba că-i netrebnică, ba că-i una, ba că-i alta. Mai pe scurt, neîncetat, îi căuta pricini şi cum îi venea la gură aşa o batjocorea. Şi noră-sa, bună de inimă şi răbdătoare, toate le suferea şi tăcea cugetând în sine că soacră-sa se va încuminţi dela un timp şi îi va da pace. Dar cum să-i dea?... Unde s’a mai văzut în lumea aceasta vre-o soacră bună?... Pe zi ce mergea tot mai rea şi mai nesuferită se făcea... Iară într’o zi, voind să pună capăt la toate, ce face?... Se apucă şi omoară pe noră-sa tărie-o toată în bucăţele. Bărbatul nevestei, care se vede că, pe când i-a omorît maică-sa soţia, era undeva dus de acasă, cum s’a întors înapoi şi a văzut aceea ce s’a întâmplat, s’a făcut foc şi pară de mânie, a prins pe maică-sa şi puind-o pe nişte cărbuni aprinşi voi spre pedeapsă s’o ardă de vie. Maica Domnului însă, cum şi din ce pricină eu nu pot să ştiu, tocmai când se aprinse straele pe soacra cea rea, şi începuse a arde, se coborî din cer, o prefăcu într’o Rândunică * și o scoase pe horn afară. Rândunica, adică soacra cea rea, prefăcută în pasăre, cum se văzu scăpată afară, voi să fugă. Dar Maica Domnului n’o lăsă ci oprind-o îi zise: — Stai pe loc că nu merge aşa cum cugeţi tu ?... Nu gândi că, dacă te-am scos dela moarte îndată ţi-oi da drumul?... Mai aşteaptă puţin, până ţi-oi face semn după care nu numai eu, ci şi toată lumea să te cunoască ori şi tine, ce soacră bună ai fost, că ai omorât pe noră-ta. Şi cum rosti Maica Domnului cuvintele acestea, îi făcu coadă in formă de foarfece, sau mai bine zis în formă de două cuţite ascuţite şi împreunate la un loc, cu care a ucis ea pe noră-sa. Dar ea n’a rămas numai cu semnul acesta. Când o scoase Maica domnului pe horn, atunci se negri de fum şi funingine, şi pe unde s’a negrit, neagră a rămas şi până în ziua de astăzi. Iar partea cea roşie de pe guşa Rândunelei e sângele ce a prins să curgă, pe când a început a arde. Penele cele albineţe sunt urmele de cămaşe, cu care era îmbrăcată, când a pus-o feciorul său pe cărbuni şi care n’a putut a se aprinde şi arde, ci numai s’a afumat. Şi numai după ce a căpătat Rândunica toate semnele acestea i-a dat Maica Domnului drumul, ca să sboare unde vor duce-o ochii şi aripile. Legenda Rândunelei Pin popor CÂNTEC. Foiliţă de bujor Veni vremea să mă'nsor, Ş’altă verde d’avrămeasă Maicuța mea nu mă lasă Că’i aduc gâlceavă 'n casă. Nu eşti maică bucuroasă, Să-ţi aduc o noră 'n casă, Să-ţi aprindă focu 'n vatră, Să ţi aducă apă ’n vadră, Să-ţi spele cămăşile, Să-ţi adape vacile ? Bate Doamne doi părinţi C’au despărţit doi drăguţi De Dumnezeu potriviţi Şi la ochi şi la sprâncene Ca doi porumbei la pene-