Gazeta Sporturilor, octombrie 1932 (nr. 1116-1128)

1932-10-03 / nr. 1116

ANUL X. No. 1116 ABONAMENTE Pe un an...........................................LEI 1000 Pe sase luni........................................... 900 Telefon redacție: 325/34 - 325/35. Telefon provincie: 77/65. ___ Apare in liecare luni, miercuri și vineri Birourile: STRADA INGINER ANGHEL SALIGN Y No. 2.— BUCUREȘTL Directori: E. EMÍLIÁN și E. MUNTEANU. Prim redactor: N. PAPAGHEORGHE. PUBLICITATEA DUPĂ TARIF Telefon administrație : 325/34 —325/35. Telefon provincie: 77/65. Inaugurare de stagiune A INCIPUT RuffBYLL... Duminică s’a inaugurat sezonul oficial de rugby pe terenurile de la Șosea. După o vară întreagă de lucrători, în care echipele s’au înghițit una pe alta, în care jucătorii au trecut de la un club la altul pentru a termina acolo de unde au plecat și în care rugby-ul era cât pe aci să sară în aer împreună cu federația care-l dirijează, jocul balonului rotund și-a reluat odată cu activitatea de pe teren, practicile degradante din trecut. Ceea ce s’a petrecut Duminică pe maidanul oficial cu prilejul reînceperii activității, a constituit una din paginile rușinoase ale acestui sport. De la inaugurare și până au început să se golească terenurile, o bătae frenetică și generală a presărat din plin partide cari se anunțau interesante și pe cari în bună parte le-au compromis complet, începutul e promițător... Dacă inaugurarea n'a putut fi lipsită de pumnii repeziți în ceată și de ghionții cari strivesc academic coaste, ce ne va aduce mijlocul unui sezon, în sportul care nu trăește decât pentru a da prilej de vorbă lungă în comisi și de strivire de ciolane pe teren? Scandalurile de Duminecă au avut ca provocatori — ni se spune — anume indivizi cari n’au nimic comun cu rugby-ul, dar pe cari îl practică la zile mari, sau atunci când e vorba să fie utilizați pentru desființarea, la propriu și la figurat, a adversarului. Comisia de rugby a excelat în sezonul trecut prin măsuri drastice de birou. A sancționat, a mustrat și a avertizat... Azi are datoria să arate că existența sa nu trebue să se manifeste numai prin a trece în procesele verbale, pedepse platonice. Dacă la premieră a fost ceea ce a fost, să nu mire pe nimeni că Duminica viitoare măsurile vor fi cu totul de prisos, în virtutea bineverificatei legi a progresului. A început rugby-ul... ACTUALITATE CAMPIONATUL MONDIAL DE FOOTBALL Sâmbătă seara se întrunește la Zurich comitetul executiv al Fișei. Ordinea de zi cuprinde chestiuni de un excepțional interes. D. Rímet va face un referat asupra Olimpiadei dela Los Angelos. Totodată se va lua în discuție adresa comitetului olympics german, care cere ca footballul să figureze în programul Olympiadei. Tot în ședința de Sâmbătă, se va hotărî în mod definitiv că viitorul campionat mondial din 1934, să fie organizat de Italia. UN CLASAMENT MONDIAL AL SUZANEI LENGLEN Fosta campioană mondială de tennis, franceza Suzanne Lenglen, a făcut un clasament mondial de tennis care are următoarea înfățișare: DOMNI DOAMNE .1. Hellen Wills-Moodg. 2. Hellen Iacobs. 3. Mathieu. 4. Pagot. AUSTRIA — UNGARIA 2-1 (l-l) BUDAPESTA, 2. — Păstrând tradiția matchurilor strânse, reprezentativele Ungariei și Austriei au furnizat un nou match patetic. Austria: Hideu, Rainer, Sesta, Brauu, Smistik, Mausch, Molzer, Mueler, Sindelar, Schall, Horvath, Platzer, Thaler, Maussner. Ungaria: Acht, Dudar, Kionenberger I, Borssany, Sarosi, Lazar, Kronenberger II, Cseh, Turay, Kalmar, Beri. Un joc violent și aproape egal în prima repriză. Ungurii deschid scorul in minutul 32, prin Kalmar. In minutul 43 al aceleiași reprize, Borsan reia prost o centrare a lui Mausner și marchează in propria-i poartă. După o nouă pauză, în minutul 2, Beh reasigură conducerea, pentru Ungaria.. In min. 10, Mueller egalează, iar 25 minute mai târziu, Braun marchează punctul care aduce Austriei victoria. RIPENSIA LA ZAGREB Miercuri și ,loî, Ripensia va juca la Zagreb. Timișorenii vor susține matchurile seara și vor întâlni la Zagreb echipele H. A. S. K. și Gradjauski. 1. Vines. 2. Borotra. 5. Cochet. 4. Allison. Săptămâna T -------- Am fost readuși in fine la realitate după o perioadă de oscilație intre autoîncredere deplasată și supraevaluare astronomică. Ne-a băgat cineva in cap că suntem imbatabili prin partea locului și ne-am și grăbit să ne considerăm ca atare. Cine ne mai putea da jos din copac după celebrul turneu Baltic, în care am făcut barcea parcea din letoni , estoni și celelalte neamuri dela Nord? Cupa Balcanică de la Belgrad tn care Bulgarii ne-au dat lecții și ]ugoslavii tfle? Simple accidente cari se pot întâmpla oricui și mai ales acelora din Împărăția atât de relativă a Balonului Rotund. Duminică însă dușul rece ne-a rostogolit din pomul in care dădeam gigantice proporții unei minuscule victorii și diminuam atomic cele mai impunătoare înfrângeri. Că nimic nu trebue sa surprindă în sport, este de la sine înțeles. Axioma aceasta se încovoie însă sub povara unui cinci la zero, mare și lat, care ne a turtit entuziasmul footballistic pentru foarte multă vreme. Și nouă și spectatorilor și tuturor. Ce ușor am fi suportat insă prelegerea orală a unor oameni superiori în meserie, dacă am fi știut să fim învinși. Dar Polonezii au materializat o victorie meritată, din superioritate tehnică și copilăroasă panică în rândurile adverse. De asta a fost doar grotescul transbordat de jucători după ce vecinii de la nord ne-au zburlit voia bună cu primele trei puncte ? Oricât, pentru o echipă cu pecetea transoceanică, spaima a fost cam deplasată, mai ales că ceea ce a fost al nostru fusese pus deoparte... Tot așa și cu Dumitru Pavelescu fostul și poate viitorul campion național, care și-a consacrat cariera i pugilistă pentru a păstra la cald un titlu pus deoparte la discreția lui Spakom. Sâmbătă seara la Atene, în fața unui public pe care nici organizatorul nu Im visat atât de numeros, Dumitru Pavelescu sa prezentat pe ring și a remis cu ceremonialul de rigoare (k. o. repriza noua), titlul pe care-l are în consignație cel puțin odată pe an. S’a aplaudat, sa râs, s’a felicitat și așa mai departe. Numai cei cu biletele plătite nici n’au aplaudat, nici n’au râs și nici nu a felicitat. Din contră au compătimit și sau lăsat compătimiți... In depresiunea asta generală, o mică licărire de speranță, echivalează cu un far în bezna mării agitate. De aceea nu strică să amintim că un vagon de atleți, și jucători de tennis a fost îmbarcat noaptea trecută pe vaporul «Româniat [UNK] și expediat cu marea viteză la Atena. Cine știe, poate de acolo să ne pină bucuria pe care o așteptam Duminică la C. N. E. F.... L ROȘIANU coco— —— 8 PAGINI 6 LEI O înfrângere dureroasă Polonia-România 5-0 (4-0) Eri pe stadionul din Dealul Spirei, footballul românesc a fost încercat de o mare lovitură: eșecul reprezentanților noștri, caracterizat de un scor impozant. Pentru mulți, înfrângerea aceasta a însemnat o surpriză brutală. Pentru noi, doar scorul constituie marea decepție. Am făcut toate rezervele în privința acestui match. N’am împărtășit optimismul general, pentru că anumite indicațiuni referitoare la polonezii, ne recomandau această prudență. Echipa României a fost învinsă de un adversar superior. Nu interesează de câte puncte. Polonezii n’au surclasat echipa noastră, cum ar arăta scorul. A fost suficient să-și manifeste superioritatea, atunci când tabăra noastră era dezorganizată, ca insistența lor să fie răsplătită copios. Regretăm, împreună cu ceilalți cari vor să vadă cât mai sus foot- ballul nostru. Nu este insă Mai puțin adevărat că legea sportului — singura care ne interesează — impune în astfel de împrejurări calmul atât de necesar tragerei adevăratelor concluzii. Este o înfrângere fără precedent în analele footballului nostru. Ea frizează misterul, pentru că independent de anumite circumstanțe speciale, între Polonia și România nu există o deosebire de clasă. Ne reamintește întrucâtva înfrângerea de la Budapesta, unde cauzele au fost tot atât de greu de stabilit, ca și după eșecul de eli. Un imponderabil, care in sport joacă un rol fatal, și-a arătat colții mai vitreg pentru echipa noastră ca oricând. In general a fost o zi proastă pentru footballul nostru, din care se degajează o seamă de învățături pentru viitor. Înfrângerea de ori să ne servească de lecție adevărat sportivă și într’un viitor apropiat să refacem terenul pierdut temporar. LIS Descrierea matchului în pag. III* Echipa Poloniei și arbitrul Fahris OLYMPIADA BALCANICA Atleții și jucătorii de tennis spre Atena.. Echipe complete, însoțitori numeroși și entuziasm dar șanse...limitate Sâmbătă seara cu Rapidul Tomis, au părăsit capitala, echipa națională de atletism și jucătorii de tennis selecționați pentru Jocurile Balcanice de la Atena. Atletismul în special, are în Olimpiada Balcanică singurul prilej de a se manifesta în afara cadrelor obișnuite și totodată singurul prilej de a realiza îmbunătățiri serioase de ordin tehnic. I-a trebuit însă să lupte din răsputeri pentru a se putea menține la nivelul care să-i asigure o participare demnă și a făcut sforțări supraomenești pentru a agonisi cele câteva mii de lei necesari deplasării la Atena. Atletismul românesc nu a găsit sprijin acolo unde trebuia să-l găsească, ci din contră a fost sabotat cu un sport care nu merită să trăiască atâta vreme cât nu produce altceva decât... recorduri. Iată un exemplu dintr’o mie, U. F. S. R., a primit deopotrivă o serie de subvenționarea deplasării la Atena, din partea atletismului și tennisului românesc. U. F. S. R., instituție care împărțește dreptatea în marea familie a sportului românesc, cum credeți că a satisfăcut cererile de ajutor ale celor două federații?, a dat atletismului 30.000 lei pentru 20 persoane și tennisului 20.000 lei pentru... 4 persoane. Și de aceea, Sâmbătă seara când ne-am deplasat în Gara de Nord pentru a fi față la plecarea celor două team-uri naționale, am avut surpriza de a vedea pe atleți înghesuiți după toate regulile artei în două compartimente de clasa II-a, iar pe jucătorii de tennis, ocupând comod un compartiment de clasa II-a, în care bridge-ul și ecartec-ul — cele două jocuri preferate în lumea sportluiu alb, începuse chiar din gară. ATLEȚII SUNT TOTUȘI BINE DISPUȘI Cu toate că un gest nechibzuit al forului suprem a creiat o diferențiere jignitoare, atleții sunt bine dispuși. Mai sunt câteva minute până la plecarea trenului. Pe o parte din ei îi cunosc personal, cealaltă parte îmi este recomandată de colegul Morțun care însoțește echipa în calitate de gazetar și manager... pe cheltuială proprie. OPTIMISMUL D LUI BOERESCU D. Neagu Boerescu, vicepreședintele federației de atletism și conducătorul expediției, deși foarte ocupat cu ultimiie preparative, găsește totuși câteva clipe pentru a ne declara: „Performanțele obținute de atleții noștri în recentele campionate naționale, mă fac să întrezăresc realizarea unui clasament onorabil. Nu trebue să se uite însă că facem deplasarea într’o țară în care atletismul este cultivat ca unul din sporturile naționale și înregistrează progrese evidente de la o zi la alta. Dacă regret ceva este că federația română de atletism n’a avut posibilitatea să deplaseze un număr mai mare de atleți. Este adevărat că regulamentul concursurilor nu admite decât câte 2 concurenți de fiecare probă, dar este inutil să adaug că deplasând la Atena cât mai mulți dintre atleții tineri, efectele unei șederi în mediul sportiv de acolo ar fi dat roade neașteptate. Vremurile sunt hsă grele și trebue să fim mulțumiți că nu am tortaitat la singura competiție internațională unde ne putem prezenta cu capul sus“. CĂPITANUL LAZAR BODEA VA BATE UN NOU RECORD.... Cine nu cunoaște figura populară și bonomă a căpitanului Lazăr Bodea? Niciodată posomorât, totdeauna vesel și comunicativ, căpitanul Bodea — conducătorul tehnic al expediției — este ocupat cu plasarea cât mai comodă a instrumentului care l-a făcut celebru: Ciocanul (care în realitate este o ghiulea destul de grea, prevăzută cu un lanț și cu un mâner de fier forjat...). — Ce facem la Atena, d-e căpitan? — „Băeții sunt bine și eu la fel. Nu garantez de toți: De Cucu și de mine, dar Cucu va aduce laurii Marathonului, iar eu sunt aproape sigur că voi bate un nou record la aruncarea ciocanului. Sunt în formă și nu cred să dau greș“. JUCĂTORII DE TENNIS NU DAU INTERVIEW-URI Bine dispuși de declarațiile optimiste ale conducătorilor atletici, încercăm o incursiune în vagonul de clasa doua, în care cele 4 rachete masculine și femenine joacă bridge... — Ce danse avem la Atena? — „Deux Coeurs! — Aud? — „Trois tréfles! — Aveți adversari puternici? — „Contre! — Poftim? — „Sur contre. Deabea am mai avut timp să descindem, pentru a nu părăsi forțat capitala... Luni 3 Octombrie if 33 Trofeul suprem Spakow din nou campion In fața aproape a 4.000 de spectatori reuniunea de Sâmbătă seara, de la Arene, a dărâmat doi idoli: Credința că pentru un succes de asistență este strict necesară pe afiș prezența unui boxeur străin — oricât de răsuflat — și... pe Pavelescu. S’ar putea spune din acest punct de vedere că reuniunea domnului Aurel Niculescu a fost mai mult exemplificarea practică a poruncei: „Să nu-ți faci idoli“, decât tranșarea unei rivalități pe care mai mult împrejurările decât valoarea lui Pavelescu au prelungit-o până peste așteptări. Spakow l-a învins pe Pavelescu. Știrea nu are nimic senzațional. Un rezultat prevăzut, verificat de trei ori până acum și de trei ori reeditat cu acelaș caracter de zdrobitoare superioritate a lui Spakow învingător prin k. o. pe rând în rândul 8, 6 și 4. Titlul național la toate categoriile se găsește deci din nou în mâinile lui Spakow. Oricât de simpatic ne-ar fi Pavelescu, a cărui bonomie ne distrează zilnic cu noui exhibiții, și oricâte defecte ar fi dovedit Spakow, este trebuie să recunoaștem ceia ce trebuia să se întâmple de multă vreme. Spakow — în raport nu cu Pavelescu — dar chiar cu ceilalți boxeuri din cari în fiecare zi se căznesc câțiva să-i scoată un adversar fără să-i poată pune în față un om care să-l amenințe realmente — are atâtea calități indiscutabile, încât titlul suprem îi aparține prin definiție. Nu reedităm aici adjectivele cari i-au completat treptat bazarul admirației noastre. Ar fi să ne repetăm. Și să dăm prea mari proporții unei victorii din care Spakow nu-și poate face un titlu special Nu putem să nu subliniem însă că după atâtea luni de interimat, titlul național la toate categoriile și-a găsit în sfâșit titularul. Și că gluma — reușită — a domniei lui Pavelescu a făcut locul unei seriozități pe care calitățile lui Spakow o garantează cu toate titlurile sale de cel mai bun produs al boxului românesc. G. F. Motocicliștii români In Bulgaria .....——I O performanță onorabilă a lui Ionescu Cristea In capitala Bulgariei au avut loceri dimineață, două alergări motocicliste internaționale la cari au participat românii Nicolae Ionescu-Cristea și Gheorghe Leu, precum și austriacul din Muenchen Leopold Killmeyer, care a cunoscut la noi două frumoase succese, atrăgând asupra și simpatia admiratorilor sportului cu motor. Incinta velodromului din Sofia era o mare de capete. Consulul României și cel al Austriei, precum și coloniile română și austriacă, veniseră pe teren să asiste la cele două dispute cu promisiuni îngăduitoare, încă înainte de întreceri, Nicolae Ionescu-Cristea, Gheorghe Leu și Killmeyer au fost obiectul unor impresionante manifestări de simpatie. Și dacă la acest lucru adăugăm ospitalitatea pe care bulgarii nu și-au desmințit-o nici de rândul acesta, ajungem la concluzia că alergătorii români și cel austriac s'au bucurat de un tratament cum nu se poate mai bun. IONESCU-CRISTEA ÎNVINGĂTOR IN ÎNTÂLNIREA ROMANOBULGARA Prima cursă a zilei a opus reprezentanților României, pe alergătorii bulgari, Dimitrie Sokoloff, [ Theodor Tzakoff îdilko JLSdeiner (Rusciuc). Cursa s’a alergat în serii și clasamentul s’a făcut pe puncte. Victoria a revenit alergătorilor români, cari au ocupat primele două locuri în clasament. Nicolae Ionescu-Cristea a manifestat, la Sofia, o categorică superioritate asupra adversarilor bulgari și a întrecut cu ușurință și pe Gheorghe Leu, care a făcut o performanță nesperat de bună. Al treilea s-a clasat Milko Kleiner, în timp ce Sokoloff și Tzakoff au concurat sub așteptări. Victoria lui Cristea în acest lot nu constitue o surpriză, ea fiind scumptată chiar din ziua plecărei alergătorilor români din București. învingător al atâtor curse internaționale, Nicolae Ionescu-Cristea trebuia să dispună de coaliția bulgară, oricât de puternică ar fi fost ea. (Continuarea în pagina V-a). In ritmul cronometrului Dacă luptele cu turcii Au istorie foarte lungă, Pentru lupta cu polonii Cinci istorii n’o s’ajungă, Ca nici una dintre faze, Să nu ziceți cam scăpat’o Am privit atent la luptă, Și am și cronometrat-o, Pe la trei și jumătate, Sub un soare cald de vară, Nu știam ce-i în arenă, Că mă ’nghesuiam afară. După ce furios, torentul, M’a învârtit Ca într’o horă, Reușii și eu să intru, Tocmai după un sfert de ora, Dau năvală în tribună, îmi descopăr locul iute. Și aștept și eu să nceapă... Patru fără trei minute! Polonezii la o poartă. Se întrec cu toți în shoturi. Iar ai noștri ne sătulă... (Sunt în formă la saluturi). In minutul cinci, o bomba, A lăsat poporul rece. Altă bombă explodează... Asta, în minutul zece. In minutul doisprezece, In tribună e rumoare, Schwartz și Glanzman nu lucrează. Fiindcă sunt în sărbătoare. In minutul cincisprezece, România ’și pierde cheia, Si pericolul se ’ntinde... Ne lovește bomba treia. Atențiune, intră Țințeri Lovitură ca la teatru, Căci cu el odată intră, Imparabil goalul patru. Ca urmare, oficialii, Fără vorbă și tocmeală. Mai selecționeazâ odată, Și încep o primeneală. Morawetz și Covaci intră, Steinbach face semn și iese. Se mai bagă opt rezerve Si se fac schimbări mai dese, S’a schimbat toată echipa Titularii toți se plimbă. Și se schimbă ’ntr'unu. Numai Rezultatul nu se schimbă La repriză jocul are Cu hipism-asemănare, Fug ai noștri cu la curse, Iar polonii sunt călare. Și îndurerat la culme Am luat note pe ’ndelete, Am cronometrat într’una După ceasul din perete, Și uităndu-mă la dânsul, Mă ’ntrebai cam nătărău: «Nu o fi ăsta de vină? Cine știe?... Ceasul rău!» A. NOL.