Gazeta Sporturilor, octombrie 1932 (nr. 1116-1128)

1932-10-03 / nr. 1116

ANUL X. No. 1116 ABONAMENTE Pe un an...........................................LEI 1000 Pe sase luni........................................... 900 Telefon redacție: 325/34 - 325/35. Telefon provincie: 77/65. ___ Apare in liecare luni, miercuri și vineri Birourile: STRADA INGINER ANGHEL SALIGN Y No. 2.— BUCUREȘTL Directori: E. EMÍLIÁN și E. MUNTEANU. Prim redactor: N. PAPAGHEORGHE. PUBLICITATEA DUPĂ TARIF Telefon administrație : 325/34 —325/35. Telefon provincie: 77/65. Inaugurare de stagiune A INCIPUT Ru­ffBYLL... Duminică s’a inaugurat sezonul o­­ficial de rugby pe terenurile de la Șosea. După o vară întreagă de lucrători, în care echipele s’au în­ghițit una pe alta, în care jucătorii au trecut de la un club la altul pentru a termina acolo de unde au plecat și în care rugby-ul era cât pe aci să sară în aer împreună cu federația care-l dirijează, jocul balonului ro­tund și-a reluat odată cu activitatea de pe teren, practicile degradante din trecut. Ceea ce s’a petrecut Duminică pe maidanul oficial cu prilejul reînce­perii activității, a constituit una din paginile rușinoase ale acestui sport. De la inaugurare și până au în­ceput să se golească terenurile, o bătae frenetică și generală a presă­rat din plin partide cari se anunțau interesante și pe cari în bună parte le-au compromis complet, începutul e promițător... Dacă inaugurarea n'a putut fi lip­sită de pumnii repeziți în ceată și de ghionții cari strivesc academic coaste, ce ne va aduce mijlocul unui sezon, în sportul care nu trăește de­cât pentru a da prilej de vorbă lun­gă în comisi și de strivire de cio­lane pe teren? Scandalurile de Duminecă au a­­vut ca provocatori — ni se spune — anume indivizi cari n’au nimic co­mun cu rugby-ul, dar pe cari îl prac­tică la zile mari, sau atunci când e vorba să fie utilizați pentru des­ființarea, la propriu și la figurat, a adversarului. Comisia de rugby a excelat în se­zonul trecut prin măsuri drastice de birou. A sancționat, a mustrat și a avertizat... Azi are datoria să arate că exi­stența sa nu trebue să se manifeste numai prin a trece în procesele ver­bale, pedepse platonice. Dacă la premieră a fost ceea ce a fost, să nu mire pe nimeni că Duminica viitoare măsurile vor fi cu totul de prisos, în virtutea bineve­­rificatei legi a progresului. A început rugby-ul... ACTUALITATE CAMPIONATUL MONDIAL DE FOOTBALL Sâmbătă seara se întrunește la Zurich comitetul executiv al Fișei. Ordinea de zi cuprinde chestiuni de un excepțional interes. D. Rímet va face un referat asu­pra Olimpiadei dela Los Angelos. Totodată se va lua în discuție a­­dresa comitetului olympics german, care cere ca footballul să figureze în programul Olympiadei. Tot în ședința de Sâm­bătă, se va hotărî în mod definitiv că viitorul cam­pionat mondial din 1934, să fie organizat de Italia. UN CLASAMENT MON­DIAL AL SUZANEI LENGLEN Fosta campioană mondială de tennis, franceza Suzanne Lenglen, a făcut un clasament mondial de ten­nis care are următoarea înfățișare: DOMNI DOAMNE .1. Hellen Wills-Moodg. 2. Hellen Iacobs. 3. Mathieu. 4. Pagot. AUSTRIA — UNGARIA 2-1 (l-l) BUDAPESTA, 2. — Păstrând tra­diția matchurilor strânse, repre­zentativele Ungariei și Austriei au furnizat un nou match patetic. Austria: Hideu, Rainer, Sesta, Brauu, Smistik, Mausch, Molzer, Mueler, Sindelar, Schall, Horvath, Platzer, Thaler, Maussner. Ungaria: Acht, Dudar, Kionen­berger I, Borssany, Sarosi, Lazar, Kronenberger II, Cseh, Turay, Kal­­mar, Beri. Un joc violent și aproape egal în prima repriză. Ungurii deschid scorul in minutul 32, prin Kalmar. In minutul 43 al aceleiași repri­ze, Bor­san reia prost o centrare a lui Mausner și marchează in pro­­pria-i poartă. După o nouă pauză, în minutul 2, Beh­ reasigură conducerea, pen­tru Ungaria.. In min. 10, Mueller egalează, iar 25 minute mai târziu, Braun mar­chează punctul care aduce Austri­­ei victoria. RIPENSIA LA ZAGREB Miercuri și ,loî, Ripensia va ju­ca la Zagreb. Timișorenii vor susține m­atchu­­rile seara și vor întâlni la Zagreb echipele H. A. S. K. și Gradjauski. 1. Vines. 2. Borotra. 5. Cochet. 4. Allison. Săptămâna T --------­­ ­Am fost readuși in fine la realitate după o perioadă de oscilație intre au­­toîncredere deplasată și supraevalua­re astronomică. Ne-a băgat cineva in cap că suntem imbatabili prin partea locului și ne-am și grăbit să ne consi­derăm ca atare. Cine ne mai putea da jos din copac după celebrul turneu Bal­tic, în care am făcut barcea parcea din letoni , estoni și celelalte neamuri dela Nord? Cupa Balcanică de la Belgrad tn care Bulgarii ne-au dat lecții și ]u­­goslavii t­fle? Simple accidente cari se pot întâmpla ori­cui și mai ales acelo­ra din Împărăția atât de relativă a Balonului Rotund. Duminică însă dușul rece ne-a ros­togolit din pomul in care dădeam gi­gantice proporții unei minuscule vic­torii și diminuam atomic cele mai im­punătoare înfrângeri. Că nimic nu trebue sa surprindă în sport, este de la sine înțeles. Axioma a­­ceasta se încovoie însă sub povara u­­nui cinci la zero, mare și lat, care ne a turtit entuziasmul footballistic pentru foarte multă vreme. Și nouă și specta­torilor și tuturor. Ce ușor am fi suportat insă prelege­rea orală a unor oameni superiori în meserie, dacă am fi știut să fim în­vinși. Dar Polonezii au materializat o victorie meritată, din superioritate teh­nică și copilăroasă panică în rândurile adverse. De asta a fost doar grotescul transbordat de jucători după ce veci­nii de la nord ne-au zburlit voia bună cu primele trei puncte ? Ori­cât, pentru o echipă cu pecetea transoceanică, spaima a fost cam de­plasată, mai­ ales că ceea ce a fost al nostru fusese pus deoparte... Tot așa și cu Dumitru Pavelescu fostul și poate viitorul campion națio­nal, care și-a consacrat cariera­ i pu­­gilistă pentru a păstra la cald u­n titlu pus deoparte la discreția lui Spakom. Sâm­bătă seara la Atene, în fața unui public pe care nici organizatorul nu Im visat atât de numeros, Dumitru Pavelescu sa prezentat pe ring și a re­mis cu ceremonialul de rigoare (k. o. repriza noua), titlul pe care-l are în consignație cel puțin odată pe an. S’a aplaudat, sa râs, s’a felicitat și așa mai departe. Numai cei cu biletele plătite nici n’au aplaudat, nici n’au râs și nici nu a felicitat. Din contră au compătimit și sau lăsat compătimiți... In depresiunea asta generală, o mică licărire de speranță, echivalează cu un far în bezna mării agitate. De aceea nu strică să amintim că un vagon de atleți, și jucători de tennis a fost îm­barcat noaptea trecută pe vaporul «Ro­mâniat [UNK] și expediat cu marea viteză la Atena. Cine știe, poate de acolo să ne pină bucuria pe care o așteptam Duminică la C. N. E. F.... L ROȘIANU coco— —— 8 PAGINI 6 LEI O înfrângere dureroasă Polonia-România 5-0 (4-0) Eri pe stadionul din Dealul Spi­rei, footballul românesc a fost în­cercat de o mare lovitură: eșecul reprezentanților noștri, caracteri­zat de un scor impozant. Pentru mulți, înfrângerea aceas­ta a însemnat o surpriză brutală. Pentru­ noi, doar scorul constituie marea decepție. Am făcut toate rezervele în pri­vința acestui match. N’am împăr­tășit optimismul general, pentru că anumite indicațiuni referitoare la polonezii, ne recomandau această prudență. Echipa României a fost învinsă de un adversar superior. Nu inte­resează de câte puncte. Polonezii n’au surclasat echipa noastră, cum ar arăta scorul. A fost suficient să-și manifeste superiori­tatea, atunci când tabăra noastră era dezorganizată, ca insistența lor să fie răsplătită copios. Regretăm, împreună cu ceilalți cari vor să vadă cât mai sus foot-­­ ball­ul nostru. Nu este insă Mai puțin adevărat că legea sportului — singura care ne interesează — impune în astfel de împrejurări calmul atât de ne­cesar tragerei adevăratelor conclu­zii. Este o înfrângere fără precedent în analele footballului nostru. Ea frizează misterul, pentru că in­dependent de anumite circumstanțe speciale, între Polonia și România nu există o deosebire de clasă. Ne reamintește întrucâtva înfrân­gerea de la Budapesta, unde cauze­le au fost tot atât de greu de sta­bilit, ca și după eșecul de eli. Un imponderabil, care in sport joacă un rol fatal, și-a arătat colții mai vitreg pentru echipa noastră ca oricând. In general a fost o zi proastă pentru footballul nostru, din care se degajează o seamă de învățături pentru viitor. Înfrângerea de ori să ne serveas­că de lecție adevărat sportivă și într’un viitor apropiat să refacem terenul pierdut temporar. LIS Descrierea matchului în pag. III­* Echipa Poloniei și arbitrul Fahr­is OLYMPIADA BALCANICA Atleții și jucătorii de tennis spre Atena.. Echipe complete, însoțitori numeroși și entuziasm dar șan­se...limitate Sâmbătă seara cu Rapidul Tomis, au părăsit capitala, echipa națională de atletism și jucătorii de tennis se­lecționați pentru Jocurile Balcanice de la Atena. Atletismul în special, are în Olim­­piada Balcanică singurul prilej de a se manifesta în afara cadrelor obiș­nuite și totodată singurul prilej de a realiza îmbunătățiri serioase de or­din teh­nic. I-a trebuit însă să lupte din răs­puteri pentru a se putea menține la nivelul care să-i asigure o partici­pare demnă și a făcut sforțări su­praomenești pentru a agonisi cele câteva mii de lei necesari deplasării la Atena. Atletismul românesc nu a găsit spri­jin acolo unde trebuia să-l găsească, ci din contră a fost sabotat cu un sport care nu merită să trăiască a­­tâta vreme cât nu produce altceva decât... recorduri. Iată un exemplu dintr’o mie, U. F. S. R., a primit deopotrivă o seri­e de subvenționarea deplasării la Atena, din partea atletismului și tennis­ului românesc. U. F. S. R., instituție care împărțește dreptatea în marea fa­milie a sportului românesc, cum cre­deți că a satisfăcut cererile de ajutor ale celor două federații?, a dat atle­tismului 30.000 lei pentru 20 per­soane și tennis­ului 20.000 lei pen­tru... 4 persoane. Și de aceea, Sâmbătă seara când ne-am deplasat în Gara de Nord pentru a fi față la plecarea celor două team-uri naționale, am avut surpriza de a vedea pe atleți în­ghesuiți după toate regulile artei în două compartimente de clasa II-a, iar pe jucătorii de tennis, ocupând comod un compartiment de clasa II-a, în care bridge-ul și ecartec-ul — cele două jocuri preferate în lumea sportluiu alb, începuse chiar din gară. ATLEȚII SUNT TOTUȘI BINE DISPUȘI Cu toate că un gest nechibzuit al forului suprem a creiat o diferenți­ere jignitoare, atleții sunt bine dis­puși. Mai sunt câteva minute până la plecarea trenului. Pe o parte din ei îi cunosc personal, cealaltă par­te îmi este recomandată de colegul Morțun care însoțește echipa în ca­litate de gazetar și manager... pe cheltuială proprie. OPTIMISMUL D LUI BOERESCU D. Neagu Boerescu, vice­președin­tele federației de atletism și conducă­torul expediției, deși foarte ocupat cu ultimiie preparative, găsește to­tuși câteva clipe pentru a ne de­clara: „Performanțele obținute de atleții noștri în recentele campionate na­ționale, mă fac să întrezăresc reali­zarea unui clasament onorabil. Nu trebue să se uite însă că facem de­plasarea într’o țară în care atletismul este cultivat ca unul din sporturile naționale și înregistrează progrese e­­vidente de la o zi la alta. Dacă re­gret ceva este că federația română de atletism n’a avut posibilitatea să deplaseze un număr mai mare de atleți. Este adevărat că regula­mentul concursurilor nu admite de­cât câte 2 concurenți de fiecare pro­bă, dar este inutil să adaug că depla­sând la Atena cât mai mulți dintre atleții tineri, efectele unei șederi în mediul sportiv de acolo ar fi dat roade neașteptate. Vremurile sunt hsă grele și trebue să fim mulțumiți că nu am tortaitat la singura com­petiție internațională unde ne putem prezenta cu capul sus“. CĂPITANUL LAZAR BODEA VA BATE UN NOU RECORD.... Cine nu cunoaște figura populară și bonomă a căpitanului Lazăr Bo­­­dea? Niciodată posomorât, totdeauna vesel și comunicativ, căpitanul Bo­­dea — conducătorul teh­nic al expe­diției — este ocupat cu plasarea cât mai comodă a instrumentului care l-a făcut celebru: Ciocanul (care în realitate este o ghiulea destul de grea, prevăzută cu un lanț și cu un mâner de fier forjat...). — Ce facem la Atena, d-­e că­pitan? — „Băeții sunt bine și eu la fel. Nu garantez de toți: De Cucu­ și de mine, dar Cucu va aduce laurii Mara­­thonului, iar eu sunt aproape sigur că voi bate un nou record la arunca­rea ciocanului. Sunt în formă și nu cred să dau greș“. JUCĂTORII DE TENNIS NU DAU INTERVIEW-URI Bine dispuși de declarațiile opti­miste ale conducătorilor atletici, în­cercăm o incursiune în vagonul de clasa doua, în care cele 4 rachete masculine și femenine joacă bridge... — Ce danse avem la Atena? — „Deux Coeurs! — Aud? — „Trois tréfles! — Aveți adversari puternici? — „Contre! — Poftim? — „Sur contre. Deabea am mai avut timp să des­­cindem, pentru a nu părăsi forțat capitala... Luni 3 Octombrie if 33 Trofeul suprem Spakow din nou campion In fața aproape a 4.000 de spec­tatori reuniunea de Sâmbătă seara, de la Arene, a dărâmat doi idoli: Cre­dința că pentru un succes de asis­tență este strict necesară pe afiș pre­zența unui boxeur străin — oricât de răsuflat — și... pe Pavelescu. S’ar putea spune din acest punct de vedere că reuniunea domnului Aurel Niculescu a fost mai mult exemplificarea practică a poruncei: „Să nu-ți faci idoli“, decât tranșarea unei rivalități pe care mai mult împrejurările decât valoarea lui Pa­velescu au prelungit-o până peste așteptări. Spakow l-a învins pe Pavelescu. Știrea nu are nimic senzațional. Un rezultat prevăzut, verificat de trei ori până acum și de trei ori reeditat cu acelaș caracter de zdro­bitoare superioritate a lui Spakow învingător prin k. o. pe rând în rândul 8, 6 și 4. Titlul național la toate categoriile se găsește deci din nou în mâinile lui Spakow. Oricât de simpatic ne-ar fi Pa­velescu, a cărui bonomie ne distrează zilnic cu noui exhibiții, și oricâte defecte ar fi dovedit Spakow, este trebuie să recunoaștem ceia ce tre­buia să se întâmple de multă vreme. Spakow — în raport nu cu Pa­velescu — dar chiar cu ceilalți bo­­xeuri din cari în fiecare zi se căz­nesc câțiva să-i scoată un adversar fără să-i poată pune în față un om care să-l amenințe realmente — are atâtea calități indiscutabile, încât ti­tlul suprem îi aparține prin defini­ție. Nu reedităm aici adjectivele cari i-au completat treptat bazarul ad­mirației noastre. Ar fi să ne repetăm. Și să dăm prea mari proporții unei victorii din care Spakow nu-și poate face un titlu special Nu putem să nu subliniem însă că după atâtea luni de interimat, titlul național la toate categoriile și-a găsit în sfâ­șit titularul. Și că gluma — reușită — a domniei lui Pavelescu a făcut locul unei se­riozități pe care calitățile lui Spa­kow o garantează cu toate titlurile sale de cel mai bun produs al bo­xului românesc. G. F. Motocicliștii români In Bulgaria .....——I O performanță onorabilă a lui Ionescu Cristea In capitala Bulgariei au avut loc­­­eri dimineață, două alergări moto­cicliste internaționale la cari au par­ticipat românii Nicolae Ionescu-Cris­­tea și Gheorghe Leu, precum și aus­­triacul din Muenchen Leopold Kill­meyer, care a cunoscut la noi două frumoase succese, atrăgând asu­­pra­ și simpatia admiratorilor sportu­lui cu motor. Incinta velodromului din Sofia era o mare de capete. Consulul României și cel al Austriei, precum și coloniile română și austriacă, veniseră pe te­ren să asiste la cele două dispute cu promisiuni îngăduitoare, încă înainte de întreceri, Nicolae Ionescu-Cristea, Gheorghe Leu și Killmeyer au fost o­­biectul unor impresionante manifestă­ri de simpatie. Și dacă la acest lucru adăugăm ospitalitatea pe care bulga­rii nu și-au desmințit-o nici de rândul acesta, ajungem la concluzia că aler­­gătorii români și cel austriac s'au bucurat de un tratament cum nu se poate mai bun. IONESCU-CRISTEA ÎNVINGĂ­TOR IN ÎNTÂLNIREA ROMANO­­BULGARA Prima cursă a zilei a opus re­­­prezentanților României, pe alergă­­­torii bulgari, Dimitrie Sokoloff, [ Theodor Tzakoff îdilko JLSdeiner (Rusciuc). Cursa s’a alergat în se­rii și clasamentul s’a făcut pe punc­te. Victoria a revenit alergătorilor români, cari au ocupat primele două locuri în clasament. Nicolae Ionescu-Cristea a manifestat, la Sofia, o categorică superioritate a­­supra adversarilor bulgari și a în­trecut cu ușurință și pe Gheorghe Leu, care a făcut o performanță nesperat de bună. Al treilea s-a clasat Milko Kleiner, în timp ce Sokoloff și Tzakoff au concurat sub așteptări. Victoria lui Cristea în acest lot nu constitue o surpriză, ea fiind scumptată chiar din ziua plecărei alergătorilor români d­in Bucureș­ti. învingător al atâtor curse inter­naționale, Nicolae Ionescu-Cristea trebuia să dispună de coaliția bul­gară, oricât de puternică ar fi fost ea. (Continuarea în pagina V-a). In ritmul cr­onometrului Dacă luptele cu turcii Au istorie foarte lungă, Pentru lupta cu polonii Cinci istorii n’o s’ajungă, Ca nici una dintre faze, Să nu ziceți cam scăpat’o Am privit atent la luptă, Și am și cronometrat-o, Pe la trei și jumătate, Sub un soare cald de vară, Nu știam ce-i în arenă, Că m­ă ’nghesuiam afară. După ce furios, torentul, M’a învârtit Ca într’o horă, Reușii și eu să intru, Tocmai după­ un sfert de ora, Dau năvală în tribună, îmi descopăr locul iute. Și aștept și eu să nceapă... Patru fără trei minute! Polonezii la o poartă. Se întrec cu toți în shoturi. Iar ai noștri ne sătulă... (Sunt în formă la saluturi). In minutul cinci, o bomba, A lăsat poporul rece. Altă bombă explodează... Asta, în minutul zece. In minutul doisprezece, In tribună e rumoare, Schwartz și Glanzman nu lucrează. Fiindcă sunt în sărbătoare. In minutul cincisprezece, România ’și pierde cheia, Si pericolul se ’ntinde... Ne lovește bomba treia. Atențiune, intră Țințeri Lovitură ca la teatru, Căci cu el odată intră, Impar­abil goalul patru. Ca urmare, oficialii, Fără vorbă și tocmeală. Mai selecționeazâ­ odată, Și încep o primeneală. Morawetz și Covaci intră, Steinbach face semn și iese. Se mai bagă opt rezerve Si se fac schimbări mai dese, S’a schimbat toată echipa Titularii toți se plimbă. Și se schimbă ’ntr'unu. Numai Rezultatul nu se schimbă­ La repriză jocul are Cu h­ipism-asemănare, Fug ai noștri cu la curse, Iar polonii sunt călare. Și îndurerat la culme Am luat note pe ’ndelete, Am cronometrat­ într’una După ceasul din perete, Și uităndu-mă la dânsul, Mă ’ntrebai cam nătărău: «Nu o fi ăsta de vină? Cine știe?... Ceasul rău!» A. NOL.

Next