Gazeta Sporturilor, decembrie 1932 (nr. 1142-1150)

1932-12-02 / nr. 1142

ü * ANUL X. No. 1142 6 PAGINI 6 LEI ABONAMENTE Pe un an .....................................................LEI 1000 Pe șase luni..................... . . ..........................500 Telefon redacție: 325/34 - 325/35. . Telefon provincie: 77/65. Apare in fiecare lu­Ni și vineri Birourile: STRADA INGINER ANGHEL SALIGNY No. 2.— BUCUREȘTI. Directori: E EMILIAN și E MUNTEANU. Prim redactor: N. PAPA GHEORGHE PUBL­ICITATICA DUPĂ TARIF Telefon administrație : 325/34 —325/35. Telefon provincie : 77/65. Anchetă $ao autocontrol ?... •3$l­­ie De aproape două luni, pasagiul Imobiliara răsună de hora în care au fost prinși cumetrii-logofeți ai tre­burilor noastre footballistice. învârtită și la dreapta și la stânga, hora aceasta amenința să se transa­forme la un moment dat într’o în­vârteală monotonă, dacă cimpoerul ei­­— de o tenacitate proverbială — n'ar fi găsit în ultimul moment „stri­­gătura” cu care să o întețească. Și s’au pornit atunci fârțații să chiuiască și să sară, până când — amețiți de învârteală — au fost cât pe aci să cadă jos. Amețeala totuși a cuprins pe câțiva. Nu revenim asupra faptelor, fiindcă­ se cunosc. Se știe și cine a amețit, și cine a căzut și cine a reu­șit să se ridice, înviorați în ultimul moment de tonicul unor perspec­tive nu prea roze. Am vrea totuși să subliniem o consecință a horei acesteia — spartă astăzi probabil definitiv — care pusă pe muzică ar constitui cel mai hazliu cuplet de revistă. Atât prin logica pe care se susține, cât și prin gluma pe care o reușește. In mod public, federația a fost pusă sub învinuirea unor nereguli pe cari giranții Rombolului — firește ■— le contestă. Pe cari însă nu se pot exclude definitiv din zestrea de învinuiri cu care s-a dotat un con­frate, decât supunându-se unei an­chete. Întârziată câtva timp din cauza evenimentelor cari au împins în zig­zag soluționarea întregei chestiuni, ancheta aceasta — din pricina căreia președintele federației a demisionat cerând-« și a revenit asupra demi­siei când a reușit să o obțină — a fost totuși admisă. Bravo! ! Pentru o întreagă campanie „de demascare”, „de informare” și „de purificare’’, ca și pentru prestigiul in­stituției I— asediată până la urmă, de rachetele unei campanii foarte insistente­­— ancheta aceasta era un succes. De o parte succesul ulti­mei dovezi: verificarea în registre a unor afirmațiuni pe care cenzorii să le ratifice. De cealaltă parte, atitudinea ver­ticală a unei conștiințe care se simte dreaptă: — „Vreți anchetă? Poftim !” Numai, că, și aici este rezerva pe care o făceam la început, s’a dat comisiei de anchetă­ o astfel de cons­tituire, care surprinde pe toți cei in­teresați și nu rezolvă — decât foarte aproximativ — ceia ce s’a oferit spre rezolvare. Nu punem la îndoială bună cre­dința nimănui. Este de la sine în­­țeles. Suntem în dreptul nostru însă — bănuim !— să ne crucim — la cot cu toți cei cari au citit lista co­­­misiei de anchetă — văzând cine a fost sortit să controleze gestiunea bi­roului federal. Sunt acolo numai u­­nul sau două nume noui, cari n’au figurat în forul pus astăzi sub an­chetă­. Celelalte­­— majoritatea — sunt vechii gestionari ai biroului federal. Și atunci? Or biroul federal nu mai pre­zintă suficientă încredere și este su­pus unui control (exercitat în orice caz de altcineva decât de cei cari sunt supuși controlului), or este în afară de orice suspiciuni și ancheta nu mai are niciun rost. Fiindcă „auto-controlul” care s-a instituit este o glumă, care sub ra­portul practic ar fi putut să fie regi­zată mai simplu. De pildă, ar fi fost invitat biroul federal la una din ședințele consiliului, pus după înăl­țime și anchetat: I— Sunteți în regulă? — Da, — Zău? — Zău! Și s’ar fi terminat și mai simplu și mai repede. GEORGE FULG­A România participa la campionotal. mondial dc sMf Federația de specialitate nu s'a pronunțat incă o intervenție diplomatică Ne-am ocupat în numărul trecut de apropiatul campionat mondial de ski. Am precizat că organizarea a fost încredințată Austriei și Inn­sbruckul se pregătește de Pe acum în vederea găsduirei marelui eve­niment. In Innsbruck se lucrează intens și marea preocupare a organizato­rilor în momentul de față este pro­­blema participanților. Se cunosc țările cari și-au dat adeziunea la proba mondială de ski. N’am putut însă citi în această categorie nu­mele României. FEDERAȚIA ROMANA DE SPE­CIALITATE NU S’A PRONUN­ȚAT INC­A După câte suntem informați fede­rația noastră de specialitate a fost invitată la campionatul mondial. Aceasta nu s'a putut pronunța. In criză fiind, nu poate să soluționeze nici o invitație. Unul din conducă­torii federației de ski s’a exprimat, că va fi între aceia cari vor insista ca skhiorii români să se prezinte la Innsbruck. Natural, se va pune chestiunea fondurilor și e de așteptat concur­sul statului. O INTERVENȚIE DIPLOMATICA Pentru participarea României la campionatul mondial, se depun mari insistențe din cercurile legației vie­­neze. Consulul României la Viena d. Rotter, a făcut intervenții prin mi­nisterul de externe, arătând că a asigurat echipei noastre numeroase înlesniri. O echipă bucureșteană în Spania? Un club de football din Bucureș­ti, care întreține de mai multă vre­me o intensă corespondență cu con­ducerea unui club din Madrid este pe punctul de a pune pe picioare un turneu de iarnă în Spania. Tra­tativele sunt — după câte am fost informați — foarte avansate și vor fi încheiate în mod favorabil zilele acestea. Clubul bucureștean va pri­mi o sumă fixă și o cotă din înca­sări, urmând să joace 8 matchuri în diferitele orașe ale Spaniei. Pentru un astfel de turneu este de l­a sine înțeles că o echipă de club nu va putea face față cu efectivul­ propriu, așa că, în cazul că trata­tivele vor duce la bun sfârșit va face apel la câteva bune elemente din celelalte cluburi. Condițiunile extrem de avanta­joase ale acestei eventuale depla­sări sunt urmarea faptului că un important membru al clubului res­pectiv a inițiat tratativele cu prile­jul unei recente călătorii de aface­ri la Madrid, unde are cunoștințe prețioase în lumea footballului lo­cal. Deocamdată nu putem da mai multe amănunte asup­ra acestui turneu. Comemorarea a două decenii de sport românesc Uniunea a ținut aseară o ședință comemorativă. Telegramele către M. S. Regele, d. Dinu Cesianu și adresa către membrii fondatori ai F. S. S. R. in viață Membrii Uniunii Federațiilor de sport din România s-au întrunit a­­seară la sediu pentru a comemora împlinirea a 20 de ani de la data când Principele Carol, actualul Re­ge al României a seamat alături de mulți dintre conducătorii de azi ai sportului românesc, actul de înch­e­­gare a primei instituții de dirijare oficială: F. S. S. R. A fost o ședință solemnă în care nu s-au ținut discursuri, și a ser­vit doar la reunirea celor cari con­duc azi destinele sportului româ­­nesc și a celora cari l-au pus baze­le acum 20 de ani. La ședința comemorativă au asis­tat d-nii: George Plagino, general adjutant Iosif Iacobici, Gr Cara­­costea, Aurel Leucutia, Ion Rachi­tan, Neagu Boerescu, M. Savu, Ma­ior D. Davila, Liviu Juga, Paul, Nedelcovici, D. Rotaru, O. Luchide și St. Lucescu. După semnarea procesului verbal comemorativ s’au expediat urmă­toarele telegrame: TELEGRAMA CATRE M. S. RE­­GELE «Cu prilejul împlinirii a 20 ani de existență, comitetul central F. S. S. R. aducăndu-și aminte cu evlavie de gloriosul Vostru Părinte, fostul ei președinte activ, roagă pe Ma­iestatea Voastră, neuitatul înteme­ietor și secretar general să primeas­că omagiile de profundă recunoș­tință și nețărmurit devotament al tuturor sportivilor din România­». Președintele U. F. S. R. GEORGE PLAGINO TELEGRAMA ADRESATA D-LUI DINU CESIANU «Comitetul central F. S. S. R. roa­gă, iubitul secretar general să prii­mească expresiunea dragostei to­varășilor cu cari a dus munca co­mună începută acum douăzeci de ani». Președintele U. F. S. R. GEORGE PLAGINO­Le S’au expediat apoi adrese omag­ a­­membrilor fondatori în viață și anume: George Costescu, ,Jean Cămărășescu, Nicolaescu, Müder, dr. Costinescu, Schlage și maior Davila. în România sub aripa U. F. S. S. R. urez din toată inima e mai intensă, înțelegătoare și progresivă mișca­re sportivă. Meniuri N­. F.j.Mi_confsem#rarea Câteva păreri autorizate După ridicarea ședinței comemo­rative, membrii comitetului U.F.S.R. au avut amabilitatea să semneze pentru «Gazeta Sporturilor» câteva rânduri ocazionale pe care le re­producem mai jos: GEORGE PLAGINO Am avut deosebita cins­te să lucrezi de la început la F. S. iS. R. îmi dau sea­mă de drumul parcurs, a­­deseori plin de spini. Ca­lea însă s’a netezit­­ și viito­rul ne apare surâzător, căci progresie realizate au fost imense grație spriji­nului puternic al înaltului nostru Protector maiesta­tea Sa Regele Carol II. M. SAVU Singura pasiune cu care am rămas, și de care nu mă rușinex, este spartul. GENERAL ADJUTANT IACOBICI Sportul românesc a ajuns astăzi, după o muncă grea de 20 ani, abia la maturi­tate; îi doresc din toată inima și nu mă îndoiesc că de acum înainte progrese­le lui vor fi obținute cu re­peziciunea, ce caracteri­zează epoca noastră. A. LEUCUTIA Cei 20 de ani de existență a federației, coincid cu 10 ani de la venirea ardelenilor în ca­drele F. S. S. R. Aprecierea și dragostea cu care au fost pri­miți aici, au înlesnit pe deplin punerea în valoare a aportului important, pe care lam adus și pentru care suntem mulțumitori tuturor acelora, cari ne-au aju­tat. Legătura s’a închegat, și ea rămâne indisolubilă., NEAGU BOERESCU împlinirea a 20 de ani de existen­ță­­ M a înființat­«» Epolerației so­cietăților de sport­­ din România, constituie unul din­ evenimentele cele mai de seamă pentru tineretul nostru, adus grație străduințelor sale de fie­care clipă la viața să­nătoasă a sporturilor Gândul nos­tru al tuturor se îndreaptă cu acest prilej către Augustul ei întemeie­tor și proteguitor M. S. Regele Ca­rol II, sub a cărui părintească o­­blăduire nădăjduim să realizăm și în viitor aceleaș rezultate bine­fă­cătoare pentru noile generații. IOAN RACHIȚAN Ziua de astăzi înseamnă pentru sportul românesc o dovadă că vi­talitatea neamului nostru este la înălțimea celor mai civilizate po­poare din Europa. După o viață sportivă de 20 de ani, sportul ro­mânesc s’a impus cu demnitate și peste hotare. Această impunere se datorește în cel mai mare grad Ma­­iestăței Sale Regelui nostru, Carol al II-lea, care timp de 20 de ani n’a încetat nici un moment să fie pa­tronul și animatorul sportului ro­mânesc. LI­VIU JUGA Marele rol jucat de F. S. S. R. în sportul românesc timp de 20 ani nu trebuie să fie considerat sfârșit prin acordarea autonomiei adminis­trative, te­hnice și sportive. Ea trebuie să vegheze pe viitor cu și mai mare autoritate ca mișca­rea sportivă să nu devieze de la ca­lea trasată odată cu constituirea ei și cimentată în cursul celor 20 ani CCIAAU* T. A. DAVILA Dragostele sunt trecătoa­re. Oss* «Iasă dragostea de sport ți-a intrat in sânge, — s­ eu se mai lasă. PAUL NEDELCOVICI In ziua împlinirii a două decade de activitate sportivă organizată /£_ D. ROTARU Iubirea de neam, dragostea către Rege și Tron au dat primul imbold celor, cari acum douăzeci de ani au întemeiat Federația română a spor­turilor». Generația de astăzi culege roadele muncii dezinteresate a celor ce timp de douăzeci de ani au colaborat la promovarea sportului românesc și pentru care se datorează recunoș­tință. ST. LUCESCU In clipa când se serbează 20 ani de la înființarea Federației de sport din România, urez acestei institu­­ț­iuni­ viață lungă pentru propășirea sportului, îndemn cu această ocazie tot ti­neretul sportiv să lupte pentru pro­pășirea acestei instituțiuni, spre bi­nele nației întregi și a Țarii noastre. F. S. S. R. Patru litere cari au pus în mare încurcătură, ani de zile, oficialita­tea noastră, când în numele lor i se cerea încurajarea sportului în Ro­mânia. Când, în fine, după aproape două­zeci de ani, cele patru litere au a­­juns să reprezinte pretutindeni o activitate socială sănătoasă — Cum este desvoltarea sporturilor în aer liber — au fost ursite... să dispară. Dar din F-S.S.R. au răsărit F.R.F. R­, P.R.A., F.R.B., F.R.R. și alte... litere. Și aceasta desigur mulțumită ce­lor ce au fondat și susținut, prin munca lor instituția ce stă la baza sportului românesc, F.S.S.R. Lucian Popescu pleaca și franța Miercuri după masă, Lucian Po­­pescu pleacă la Paris. Știrea este consecința unui proect mai vechiu, amânat la un moment dat și pus în practică astăzi, când toată lumea se aștepta mai puțin. La Paris, campionul României la categoria pană, nu are încă nici­un angajament ferm. Este mai mult decât probabil însă că prezența lui la Paris va perfecta câteva tratati­ve destul de înaintate — atât pen­tru Franța, cât și pentru Berlin și Manchester. Nu este exclus ca odată cu Lu­cian să plece și Milea. Vineri / Decembrie 1932 O măsură nedreaptă --------0000- Federația română de ciclism este un for care se respectă și înțelege să facă operațiile cu cultul, indi­ferent dacă operația a reușit și pa­cientul a sucombat. Am avut dese­ori ocazia să ne ocupăm de sancțiunile inopinate pe cari, acest for chemat să activeze întru realizarea unui progres pe tă­râm ciclist, le-a aplicat cu o senină­tate candidă. Nu vom mai reveni a­­supra lor ci ne vom mulțumi să considerăm epoca de viață a Fede­rației, drept un punct negru a vi­tregitei activități cicliste. Totuș, ne vom ocupa de o altă chestiune asupra căreia, din lipsă de spațiu, nu am putut să insistăm la timp. Cu prilejul campionatului regional de viteză, disputat pe una din șo­selele Capitalei, Constantin Orman­­ski câștigând proba, a primit con­sacrarea de campion al regiunei Bu­curești. Acest lucru se întâmpla în dimineața unei Dumineci. Data nu interesează. După ce și-a făcut datoria către forul conducător, ciclistul Osmanski a venit la velodrom și și-a prestat concursul Velo clubului român care tocmai organiza o întrunire pe pistă. Sportiv convins, campionul regional înțelesese să lucreze cât mai activ pentru sportul, din care își făcuse un crez, și adept al velodromului, a concurat și în probele ce se țineau în acea zi pe urma din șoseaua Ște­fan cel Mare, deși știa că gruparea organizatoare, nefiind agresată de că­tre F. R. C., suferise aplicarea u­­nei suspendări care putea fi foarte bine considerată drept o încercare de desființare.­.—­Bineînțeles că Osmanski dacă ar fi ținut să nu fie sancționat, nu s’ar fi prezentat la steag în probele or­ganizate de gruparea suspendată. Cum el însă se simțea atras de curse­le pe velodrom, nu s’a mai gândit la urmări, convins că, dacă nu ră­mâne credincios pistei, cariera lui viitoare este compromisă. In conse­cință a luat plecarea în probele pe velodrom și s’a comportat tot atât de bine ca și în alergarea regizată de F­R. C. Din momentul ce Usmanski s’a hotărât să concureze sub auspiciile unei grupări suspendate, știa ce-l aș­teaptă și era chiar dispus să su­porte la rândul lui, o suspendare, lucru care ar fi constituit cea mai bună și echitabilă sancțiune. Nu de aceiaș părere a fost însă F. R. C.-ul. Conducătorii Federației au găsit că lui Osmanski trebue să i se aplice altă pedeapsă decât una dintre cele prevăzute de regulamentul pe care, ei pretind că îl aplică întocmai, ca pe o „literă de evanghelie’’. In con­secință, s’au adunat în ședință extra­ordinară, s’au frământat ceasuri în­tregi, au consultat regulamentul din scoarță, până’n scoarță, s’au adre­sat textelor de lege și, după o ma­tură chibzuială au hotărât să ri­dice titlul de campion, cucerit cu câteva zile mai înainte de Constan­tin Osmanski. Dar, nu s’au mulțu­mit cu atât ci au pus în drepturile învingătorului campionatului de vi­teză al regiunei Muntenia, pe Ionel Frize, cel de al doilea sosit. Am încercat ulterior să aflăm cau­za care a determinat F. R. C.-ul să procedeze astfel. Ni s’au dat mai multe versiuni, după cum cei cari le emiteau erau sau nu interesați în hotărârea pronunțată. Unii pretindeau că pedeapsa a fost aplicată pentru vina de a fi aler­gat sub egida unui club suspendat și dacă acesta este adevărul, sin­gura pedeapsă posibilă era aplica­rea unei suspendări vinovatului. Alții pretind că Osmanski s’a făcut vinovat de profesionism. In conse­cință el trebuia considerat pe viitor, ca atare. In nici un caz însă nu i se pu­tea lua titlul și trece altui concu­rent. In primul, trofeul i-ar fi ră­mas tot lui, iar în secundul caz el ar fi devenit, în mod automat, va­cant. Federația română de ciclism nu a procedat nici într’un fel nici în altul ci a recurs la o soluție arbi­trară, menită să arunce desnădejde în rândurile cicliștilor. Cazul lui Osmanski se poate re­peta, — sub o altă formă, — dar el se poate repeta. Și atunci Fe­derația va lua alte hotărâri tot atât de fanteziste. ’ JENY DUMITRESCU Deoarece activitatea sportivă a fost simțitor re­dusă, începând de săptă­mâna viitoare «GAZETA SPORTURILOR» va apare ca de obiceiu în tot timpul sezonului de iarnă, numai de două ori pe săptămână . Luni și Vineri la orele obiș­nuite. ii noștri în străinătate Plictisiți de Capitală, Cu-a ei viață trepidantă, Desgustați de marea criză Și de viața prea galantă, îngroziți de spectrul iernii Și de pâinea integrală, Pugiliștii noștri falnici Au fugit din Capitală. Cum mizeria stăpânește Toată țara din păcate, Ca să ’nceapă­ o nouă viață. Au plecat în străinătate. Primul fuse Nelu, care Lăsă țara românească. Fiindcă nimeni, pe Oprescu, N’a putut ca să-l oprească. Intr’o noapte liniștită, (Unii spun că era seară) Mama, Wortman și «gagica» lau condus pe Nelu 'n gară. Moțăind în clasa treia, Sforăind pe bancă visul, A dormit un somn feeric... Se deșteaptă și... Parisul! In oceanuri luminoase, Simte că începe viața, Și din inimă, exclamă: t Vivo­ncea cu «Dimineața». Un sergent, în preajma gării, Binevoitor cu Nelu, I-a făcut un semn cu mâna, Și - a arătat hotelu, A plecat insă degrabă, Și la Schoenfeld locuiește, Nu pentru economie, Dar, s’audă românește. Neacomodat cu hrana, Cu limbajul și cu clima, A dat fiasca și Di Cea Va bătut cu toată stima. Plin de desnădejde Nelu, (Asta este nota bene) ■ sora-------­ S’a urcat pe turnul Eiffel, Și privește spre Arene, Fulea când văzu că’n țară, Nu-i nici bine și nici cald. A plecat îndată înspre Patria lui Mac­Donald. A văzut fete frumoase, Insă a crezut că A vis, ...­­. Auzind că cele slute se numesc și ele «Miss». A boxat a doua seară Și-a simțit că pofta­ i trece. Când văzut a că englezul I­ bătea la sânge... rece. După trei reprize dure, S’a văzut ce greu respiră Și a căzut atât de iute, Parcă ar fi fost o Ură. Moți, a lăsat Astoria. Deși mare i-a fost chinul, Și-a­ trimes o telegramă : «Allot Berdan!... Aici Berlinul!» In metropola germană Bucuria.» e firească. Pentru matchul care vine Are timp să se odihnească. Ca să se aclimatizeze, Vizitează ’ntr ’una parcu, Și pe șease-șeapte Pagini Zilnic îi scrie lui Marcu. Toată ziua îl distrează Conradt Veidl, și H­illy Fritsch. A ’ntălnit pe Marlene Dietrich, Și cu ea joacă popier. Dar, de­ a sta mai mult acolo, Tot șomeur așa, mereu, Când s’o ’ntoarce ’n Capitală, Păi să știți că’l bat și eu. A. NOL

Next