Gazeta Sporturilor, decembrie 1932 (nr. 1142-1150)
1932-12-02 / nr. 1142
ü * ANUL X. No. 1142 6 PAGINI 6 LEI ABONAMENTE Pe un an .....................................................LEI 1000 Pe șase luni..................... . . ..........................500 Telefon redacție: 325/34 - 325/35. . Telefon provincie: 77/65. Apare in fiecare luNi și vineri Birourile: STRADA INGINER ANGHEL SALIGNY No. 2.— BUCUREȘTI. Directori: E EMILIAN și E MUNTEANU. Prim redactor: N. PAPA GHEORGHE PUBLICITATICA DUPĂ TARIF Telefon administrație : 325/34 —325/35. Telefon provincie : 77/65. Anchetă $ao autocontrol ?... •3$lie De aproape două luni, pasagiul Imobiliara răsună de hora în care au fost prinși cumetrii-logofeți ai treburilor noastre footballistice. învârtită și la dreapta și la stânga, hora aceasta amenința să se transaforme la un moment dat într’o învârteală monotonă, dacă cimpoerul ei— de o tenacitate proverbială — n'ar fi găsit în ultimul moment „strigătura” cu care să o întețească. Și s’au pornit atunci fârțații să chiuiască și să sară, până când — amețiți de învârteală — au fost cât pe aci să cadă jos. Amețeala totuși a cuprins pe câțiva. Nu revenim asupra faptelor, fiindcă se cunosc. Se știe și cine a amețit, și cine a căzut și cine a reușit să se ridice, înviorați în ultimul moment de tonicul unor perspective nu prea roze. Am vrea totuși să subliniem o consecință a horei acesteia — spartă astăzi probabil definitiv — care pusă pe muzică ar constitui cel mai hazliu cuplet de revistă. Atât prin logica pe care se susține, cât și prin gluma pe care o reușește. In mod public, federația a fost pusă sub învinuirea unor nereguli pe cari giranții Rombolului — firește ■— le contestă. Pe cari însă nu se pot exclude definitiv din zestrea de învinuiri cu care s-a dotat un confrate, decât supunându-se unei anchete. Întârziată câtva timp din cauza evenimentelor cari au împins în zigzag soluționarea întregei chestiuni, ancheta aceasta — din pricina căreia președintele federației a demisionat cerând-« și a revenit asupra demisiei când a reușit să o obțină — a fost totuși admisă. Bravo! ! Pentru o întreagă campanie „de demascare”, „de informare” și „de purificare’’, ca și pentru prestigiul instituției I— asediată până la urmă, de rachetele unei campanii foarte insistente— ancheta aceasta era un succes. De o parte succesul ultimei dovezi: verificarea în registre a unor afirmațiuni pe care cenzorii să le ratifice. De cealaltă parte, atitudinea verticală a unei conștiințe care se simte dreaptă: — „Vreți anchetă? Poftim !” Numai, că, și aici este rezerva pe care o făceam la început, s’a dat comisiei de anchetă o astfel de constituire, care surprinde pe toți cei interesați și nu rezolvă — decât foarte aproximativ — ceia ce s’a oferit spre rezolvare. Nu punem la îndoială bună credința nimănui. Este de la sine înțeles. Suntem în dreptul nostru însă — bănuim !— să ne crucim — la cot cu toți cei cari au citit lista comisiei de anchetă — văzând cine a fost sortit să controleze gestiunea biroului federal. Sunt acolo numai unul sau două nume noui, cari n’au figurat în forul pus astăzi sub anchetă. Celelalte— majoritatea — sunt vechii gestionari ai biroului federal. Și atunci? Or biroul federal nu mai prezintă suficientă încredere și este supus unui control (exercitat în orice caz de altcineva decât de cei cari sunt supuși controlului), or este în afară de orice suspiciuni și ancheta nu mai are niciun rost. Fiindcă „auto-controlul” care s-a instituit este o glumă, care sub raportul practic ar fi putut să fie regizată mai simplu. De pildă, ar fi fost invitat biroul federal la una din ședințele consiliului, pus după înălțime și anchetat: I— Sunteți în regulă? — Da, — Zău? — Zău! Și s’ar fi terminat și mai simplu și mai repede. GEORGE FULGA România participa la campionotal. mondial dc sMf Federația de specialitate nu s'a pronunțat incă o intervenție diplomatică Ne-am ocupat în numărul trecut de apropiatul campionat mondial de ski. Am precizat că organizarea a fost încredințată Austriei și Innsbruckul se pregătește de Pe acum în vederea găsduirei marelui eveniment. In Innsbruck se lucrează intens și marea preocupare a organizatorilor în momentul de față este problema participanților. Se cunosc țările cari și-au dat adeziunea la proba mondială de ski. N’am putut însă citi în această categorie numele României. FEDERAȚIA ROMANA DE SPECIALITATE NU S’A PRONUNȚAT INCA După câte suntem informați federația noastră de specialitate a fost invitată la campionatul mondial. Aceasta nu s'a putut pronunța. In criză fiind, nu poate să soluționeze nici o invitație. Unul din conducătorii federației de ski s’a exprimat, că va fi între aceia cari vor insista ca skhiorii români să se prezinte la Innsbruck. Natural, se va pune chestiunea fondurilor și e de așteptat concursul statului. O INTERVENȚIE DIPLOMATICA Pentru participarea României la campionatul mondial, se depun mari insistențe din cercurile legației vieneze. Consulul României la Viena d. Rotter, a făcut intervenții prin ministerul de externe, arătând că a asigurat echipei noastre numeroase înlesniri. O echipă bucureșteană în Spania? Un club de football din București, care întreține de mai multă vreme o intensă corespondență cu conducerea unui club din Madrid este pe punctul de a pune pe picioare un turneu de iarnă în Spania. Tratativele sunt — după câte am fost informați — foarte avansate și vor fi încheiate în mod favorabil zilele acestea. Clubul bucureștean va primi o sumă fixă și o cotă din încasări, urmând să joace 8 matchuri în diferitele orașe ale Spaniei. Pentru un astfel de turneu este de la sine înțeles că o echipă de club nu va putea face față cu efectivul propriu, așa că, în cazul că tratativele vor duce la bun sfârșit va face apel la câteva bune elemente din celelalte cluburi. Condițiunile extrem de avantajoase ale acestei eventuale deplasări sunt urmarea faptului că un important membru al clubului respectiv a inițiat tratativele cu prilejul unei recente călătorii de afaceri la Madrid, unde are cunoștințe prețioase în lumea footballului local. Deocamdată nu putem da mai multe amănunte asupra acestui turneu. Comemorarea a două decenii de sport românesc Uniunea a ținut aseară o ședință comemorativă. Telegramele către M. S. Regele, d. Dinu Cesianu și adresa către membrii fondatori ai F. S. S. R. in viață Membrii Uniunii Federațiilor de sport din România s-au întrunit aseară la sediu pentru a comemora împlinirea a 20 de ani de la data când Principele Carol, actualul Rege al României a seamat alături de mulți dintre conducătorii de azi ai sportului românesc, actul de închegare a primei instituții de dirijare oficială: F. S. S. R. A fost o ședință solemnă în care nu s-au ținut discursuri, și a servit doar la reunirea celor cari conduc azi destinele sportului românesc și a celora cari l-au pus bazele acum 20 de ani. La ședința comemorativă au asistat d-nii: George Plagino, general adjutant Iosif Iacobici, Gr Caracostea, Aurel Leucutia, Ion Rachitan, Neagu Boerescu, M. Savu, Maior D. Davila, Liviu Juga, Paul, Nedelcovici, D. Rotaru, O. Luchide și St. Lucescu. După semnarea procesului verbal comemorativ s’au expediat următoarele telegrame: TELEGRAMA CATRE M. S. REGELE «Cu prilejul împlinirii a 20 ani de existență, comitetul central F. S. S. R. aducăndu-și aminte cu evlavie de gloriosul Vostru Părinte, fostul ei președinte activ, roagă pe Maiestatea Voastră, neuitatul întemeietor și secretar general să primească omagiile de profundă recunoștință și nețărmurit devotament al tuturor sportivilor din România». Președintele U. F. S. R. GEORGE PLAGINO TELEGRAMA ADRESATA D-LUI DINU CESIANU «Comitetul central F. S. S. R. roagă, iubitul secretar general să priimească expresiunea dragostei tovarășilor cu cari a dus munca comună începută acum douăzeci de ani». Președintele U. F. S. R. GEORGE PLAGINOLe S’au expediat apoi adrese omag amembrilor fondatori în viață și anume: George Costescu, ,Jean Cămărășescu, Nicolaescu, Müder, dr. Costinescu, Schlage și maior Davila. în România sub aripa U. F. S. S. R. urez din toată inima e mai intensă, înțelegătoare și progresivă mișcare sportivă. Meniuri N. F.j.Mi_confsem#rarea Câteva păreri autorizate După ridicarea ședinței comemorative, membrii comitetului U.F.S.R. au avut amabilitatea să semneze pentru «Gazeta Sporturilor» câteva rânduri ocazionale pe care le reproducem mai jos: GEORGE PLAGINO Am avut deosebita cinste să lucrezi de la început la F. S. iS. R. îmi dau seamă de drumul parcurs, adeseori plin de spini. Calea însă s’a netezit și viitorul ne apare surâzător, căci progresie realizate au fost imense grație sprijinului puternic al înaltului nostru Protector maiestatea Sa Regele Carol II. M. SAVU Singura pasiune cu care am rămas, și de care nu mă rușinex, este spartul. GENERAL ADJUTANT IACOBICI Sportul românesc a ajuns astăzi, după o muncă grea de 20 ani, abia la maturitate; îi doresc din toată inima și nu mă îndoiesc că de acum înainte progresele lui vor fi obținute cu repeziciunea, ce caracterizează epoca noastră. A. LEUCUTIA Cei 20 de ani de existență a federației, coincid cu 10 ani de la venirea ardelenilor în cadrele F. S. S. R. Aprecierea și dragostea cu care au fost primiți aici, au înlesnit pe deplin punerea în valoare a aportului important, pe care lam adus și pentru care suntem mulțumitori tuturor acelora, cari ne-au ajutat. Legătura s’a închegat, și ea rămâne indisolubilă., NEAGU BOERESCU împlinirea a 20 de ani de existență M a înființat«» Epolerației societăților de sport din România, constituie unul din evenimentele cele mai de seamă pentru tineretul nostru, adus grație străduințelor sale de fiecare clipă la viața sănătoasă a sporturilor Gândul nostru al tuturor se îndreaptă cu acest prilej către Augustul ei întemeietor și proteguitor M. S. Regele Carol II, sub a cărui părintească oblăduire nădăjduim să realizăm și în viitor aceleaș rezultate binefăcătoare pentru noile generații. IOAN RACHIȚAN Ziua de astăzi înseamnă pentru sportul românesc o dovadă că vitalitatea neamului nostru este la înălțimea celor mai civilizate popoare din Europa. După o viață sportivă de 20 de ani, sportul românesc s’a impus cu demnitate și peste hotare. Această impunere se datorește în cel mai mare grad Maiestăței Sale Regelui nostru, Carol al II-lea, care timp de 20 de ani n’a încetat nici un moment să fie patronul și animatorul sportului românesc. LIVIU JUGA Marele rol jucat de F. S. S. R. în sportul românesc timp de 20 ani nu trebuie să fie considerat sfârșit prin acordarea autonomiei administrative, tehnice și sportive. Ea trebuie să vegheze pe viitor cu și mai mare autoritate ca mișcarea sportivă să nu devieze de la calea trasată odată cu constituirea ei și cimentată în cursul celor 20 ani CCIAAU* T. A. DAVILA Dragostele sunt trecătoare. Oss* «Iasă dragostea de sport ți-a intrat in sânge, — s eu se mai lasă. PAUL NEDELCOVICI In ziua împlinirii a două decade de activitate sportivă organizată /£_ D. ROTARU Iubirea de neam, dragostea către Rege și Tron au dat primul imbold celor, cari acum douăzeci de ani au întemeiat Federația română a sporturilor». Generația de astăzi culege roadele muncii dezinteresate a celor ce timp de douăzeci de ani au colaborat la promovarea sportului românesc și pentru care se datorează recunoștință. ST. LUCESCU In clipa când se serbează 20 ani de la înființarea Federației de sport din România, urez acestei instituțiuni viață lungă pentru propășirea sportului, îndemn cu această ocazie tot tineretul sportiv să lupte pentru propășirea acestei instituțiuni, spre binele nației întregi și a Țarii noastre. F. S. S. R. Patru litere cari au pus în mare încurcătură, ani de zile, oficialitatea noastră, când în numele lor i se cerea încurajarea sportului în România. Când, în fine, după aproape douăzeci de ani, cele patru litere au ajuns să reprezinte pretutindeni o activitate socială sănătoasă — Cum este desvoltarea sporturilor în aer liber — au fost ursite... să dispară. Dar din F-S.S.R. au răsărit F.R.F. R, P.R.A., F.R.B., F.R.R. și alte... litere. Și aceasta desigur mulțumită celor ce au fondat și susținut, prin munca lor instituția ce stă la baza sportului românesc, F.S.S.R. Lucian Popescu pleaca și franța Miercuri după masă, Lucian Popescu pleacă la Paris. Știrea este consecința unui proect mai vechiu, amânat la un moment dat și pus în practică astăzi, când toată lumea se aștepta mai puțin. La Paris, campionul României la categoria pană, nu are încă niciun angajament ferm. Este mai mult decât probabil însă că prezența lui la Paris va perfecta câteva tratative destul de înaintate — atât pentru Franța, cât și pentru Berlin și Manchester. Nu este exclus ca odată cu Lucian să plece și Milea. Vineri / Decembrie 1932 O măsură nedreaptă --------0000- Federația română de ciclism este un for care se respectă și înțelege să facă operațiile cu cultul, indiferent dacă operația a reușit și pacientul a sucombat. Am avut deseori ocazia să ne ocupăm de sancțiunile inopinate pe cari, acest for chemat să activeze întru realizarea unui progres pe tărâm ciclist, le-a aplicat cu o seninătate candidă. Nu vom mai reveni asupra lor ci ne vom mulțumi să considerăm epoca de viață a Federației, drept un punct negru a vitregitei activități cicliste. Totuș, ne vom ocupa de o altă chestiune asupra căreia, din lipsă de spațiu, nu am putut să insistăm la timp. Cu prilejul campionatului regional de viteză, disputat pe una din șoselele Capitalei, Constantin Ormanski câștigând proba, a primit consacrarea de campion al regiunei București. Acest lucru se întâmpla în dimineața unei Dumineci. Data nu interesează. După ce și-a făcut datoria către forul conducător, ciclistul Osmanski a venit la velodrom și și-a prestat concursul Velo clubului român care tocmai organiza o întrunire pe pistă. Sportiv convins, campionul regional înțelesese să lucreze cât mai activ pentru sportul, din care își făcuse un crez, și adept al velodromului, a concurat și în probele ce se țineau în acea zi pe urma din șoseaua Ștefan cel Mare, deși știa că gruparea organizatoare, nefiind agresată de către F. R. C., suferise aplicarea unei suspendări care putea fi foarte bine considerată drept o încercare de desființare..—Bineînțeles că Osmanski dacă ar fi ținut să nu fie sancționat, nu s’ar fi prezentat la steag în probele organizate de gruparea suspendată. Cum el însă se simțea atras de cursele pe velodrom, nu s’a mai gândit la urmări, convins că, dacă nu rămâne credincios pistei, cariera lui viitoare este compromisă. In consecință a luat plecarea în probele pe velodrom și s’a comportat tot atât de bine ca și în alergarea regizată de FR. C. Din momentul ce Usmanski s’a hotărât să concureze sub auspiciile unei grupări suspendate, știa ce-l așteaptă și era chiar dispus să suporte la rândul lui, o suspendare, lucru care ar fi constituit cea mai bună și echitabilă sancțiune. Nu de aceiaș părere a fost însă F. R. C.-ul. Conducătorii Federației au găsit că lui Osmanski trebue să i se aplice altă pedeapsă decât una dintre cele prevăzute de regulamentul pe care, ei pretind că îl aplică întocmai, ca pe o „literă de evanghelie’’. In consecință, s’au adunat în ședință extraordinară, s’au frământat ceasuri întregi, au consultat regulamentul din scoarță, până’n scoarță, s’au adresat textelor de lege și, după o matură chibzuială au hotărât să ridice titlul de campion, cucerit cu câteva zile mai înainte de Constantin Osmanski. Dar, nu s’au mulțumit cu atât ci au pus în drepturile învingătorului campionatului de viteză al regiunei Muntenia, pe Ionel Frize, cel de al doilea sosit. Am încercat ulterior să aflăm cauza care a determinat F. R. C.-ul să procedeze astfel. Ni s’au dat mai multe versiuni, după cum cei cari le emiteau erau sau nu interesați în hotărârea pronunțată. Unii pretindeau că pedeapsa a fost aplicată pentru vina de a fi alergat sub egida unui club suspendat și dacă acesta este adevărul, singura pedeapsă posibilă era aplicarea unei suspendări vinovatului. Alții pretind că Osmanski s’a făcut vinovat de profesionism. In consecință el trebuia considerat pe viitor, ca atare. In nici un caz însă nu i se putea lua titlul și trece altui concurent. In primul, trofeul i-ar fi rămas tot lui, iar în secundul caz el ar fi devenit, în mod automat, vacant. Federația română de ciclism nu a procedat nici într’un fel nici în altul ci a recurs la o soluție arbitrară, menită să arunce desnădejde în rândurile cicliștilor. Cazul lui Osmanski se poate repeta, — sub o altă formă, — dar el se poate repeta. Și atunci Federația va lua alte hotărâri tot atât de fanteziste. ’ JENY DUMITRESCU Deoarece activitatea sportivă a fost simțitor redusă, începând de săptămâna viitoare «GAZETA SPORTURILOR» va apare ca de obiceiu în tot timpul sezonului de iarnă, numai de două ori pe săptămână . Luni și Vineri la orele obișnuite. ii noștri în străinătate Plictisiți de Capitală, Cu-a ei viață trepidantă, Desgustați de marea criză Și de viața prea galantă, îngroziți de spectrul iernii Și de pâinea integrală, Pugiliștii noștri falnici Au fugit din Capitală. Cum mizeria stăpânește Toată țara din păcate, Ca să ’nceapă o nouă viață. Au plecat în străinătate. Primul fuse Nelu, care Lăsă țara românească. Fiindcă nimeni, pe Oprescu, N’a putut ca să-l oprească. Intr’o noapte liniștită, (Unii spun că era seară) Mama, Wortman și «gagica» lau condus pe Nelu 'n gară. Moțăind în clasa treia, Sforăind pe bancă visul, A dormit un somn feeric... Se deșteaptă și... Parisul! In oceanuri luminoase, Simte că începe viața, Și din inimă, exclamă: t Vivoncea cu «Dimineața». Un sergent, în preajma gării, Binevoitor cu Nelu, I-a făcut un semn cu mâna, Și - a arătat hotelu, A plecat insă degrabă, Și la Schoenfeld locuiește, Nu pentru economie, Dar, s’audă românește. Neacomodat cu hrana, Cu limbajul și cu clima, A dat fiasca și Di Cea Va bătut cu toată stima. Plin de desnădejde Nelu, (Asta este nota bene) ■ sora------- S’a urcat pe turnul Eiffel, Și privește spre Arene, Fulea când văzu că’n țară, Nu-i nici bine și nici cald. A plecat îndată înspre Patria lui MacDonald. A văzut fete frumoase, Insă a crezut că A vis, .... Auzind că cele slute se numesc și ele «Miss». A boxat a doua seară Și-a simțit că pofta i trece. Când văzut a că englezul I bătea la sânge... rece. După trei reprize dure, S’a văzut ce greu respiră Și a căzut atât de iute, Parcă ar fi fost o Ură. Moți, a lăsat Astoria. Deși mare i-a fost chinul, Și-a trimes o telegramă : «Allot Berdan!... Aici Berlinul!» In metropola germană Bucuria.» e firească. Pentru matchul care vine Are timp să se odihnească. Ca să se aclimatizeze, Vizitează ’ntr ’una parcu, Și pe șease-șeapte Pagini Zilnic îi scrie lui Marcu. Toată ziua îl distrează Conradt Veidl, și Hilly Fritsch. A ’ntălnit pe Marlene Dietrich, Și cu ea joacă popier. Dar, de a sta mai mult acolo, Tot șomeur așa, mereu, Când s’o ’ntoarce ’n Capitală, Păi să știți că’l bat și eu. A. NOL