Gazeta Sporturilor, martie 1933 (nr. 1168-1176)
1933-03-03 / nr. 1168
ANUL XI No. 1168 Anomalia Mi CcrattQ SIHNMCfl MffltM M Ai IV1% J n. .. A *— M M —_ _V_® 1 _ f« Vi V1 . . Un club de patinaj din Cernăuți, a cerut, pentru o demonstrație festivă, concursul câtorva patineuri austriaci cu renume mondial. Aceștia, ocupați cu demonstrații pe alte meleaguri, au cerut, la rându-le, concursul unor compatrioți mai puțin celebri, cari sau urcat generoși în tren, cu destinația Cernăuți. Până aci nimic anormal. Nici chiar faptul că interimarii vienezi au sosit la termen în capitala Bucovinei Anormalul începe deabea din momentul în care cei 3 patinouri vienezi au descins din vagon: primarul Cernăuților, în ținută de gală, înconjurat de întreg consiliul comunal pavoazat cu decorații și joben, le-a urat bun sosit, într’o cuvântare care a stors lacrimi sutelor de cetățeni veniți în așteptarea oaspeților vienezi. Fapta primarului din Cernăuți este din cele mai frumoase, sublimă chiar. Dar, nu mai puțin anormală, pentru că în România nu se primesc în gară cu asemenea onoruri, decât excelente de gradul întâiu, înalți prelați și oaspeți invitați de guvern pentru binevoitoare cercetare a patriei. Iată un exemplu dintr’o sută. Papana s’a întors de la Schreiberliau cu titlul de campion mondial la bobsleigh. Gara de Nord n’a fost modificată, primarul nu s’a deranjat și nici publicul sportiv care își cheltuise încă de acasă tot entuziasmul patriotic pentru izbânda lui Papană. Bravul locotenent, e drept, înseamnă pentru România mult mai mult decât cel 1 nou alai la Cernăuți, dar nu-i mai puțin adevărat că în Capitala Bucovinei moravurile nu se țin la pas cu vremea. Nu e vorbă, deși campion mondial și deși a avut de suportat calvarul unei notorietăți indiscutabile în țări străine, Papana s’a mulțumit, în locul unui discurs bărbăit de un primar afon, cu îmbrățișările părinților înlăcrimați de bucurie și cu o strângere de mână a camarazilor de arme, întâmplarea de la Cernăuți, — anormală, după cum am arătat — ne reamintește una mai interesantă, petrecută într’un oraș străin, care suferă probabil de aceiași boală. E vorba de Sofia, unde reîntoarcerea echipei victorioase într’o competiție footballistică din Belgrad, a adunat la gară zeci de mii de oameni. Și n’a vorbit numai primarul, ca la Cernăuți. S’au simțit obligați și doi miniștri să rostească vorbe inspirate, iar președintele Camerei i-a primit în mod solemn în Parlament, după ce Regele îi decorase într-o recepție la Palat. Sunt obiceiuri și obiceiuri. Bulgării ca și finlandezii consideră sărbătoare naționala o victorie sportivă. Noi, deși avem o înaltă asupra izbânzilor de concepție acest soi, nu suntem expansivi. Ne bucurăm din suflet când Papană cucerește pentru a doua oară un titlu mondial, dar nu cădem pe panta manifestațiilor de simpatie ca niște bulgari sau finlandezi oarecari. De aceia — repetăm — considerăm anormală volubilitatea verbală și risipa de dichis a primarului din Cernăuți.. Recordul lui Campbell va fi ameliorat. Noul record mondial de viteză în automobil, stabilit zilele trecute de faimosul as englez Malcolm Campbell, a dat loc la discuții, referitoare la posibilitățile de realizare a unor noui ameliorări. In cadrul acestor discuțiuni, René Thomas, care în 1824 și-a apropiat titlul de recordman mondial de viteză în automobil, cu 230 km. 634 pe oră, a făcut câteva Interesante declaratii. Le facem loc in coloanele ziarului nostru pentru ca cetitorii să-și dea seama, că recordul mondial de specialitate este departe de a fi ajuns la limită. «In primul rând, declară René Thomas, țin să arăt întreaga mea admirație pentru marele pilot Campbell [UNK] 11 cunosc foarte bine pentru că am făcut împreună încercări în aceiași direcție și sunt fericit de ai aduce in public, omagiile mele curajului său extraordinar. «După toate articolele publicate in ziare, articole pe cari le-am citit cu interes, mi-am dat seama că încercarea victorioasă a lui Campbell nu s-a putut desfășura în cele mai favorabile condiții și deaceia cred că recordul său este susceptibil de mari îmbunătățiri. «Afirm că se poate realiza mult mai mult și că recordul mondial de viteză în automobil nu are limite. «Mașinile ce se pot construi astăzi sunt capabile — ca și «Pasărea albastră» — de performanțe mult mai ridicate și nu văd plafonul definite. «Nimic nu se opune ca cei 137 km, 908, actual record să devină 500, 600 sau 700 km. pe oră. «Durata recordului este infimă, atâta timp cât se va cere maximum de la om și mașină și mai ales dacă pilotului i se va putea asigura respirația regulată, prin aparate speciale. «Repet, omul este astăzi capabil să conceapă și să execute «bolizi» cari să poată atinge ușor, 600 km. Pe oră. «Și în ce privește aderența, nu este decât chestiune de calcule — greutate, stabilitate (centru de gravitate cât mai jos), viteza vântului... — ușor soluționat de de către inginerii moderni. «Și, dacă nu mă credeți, reflectați asupra surâsului cu care erau priviți — acum puțin timp — cei cari pretindeau că avionul va reuși curând, să sboare cu 500 km. pe oră. Astăzi, această viteză este larg depășită. «De altfel, Campbell cu a lui «Pasăre albastră», nu a sfârșit încă exploatările și nu aș rămâne deloc surprins dacă el personal va confirma pronosticurile mele. «Campbell, Campbell, reluă Thomas, aedaș om care, acum 10 ani m’a deposedat de titlul de recordman mondial, realizând 235 km. 317. «El a putut continua. Și magnificele rezultate pe cari le înregistrează astăzi se datoresc în bună parte, largului concurs pe care îl oferă întreaga industrie engleză. «In timp ce eu și camarazii mei a trebuit să renunțăm abandonând încercările, asistăm neputincioși realizările lui Campbell, Perry Tholomas, etc. pe cari ii admirăm cu toată sinceritatea și cu cari — o spun fără jenă — ne simțim capabili să luptăm. Să ni se pună la dispoziție materialul, și toți, eu sunt primul care aș face-o, ne vom strădui să arătăm că eforturile industriei automobiliste franceze pot fi încoronate de aceleași succese ca și ale celorlalte mari industrii. «Spezele sunt însă foarte ridicate și toate casele se abțin de la asemenea debursări, iar guvernele nu au făcut și nu fac nimic în această direcție. Trebue deci să continuăm asta cu brațele încrucișate. «Dar sperăm mereu că într’o zi, ocazia se va prezenta și pentru noi și în așteptare admirăm tenacitatea și perseverența lui Campbell care a reușit dealungul a nouă ani, să-și conserve titlul de recordman mondial». Declarațiile fostului deținător al titlului sunt cu adevărat interesante și pline de adevăr. Pentru a întreprinde tentative de record mondial de viteză în automobil, este nevoe de mari cheltueli. Astfel numai un singur motor al «Pasărei albastre», a costat 7000.000 franci francezi. Asemenea lux nu și-i poate permite decât industria engleză, căreia îi revine și meritul de a fi contribuit la realizarea celei mai mari viteze aeriene. Santinela de la St. James Palace. Stebach nu știe să fugă. Cum se antrenează englezii. Cei nrăbuni Jucători englezi Reîntors de la Londra, Steinbach ne-a făcut la redacție vizita de rigoare. . • . . • . Am stat împreună de vorbă aproape două ore. Am frunzărit tot ceeace a văzut Steinbach în Anglia, și la capătul convorbirei am rămas cu câteva detalii pe cari nu le socotim lipsite de importanță pentru cititori. Le vom înșira deci, aproape în ordinea în care ne-au fost relatate. Fără înflorituri. Fără variații de stil și mai ales, fără anecdotele la cari se pretează lucrurile «copright by England». . . •. ■ >jy. SANTINELA DE LA ST. JAMES , PALACE .’ Așa dar? 1 » • U*T • Sobru, ca un englez repatriat (în Obor) Steinbach așteaptă interogatoriul. — Așadar? ‘ — Ce te-a impresionat mai mult în Anglia.? O pauză necesara pentru redresarea amintirilor. Un zâmbet drept, de echilibru memorial, o lumină ceva mai vie în iris și apoi, prima declarație: — Venind din țara în care m’am dus să caut numai football, ar trebui să vorbesc despre sport. Am venit, e drept, cu cea mai entusiasmantă admirație pentru footballul englez. Aș minți însă, dacă aș afirma că cea mai persistentă senzație din escapada mea în Anglia este James. Sau Jack. _sfă atif ma corecteaza ourmativn.. Și ei. Mai mult decât ei însă, prima scenă «england» pe care am surprins-o. Și pe care Smith — managerul echipei Tottenham Spur — mi-a completat-o cu un detaliu formidabil. Santinela de la «St. James Palace» (reședința prințului de Walles) n’are voe să se miște sau să vorbească. Englezii, firește, nu-i pun la încercare consemnul. Eu însă am tentat-o fără să o pot clinti. Culmea acestei împietriri mi-a divulgat-o însă Smith care mi-a relatat cum, santinela aceasta, două nopți mai înainte, deși a văzut că la un bijuter de vi-a-vis se comite o spargere, a urmărit impasibilă scena. Fără să se miște, Steinbach nu-și poate reține un zâmbet. — Recunoaște că nu e chiar așa comun! CUM POȚI DORMI 4# DE ORE — Să o luăm în ordine! îl repun eu pe linie. — Am plecat din București la 27 Ianuarie. Am traversat Europa pe ruta Varșovia—Berlin—Oslanda. Și de la Dover am ajuns la Londra. La hotel «Red Triangle», lângă British Museum am convenit foarte repede asupra condițiunilor (De altfel n'am avut altceva de făcut decât să dau tot timpul din cap sau să risc din când în când un «ges» cu un accent foarte aproximativ). La ora 5 eram instalat... în pat. Și timp de o zi și două nopți — după călătoria București - Londra (64 de ore în clasa treia) nu m’am sculat decât ca să mănânc. ” LA D. CHARM* A treia zi, înarmam scrisoarea de recomandație pere o aveam de la Hugo Meisl, a.atacat intrarea Arsenalului. D. Chapmann, magerul faimoasei echipe, m’a simit extrem de amabil. Mi-a făgăduit tot sprijinul, destul de flatat de faptul, că «cel mai popular footballist din 12 avi jp -?*** _ vw*i _' &hSiI «wțrvawi/lA«: sale. Arsenalul era însă angajat pentru o săptămână în provincie.. Pentru a nu pierde timpul d. Chapmann m’a pasat lui Smith — managerul echipei Tottenham Spur — care chemat prin telefon, m’a luat imediat în primire. Am făcut astfel 1# zile de antrenament la Tottenham. A doua zi ziarele anunțau sosirea mea. «The Evening Standard» de pildă mă prezenta sub titlul: Mr. Steinbach is here, publicând în acelaș număr și câteva note de la antrenamentul la care luasem și eu parter sub titlul: Training With Spurs. Daily Herald a publicat un instantaneu, care mă surprinsese în momentul in care Piroska Ver — corespondența lui Nemzeti Sport din Budapesta — îmi lua un interview. Și tot, în Daily Herald, am găsit, două zile mai târziu, un alt instantaneu, de astă dată de la antrenament. In general, 7 cotidiane — cu tiraj de la o jumătate până la un milion de foi —s’au ocupat de mine, stabilindu-mi o popularitate căreia însă, i-am preferat totdeauna camaracterescul «.Piton cu care mă strigau tovarășii de antrenament. cum se antrenează englezii Este de la sine înțeles — mă previne Steinbach — că n’o să divulg complet sistemul de antrenament al englezilor. ‘ ’ îm**rp eu Și pentru a-i garanta discreția renunț la stilou și la hârtie— O. K! cedează Steinbach. Antrenamentul are în Anglia două perioade distincte: antrenamentul din luna premergătoare începerei sezonului și antrenamentul din timpul sezonului, înaintea începerea sezonului, antrenamentul este complet, în sensul că se joacă și la două goaluri. In timpul sezonului se joacă orice, numai la două porți, nu. — Deceî . — Pentru că în ziua matchului, după postul din timpul săptămânei, jucătorii să joace cu cât mai multă plăcere..!! . .. — Câteva detalii însă? încerc din nou să-l conving. — Se face antrenament în toate zilele, exceptând Sâmbăta — 7i de matchari — și Duminecă. La 18 dimineața, jucătorii semnează în condica de prezență. La 10 și y* antrenamentul începe. Se face mai întâi o jumătate de oră de tactică. Pe o masă verde, managerul combină cu ajutorul unor stegulețe, fel de fel de situații, pe cari jucătorii trebue să le rezolve. '. G. F. (Continuarea în pagina III-a) PRESA ENGLEZA BACH SI STEIN PRINTRE JUCĂTORII DE LA TOTTENHAM STEINBACH, IN FAȚA PALATULUI ST. JAMES A murit Mitică Dona Rândurile vechilor sportivi încep să se rărească. Ziua de ieri ne-a hărăzit o nouă veste tristă: săvârșirea din viață a lui Mitică Dona, fost celebru luptător și campion de specialitate al României. Regretatul dispărut practica cu o rară dibăcie lupta greco-romană și nu de puține ori el ne-a făcut să cunoaștem fiorii primelor victorii internaționale. Foarte robust, Mitică Dona întrunea în trupul său forța unui Hercule și suplețea unei pantere. Era tipul clasic al luptătorului de valoare. Tinerii sportivi de astăzi nu-l cunosc decât ca negustor, cei din vechie cadre însă, își aminesc și acum de isprăvile năsdrăvane alei lui Mitică Dona. ■ își făcuse, din sport, un crez. A luptat pe toate căile să-l infiltreze în gustul publicului. A cheltuit timp prețios, pentru a-și atinge scopul. Mitică Dona a fost un luptător și la propriu și la figurat. Lupta cu aceiași tragere de inimă și pe covori și în societăți, unde căuta să desvolte gustul pentru sport. A fost și înțeles și hulit. Niciodată însă nu a depus armele, înțelegând să desăvârșească o operă căreia i se consacrase. Când a crezut că și-a îndeplinit misiunea, s’a retras, fără surle și trompete, dedicându-se comerțului. Nu părăsise însă, cu totul, mișcarea sporivă ci, din magazinul său, o urmărea și dădea o mână de ajutor acolo unde i se cerea concursul. In timpul din urmă înființase o grupare sportivă care îi purta numele și, acela care poate fi considerat drept unul dintre pionerii sportului românesc, revenise la manifestările care il pasionau. Din nefericire, moartea îl pândea și ea l-a luat dintre noi. Cu Mitică Dona, dispare una din figurile mari ale vechiului sport românesc. S’a stins din viată ca și fostul său coleg, Constantin Popovici, făcând o nouă spărtură in rândul atleților, din vechea gardă. Să-i fie țărâna ușoară) Vineri 3 Martie 1933 ABONAMENTE ............................................LEI 1000 Pe șase luni.................................................500 Telefon redacție: 325/34 — 325/35. Telefon provincie: 77/65. Apare in fiecare lui și vineri Birourile: STRADA INGINER ANGHEL SIGNY No. 2. — BUCUREȘTI. Directori: E. EMILIAN și E. MUNTEANU. Prim redactor: N. PAPAGHEORGHE. publicitatea DUPĂ TARIF Telefon administrație : 325/34 —325/35. Telefon provincie: 77/65. Sport top .1 ------------0030-----—----- Numai Dumnezeu este pretutindeni... și prefectul poliției — filozofează undeva Negoiță, al domnului Teodorescu Braniște. Ar mai trebui să fie și reporterii ziarelor. Dar nu sunt. Fiindcă, firește, nu au mijloacele de informație ale celui dintâi, și nici capacitatea de a se divide (au observat desigur că toți prefecții Capitalei au fost voluminoși) a celui de-al doilea. De aceia ziarele nu înglobează întotdeauna, în paginile de informație, absolut întreaga actualitate, fiind obligate să revină o zi sau două după econsumarea faptelor» asupra unor evenimente pe cari tentaculele reporterilor nu le-au putut învăța la timp. Acesta este unul din motivele care privează uneori aviditatea cititorilor de anumite informații. Alteori însă, reporterii — prin definiție megafoane ale unei indiscreții dezarmante — devin de un mutism inexplicabil. Cunosc evenimentul. Au fost de față când s’a petrecut, sau câteva minute mai târziu. I-au pătruns cela mai intime detalii. Și totuși, nici cea mai diluată aluzie nu alunecă între maxilarele rotativei, care scârțâe devorând toate știrile... Mai puțin una, aceia pe care reporterii au blocat-o la liziera informațiilor lor proprii. De ce? Fiindcă așa vor ei. Sau fiindcă, alteori, informația aceasta ar zgâria inutil timpanul conveniențelor, divulgând lucruri prea intime. Fără nici o aderență cu pretenția (justificată) a cititorilor de adult urechile și în această direcție. Am pătruns zilele trecute o astfel de informație. Una din acelea — vreau țarcul câtorva inițiați dar nu are dreptul să inunde paginile «Gazetei», aterizând pe timpanul tuturor sportivilor. ' '‘’* ’ Câteva zile am păstrat-o. M’a obsedat însă, prin particularitatea cu care definește un om — un admirabil om de sport 100 la sută — încât, călcând consemnul reportericesc o voi divulga. In ziua în care s’a reîntors de la Schreiberhau, inginerul Zână ne-a vizitat la redacție. Rezultatul acestei vizite a fost interview-ul din «Gazeta» de Vinerea trecută. Lanțul acela entusiasmant de amintiri pe soclul cărora, victoria lui Papană la Screiberhau — în adevăratele condițiuni în care a fost obținută — s’a situat definitiv, ca cea mai biruitoare performanță a sportului românesc. Au rămas desigur, cu toate cele aproape 4 coloane pe cari le-am dedicat interviewului nostru cu Zână, multe lucruri pe cari nu le-am putut insera. Printre acestea, în afară de inferioritatea bobului (un meschin bob de lemn, neechilibrat și instabil) pe care au fost obligați să concureze Zână și Frim, și în afară de scopurile pe cari germanii au încercat până în ultimul moment să i le sape lui Papană (Pia care până în ziua concursului s’au căznit să-l lase fără bobul pe care i-l împrumutase un englez) am omis și admirația lui Zână pentru Frim: — Este ne-a spus Zână — un bobecr incomparabil. Mai puțin norocos î decât Papană, dar tot atât de curagios și de convins ■ — De convins?,. In loc de orice răspuns, Zână și-a diluat la început un zâmbet pe care i-l ceruse desigur o amintire oarecare. A râs apoi, din ce în ce mai amuzat, și fiindcă pornise pe panta mărturisiriilor (aceiași pantă pe care zburase de atâtea ori condus din Frim) sa hotărît: — Este cel mai convins sportiv din câți am cunoscut. Și-a înfrânat încă o clipă intenția de a vorbi, și după acest ultim viraj de prudență, a scoborât cu toată viteza. Trebuia să se căsătorească. Antrenat însă de campionatele de la Sinaia Și-a amânat nunta. Accidentul pe care l-a suferit a determinat o nouă amânare. S-a înscris apoi la campionatele de la Schreiberhau. A treia amânare Din cauza timpului nefavorabil, campionatele de la Schreiberhau au suferit o întârziere de o săptămână. Frim a telegrafiat la București a patra amânare a nunții sale și a rămas să concureze la Schreiberhau. Și în sfârșit, întors în țară, a trebuit să ceară dispensă la Patriarhie — din cauza postului în care am intrat — pentru a nu-și amâna din nou nunta. — Nu s’a mai înscris la‘ nici un campionat, a conchis până, fiindcă (probabil) nu mai există niciun id!» Să-ți amâni de patru ori nunta pentru sport, est 0 desigur un accident. Un admirabil accident însă care nu se găsește oricând, și care reîmprospătează o sportivitate pe care calitățile lui Frim au fixat-o de mult la proporția 100 la sută. Prelungirea termenului de înscriere in campionatul mondial oooo La 28 Februarie s’au închis înscrierile pentru campionatul mondial. Ultimele două înscrieri primite aparțin: Lituaniei și Luxemburgului. Numărul înscrierilor primite până la 28 Februarie sunt de 21. După informațiile ce le deținem din sursă italiană, termenul de înscriere va fi prelungit cu o lună. Italienii cer prelungirea acestui termen. Explicația desideratului peninsularilor trebue legată de tratativele care se duc de la Roma pentru obținerea de nouă adeziuni. Astfel, italienii cred că vor putea obține înscrierea Argentinei și ce e mai important modificarea hotărârea de abținere luată în Uruguay. Se pare că F. I. F. A. nu se va împotrivi acestei cerereri și termenul va fi prelungit până la 1 Aprilie. leaser -Rosenbloom pentru staiul mondial După victoria obținută asupra lui Ebbats, germanul Adolf Heuser, fost campion european la semigrea, boxează la 10 Martie cu Maxie Rosenbloom pentru titlul mondial. Matchul proectat pe distanța de 15 reprize a 3 minute va avea loc la New-York pe arena Madison Square Garden. E foarte probabil că titlul va trece în posesiunea germanului, a cărui formă e excelentă. - - - Noua formulă a Cupei Davis România va juca de două ori in acest antru marea competiție Anul acesta va intra în vigoare noul regulament al Cupei Davis. Conform acestui regulament marea competiție se va disputa după o formulă nouă. In acest an competiția se va lichida după vechea formulă, începând de la toamnă, toate țările afară de cei 4 semi-finaliști din acest an, vor disputa o probă de calificare. In modul acesta se vor desemna 4 echipe care împreună cu semifinaliștii din acest an vor forma lotul de concurenți — opt — între cari se va lichida Cupa Davis în 1934. In felul acesta România va juca în acest an de două ori pentru Cupa Davis. pen*