Gazeta Sporturilor, iulie 1933 (nr. 1211-1223)
1933-07-03 / nr. 1211
ANUL XI. No. 1211 !wn>4 ABONAMENTE Pe un an . . . ............ LEI 1000 Pe șase luni........................................................500 Telefon redacție: 325/34 — 325/350 Telefon provincie: 77/65. 6 PAGINI 6 LEI Apare în fiecare luni, miercuri și vineri OBLICITATEA DUPĂ TARIF Birourile: STRADA INGINER ANGHEL SALIGNY No. 2. — BUCUREȘTI. Directori: E. EMILIAN și E. MUNTEANU. Prim redactor: N. PAPAGHEORGHE. Telefon administrație : 325/34 —325/35. Telefon provincie : 77/65. Bazin acoperit sau... indolență ? Iată o împerechere de cuvinte care pare stranie. Dar care după cele ce vor urma nu va lăsa nici cea mai mică nedumerire cetitorilor. Vă aduceți aminte cum se lamentau diriguitorii natației bucureștene, când li se punea sub ochi tabelul recordurilor ridicute, realizate cu sforțări adesea eroice, de către înotătorii noștri? — Cum naiba vreți să facem performanțe, să afirmăm existența natației noastre, dacă n’avem un bazin acoperit, care să asigure continuitatea efortului fizic? In natație, mai mult ca în alte sporturi, întreruperea antrenamentului are ca urmare o completă depresiune a formei, astfel că repunerea în posibilități tehnice și fizice a înotătorului, cere o muncă migăloasă și neîntreruptă. Lamentări,, ca să spunem așa, logice. Aveau oamenii perfectă dreptate. Și cei cari nu erau convinși de aceste explicații tehnice, încă erau dispuși să-i creadă pe cuvânt, pentru că diriguitorii natației sunt oameni cumsecade, cari merită cel puțin atâta lucru. Și ca dovadă că la un moment dat toată lumea era de acord cu acest punct de vedere, presa de toate nuanțele — mandatara opiniei publice — reclama pe toate căile construirea unui bazin acoperit. Acest bazin avea să înlăture stagnarea impusă de iarnă și să asigure continuitatea în antrenament, care, după cum s’a văzut, este cauza principală a mediocrității performanțelor noastre nautice.Și cine—din această țară—n’ar fi vrut" ca să avem și noi înotători de 1 minut pe o sută de metri și campioni în stare să revendice cinstea de a-și încerca forțele în competiții internaționale? Nimeni, desigur, pentru că mai întâiu de toate este necesară satisfacerea orgoliului național și apoi deabia cântărirea sacrificiilor ce ar fi fost de făcut pentru aceasta. Conducătorii natației și-au văzut așadar — în parte — visul cu ochii. Opinia publică a fost răscolită, a început să fremeze și nu mai puțin de 5 bazine acoperite au intrat în construcție. Cel puțin așa se vorbea pe vremea când lamentările înduioșătoare ale conducătorilor nauticii treziseră sentimentele patriotice ale celor ce ne voiau în fruntea natației europene... Noi însă, trebue să mărturisim, n’am văzut construindu-se nimic. Grivița, nici în altă parte. Nici la Și de bună seamă că nici azi aceste bazine nu sunt gata, de vreme ce n’am fost chemați la inaugurarea lor și mai ales de vreme ce tabelul recordurilor a rămas la fel de ridicol ca și atunci. Aceste indicii sunt pentru noi probatorii în ceia ce privește inexistența bazinelor acoperite, pe cari le-au solicitat cu atâta frenezie patriotică diriguitorii natației bucureștene și pe cari generoasa opinie publică le-a promis cu nu mai puțin patriotică de singultură. Ca să zică, va trebui să ne resemnăm pentru o bună bucată de vreme la ceia ce avem: o duzină de ștranduri moderne, bine amenajate și răspândite pe tot cuprinsul capitalei. Descoperite însă și inutilizabile iarna, când înotătorii noștri vor sta cu brațele încrucișate... Situația e într’adevăr tristă, dar nimic de făcut pentru remedierea ei... Avem însă satisfacția că, vara cel puțin, activăm de nu ne mai tine chinga. Nu e Duminică să n’avem câte un concurs nautic. De toate categoriile și peste tot locul. O avalanșă de întreceri, pe cari comisia bucureșteană de natație aproape că nici nu le mai tine socoteală. Și cine știe câte recorduri nu se vor bate fără ca aceasta să fie prezentă pentru respectiva lor omologare. In definitiv e și greu să ceri unei mâini de oameni muncitori și desinteresați, să fie deodată pe cele 12 ștranduri ale Capitalei și să urmărească deaproape isprăvile fiecărui înotător în parte. E o muncă mult prea dificilă și deaceia nu rămâne altceva de făcut decât sau să se mărească numărul de membri ai acestei comisiuni, sau să se modifice regulamentul în sensul ca omologarea recordurilor să se facă pe cuvânt de onoare. Adică, înotătorul să se prezinte în fața comi(Continuarea în pag. 2-a) Săptămâna Anul trecut, când Tilden ne-a vizitat pentru prima oară, entuziasmul publicului nostru sportiv a fost indescriptibil. Cinstea ce se făcea capitalei noastre trebuia răsplătită. Și a fost, de vreme ce tribunele turnate în beton de către Tennis Club deveniseră neîncăpătoare ca și cassele de bani ale clubului organizator. Evenimentul acesta, la fel de însemnat ca și cel al turneului însuși, era pentru noi indiciul sigur al unui reviriment în lumea unui sport care nu are — la noi — mai mulți spectatori decât jucători. Că, după îmbulzeala de atunci au urmat diverse campionate, naționale și internaționale la cari au asistat doar arbitrii și distribuitorii de mingi, asta>o altă chestiune. Ne înșelasem odată în plus și atâta tot. In meseria noastră cazuri de acestea sunt frecvente și trec de aceia neobservate. Numai că părerea proastă pe care ne-o făcusem despre publicul nostru de tennis era îngrădită de anumite considerente, cari, ne-au dus la concluzia că la spectacole mari este oricând prezent.' It știam 'Stilat, cunoscător profund al jocului, în curent cu situația internațională și într’un cuvânt, spectator serios care nu poate fi încântat cu migdale amare. Deaceia am rămas cu impresia, că la cel de al doilea turneu al lui Tilden în București, va provoca o adevărată rupere de nori (la figurat bineînțeles). Pentru că în realitate ruperea de nori să fie la propriu, iar îmbulzeala publicului gradată în raport direct cu apropierea plecării lui Tilden. Așa că până la un nou turneu Tilden, am notat că publicul nostru s’a cizelat într'atăta, încât s’a subțiat suficient pentru a putea sări peste cal... Dacă nu cumva ne-am înșela iar. Dacă așii americani ai tennisului profesionist n’au venit la București pentru a ne oferi odată cu spectaculozitatea superlativă și bucuria unei victorii (pe care publicul ar fi dorit-o, mai ales că plătind biletul de intrare are dreptul să dorească orice), am trimis noi oamenii noștri să ne aducă ceia ce ne lipsea de multă vreme. Și astfel, Botez și Schmidt au înscris în palmaresul întâlnirii Turcia — România o victorie destul de prețioasă. Mai ales că ni s’a oprit dela o vreme accesul pe courtsul atenian, unde, nu de mult, eram primiți împărătește și ni se ofereau victorii în condițiunile cele mai avantajoase. Ce vreți, legile progresului sunt precise și nu suferă devieri de nici un soi. Și asta, în toate domeniile și îm toate sporturile. La ciclism de exemplu, în virtutea acestei legi, n’am fost în stare să organizăm nici măcar un mizer match inter-orașe București—Rusciuk, azi când patrioții entuziaști ne-ar fi vrut angajați cel puțin în Turul Franței. Iar la atletism, unde o primăvară a fost cheltuită exclusiv pentru alcătuirea programului de vacanță, a fost suficient să se țină campionate naționale la Brașov, pentru că Bucureștii să nu poată pune pe picioare nici măcar un simplu pentathlon. Și în primul și în al doilea caz se vor fi găsind motive. Noi însă atribuim totul fatidicei legi a progresului, așa că nu mai insistăm. Excepție a făcut — ca totdeauna — foottballul. A plouat cu găleata, s’au desfundat mahalalele, dar material a fost match, victoria, victorie. Că nu s-a folosit Tunirii Tricolor decât... în principiu, asta-i altă chestiune. Excepțiile însă, nu trebuesc comentate, pentru că altfel încetează de a mai fi excepții... h ° 17“L ROȘIANU Primo Camera campion mondial Amănunte asupra formidabilei victorii a uriașului italian Titlul suprem al boxului este în mâinile unui european. Lucrul ,acesta nu constitue ceva nou, însă e caracteristic. După ce de la Schmeling titlul tuturor categoriilor trecuse la Sharkey, după ce unele rezultate în care europenii au fost înfrânți au marcat o colosală superioritate americană, nimeni nu credea că un european va putea urca treptele tronului. Adăugați la toate acestea, scoaterea din circulație a lui Schmeling prin înfrângerea suferită din partea lui Baer și veți sesiza explicația siguranței americanilor că nimeni nu le va întrerupe domnia Trebuia neapărat să se producă o minune, ca Europa să răpească Americei comoara titlului mondial deținut de Sharkey. Și minunea sa produs. Prima Camera urmează calea bătătorită de Schmeling și aduce Europei — pentru cât timp e greu de precizat — unul din titlurile, în trecutul căruia veți găsi numai nume de yankei. UN NEDREPTĂȚIT Un boxeur de care s’a vorbit și se vorbește cel mai mult, pentru a-l lăuda, sau a-I ponegri, a ajuns după cinci ani de carieră la cea mai mare recompensă dorită de un profesionist al ringului. Victoria lui Camera asupra lui Sharkey demonstrează greșala celor ce au negat italianului merite de pugilist, refuzând să înțeleagă că în ziua când Camera va valorifica formidabilele sale resurse fizice, încadrându-le în cunoștinți și însușiri tehnice, va fi invincibil. E drept că Primo 1925 care a debutat la Cariera din Milano în fața unui amator nu a lăsat impresia unui viitor campion. A lucrat însă — și aci e principalul merit al italianului — cu o voință extraordinară, cu o aplicație formidabilă, a intrat pe calea progresului și în ultimele matchuri se putea de acum vorbi despre candidatura lui Carnera la situația sa actuală. In Carnera mulți au văzut «un caz», un fenomen, însă în toate opiniile exprimate asupra lui a fost o nuanță ironică. Au fost oameni cari i-au negat orice posibilitate de progres, alții însă îi atribuiau calități proporționate cu forța sa fizică. Se crease un fel de curent, pentru formula că forța fizică poate fi anulată de tehnică și viteză și s-au citat în acest scop înfrângerile suferite de Camera în fața lui Sharkey și Lary Gains, precum și victoriile asupra lui King Lewinski și Ernie Shaaf. După primul turneu în America «Primo» s’a întors transformat. Doi ani de intensă cultură fizică au transformat uriașul într’un superb atlet, stăpân pe resurse tehnice și cunoștinți dădeau posibilitatea să și valorifice excepționalele calități naturale. Victoria asupra lui Paolino constituia deja un avertisment. Plecat de la Sequale din Italia, muncitor modest, sărac chiar, perspectiva de a ajunge la o viață nouă a avut asupra spiritului său o influență extraordinară. Doi ani au trecut de la înfrângerea lui Carnera de către Sharkey. Doi ani în care italianul a făcut progrese, iar Sharkey a îmbătrânit... Aniversarea acelei înfrângeri o cunoașteți victoria lui Carnera într-un stil neașteptat, înainte de match Opinia publică a avut în Sharkey o încredere extraordinară- Cei zece ani de carieră în plus, erau leitmotivul unui public la fel sugestionat înainte de Schmeling—Baer, când îl considera pe german ca invincibil. Ori tocmai acești zece ani de carieră în plus, compensați cu faptul că Primo Camera era cu 4 ani mai tânăr, dădeau curaj suporterilor italianului. Specialiștii care au urmărit preparativele lui Sharkey, au fost foarte optimiști, își lăsau însă o portiță de scăpare. Benny Leonard și Johny Dundee au declarat: «credem că Sharkey va învinge, nu putem însă uita vârsta sa». In general, Dempsey, Baer, Tommy Loughran, toți credeau în victoria lui Sharkey. (Continuarea în pagina 11-a) sĂS» Succesul turneului Tilden Tilden și Barnes confirmă impresia lăsată anul trecut. De Mor purgo opune lui Tilden o vie rezistență. Profesionalul român Constantin în formă excepțională. O excelentă performanță a lui Cantacuzino Venirea în Capitală a tandemului Tilden-Barnes, a confirmat în întregime anticiparea noastră că Tenis Clubul va găzdui un regal sportiv. Deși matchurile nu au fost urmărite de o asistentă la fel de numeroasă ca cea de anul trecut, ele au constituit un spectacol de tennis de cea mai bună valoare. Pe lângă latura propagandistică a turneului, nu putem trece cu vederea interesul sportiv pe care l-a provocat. Independent de clasa arătată de cei doi străini, s-a reliefat valoarea lui De Marpurgo asul italian care poartă culorile Juventusului și mai ales forma excelentă a profesionalului român Constantin și a lui Cantacuzino. Publicul a răsplătit cu aplauze matchurile cari au evidențiat odată mai mult frumusețea sportului alb. Considerații Să acordăm Cezarului ce i se cuvine Și să recunoaștem că exhibiția făcută de Tilden a confirmat în întregime clasa sa superioară. Nu mai beneficiază de resursele atletice de altă dată și are scăderi din cauza insuficientei unele de suflu, dar din punct de vedere al jocului pur a rămas acelaș tehnician cu lovitura tare și precisă, cu ochiul ager și deosebit simț speculativ. Barnes, mai precis ca anul trecut și mai ponderat, a realizat o performanță excelentă învingându-l pe de Morpurgo. Italianul de Morpurgo, deși nu beneficiază de cele mai bune resurse atletice, a făcut un joc de toată frumusețea. Pulieff a jucat splendid în fața lui Tilden, iar Cantacuzino a fost revelația turneului. Alături de De Marpurgo a făcut un joc precis, în care loviturile se alternau cu subtilități remarcabile. Profesionalul român Constantin, a opus o frumoasă resistență lui Barnes și a avut numeroase răspunsuri din cele mai grele poziții. Programul a fost bine dotat cu interes și matchurile au reușit să pasioneze. ZIUA Sa TNDEN — PULIEFF 8—6, 6—2 Pulieff a reușit o splendidă, obligând pe performanță acela care a fost cel mai mare jucător din lume la un long set, după ce la un moment dat, campionul nostru conducea cu 5—4. BARNES — DE MORPURGO 6—4, 6—4, 6-0 A fost un match cu faze superbe. In special primul set, cu schimburi prelungite a lăsat cea mai bună amintire . TILDEN, BARNES — DE MORPURGO, HAMBURGER 6—2, 6—4 Tilden și tovarășul său, n’au întâmpinat o resistență prea vie. E drept că De Morpurgo a fost handicapat de propriul său partener. ZIUA II a Cel mai frumos match al zilei a fost Tilden — De Morpurgo. «Big Bill» a câștigat primul set cu 7—5. Al doilea set revine tot lui Tilden cu 6—1. In al treilea, De Morpurgo conduce cu 1—0. Tilden reface apoi terenul, adversarii împărțindu-și jocurile. La un moment dat sunt la egalitate: 6—6 . Tilden face un efort, obține de două ori 40-^0 și câștigă setul cu 8—6. BARNES — CONSTANTIN 6-3, 6-4 Mai spectaculos a fost al doilea set, în care la un moment dat cei doi profesionali erau la egalitate: 4—4. ILDEN, BARNES — DE MORPARGO, CANTACUZINO 8—6, 8—6, 6-3 In material acesta Cantacuzino a jucat un rol hotărâtor. De Morpurgo obosit de simplul abia terminat, a găsit în fostul campion român un partener extrem de prețios. Primul set a fost foarte disputat. Primul joc l-a câștigat perechea De Morpurgo — Cantacuzino. După 6—6, Tilden — Barnes reușesc un 40—0 și un game lung, însușindu-și setul cu 8—6. In al doilea set De Marpurgo — Cantacuzino conduc de două ori. Până la urmă pierd însă cu 8—6. In al treilea set Tilden, Barnes conduc tot timpul și câștigă cu 6—3. ZIUA III-a Succesul zilei a treia n’a atins așteptările. Explicația: timpul nefavorabil din care cauză au fost întrerupte mai toate matchurile și nu au fost reluate decât după pauze foarte lungi. TILDEN — BARNES 6—8, 6—0, 6—0 Primul set a fost singura atracție a acestui match. Interesant este că Barnes a condus în toate jocurile. Ultimele două seturi Tilden se câștigă cu 6—0, 6—0. TILDEN, BARNES — PULIEF, DE MORPURGO 6—3, 3-6, 1—1 Interesul acestui match a constat în setul câștigat de reprezentanții noștri. In primul set, Tilden — Barnes conduc succesiv cu 1—0, 2—0, 2—1, 3—1, 3—2, 4-2, 4—3, 5-3, 6-3. In al doilea, deși americanii conduc la un moment dat cu 3—1. De Marpurgo — Pulier remontează și într-un stil impresionant câștigă setul cu 6—3. Al treilea set este întrerupt când fiecare pereche avea câte un joc. Aseară cu acceleratul de 8.30, cei doi jucători americani au părăsit Capitala, Luni 3 Iulie 1933 România live partifioslavia la slimii ? ---------00-------- O interesantă propunere a Iugoslaviei Am anunțat în numărul nostru trecut că într’una din seriile eliminatorii pentru «Campionatul mondial» au fost fixate: Elveția, Jugoslavia și ROMANIA. Până la 1 Mai, cele trei țări trebue să se întâlnească pentru a desemna două echipe care să participe la anul, la competiția mondială pe care o va regiza Italia. Asupra formulei după care se vor disputa matchurile între România- Elveția și Iugoslavia nu se poate anticipa încă, nimic. Cele 3 federații interesate putând să adopte foarte bine sistemul eliminatoriilor, ca și acela al matchurilor duble, tur și retur. De asemenea, nu se poate prevede nimic în privința hotărârii la care va ajunge Rombolul în vederea acestor matchuri. Până la 1 Mai 1934 — când cei doi competitori din seria României, ai campionatului mondial, trebuesc desemnați, mai este încă vreme lungă. Iar Rombului nu pare grăbit de loc. O PROPUNERE A IUGOSLAIIEI Ceva mai grăbită, Federația iugoslavă a adresat Federației elvețiene și celei române o adresă prin care se anunță ca ESTE DISPUSA SA ORGANIZEZE LA BELGRAD, TURNEUL SERIEI ELIMINATORII ROMANIA-ELVEȚIA - JUGOSLAVIA. PROPUNEREA NU ESTE ADMISIBILA Evident, nu știm încă ce va răspunde Rombolul. Este foarte probabil însă, că Federația română nu va accepta propunerea Iugoslaviei, care pentru noi nu prezintă nici un avantagiu. Și că, Rombolul va propune matchuri duble: tur și retur. Jiíifian Bla ®imie ii albi I ----------00-------- A fost formată echipa națională pentru matchall cu Ungaria BRAȘOV 2. — Pe stadionul Olympiei, din localitate, sau disputat campionatele naționale de atletism femenin. In organizarea ligii de atletism Brașov, care odată mai mult a dat o devadat de maturitatea la care a ajuns și în fața unui public numeros — aproape 2000 spectatori — concursurile s-au desfășurat regulat și au dat rezultate excelente. După cum era de așteptat, partea leului în aceste concursuri, a avut-o d-ra Angela Petrovici de la S. S. U. E. F. București, care a câștigat cele mai multe probe. De menționat deasemeni figura făcută de toate reprezentantele S. S. U. E. F-ului. Deasemeni ținuta admirabilă în care s'au prezentat atletele grupării brașovene K. T. V. ca și surprinzătoarea formă pe care au vădit o cele câteva reprezentante ale clubului Macabi din Cernăuți. Nu s’a bătut nici un record. In schimb toate atletele au arătat excelente condiții fizice. Sf. Tot astăzi s’a disputat campionatul national femenin al pentathlonului, care a revenit celei mai meritoase atlete, d-ra Angela Petrovici. Iar ele, s’au desfășurat campionatele regionale de atletism-bărbați, în cadrul cărora s’a reușit ameliorarea recordului național la săritura în lungime, de către juniorul clubului K. T. V., Kreisel. (Rezultatele tehnice în pag. 11) Iii de leii Biasch. După a doua zi, Românii a cosiși«© © cu 2-1 CONSTANTINOPOL. 1. — Vineri a început în localitate matchul de tennis Intre echipele reprezentative ale României și Turciei. Acest match se joacă după sistemul cupei Davis, comportând 5 întâlniri. Echipa României este formată din Botez și Schmidt, iar cea a Turciei din Sîriman, Suat și Sedat. Jucătorii români au fost foarte bine primiți și au făcut o impresie deosebită. In prima zi, în matchurile de simplu, Botez a învins pe Siriman cu 6-3, 6-0, 6-1, iar Suat a dispus de Schmidt la mare luptă în 4 seturi cu 7—5, 7-5, 4-6, 6-4. A doua zi a matchului a opus echipele Botez, Schmidt — Suat, Sedat și s-a terminat cu victoria românilor cu 6-2, 3-6, 7 5, 5-7, 6-2. După primele două zile este de prevăzut o victorie românească cu 4-1. IJIC’O PLOAIE OK»-----------------------Avem criză de monedă, Nu-i nimic de numărat, Avem criză de alimente, Și de nervi și de ficat. Insă cât e ea de criză Nu prea ne-a speriat pe noi, Căci belșugul nu ne lasă, Și avem belșug de ploi, Dimineața, după masă, Și la patru, și la nouă, La sud-est sau miază-noapte, Unde te miști acolo plouă. Dacă vrei să faci o gală, Știi, așa, una mai mică, Bate-un vânt de primăvară, Se’nourează apoi, și pică, De faci una n stil mai mare, Să câștigi cu ridicata, Se termină atunci cu gluma, Și te plouă cu găleata. Cum a fost și eri, de pildă, Pela tennis, Fel de fel de clienți veniți să vadă Dacă Tilden e chiar el. Dar în timp ce se aleargă Cu racheta înspre plasă, Sus pe cer se vede un fulger, O rachetă luminoasă, S’a pornit e gata ploaia, Nu prea tare, chiar încet, Rochiile în crepe de chinuri Se transformă ’n voile georgette, Și cum orișicare doamnă Vine aici tare fardată, Pe terenul ca în palmă Curge apă colorată, La motociclism programul De factură foarte naltă, Înainte ca să plouă A rămas și el în baltă, La hipism sportivii falnici Care nu au fost udați Că stătuseră ’n tribună. Totuși au plecat plouați. Footballul a fost o jale, M’a speriat ce-a fost acolo, Toți veniți să vadă football, Au văzut un water-polo, Unde-a fost teren de sporturi, Unde-a fost vreun sport frumos, Pare că-i an făcut acolo A plouat și mai vârtos. De aceia antreprenorii Au intrat în sperieți, Vor să semene terenul Cu ardei și castraveți. Cât timp însă mai sunt sporturi Și ne plouă cu șiroaie, Noi ne scrim frumos istoria «Iac un match și înc’o ploaie » A. NOL