Gazeta Sporturilor, iulie 1933 (nr. 1211-1223)

1933-07-03 / nr. 1211

ANUL XI. No. 1211 !wn>4 ABONAMENTE Pe un an . . . ............ LEI 1000 Pe șase luni........................................................500 Telefon redacție: 325/34 — 325/350 Telefon provincie: 77/65. 6 PAGINI 6 LEI Apare în fiecare luni, miercuri și vineri OBLICIT­ATEA DUPĂ TARIF Birourile: STRADA INGINER ANGHEL SALIGNY No. 2. — BUCUREȘTI. Directori: E. EMILIAN și E. MUNTEANU. Prim redactor: N. PAPAGHEORGHE. Telefon administrație : 325/34 —325/35. Telefon provincie : 77/65. Bazin acoperit sau... indolență ? Iată o împerechere de cuvinte ca­re pare stranie. Dar care după cele ce vor urma nu va lăsa nici cea mai mică nedumerire cetitorilor. Vă aduceți aminte cum se lamen­tau diriguitorii natației bucurește­­ne, când li se punea sub ochi tabe­lul recordurilor ridicute, realizate cu sforțări adesea eroice, de către înotătorii noștri? — Cum naiba vreți să facem per­formanțe, să afirmăm existența na­­tației noastre, dacă n’avem un ba­zin acoperit, care să asigure conti­nuitatea efortului fizic? In natație, mai mult ca în alte sporturi, între­ruperea antrenamentului are ca ur­mare o completă depresiune a for­mei, astfel că repunerea în posibi­lități teh­nice și fizice a înotătoru­lui, cere o muncă migăloasă și ne­întreruptă. Lamentări,, ca să spunem așa, lo­gice. Aveau oamenii perfectă drep­tate. Și cei cari nu erau convinși de aceste explicații teh­nice, încă erau dispuși să-i creadă pe cuvânt, pentru că diriguitorii natației sunt oameni cumsecade, cari merită cel puțin atâta lucru. Și ca dovadă că la un moment dat toată lumea era de acord cu a­­cest punct de vedere, presa de toa­te nuanțele — mandatara opiniei publice — reclama pe toate căile construirea unui bazin acoperit. Acest bazin avea să înlăture stag­narea impusă de iarnă și să asi­gure continuitatea în antrenament, care, după cum s’a văzut, este cauza principală a mediocrității performan­țelor noastre nautice.Și cine—din a­­ceastă țară—n’ar fi vrut" ca să avem și noi înotători de 1 minut pe o su­tă de metri și campioni în stare să revendice cinstea de a-și încerca forțele în competiții internaționa­le? Nimeni, desigur, pentru că mai întâiu de toate este necesară satis­facerea orgoliului național și apoi deabia cântărirea sacrificiilor ce ar fi fost de făcut pentru aceasta. Conducătorii natației și-au vă­zut așa­dar — în parte — visul cu ochii. Opinia publică a fost răsco­lită, a început să fremeze și nu mai puțin de 5 bazine acoperite au in­trat în construcție. Cel puțin așa se vorbea pe vremea când lamentă­rile înduioșătoare ale conducătorilor nauticii treziseră sentimentele pa­triotice ale celor ce ne voiau în fruntea natației europene... Noi în­­­să, trebue să mărturisim, n’am vă­zut construindu-se nimic. Grivița, nici în altă parte. Nici la Și de bună seamă că nici azi aceste ba­zine nu sunt gata, de vreme ce n’am fost chemați la inaugurarea lor și mai ales de vreme ce tabelul recor­durilor a rămas la fel de ridicol ca și atunci. Aceste indicii sunt pen­tru noi probatorii în ceia ce pri­vește inexistența bazinelor acoperi­te, pe cari le-au solicitat cu atâta frenezie patriotică diriguitorii na­tației bucureștene și pe cari gene­roasa opinie publică le-a promis cu nu mai puțin patriotică de sin­­g­ul­tură. Ca să zică, va trebui să ne re­semnăm pentru o bună bucată de vreme la ceia ce avem: o duzină de ștranduri moderne, bine amenaja­te și răspândite pe tot cuprinsul ca­pitalei. Descoperite însă și inutili­zabile iarna, când înotătorii noștri vor sta cu brațele încrucișate... Situația e într’adevăr tristă, dar nimic de făcut pentru remedierea ei... Avem însă satisfacția că, vara cel puțin, activăm de nu ne mai ti­ne chinga. Nu e Duminică să n’a­vem câte un concurs nautic. De toa­te categoriile și peste tot locul. O avalanșă de întreceri, pe cari comisia bucureșteană de natație a­­proape că nici nu le mai tine soco­teală. Și cine știe câte recorduri nu se vor bate fără ca aceasta să fie prezentă pentru respectiva lor omo­logare. In definitiv e și greu să ceri unei mâini de oameni muncitori și desinteresați, să fie deodată pe ce­le 12 ștranduri ale Capitalei și să urmărească deaproape isprăvile fie­cărui înotător în parte. E o mun­că mult prea dificilă și deaceia nu rămâne altceva de făcut decât sau să se mărească numărul de membri ai acestei comisiuni, sau să se mo­difice regulamentul în sensul ca o­­mologarea recordurilor să se facă pe cuvânt de onoare. Adică, înotă­torul să se prezinte în fața comi­(Continuarea în pag. 2-a) Săptămâna Anul trecut, când Tilden ne-a vi­zitat pentru prima oară, entuzias­mul publicului nostru sportiv a fost indescriptibil. Cinstea ce se fă­cea capitalei noastre trebuia răs­plătită. Și a fost, de vreme ce tribu­nele turnate în beton de către Ten­­nis­ Club deveniseră neîncăpătoare ca și cassele de bani ale clubului organizator. Evenimentul acesta, la fel de însemnat ca și cel al turneu­lui însuși, era pentru noi indiciul sigur al unui reviriment în lumea unui sport care nu are — la noi — mai mulți spectatori decât jucători. Că, după­ îmbulzeala de atunci au urmat diverse campionate, națio­nale și internaționale la cari au a­­sistat doar arbitrii și distribuitorii de mingi, asta>o altă chestiune. Ne înșelasem odată în plus și atâ­ta tot. In meseria noastră cazuri de acestea sunt frecvente și trec de aceia neobservate. Numai că păre­rea proastă pe care ne-o făcusem despre publicul nostru de tennis era îngrădită d­e anumite considerente, cari, ne-au dus la concluzia că la spectacole mari este ori­când pre­zent.' It știam 'Stilat, cunoscător pro­fund al jocului, în curent cu situa­ția internațională și într’un cuvânt, spectator serios care nu poate fi încântat cu migdale amare. Deaceia am rămas cu impresia, că la cel de al doilea turneu al lui Tilden în București, va provoca o adevărată rupere de nori (la figu­rat bineînțeles). Pentru că în reali­tate ruperea de nori să fie la pro­priu, iar îmbulzeala publicului gra­dată în raport direct cu apropierea plecării lui Tilden. Așa că­ până la un nou turneu Tilden, am notat că publicul nostru s’a cizelat într'ată­­ta, încât s’a subțiat suficient pentru a putea sări peste cal... Dacă nu cumva ne-am înșela iar. Dacă așii americani ai tennis­­ului profesionist n’au venit la Bu­curești pentru a ne oferi odată cu spectaculozitatea superlativă și bu­curia unei victorii (pe care publicul ar fi dorit-o, mai ales că plătind biletul de intrare are dreptul să dorească orice), am trimis noi oa­menii noștri să ne aducă ceia ce ne lipsea de multă vreme. Și astfel, Botez și Schmidt au înscris în pal­maresul întâlnirii Turcia — Româ­nia o victorie destul de prețioasă. Mai ales că ni s’a oprit dela o vre­me accesul pe courtsul atenian, un­de, nu de mult, eram primiți împă­rătește și ni se ofereau victorii în condițiunile cele mai avantajoase. Ce vreți, legile progresului sunt precise și nu suferă devieri de nici un soi. Și asta, în toate domeniile și îm toate sporturile. La ciclism de exem­plu, în virtutea acestei legi, n’am fost în stare să organizăm nici mă­car un mizer match int­er-orașe Bu­curești—Rusciuk, azi când patrioții entuziaști ne-ar fi vrut angajați cel puțin în Turul Franței. Iar la at­letism, unde o primăvară a fost cheltuită exclusiv pentru alcătuirea programului de­­ vacanță, a fost su­ficient să se țină campionate națio­nale la Brașov, pentru că Bucureștii să nu poată pune pe picioare nici măcar un simplu pentathlon. Și în primul și în al doilea caz se vor fi găsind motive. Noi însă atribuim totul fatidicei legi a progresului, așa că nu mai insistăm. Excepție a făcut — ca totdeauna — foottballul. A plouat cu găleata, s’au desfundat mahalalele, dar mat­erial a fost match, victoria, victo­rie. Că nu s-a folosit Tunirii Trico­lor decât... în principiu, asta-i altă chestiune. Excepțiile însă, nu trebuesc co­mentate, pentru că altfel încetează de a mai fi excepții... h ° 17“L­ ROȘIANU Primo Camera campion mondial Amănunte asupra formidabilei victorii a uriașului italian Titlul suprem al boxului este în mâinile unui european. Lucrul ,a­­cesta nu constitue ceva nou, însă e caracteristic. După ce de la Schmeling titlul tu­­turor categoriilor trecuse la Shar­key, după ce unele rezultate în care europenii au fost înfrânți au mar­cat o colosală superioritate ameri­cană, nimeni nu credea că un euro­pean va putea urca treptele tro­nului. Adăugați la toate acestea, scoa­terea din circulație a lui Schmeling prin înfrângerea suferită din par­tea lui Baer și veți sesiza explica­ția siguranței americanilor că ni­meni nu le va întrerupe domnia Trebuia neapărat să se producă o minune, ca Europa să răpească Am­­ericei comoara titlului mondial deținut de Sharkey. Și minunea sa produs. Prima Camera urmează calea bătătorită de Schmeling și aduce Europei — pentru cât timp e greu de precizat — unul din titlurile, în trecutul căruia veți găsi numai nume de yankei. UN NEDREPTĂȚIT Un boxeur de care s’a vorbit și se vorbește cel mai mult, pentru a-l lăuda, sau a-I ponegri, a ajuns după cinci ani de carieră la cea mai mare recompensă dorită de un pro­fesionist al ringului. Victoria lui Camera asupra lui Sharkey demonstrează greșala ce­lor ce­ au negat italianului merite de pugilist, refuzând să înțeleagă că în ziua când Cam­era va valori­fica formidabilele sale resurse fi­zice, încadrându-le în cunoștinți și însușiri tehnice, va fi invincibil. E drept că Primo 1925 care a debutat la Cariera din Milano în fața unui amator nu a lăsat impre­sia unui viitor campion. A lucrat însă — și aci e principalul merit al italianului — cu o voință extra­ordinară, cu o aplicație formida­bilă, a intrat pe calea progresului și în ultimele matchuri se putea de acum vorbi despre candidatura lui Carnera la situația sa actuală. In Carnera mulți au văzut «un caz», un fenomen, însă în toate opi­niile exprimate asupra lui a fost o nuanță ironică. Au fost oameni cari i-au negat orice posibilitate de progres, alții însă îi atribuiau calități proporțio­nate cu forța sa fizică. Se crease un fel de curent, pen­tru formula că forța fizică poate fi anulată de teh­nică și viteză și s-au citat în acest scop înfrângeri­le suferite de Cam­era în fața lui Sharkey și Lary Gains, precum și victoriile asupra lui King L­ewin­­ski și Ernie Shaaf. După primul turneu în America «Primo» s’a întors transformat. Doi ani de intensă cultură fizică au transformat uriașul într’un su­perb atlet, stăpân pe resurse teh­­nice și cunoștinți dădeau po­sibilitatea să și valori­fice excepțio­nalele calități naturale. Victoria asupra lui Paolino con­stituia deja un avertisment. Plecat de la Sequale din Italia, muncitor modest, sărac chiar, per­spectiva de a ajunge la o viață nouă a avut asupra spiritului său o influență extraordinară. Doi ani au trecut de la înfrânge­rea lui Carnera de către Sharkey. Doi ani în care italianul a făcut progrese, iar Sharkey a îmbătrâ­nit... Aniversarea acelei înfrângeri o cunoașteți­ victoria lui Carnera într-un stil neașteptat, înainte de match Opinia publică a avut în Sharkey o încredere extraordinară- Cei zece ani de carieră în plus, erau leit­motiv­ul unui public la fel suges­tionat înainte de Schmeling—Baer, când îl considera pe german ca invincibil. Ori tocmai acești zece ani de carieră în plus, compensați cu faptul că Primo Camera era cu 4 ani mai tânăr, dădeau curaj su­porterilor italianului. Specialiștii care au urmărit pre­parativele lui Sharkey, au fost foarte optimiști, își lăsau însă o portiță de scăpare. Benny Leonard și Johny Dundee au declarat: «credem că Sharkey va învinge, nu putem însă uita vârsta sa». In general, Dempsey, Baer, Tom­my Loughran, toți credeau în vic­toria lui Sharkey. (Continuarea în pagina 11-a) sĂS» Succesul turneului Tilden Tilden și Barnes confirmă impresia lăsată anul trecut. De Mor pur­go opune lui Tilden o vie rezistență. Profesionalul român Constantin în formă excepțională. O excelentă performanță a lui Cantacuzino Venirea în Capitală a tandemului Tilden-Barnes, a confirmat în în­tregime anticiparea noastră că Te­nis Clubul va găzdui un regal sportiv. Deși matchurile nu au fost urmă­rite de o asistentă la fel de nume­roasă ca cea de anul trecut, ele au constituit un spectacol de tennis de cea mai bună valoare. Pe lângă latura propagandistică a turneului, nu putem trece cu ve­derea interesul sportiv pe care l-a provocat. Independent de clasa arătată de cei doi străini, s-a reliefat valoarea lui De Marpurgo asul italian care poartă culorile Juventusului și mai ales forma excelentă a profesiona­­lului român Constantin și a lui Cantacuzino. Publicul a răsplătit cu aplauze matchurile cari au evidențiat oda­tă mai mult frumusețea­­ sportului alb. Con­siderații Să acordăm Cezarului ce i se cu­vine Și să recunoaștem că exhibi­ția făcută de Tilden a confirmat în întregime clasa sa superioară. Nu mai beneficiază de resursele a­­tletice de altă dată și are scăderi din cauza insuficientei unele de suflu, dar din punct de vedere al jocului pur a rămas acelaș teh­­nician cu lovitura tare și precisă, cu ochiul ager și deosebit simț speculativ. Barnes, mai precis ca anul tre­cut și mai ponderat, a realizat o performanță excelentă învingân­­du-l pe de Morpurgo. Italianul de Morpurgo, deși nu beneficiază de cele mai bune re­surse atletice, a făcut un joc de toată frumusețea. Pulieff a jucat splendid în fața lui Tilden, iar Cantacuzino a fost revelația turneului. Alături de De Marpurgo a făcut un joc precis, în care loviturile se alternau cu subtilități remarca­bile. Profesionalul român Constantin, a opus o frumoasă resistență lui Barnes și a avut numeroase răs­punsuri din cele mai grele poziții. Programul a fost bine dotat cu interes și matchurile au reușit să pasioneze. ZIUA S­a TN­DEN — PULIEFF 8—6, 6—2 Pulieff a reușit o splendidă, obligând pe performanță acela care a fost cel mai mare jucător din lu­me la un long set, după ce la un moment dat, campionul nostru con­ducea cu 5—4. BARNES — DE MORPURGO 6—4, 6—4, 6-0 A fost un match cu faze superbe. In special primul set, cu schim­buri prelungite a lăsat cea mai bună amintire . TILDEN, BARNES — DE MOR­PURGO, HAMBURGER 6—2, 6—4 Tilden și tovarășul său, n’au în­tâmpinat o resistență prea vie. E drept că De Morpurgo a fost han­dicapat de propriul său partener. ZIUA II a Cel mai frumos match al zilei a fost Tilden — De Morpurgo. «Big Bill» a câștigat primul set cu 7—5. Al doilea set revine tot lui Tilden cu 6—1. In al treilea, De Morpurgo con­duce cu 1—0. Tilden reface apoi terenul, adversarii împărțindu-și jocurile. La un moment dat sunt la egalitate: 6—6 . Tilden face un efort, obține de două ori 40-^0 și câștigă setul cu 8—6. BARNES — CONSTANTIN 6-3, 6-4 Mai spectaculos a fost al doilea set, în care la un moment dat cei doi profesionali erau la egalitate: 4—4. ILDEN, BARNES — DE MOR­PARGO, CANTACUZINO 8—6, 8—6, 6-3 In material acesta Cantacuzino a jucat un rol hotărâtor. De Mor­purgo obosit de simplul abia ter­minat, a găsit în fostul campion român un partener extrem de prețios. Primul set a fost foarte dispu­tat. Primul joc l-a câștigat pere­chea De Morpurgo — Cantacuzino. După 6—6, Tilden — Barnes reu­șesc un 40—0 și un game lung, în­­sușindu-și setul cu 8—6. In al doilea set De Marpurgo — Cantacuzino conduc de două ori. Până la urmă pierd însă cu 8—6. In al treilea set Tilden, Barnes conduc tot timpul și câștigă cu 6—3. ZIUA III-a Succesul zilei a treia n’a atins așteptările. Explicația: timpul nefavorabil din care cauză au fost întrerupte mai toate matchurile și nu au fost reluate decât după pauze foarte lungi. TILDEN — BARNES 6—8, 6—0, 6—0 Primul set a fost singura atrac­ție a acestui match. Interesant e­­ste că Barnes a condus în toate jocurile. Ultimele două seturi Tilden se câștigă cu 6—0, 6—0. TILDEN, BARNES — PULIEF, DE MORPURGO 6—3, 3-6, 1—1 Interesul acestui match a constat în setul câștigat de reprezentanții noștri. In primul set, Tilden — Barnes conduc succesiv cu 1—0, 2—0, 2—1, 3—1, 3—2, 4-2, 4—3, 5-3, 6-3. In al doilea, deși americanii con­duc la un moment dat cu 3—1. De Marpurgo — Pulier remontează și într-un stil impresionant câștigă setul cu 6—3. Al treilea set este întrerupt când fiecare pereche avea câte un joc.­­ Aseară cu acceleratul de 8.30, cei doi jucători americani au părăsit Capitala, Luni 3 Iulie 1933 Rom­ânia live pa­rtifioslavia la s­limii ?­­ ---------00--------­ O interesantă propunere a Iugoslaviei Am anunțat în numărul nostru trecut că într’una din seriile elimina­torii pentru «Campionatul mondial» au fost fixate: Elveția, Jugoslavia și ROMANIA. Până la 1 Mai, cele trei țări tre­bue să se întâlnească pentru a de­semna două echipe care să partici­pe la anul, la competiția mondială pe care o va regiza Italia. Asupra formulei după care se vor disputa matchurile între România- Elveția și Iugoslavia nu se poate anticipa încă, nimic. Cele 3 federa­ții interesate putând să adopte foar­te bine sistemul eliminatoriilor, ca și acela al matchurilor duble, tur și retur. De asemenea, nu se poate prevede nimic în privința hotărârii la care va ajunge Rombolul în vederea a­cestor matchuri. Până la 1 Mai 1934 — când cei doi competitori din seria României, ai campionatului mondial, trebuesc desemnați, mai este încă vreme lun­gă. Iar Rombului nu pare grăbit de loc. O PROPUNERE A IUGOSLAI­­­IEI Ceva mai grăbită, Federația iu­goslavă a adresat Federației elve­țiene și celei române o adresă prin care se anunță ca ESTE DISPUSA SA ORGANIZEZE LA BELGRAD, TURNEUL SERIEI ELIMINATO­RII ROMANIA-ELVEȚIA - JU­­­GOSLAVIA. PROPUNEREA NU ESTE AD­MISIBILA Evident, nu știm încă ce va răs­punde Rombolul. Este foarte probabil însă, că Fe­derația română nu va accepta pro­punerea Iugoslaviei, care pentru noi nu prezintă nici un avantagiu. Și că, Rombolul va propune mat­churi duble: tur și retur. Jiíifian­ Bla ®­imie ii alb­i I ----------00--------­ A fost formată echipa națională pentru matchall cu Ungaria BRAȘOV 2. — Pe stadionul Olym­­piei, din localitate, sau disputat cam­pionatele naționale de atletism feme­­nin. In organizarea ligii de atletism Bra­șov, care odată mai mult a dat o de­­­vadat de maturitatea la care a ajuns și în fața unui public numeros — a­proape 2000 spectatori — concursuri­le s-au desfășurat regulat și au dat rezultate­ excelente. După cum era de așteptat, partea leului în aceste concursuri, a avut-o d-ra Angela Petrovici de la S. S. U. E. F. București, care a câștigat cele mai multe probe. De menționat deasemeni figura făcută de toate reprezentantele S. S. U. E. F-ului. Deasemeni ținuta admirabilă în care s'au prezentat atle­tele grupării brașovene K. T. V. ca și surprinzătoarea formă pe care au vă­dit o cele câteva reprezentante ale clu­bului Macabi din Cernăuți. Nu s’a bătut nici un record. In schimb toate atletele au arătat exce­lente condiții fizice. Sf. Tot astăzi s’a disputat campionatul national femenin al pentathlon­ului, ca­re a revenit celei mai meritoase atlete, d-ra Angela Petrovici. Iar ele, s’au desfășurat campionate­le regionale de atletism-bărbați, în cadrul cărora s’a reușit ameliorarea recordului național la săritura în lun­gime, de către juniorul clubului K. T. V., Kreisel. (Rezultatele teh­nice în pag. 11) Iii de leii Biasc­h­. După a doua zi, Românii a cosiși«© © cu 2-1 CONSTANTINOPOL. 1. — Vineri a început în localitate match­ul de tennis Intre echipele reprezentative ale României și Turciei. Acest match se joacă după sistemul cu­pei Davis, comportând 5 întâlniri. Echipa României este formată din Botez și Schmidt, iar cea a Tur­ciei din Sîrim­an, Suat și Sedat. Jucătorii români au fost foarte bine primiți și au făcut o impresie deosebită. In prima zi, în matchurile de sim­­plu, Botez a învins pe Siriman cu 6-3, 6-0, 6-1, iar Suat a dispus de Schmidt la mare luptă în 4 seturi cu 7—5, 7-5, 4-6, 6-4. A doua zi a matchului a opus e­­chipele Botez, Schmidt — Suat, Se­dat și s-a terminat cu victoria ro­mânilor cu 6-2, 3-6, 7 5, 5-7, 6-2. După primele două zile este de prevăzut o victorie românească cu 4-1. IJIC’O PLOAIE OK»-----------------------­Avem criză de monedă, Nu-i nimic de numărat, Avem criză de­ alimente, Și de nervi și de ficat. Insă cât e ea de criză Nu prea ne-a speriat pe noi, Căci belșugul nu ne lasă, Și avem belșug de ploi, Dimineața, după masă, Și la patru, și la nouă, La sud-est sau miază-noapte, Unde te miști acolo plouă. Dacă vrei să faci o gală, Știi, așa, una mai mică, Bate-un vânt de primăvară, Se’nourează­ apoi, și pică, De faci una n stil mai mare, Să câștigi cu ridicata, Se termină­ atunci cu gluma, Și te plouă cu găleata. Cum a fost și eri, de pildă, Pela tennis, Fel de fel de clienți veniți să vadă Dacă Tilden e chiar el. Dar în timp ce se aleargă Cu racheta înspre plasă, Sus pe cer se vede­ un fulger, O rachetă luminoasă, S’a pornit e gata ploaia, Nu prea tare, chiar încet, Rochiile în crepe de chinuri Se transformă ’n voile georgette, Și cum orișicare doamnă Vine­ aici tare fardată, Pe terenul ca în palmă Curge apă colorată, La motociclism programul De factură foarte naltă, Înainte ca să plouă A rămas și el în baltă, La hipism sportivii falnici Care nu au fost udați Că stătuseră ’n tribună. Totuși au plecat plouați. Footballul a fost o jale, M’a speriat ce-a fost acolo, Toți veniți să vadă football, Au văzut un water-polo, Unde-a fost teren de sporturi, Unde-a fost vreun sport frumos, Pare că-i an făcut acolo A plouat și mai vârtos. De aceia antreprenorii Au intrat în sperieți, Vor să semene terenul Cu ardei și castraveți. Cât timp însă mai sunt sporturi Și ne plouă cu șiroaie, Noi ne scrim frumos istoria «Iac un match și înc’o ploaie » A. NOL

Next