Gazeta Sporturilor, decembrie 1933 (nr. 1276-1283)

1933-12-01 / nr. 1276

ANUL XI. No. 1276 ABONAMENTE Pe un an..............................................LEI 1000 Pe șase luni................................................500 Telefon direcție 3.26.60 Apare In fiecare luni, miercuri și vineri Birourile: STRADA INGINER ANGHEL SALIGNY No. 2. — BUCUREȘTI. Directori: E. EMIL­IAN și E. MUNTEANU Prim redactor: N. PAPAGHEORGHE. PUBLICITATEA DUPĂ TARIF Telefon redacție și provincie 3.26.69 Telefon administrație 3.26.60 es aer . M Intre musculatura și cugetare de Gr. Tăușaru :“"7« „Viitorul­­ de aseară, d. Gr. Tăușan, unul din cei mai talentați și mai apreciați publiciști ai noștri, semnează un foarte interesant arti­col cu titlul de mai sus. NI repro­ducem în întregime, pentru că repre­zintă expresia unui gând descătu­șat de prejudecata atât de curentă a intelectualilor de azi și de tot­deauna . Desvoltarea pe ciare a luat-o via­ța sportivă — pe care dealtfel au preconizat-o pedagogii, medicii, oa­menii politici, pe atunci când ea nu exista sau nu exista în forma de acum — pare a speria intelec­tualismul, care trăește în fiecare din oamenii de carte, oamenii scari au văzut viața prin filtrul pagi­­nei scrise. Se spune — cu regretul melan­colic al trecutului și cu teama u­­nui viitor ce nu-l cunoaștem, — se spune: Ce va eși dintr’o gene­rație care vede în pugilat, în da­rea cu mingea, in alergături, box, în întrecere fisică, în transpi­rn­­ație și nu în gândire idealul ei? .Ce putem să ne așteptăm școală, care este socotită ca dela un intermezzo între două întreceri de „football”? Ce curent nou spiri­tual și ce idealism se poate des­prinde ca notă de viitor, din îno­tul la mare, vara, ori din putina iarna? Cultura aceasta a mușchi­lor, desvoltarea cantităței de oxi­gen în sânge, poate fi admirabilă pentru desvoltarea fisiologică, dar de când oare sănătoșii sunt prin chiar aceasta deștepți? Și ce ad­mirabili au fost șchiopii, ca By­ron, bolnavii ca Leopardi, ca Niet­zsche, ca Eminescu al nostru? De aci până la a preconiza boala ca o fericire, ca o condiție a vieței superioare, n’ar fi decât un pasi * Firește, că orice problemă care privește massa socială este com­plexă, și susceptibilă de mai mul­te aspecte. Dacă privim viața în cantitate de ani, nu în calitate, atunci ori­ce avânt fisic, orice preocupare de mașină fisiologică, este o fericire. Noi trebue să fim puternici ca să trăim sănătoși și să procreăm ființe la rândul lor sănătoase. Dacă socotim ca condiție umană viața, atunci biblioteca, plină de cărți prăfuite — ce neigienic e praful! — este singurul ideal plastic al unei vieți tinerești. Stați cu ca­pul între cărți, — și veți fi atunci oameni.* Ca în toate răscrucile de drum din minte, credem că adevărul e la mijloc. A trăi neigienic, așa cum am trăit noi, în școala de altă­dată, când părinții cu trecere ob­țineau dispensă pentru fiii lor de a face gimnastică, și a trăi numai pentru viața de ring, pasionându-ne numai pentru Carpentier, și igno­rând pe Shakespeare, ni se pare că este calea cea sănătoasă în care viața de sport nu și distruge inte­lectualitatea și nici această viață de a vieței în care mecanismul vie­­ței fisice. Nu suntem pe scara zoologică nu­mai animale, suntem oameni, dar omul face și el parte din o scară a vieței n care mecanism­ul vie­­ței fisiologice își are rostul lui în ascendența evolutivă. Și de aceia își are rostul lui încadrat între lec­tura binefăcătoare, și preocuparea nobilă de frumos și reverie. B­rul Roux, savantul mort de curând, era tuberculos de la vâr­sta de 40 de ani, și deci nu putea munci decât un minimum redus de ore cotidiane. Pentru ca observațiile să aibă toată gravitatea, ar trebui să în­cepem de la Ar­is­tot, arătând că tim­pul e mărginit și că ziua d’e vară nu se dilată pentru că e cald și cea de iarnă nu se contractă pentru câ e frig. Ca atare un om nu are la dispoziție de­cât cel mult cinci ore pe zi de muncă intelectuală Darwin nu lucra mi mult de trei ore pe zi, și a revoluționat știin­țele naturale. Cine ar lucra fără să creeze, ci numai să acumuleze, poate dispune de cinci sau șase ore de Cetit, pe zi. Dar poate acesta e un maxim dacă ne gândim că un om trebue să muncească și alte ore pe zi pentru trai... „primum ve­­vere“, e o vorbă prea veche ca să nu fie adevărată! Bar dacă timpul de care dispune un om pe zi este fatal limitat, ce mai poate rămâne bibliotecei, când în anii cei mai potriviți asimilării intelectuale, tânărul sau tânăra face trei ore pe zi de tennis, ori de football, urmărește și cursele de cai, fatie și calcule matematice, asupra șanselor de reușită ale cailor ori asupra succeselor marilor campioni ai mingei. In atari condițiuni ne întrebăm când ar mai rămâne unui sportiv timpul de a ceti? Și când întors rupt de oboseală de pe câmpul de antrenament ar putea fi el capa­bil să savureze aroma poesiei, care cere reculegere și atitudine olim­piană, care în fond este un mini­mum de înfrigurare nervoasă și ma­ximum de odihnă? Cunoaștem argumentele cari sus­țin viața în aer liber, și înțelegem că pot fi epoci istorice în cari ne­­igiena să se unească cu ignoranța, cum e cazul veacului de mijloc, dar este imposibil ca cel devotat numai vieței musculare să poată fi și un intelectual, un pasionat al cărței, un fanatic al jocului de gânduri în aer... închis!* Sportul nu este contrar desigur intensificărei spirituale, și cultu­­rei mentale, dar el trebue utilizat ca un derivativ, ca un accesoriu, ca un regim medical la care ești (Continuarea în pagina 4rO) Retractăm Datorăm o retractare parțială și nu vrem să întârziem, deoarece momentul este extrem de oportun. Nu de mult, ocupăndu-ne de categori­sirea în sporturi minore și majore, am cerut emanciparea ping-pong­ului. Spre a ușura situația agreabilului sport al mesei verzi, am furnizat argu­mente de ordin general și unul particu­lar: cifra jucătorilor de ping pong din România. Am arătat că avem 8500 de practicanți ai te­nisului în miniatură, și am insistat asupra seriozității fede­rației de specialitate. Ori tocmai la acest capitol se referă retractarea noastră de astăzi. Cifra de 8500 este riguros exactă. Să ne permiteți,insă să ne îndoim de serio­zitatea federației, de care eram con­vinși nu de mult. Căci să vedeți ce s'a întâmplat... In vederea campionatelor mondiale cari încep mâine la Paris, România,­­după ce a trimes adeziunea, a organizat campionatele naționale de ping pong, pentru selecționarea echipei reprezen­tative. S'au organizat disputate concursuri regionale, iar 50 din cei mai bunii jucă­tori au venit la București pe propriile lor cheltueli, pentru participarea la probele naționale, dar mai ales cu gân­­dul de a se impune în echipa pentru Paris. —I­­nutil să adăugăm că proba națională a fost viu disputată, aprig chiar, toți jucătorii căutând să se releve pentru selecționare. In general, campionatul a reușit, mai ales că a dat un randament neobișnuit, patronat fiind de ideea plecării la Paris. S’a format echipa. Nu fără lungi dis­cuții. Jucătorii selecționați ziciți. Toți s’au preparat, au păreau re­obținut concedii și erau gata de plecare. Explodează însă «bomba». Nu se mai pleacă! Știrea s’a răspândit ca fulgerul și încă într'o formă telegrafică, fără prea multe explicații. Consternare gene­rală, cereri de explicații de peste tot. Oficialii ping pongului își pierduseră capul și tuturor le silabiseau uimiți : «nu-i pa­ra-le»... «ne au tras chiulul». Nu știm cine le-a «tras chiulul»... Un lucru însă știm, că astfel cum s’au pe­trecut­ lucrurile, avem impresia că pen­tru deplasarea la Paris, s’au îngrijit de toate, și-au reținut chiar camere la ho­tel, dar s'a uitat însă un lucru, un fleac, să-și pregătească fonduri. Și atunci dați­ ne­voie să rectificăm, spunând că dacă ping pongul e major, federația sa este încă minoră... TA8 fi D­A HIMI A­r­m Spre an bogdt­st/on de hochei) A început ant­­en­amentul, l­a preajma­ marere ului România—Ungaria Ce se proectează pe tărâm internațional la momentul când footballul, ade­menit de câteva raze de soare în­târziat, se pregătește să-și reia o problematică activitate, termome­trul a scăzut instantaneu sub zero, așa că a scos la iveală, mai curând decât se spera, sezonul h­ockey-ului pe ghiață. Pentru bucureștenii amatori de spectacole sportive, pauza obișnuită dintre sfârșitul sezonului de toam­nă și începutul celui de iarnă, con­stituia fără îndoială un adevărat calvar. Pentru că footballul nu în­drăznește, decât foarte rar, să-și prelungească activitatea după ter­minarea campaniei, iar sporturile de iarnă se practică cu atâta timi­ditate, încât nu se poate susține că activitatea lor poate împlini nece­sitățile unui sezon sportiv. PERSPECTIVELE ANULUI A­­CESTA Gerul care sa lăsat zile, n’a făcut decât să în ultimele faciliteze începerea sezonului de hockey pe ghiață, care de câțiva ani constitue elementul principal al activității noastre de iarnă. Pregătirile au în­­­­ceput însă de multă vreme și pre­­­vestesc un sezon extrem de bogat care va fi fără îndoială începutul popularizării definitive a­ acestui­­ sport în București. Hockey-ul prins fără îndoială și tinde să de­a vină din ce în ce mai apreciat- As­ta nu înseamnă însă că și-a ajuns țelul final, de vreme ce procentul de spectatori pe care l-a recru­tat în campaniile trecute n’a atins încă ni­velul care să-i asigure o dezvoltare lipsită de greutăți. Pentru că acest sport nu poate trăi în condițiuni normale decât dacă i se asigură o perfectă susținere materială-Hockey-ul nostru are nevoie, pen­tru a realiza progresul care să-i Îngădue dobândirea popularității, de întâlniri de mare anvergură, de pe urma cărora se realizează un du­blu efect: se formează noui specta­tori și se cizelează calitățile tehnice ale jucătorilor cari pe zi ce trece devin tot mai desăvârșiți mânuitori ai crosser. UN mare program de mat­CHURI INTERNATIONALE .Acest lucru l-au înțeles cu priso­sință conducătorii hockey-ului nos­tru, cari au alcătuit un mare pro­gram de întâlniri cu caracter inter­național. Și a cărui desfășurare va avea loc în cea mai mare măsură pe patinoarul dinn București, deși Clu­jul și Cernăuții sunt centre destul de importante ale hockey-ului româ­nesc. In această ordine de idei, preocu­parea cea mai presantă este matchul ROMANIA _ UNGARIA Care va avea loc la 21 Decembrie în București și care va constitui fără în­doialîi evenimentul de căpetenie al se­zonului românesc de hockey pe ghiață. Căci, în hockey-ul internațional, vecinii noștri de­țin un loc de frunte, pe care I au câștigat după o serie de performan­țe de mare an­vergură. De altfel, echi­pele ungare de club caridne-au vizitat, au evidențiat o clasă superioară în a­­cest sport, pe care-l practică după per­­ceptele cele mai noni. Partida aceasta , pentru care au și început pregătirile, a fost definitiv an­gajată, așa că nu rămâne decât să se găsească cea mai bună formație româ­nească în măsură să-i opună o rezis­tență onorabilă. Sezonul internațional se va deschide propriu zis cu o săptămână mai îna­inte, căci la 16 Decembrie va juca în București puternica formație a Ferenc­­varos-ului din Budapesta contra Tele­fon Clubului și probabil contra unei echipe bucureștene selecționate. De asemeni se duc tratative pentru două matchu­ri pe care urmează să le susțin­ă la București la 28 și 29 Ianua­rie, puternica echipă Sparta din Praga, una din cele mai bune formații ale Ce­hoslovaciei. ALTE PROECTE Tennis Clubul la rândul său are în perspectivă o serie de dispute cu câte­va din cele mai bune echipe europene, din Austria, Italia, Cehoslovacia și Po­lonia. Nu s’a semnat încă nici un con­tract precis, însă cei în drept lasă să se înțeleagă că partidele pe cari le vor pune pe picioare, vor întrece tot ceea ce s’a făcut până acum în materie de hockey internațional la București. A ÎNCEPUT ANTRENAMENTUL Patinoarul artificial care s’a deschis ori, a dat posibilitate multor jucători să facă un prim antrenament de aco­modare. Au evoluat insă, ca nici odată, aproape numai vedete, ceea ce denotă în primul rând că pregătirea în vede­rea marilor dispute internaționale a început să preocupe foarte serios pe conducătorii cluburilor mari. Câteva declarații Cu acest prilej am putut sta de vorbă cu câțiva din fruntașii ho­­ckey-ului b­ucureștean, cari ne-au făcut declarații interesante. Astfel: Constantin Cantacuzino Căpitanul T. C. R.-ului care su­­praveghia antrenamentul câtorva din coechipierii săi, ne-a declarat: «Activitatea și proectele noastre sunt în funcție de patinoar. Atâta timp cât nu se va găsi formula îm­păciuitoare între conducătorii pa­tinoarului și conducătorii puținelor cluburi de hockey nu se va putea realiza nimic. Dacă direcțiunea pa­tinoarului se va arăta tot atât de rigidă ca și în trecut atunci ho­­ckey-ul nu va progresa — și deci nici numărul patinatorilor nu va crește. Așteptăm concursul pati­noarului, pentru a vă putea expu­ne proectele noastre asupra campio­natului regional și național, mat­­chale internaționale și participa­rea la campionatul mondial de la Milano. (Continuarea în pagina l­-a) O. CANTACUZINO O nouă arenă pen­tru organizări de box ARENA DIN FAȚA ACTUALULUI TEREN DE FOOTBALL MACABI VA GĂZ­DUI LA VARA REUNIUNI DE BOX­ — LOCURI PENTRU 3000 DE SPECTATORI — SPAROW ȘI AXISTI PE AFIȘ IN FIECARE SAPTAMANA. Boxul a cunoscut la noi — după o perioadă de înflorire crescândă — o degringoladă vertiginoasă. Cauzele sunt multe. Una dintre ele, așa cum am a­rătat într-un articol recent, au fost bursele boxeurilor. Cerând necon­tenit burse excesive, boxeurii și-au minat singuri situația. Au încărcat bugetele reuniunilor cari pornind de la cheltueli rezonabile au ajuns la regii de aproape o jumătate de milion și au obligat pe organiza­tori să pună prețuri de intrare în raport cu cheltuelile. Când deja 150 de lei însă, un fo­toliu de ring a ajuns la 4 sau 500 partida era pierdută. Spectatorii­ s’au împuținat necon­tenit. Deficiturile s’au ținut lanț. Și boxul a ajuns la situația de astăzi. ARENELE Este indiscutabil deci, că o parte din vina stopării oricărei activități pugilistice la noi, revine boxeurilor. Tot atât de adevărat este însă că și alte elemente au contribuit la a­­ceastă stopare. Printre acestea, și lipsa de arene. Iarna nu se mai poate organiza decât în săli mici: Roxy, Bara­­scheum sau Constructori. Mult prea neîncăpătoare, pentru a putea găz­dui altceva decât reuniuni fără pre­tenții. Amatoare, sau cel mult mix­te. Cu unul sau două matchuri pro­fesioniste (fici să nu necesite chel­tueli prea mari. Dar chiar vara. Singurul teren propice unor or­ganizări de anvergură sunt Arenele Romane. Pentru a-și asigura Arenele, or­ganizatorii s-au concurat, închiriin­­du-le aproape întotdeauna pentru mai multe organizări și ridicându­­le chiria până la aproape de 3 ori chiria lor inițială. S’a creat astfel un fel de monopol scump al singurei arene unde se pu­tea organiza. Oneros pentru organi­zatorul ca­re și le asigura deobiceiu pentru o vară întreagă. Și mărgi­nind numărul organizatorilor la u­­nul singur. Acela care dispunea de Arene­ O NOUA ARENA Această lacună din activitatea boxului la noi este pe cale să fie acoperită. După cercetări plimbate prin toate periferiile Capitalei, organi­zatorii au descoperit însfârșit un teren care poate să adăpostească reuniuni de box. Terenul acesta este situ­at în fața actualei arene de football Macabi. Pe Calea Dudești. Este proprietatea clubului Macabi și va fi în­trebuințat exclusiv pentru box. LUCRĂRILE ÎNCEP LA PRIMA­­VARA Lucrările de amenajare a terenu­lui vor începe la primăvară. Se va construi o tribună circu­lară de lemn în amfiteatru, pentru 3000 de spectatori. Toate cheltuelile vor fi suportate de clubul Macabi, care-și va asuma și sarcina de organizator. SPAROW ȘI AXIOTI PE AFIȘ Bine­înțeles că se vor organiza reuniuni importante. Cum însă, după cheltuelile ex­trem de importante pe cari le ne­cesită lucrările de amenajare, a terenului, asociația Macabi nu vrea să ia asupră-și și riscurile organi­zărilor, se va face — pentru prima oară la noi — un acord între or­ganizatori și boxeuri. Boxeurii vor trage la rețetă. In cazul când nu veți ple­ca în America, Spakow va figura săptămânal, alături de Axaciti, care înainte de a pleca la Paris, s’a decla­rat de acord cu noua for­mulă de nrganizări, REP. Vineri * Decembrie »933 Da ing. Costacea și cazul Penescu O declarație a conducătorului clubului P. T. .T ---------00-------­ Redactorul nostru de specialita­te se ocupă în altă parte a zia­rului de cazul Penescu, devenit as­tăzi subiectul la ordinea zilei. Fap­tele imputate acestui membru al P. T. T.-ului și sancționate de Fe­derale, precum și cele imputate prin presă însuși clubului, pe care a crezut că-l poate servi printr-un fals în registrele oficiale, sunt mult prea interesante pentru a nu fi meritat să insistăm asupra lor. Pentru a cunoaște și părerea au­torizată a P. T. T.-ului, pus direct și indirect în cauză, ne-am adresat d-lui îng. Costacea, care a binevoit să ne facă următoarele declarații: «Mi-a plăcut modul obiectiv în care ați tratat dv. regretabila în­tâmplare. Nici nu mă așteptam, de altfel, la un alt procedeu. «Penescu a comis un fals pe pro­prie răspundere, un fals, pe care 1 desaprobăm. Noi regretăm mai mult ca oricine că un membru al nostru s’a putut preta la o astfel de faptă necorectă, pentru că ne-am fă­cut întotdeauna un crez dinte o ac­tivitate cinstită pe tărâmul sportiv. «De aceia resping cu indignare insinuările publicate la tribuna li­beră a ziarului «Curentul», insi­nuări cărora le vom da răspunsul cuvenit. 1 «Matchurile câștigate de clubul meu au fost fructul unei lupte cin­stite pe teren și cine afirmă con­trariul este alături de realitate. «Fapta lui Penescu, de pe urma căreia avem de suportat astăzi ne­plăceri pe cari nu le-am meritat ne-a dus încă odată la concluzia că *e mai bine cu un deștept la pa­gubă, decât cu un prost la câștig*. C. S. CAUZA $1 EFECT... — Sau de ce a fost și nu mai este — — ■" 00——■­­ Ne-am ocupat într'unul din nu­merate trecute de tragedia motoci­­clismului românesc pe care i-a hără­zit-o cu o condamnabilă inconștien­ță, dragostea nețărmurită pentru ban a unui conducător înzestrat ,cu toate calitățile. In afară bineîn­țeles de cele necesare instituției pe care din nefericire, cl conduce încă. Și am arătat că stăpân pe un teren de închiriat și pe destinul sportiv al unor motocicliști în imposibili­tate să reacționeze, a dus sportul a­­cesta, care ăeabea începuse să se înfiripe, în­ prăpastia din care Dum­nezeu știe cum va mai putea eși- Domnind cu puteri discreționare peste un pașalâc în care și-a per­mis toate extravaganțele și în care s-au adăpat gurile lihnite ale tova­rășilor săi de beneficii și de compe­tență, a reușit în mai puțin de un an să dea peste cap tot ce a putut creia natura într-unn timp aproape împătrit. Este—e drept — o perfor­manță demnă de energia nativă a acestor oameni cari au știut să fruc­tifice aerul și aspirațiile supușilor lor. Dar o performanță care le-a atras oprobiul atâtor oameni câș­tigați noului sport de aptitudinile excepționale ale câtorva elemente de vădit talent. Că încă nu li s’a spart în cap potirul plin de netrebnicie, asta-i altă chestiune. Și dacă vreți, una de oportunism. Cert este însă că mult va trebui să dea din coate și multe găuri va trebui să astupe, cei ce, inevitabil, vor urma pentru, a trage la mal o barcă pe trei sfer­turi înecată.­­ Un cetitor nedumerit ne întreba mai eri printr'o nevinovată epistolă: ce-au făcut domnii dela velodrom de alt­­fel T>vi­n,și cui iert care pornise așa frumos la drum Spuneți-ne și nouă, acestora cari n’avem timp să-i puricăm ! Un singur răspuns avem de dat cetitorului nostru, care vrea să știe cum devine chestiunea. Și anume : ce fel de conducători și ce fel de specialiști sunt aceia cari, după ce aduc la­ București pe Meynier, pe Winkler, pe Cerna și pe Bertram își permit să creadă că publicul va veni să vadă pe alde Gollmann Tel­la și alții, «ejusdem farinae»? Au crezut, e drept, că spectatorul bu­­cureștean e un fel de patruped, care dacă-i arăți fânul, se duce după el Chir că fânul este în realitate cine știe ce. Că s’au păcălit de data asta, e lu­cru evident, de vreme ce și au tăiat o sursă importantă de beneficii, sursă de la care sugeau atâți nesă­țioși, atâți iluștri nechemați Dar, nu numai chestia cu fânul este singura vină a celor de la Moto- Club. Mai sunt ele și altele... SFINX Finalele campionatelor naționale se vor disputa Duminecă seara —------a­m­ bele finale să asistăm la ciocnirea „ u­iniiivva­ntuiu, ii­ cum flutuia­tografului Roxy, se va juca ultimul act al campionatelor naționale de box amator. Puse sub auspiciile Federației române de box, organizate de aso­ciația sportivă Macabi și regizate de d. Radu Ottulescu, unul dintre cei mai pricepuți promotori români, competițiunile pentru titlurile națio­nale făgăduesc să șteargă urâta im­presie lăsată de reuniunea semi-fi­­nalelor. Intrunirea de Duminecă seara i se va da de altfel un fast deosebit și atenția cuvenită, pentru că nume­roșii boxeuri provinciali ce se gă­sesc în capitală să poată extrage învățăminte folositoare. De altfel este foarte natural ca disputele pentru centurile naționale ale exercițiului 1933/934 să se ri­dice deasupra nivelului obișnuit, datorită faptului că, atât probele regionale cât și cele inter-regionale au dat la iveală tot ceea ce a produs boxul amator mai bun în țară la noi. I­I ■ Selecționarea elementelor s’a fă­cut cu ajutorul persoanelor perfect competente și rezultatele întâlniri­­­lor au fost conforme cu realitatea.­­ Este deci de așteptat ca, în pro­ l unor forțe consolidate fizicește și bine pregătite din punct de vedere teh­nic. Spre deosebire de ceiace s’a pe­trecut în trecut, Campionatele de a­­nul acesta vor strânge în finală pe reprezentanții celor mai multe re­giuni ale țării. Până în prezent, competițiunile pe țară se reduceau la simple întâlniri între două regi­uni, ficum situația este cu totul, alta. La campionatele anului aces­tuia concurează reprezentanți ai re­giunilor Muntenia, Moldova, Banat și Dobrogea, astfel că, nici titlurile naționale nu vor mai fi apanagiul bucureștenilor. Ne place să credem că finaliștii campionatelor naționale vor­­ ști­ să fie la înălțimea rolului pe care sunt chemați să-l joace, și își vor face cu conștiinciozitate datoria. Ar fi de altfel de dorit ca ni­­ciun incident să nu întunece fi­nalul competițiunilor oficiale, com­­petițiuni începute sub auspicii din­tre cele mai făgăduitoare și orga­nizate cu prețul unor mari sacri­ficii. I I Succesul finalelor ar constitui o (Continuarea în pagina II-a)

Next