Gazeta Sporturilor, ianuarie 1934 (nr. 1284-1292)

1934-01-02 / nr. 1284

ANUL XL No. 1284 lUuuüri în fiecare luni și vineri Bi^rasTRADA INGINER ANGHEL SALIGNY No. 2.­­ BUCUREȘTI. Directori: E. EMILIAN și E. MUNTEA­NU Prim redactor: N. PAPA GHEORGHE. Telefon direcție 3.26.60 mmm PUBLICITATEA DUPA TARIF Telefon redacție și provincie 3.26.69 Telefon administrație 3.26.60 Doliul țării și al sportului român Mișeleasca asasinare a primului ministru al țarei, I. G. DUCA, a umplut d­e durere și indignare lumea sportivă. Pe lângă durerea pe care o simte orice bun român, sportivii sunt loviți de jalea pierdere a unui susținător convins al cauzei sportive. S.a interesat îndeosebi hipismul. I. G. Duca, vecin­l membru al Jockey Clubului, era nelipsit din padoc in zilele marilor reuniuni. Transmitem îndureratei familii regretul profund, încercat de sportivii români și expresiunea sincerelor lor condoleanțe. * — ~ oo—— Apune și boxul amator? *~00—---—— înțelegem motivele din cauza că­rora boxul profesionist șomează. Lipsa unei săli convenabile pen­tru organizațiile de iarnă ți lipsa de continuitate, care lovește în tot ce se încearcă vara. Simplu ca lumina zilei. Și nu se poate face o vină promotorilor, dacă ne­având o sală convenabilă iarna, stau cu mâinile încrucișate și cu atât mai puțin, dacă desgus­­tați de anemicul concurs al publi­cului în vara trecută, nu au mai avut curajul să persevereze, toam­na, încercările rasiste făcute în iarna aceasta și cele ce se vor mai face, nu denotă decât pasiunea — hai s­ă-i zicem bolnăvicioasă — a unora dintre organizatori, care departe de a rezolva problema, zilnic mai în­curcată a boxului, nu face decât să demonstreze ce sar putea realiza în mod normal cu atâta spirit de sacrificiu. Astăzi boxul șomează și cu el bine înțeles și boxeurii. Intre timp — deschidem o mică paranteză — ministerul de finanțe prin inefabilul d. Manolescu, cere o listă a tuturor boxeurilor profe­sioniști, ca să-i impună asupra be­­­neficiilor realizate! Satul arde și baba se piaptănă... Dar federația de box ce face? Șomează oare și domnii din co­mitet, sau convinși de neputința lor față de vitregia vremurilor și de dificultățile neprevăzute ridi­cate în calea nobilei arte, au re­nunțat pur și simplu să reacțio­neze ? Nu e greu de priceput, că Fede­rația de box ne având la dispozi­ție fondurile necesare, nu are cu ce să ia inițiativa clădirii unui lo­cal, care să adăpostească în viitor manifestațiile pugilistice. Cât privește inițiativa altora, nu stă iarăși în căderea Federației de box ca să o stimuleze. In atari condițiuni e cert că nu putem avea box iarna, iar acela care va fi încercat vara se va re­simți de lipsa de continuitate. Situațiune pe atât de clară, pe cât de dureroasă, pe care oficialii noștri nu o pot remedia. Aceasta în ceea ce privește boxul profesionist. „ Cum stăm, însă, eu cel amator ? Pentru că, dacă putem admite — cu inima strânsă — ca boxul pro­fesionist să fie pe cale de a sucomba fără să-i putem prescrie balonul de oxigen salvator, nu este admisibil ca și boxul amator să piară. Stă în puterea federației de box, ca să servească amatorismului, oxi­genul de care are nevoie ? Nu scrim acest articol pentru a aduce recriminări, ci numai pentru a-i face atenți asupra pericolului, care amenință de la o­­ vreme și boxul amator. Am fi putut altfel să le reproșăm că nu au luat, — până acuma — inițiativa nici unei reuniuni inter­naționale, singura — România­ — Cehoslovacia — datorându-se gru­purii Lucian Popescu și să ne în­tindem asupra acestui subiect. Repetăm însă, că nu voim să în­dreptăm răul criticând. Cu un sfat bun și o­­ndrumare, sperăm să putem realiza mai mult Am dori deci, ca în criza prin care trecem, toată atențiunea comi­tetului federației să fie asupra bo­xului amator. Un lucru trebue înțeles: dacă mi­rajul pe care posibilitățile boxului profesionist l-a exercitat asupra a­­matorilor încetează, trebue înlicuit cu altceva. Altfel tineretul dispus să deschidă ușile sălilor de box, își va îndrepta pașii spre alte sporturi. Surogatul necesar nu se află însă în mâinile organizatorilor. Federația singură poate să reac­ționeze. De organizațiile ce se vor face de azi înainte și mai ales de controlul ce se va exercita asupra lor , de competițiile internaționale pe cari federația le va organiza și de cele din străinătate la cari va trimite pe reprezentanții săi cei mai auto­rizați, de campionatele regionalei naționale și mai ales de fastul cu care se vor organiza, depinde­­ în viitor existența boxului amator. Iar pentru că comitetul nu reu­șește de multe ori să se întrunească în număr, și săptămânile trec, ar fi poate bine să se reînvie comisia amatoare din trecut, care să stu­dieze toate aceste chestiuni și să le pună la punct. Timpul trece ! Campionatul Europei fixat pentru luna Aprilie, la Budapesta, se a­­propie și federația nu are nimic pregătit. De bani nu mai vorbim­ nici o lețcaie. Nu ar fi bine ca federația să or­ganizeze un bal al boxului sau o reuniune de box — eventual — cu concursul profesioniștilor, pentru a strânge fondurile necesare depla­sării amatorilor la Budapesta? Autoritățile­ ar putea de aseme­nea să fie solicitate — dar din vreme — ca să subvenționeze par­ticiparea României la campionatul de box amator european. Nu este admisibil sub nici un motiv, ea sa strălucim prin absența noastră, la Budapesta, sau săă dăm din colț în colț în ultima ctipă, căutând — iară să-i găsim, bine înțeles — banii necesari. Știm bine, că adunarea generală a federației de box se apropie și că evenimentul (?) acesta concen­trează — de obiceiu — atențiunea tuturor membrilor, ca și cum cine știe ce interese s’ar desbate acolo. Scoală-te tu, să mă așez eu a­­cesta­ î rostul adunării generale. Am vrea ca de data aceasta aten­țiunea tuturor membrilor federației să fie concentarată asupra campio­natului Europei de la Budapesta, și reținută numai de succesul pe care l-am putea repurta acolo. Adunarea generală și toate cele­lalte chestiuni — de bucătărie in­ternă — să fie trecute pe planul al doilea. Numai astfel vor putea fi slujite interesele superioare ale sportului, numai astfel vom reuși poate să redăm viață amatorismului, pregă­tind profesioniștii de mâine, când vremurile vor îngădui din nou bo­xului să retrăiască zilele glorioase din anii trecuți. 6 PAGINI 6 LEI Reprezentanții . » <­­ » !­­ • •­ Reportaj parizian... sportului românesc la Paris Ce se peste auzi în lumea sportivă de acia — La antrenament cu boxeurii români — Eugene Hunt crede la steaua lui Toma Aurel. —Ca să poată continua turneul, Crișana l­a vândut pe Variassy. — Agonia unui sport mercantofizat... Ce deosebire între Parisul sportiv de acum un an și cel de azi. Anul trecut scriam că «orașul Inse mină este Meca sportului». Și drept cu­vânt. Se adunaseră atunci­­la Paris practicanții de elită, marii campioni ai tuturor sporturilor. Tu­­nero, Kid Chokolate, Al. Brown și mulți alții se stabiliseră aci. In fie­care două zile vedeam pe Rapid, pe Admira, Ambrosiana sau Barcelo­na. La Palais des Sports, Fritzi Burger urma Sloniei Henje și fai­moasa echipă Ottawa se întâlnea la Paris cu nu mai puțin renumita «Ca­nada Quakers»... Totul se desfășura într'un cadru, în care recordurile de spectatori e­­rau zilnic doborâte... Dar astăzi? Nimic din toate ace­stea. De Crăciun ca spectacol am avut jocuri de campionat, matchurile C­așanei și C. A. O.-ului. In box toată activitatea regulată se desfășoară la Central Sporting, unde a fost nevoit să descindă Kid Francis și vor urma desigur Al, Brow­n­, Marcel, Thil și ceilalți. Ca h­okey pe ghiață, după o vizită scurtă a echipei canaii­ene Ottawa, Jeff Dickson se m­u^ăârăște să m­on­teze întâlniri, compuse din jucătorii angajat de el, cu «a­­anul».. Care să fie cauza acestei decaden­te? Criza? Nu­ strigă sportivii în cor. Atunci? «MERCANTILIZAREA EXCE­SIVA A SPORTURILOR» l­e-a declarat un sportiv din vechea gardă. Dorința de câștig a organizatori­lor din toate domeniile, e mult prea mare. In box, Dickson ar vrea să aibe pe Marcel This și Kid Francis cu bu­rse de 3—3000 de franci. * La football se caută echipe cari vor să joace pentru 2000 de franci sau în participare la încasări. Cum ar accepta un Rapid, Am­brosiana sau Admira asemenea con­­dițiuni? Iar în h­okey pe ghiață, în loc de Canada Quakers sau Otta­wa­, Dickson găsește mai comod să nu­nteze i­atchuri ca Franța­­: Franța internațională, etc. In ediția întâia câștigă o echipă, în a doua alta și atunci, natural,­­se i­mpune o decisivă... Toate ar fi bune. Dar publicul «nu înghite» și chiar în forma a­­ceasta de economie toate organiză­rile sunt def­ici­tare. Ca să dovedesc nevinovăția pu­blicului în această decădere e sufi­cient să arăt că la Central Spor­­ting unde programele sunt în conti­nuă ameliorare, rețetele sporesc în progresie geometrică. Iată deci explicația crizei specia­le, care s'a abătut asupra sportului de aci. ... Și multă lume suferă din cauza a­­ceasta,­­Iar mai ales acei pentru cari sportul a devenit o profesie­ la Antrenament cu bo­XEURII P­OM­ANI Când intri însă sala a<le antrena­ment la Palais des Sp­orts ai desi­gur o surpriză agreabilă... Auzi de­odată: «Gogule dreapta sus», «Tema mai atent», «Covaci nu încerca la cap» și altele pe cari maestrul Ale­­xandrescu le lansează cu voce de steator. Boxeurii români și-au stabilit cartierul în splendida sală a lui Dickson, unde lucrează intens sub privirile multor specialiști... In fiecare dimineață la Boia de de Boulogne, fac educație fizică și marș. Intr’un cuvânt sunt gata de bătaie... Axioti este angajat pentru 3 mat­­chale la Central. Se va susține până la 5 Februa­rie și va primi în total 7506 de fran­ci. Bursa este foarte bună în raport cu ce se plătește în prezent. Adver­sarii lui «Gogu» vor fi: Besneux, Rolando și Candel. Urmând în caz de victorie pe toată linia să fie opus lui Seelig și, poate, Hoth. Ceva mai norocos decât, ceilalți români de aci este Tom­a Aurel. Are multe simpatii și felul lui de a boxa place. In matchul cu Hugueuîn a făcut oficiu de locțiitor. După ce se an­trenase toată ziua, seara la 7, s-a telefonat că boxează. In asemenea condițiuni a reușit să câștige mat­chul. Nu mă orientez după cele scrise de presa franceză, dar pun, mare preț pe opiniile specialiștilor. Hunt mi-a spus: «Toma Aurel a câștigat du toate cele întâmplate în ultima repriză». «Matchurile sale viitoare vor con­firma performanța de atunci». Tom­a Aurel, urmează să boxeze la 6 ianuarie cu Praxille Clyde. Titlul european de categorie mus­că nu va fi în joc. In cazul unei vic­torii a românului, Praxille Gyde va fi provocat pentru titlu. Pentru matchul de la 6 Ianuarie, Tom­a pri­mește 2000 de franci. Covaci nu se grăbește. Are un manager foarte abil in Miehand și e sigur că atunci când va boxa, va obține condiții excelente. (Continuarea în pagina I//-<*) I rootbainul austriac la o răspântie După rezultatele slabe făcute de „Wun­derteam", o criză internă.— Jucătorii de la Rapid demisionează? Cine pleacă. Meist va încerca să restabilească ordinea VIENA !. — Ori unde Ia­­ altă parte,­­sărbătorile ar fi distrat atenția opiniei publice, îndreptând-o spre alte melea­guri, decât acelea sportive.­­ La Viena există încă o tradiție spe­cială. Footballul este aici prea înrădăcinat, prea identificat cu massele, pentru ca Crăciunul sau Anul Nou să impună o pauză interminabilelor discuții în le­gătură cu ultimele rezultate ale «Wun­­derteamului). Adevărul este însă că și»criza prin care trece footballul austriac s­a accen­tuat extraordinar în ultimul timp, tre­când de la o «criză de rezultate» la una internă, care amenință însăși temelia cluburior. Și odată cu aceasta și pe aceia a footballul­ui austriac în general. WUNDERTEAM US Ultimele rezultate ale A Wunder­­teamului, se cunosc: După un match nul (2—2) cu Sco­ția, o deplor­abilă înfrângere în fața echipei Arsenal (2—1) și o penib­ilă victorie apoi asupra Olandei cu 1—0. Rezultate mult prea slabe, pentru prestigiul consacratei reprezentative a Austriei, și pentru prezentele opi­niei publice sportive austriace, obiș­nuită cu altfel de rezultate. Meisl a încercat firește să scuze insuccesele acestea. Și mulțumită mai mult autorității sale decât argumentelor pe cari le-a utilizat, a reușit în parte. Ajutat ce bună măsură și de victoriile de club prin care footballul austriac și-a a­­firmat din nou în ultimul timp o superioritate indiscutabilăl ANARHIA JUCĂTORILOR Dintre cluburi, acela care a reușit cele mai reconfortante victorii este Ra­pid. «Verzii din Hitteldorf», cum li se spune aici jucătorilor de la Rapid, și­­au conservat o formă admirabilă, si­­tuâindu-se în campionat în fruntea cla­samentului și reușind și câteva victo­rii internaționale senzaționale. Asupra rezultatelor nu mai revenim. Accentuăm însă că victoriile acestea au instaurat la «Rapid» un fel de a­­narhie a jucătorilor, care amenință să ia proporții îngrijorătoare. Deși cei mai buni jucători din Vie­­na, verzii nu sunt plătiți în raport cu calitățile lor. Aproape toți s-au arătat nemulțumiți din cauza aceasta, și au cerut mărirea salariilor. Conducerea «Rapidului» a pretextat insă regulat că nu poate să acorde o mărire a salariilor. Și profitând și de faptul că avea cu jucătorii contracte foarte severe, i-a obligat să joace mai departe numai la Viena, nefăcând un­­singur turneu, care să aducă jucători­­i­lor surplusurile diurnelor.­­­­ Până la 1 Ianuarie, jucătorii au fost nevoiți să suporte regimul acesta. Aproape toate contracte­­le au expirat însă la 1 Ia­nuarie. Și aproape toți ju­cătorii de la Rapid și-au a­­nunțat cu această ocazie, demisiile. CINE PLEACA Printre cei a căror demisie este imi­nentă. Sunt câțiva din cei mai buni ju­cători vienezi: Binder, socotit cel mai bun shooteur austriac; Raftl — un por­tar extraordinar — Smistik, Oster­­mann și Wesselich. Plecarea acestora ar însemna o pier­dere ireparabilă pentru verzi, care pentru a nu rămâne fără aceștia, au cerut Federației o prelungire din ofi­ciu a contractelor. Cererea Către Federație, extrem de documentată, are drept principală jus­tificar­e a faptului că «Rapid» nu poate mări salariile, următorul bilanț pe a­­n­­ul 1935: 1 încasări 1.500.000 frânci. Aceste încasări s-au epuizat astfel: 400.000 de franci, cu cluburile vizita­toare; 400.000 impozite; 400.000 salarii, și 300.000 diverse. Acești 300.000 de franci însă, înglo­bați ,ab bălui «diverse» vor fi foarte greu de trecut. 300.000 diverse și nu­mai 400.000 salarii. De aceia, cu toate eforturile lui Meisl care a anunțat că va face tot ceea ce îi stă în­ putință pentru a apla­na­ conflictul dintre jucători și condu­cerea clubului Rapid, este greu de presupus că se va ajunge la un acord. Cu atât mai mult cu cât­­ — se pare — că adevărata cauză a demisiilor celor p­ași ai Rapidului este o pro­punere de angajament foar­te bine retribuită care li s'a făcut «vergilor» din Franța. Plecarea lui Raftl, a lui Binder et Co., ar însemna însă o lovitură nu­ numai pentru Rapid, dar și pentru f­ootballul austriac în gene­ral, care se găsește astăzi la o răspântie. Pentru «Winder­ team», care și-ar pierde astfel câ­țiva titulari de neînlocuit. De aceea, este explicabilă atenția pe care opinia pu­blică o acordă aici acestei «crize», și stăruința pe care o depune Meisl, pentru a împiedica plec*nrea celor­­ jucători. COIL Marți 2 Ianuarie Contestația Elveției împotriva lui Darathi Comitetul executiv al Fifei, se întrunește la 12 Ianuarie Elveția va retrage contestația L PARIS, 28 Dec. (Dela coresp. no­stru). —­ La 12 Ianuarie se întru­nește la Paris comitetul executiv al Fifei, pe a cărui ordine de zi figu­rează și judecarea contestației in­troduse de federația elvețiană îm­potriva jucătorului român Baratki. Din felul cum este susținută con­testația se poate deduce că elve­țienii nu vor ajunge la c­e țintesc: câștigarea match­ul­ui. Ci, în cel mai bun caz, o decizie de rejucare a m­atchului. Ceia ce n’ar conveni câ­tuși de puțin elvețienilor.­­ Am avut prilejul să chestionez pe d. Jules Rim­et, președintele F. LF. E. I., asupra șanselor contestației Elveției. D-sa ne a răspuns: — «Nu se poate da decât maximum o decizie de re­jucare a matclului. Așn în­să impresia că elvețienii vor retrage contestația, cu care nu au nici o șansă.»» Sil MMI SPLIEIT Bil UI MI Din cine se compune echipa Foștii campioni de rugby ai Ro­mâniei au părăsit ori după amiază capitala, îndreptându-se spre Fran­ța unde au angajat mai de­mult un turneu de câteva partide. După­ cum se știe, turneul acesta al Stadiului Român a fost pericli­tat în ultimii­ zile datorită unor im­pedimente de ordin material. An­­jutorul bănesc pe care l-a primit din partea Suveranului a făcut însă po­sibilă plecarea în Franța, de pe urma căreia footballul românsc nu va a­­vea decât de câștigat. Au­ făcut deplasarea următorii ju­cători Gh. Dumitrescu, Tudor Ion, Jianu, Cărnn­ Ion, Constantin Fio­rea, Virgil Pop, Pil Greceanu, Petre Bogos, Ion Eremia, Constantin Tu­­rutz, D. Ionescu, C. Bărbulescu, Vir­gl Anastasiade, Dan Ștefănescu, Simion Burl­escu, Gică lonescu, Gh. Crivăț,­­Armand Gabay, Constantin Canarache, Uimberto Borențti, Bie Tar­ab­eg­a, Gh. I­fântâneanu, Hara­­lambie Ionescu, ing. N. Mărescu și Eugen Stoian. A PLECAT SI MANEA Odată cu echipa de rugby a gă­șit capitala cu aceiași destinație campionul României Manea care­­ concura la marele cross country oganizat de ziare: «I­’Auto» !; ~ LahC'Placid, Schreibcrhau, Oarmisch șl Engelbcrg —------os--------­ Echipa aviației nu mai pleacă In 1932, România a cucerit recor­dul mondial de viteză, la Jocurile Olympice de la Lake-Placid (USA).­­ In 1933, România a cucerit cam­pionatul mondial de bob de 2 per­soane, la Schreiberhau (Germania). De no rezervă 1934. Când în 1932 echipa de bobsleigh a României, a descins la Lake-Pla­cid, contactul ei cu pista, cu echipe­le și cu boburile de acolo, a avut darul să-i arate, cât de departe de realități erau campionii de la Si­naia. Cu boburi șubrede și repara­te de câte 10 ori, pe o pârtie de zăpadă și cu rumeguș la «cotituri». Și cu echipieri cari nu întreceau 75 kg., sportul bobului la noi, nu era decât o parodie. De aceea prima im­presie, a fost dezastruoasă. Când au văzut ai noștri, pe ce pârtie, cu ce boburi, și contra căror adversari vor avea de luptat, au răams­trăz­­uiți. Și cum nu era timp de pier­dut, s’au pus băieții pe lucru. In prima zi de antrenament, diferența între timpul realizat de bobul Ro­mâniei, și cele mai bune echipe de acolo, era de circa 8—9 secunde. Cine a făcut bob, își dă seama cat de enorm este o diferență de 8 secunde la o coborâre. Cum însă au fost Tocmai 8 zile de antrenament și cum reprezentanții noștri făcuse­ră... contract cu Dumnezeu ca să le bonifice câte o secundă pe zi, care nu fu mirarea celor de dincolo de ocean, când în ziua cea mare, se pomeniră la egalitate cu ai noștri. Cu nițel noroc, cu nițel curat și perseverență, r­omâni­a se clasă a 5-a la bobul de două persoane, a 5-a la cel de 4 persoane, și culmea culme­lor, făcu cea mai rapidă coborâre din lume, până în anul acela (1933, un american a bătut recordul cu 32/100 de secundă) adjudecându-și deci recordul lumii de viteză în bob de 4, pe 1932. întoarsă în țară echi­pa victorioasă na cunoscut acea manifestație de bucurie la care a­­vea dreptul­. Nedescurajată însă, ea își strânge rândurile, și în 1933, realizează o performanță unică și câștigă la­ Sinaia 10, premii din 10 (printre care campionatul național și militar, doborând în acelaș timp și recordul de viteză), iar apoi, de­­plasându-se U Schreiberhau,, ră­pește germanilor, la ei acasă, cam­pionatul mondial de bob de 2 per­soane. Mai mult nu se putea... De astă dată, distanța București- Schreiberhau, fiind numai de 1000 de km., victoria a fost celebrată așa cum se cuvine și ca răsplată supre­mă, din inițiativa ziarului «Curea­­tul», și cu ultimul ban agonisit cu sudoare de un biet lucrător din fun­dul țării, dar care simte româneș­te, se adună ban cu ban, 120.000 lei, cu cari se cumpără un­ bob de 2 Ș> unul de patru, pentru echipa avia­ției. Sar părea, deci, că participarea României la campionatele mondiale de la Garmisch și Engelberg, este lucru cert. Ce ironie totuși, sunt boburi, echipa e în plenitudinea for­țelor, dar lipsesc fondurile necesare deplasării. România va fi într’adevăr repre­zentată de ecchipa căpitan Angeles­cu și de echipa inginer Frim, 2 e­­ch­ipe de o mare valoare; echipa a­­viației însă, de 2 ori campioana lu­mii, nu-și are asigurată participa­rea din lipsă de­ bani. Și asta, pentru­ că la noi,­ lucru­rile merg de a’ndoaselea; în loc ca federațiile, comitetele și comisiuni­­le să se agite, pentru a strânge, bani, sarcina aceasta, e lăsată în seama echipelor. Și atunci, echipele care au mai mulți sfinți la Erusa­­lim, care au oameni la putere, plea­că, iar celelalte rabdă. C­omisiunea de bobsleigh se poar­­tă cu federația sporturilor de iar­nă, Uniunea federațiilor de sport nu­ răzbește de procese, comitetul o­­li­mpic așteaptă anul 1936 (și în 1936 va aștepta anul 1940 etc.), în fine, toți lucrează pe capete, dar te’ntrebi de ce atâta oboseală? Diversele instituții care conduc sportul românesc își iau o grea răspundere; și dacă din indolența sau nepriceperea lor, echipa avia­ției nu va putea pleca, sportul ro­mânesc va pierde fără îndoială un nou prilej de temeinică afirmare.

Next