Gazeta Sporturilor, martie 1934 (nr. 1301-1311)

1934-03-02 / nr. 1301

ANUL XIL NO. 13016 PAGINI 6 LEI ABONAMENTE Pe un an.......................................... LEI 1000 Pe șase luni.1. . ...... 500 Telefon direcție 3.26.60 Apare In fiecare luni și vineri Birourile: STRADA INGINER ANGHEL SALIGNY No. 2. — BUCUREȘTI. Prim redactor: N. PAPAGHEORGHE. Directori: E. EMILIAN și E. MUNTEANU PUBLICITATEA DUPĂ TARIF Telefon redacție și provincie 3.26.69 Telefon administrație 3.26.60 Așteptăm o Inițiativa!... Noua conducere a rugby-ului ro­mânesc și-a alcătuit un vast pro­gram de activitate. Cetitorii vor găsi în această direcție informații ample la rubrica respectivă. Noi vom desprinde însă aici o lăture pe care o găsim mai interesantă și care merită un comentariu spe­cial. In acest program întâlnim sin­tetizată năzuința popularizării rug­by-ului românesc, printr’un larg proect de întâlniri cu caracter in­ternațional. Sub egida Federației, sau în directă organizare a unui club de largi posibilități cum este Stadiul Român, urmează să avem în sezonul care va începe în cu­rând, o seamă de dispute cu ca­racter internațional. Vor evolua așa­dar în­ cadrul programului căruia urmează să i se facă unele retu­șuri de circumstanță, câteva echipe valoroase din Franța. Prezența lor pe terenul bucureș­tean, este după părerea Federației de rugby, un pas sigur spre popularizarea aces­tui sport. Socoteala pe care și-au fâcut-o îiouii diriguitori ai rugby-ului no­­­stru nu e rea. Este însă incompletă, adică nu rezolvă decât o mică par­te a problemei. Și iată de ce. Este incontestabil­­ă o întâlnire rugbystă de mare anvergură stimulează atenția mas­elor. Iar o reclamă inteligent or­ganizată le aduce pe arenele de sport respective. In momentul însă în care partida a luat sfârșit, s’a terminat și cu atenția acestor mas­­e. Cari nu vor mai veni decât la partide similare, ocolind bineîn­țeles pe cele indigene. Scopul nu­ este atins așa dar decât­­ pentru moment. Popularizarea este efe­meră și străduințele zădărnicite. Și asta pentru un motiv foarte simplu. Rugby-ul, aș­a cum se practică încă la noi, nu are calitățile necesare pentru a place profanului care cal­că pentru prima oară terenul. Este confuz, fără faze deslușite cari să poată fi urmărite cu înlesnire de un ochi nedeprins. Unui necunoscător nu-i rămâne absolut nimic din în­­căerarea după balonul oval, din gră­mezile neînțelese cu cari sunt pre­sărate fazele și — mai ales — din incidentele atât de freqvente. Aș­a că, dacă din întâmplare s’a abătut pe un teren de rugby, cu siguranță că nu-l mai prinzi vre’o­­dată. Rămân așa­dar matchurile în care ru­gby-ul are momente de spec­taculozitate. Adică matchurile cu echipe consacrate. I S’a făcut mai de mult o expe­riență în această direcție. A fost adusă, acum 5-6 ani echipa mili­tară de rugby a Franței. La O. N. E. F.,­­— unde s’au disputat cele două matchuri — se adunase mai multă lume decât ar fi putut năzui cea mai spectaculoasă manifestație sportivă. Aproape 15.000 de spec­tatori, printre care 95 la sută pro­fani. Francezii, ași în sportul rug­by-ului au făcut atunci o entuzias­­mantă demonstrație de teh­nică. Spectatorii au fost cuceriți de fru­musețea șarjelor, de matematicul schimb de p­ase și de dribling­ul a­­mețitor, care aducea balonul din Câmpul francezilor până în butu­rile noastre. Un astfel de joc este într’adevăr o propagandă și con­­stitue fără îndoială un „ateut” în drumul popularizării. Efectul a fost însă efemer. Spec­­tatorii s’au risipit și foarte puțini iau mai venit la rugby. Iar cei cari, din curiozitate, s’au mai abătut pe la Șosea, au avut un motiv în plus să renunțe la plăcerea de a fi spectatori rugbyști. Din fericire însă,­ rugby-ul se poate populariza. Dar cu alte mij­loace, deși — după cum am spus— un program de întâlniri interna­ționale rezolvă într’o oarecare mă­sură problema. Părerea noastră este că una din cauzele pentru care rug­by-ul nostru n’a putut să-și facă un număr acceptabil de spectatori, este pe lângă lipsa sa de specta­culozitate, izolarea pe care și-a im­­pus-o de vreme ce-și deapănă fi­rul existenței pe unul și acelaș te­ren periferic. Parcul U. F. S. fi­úial, este inaccesibil masselor. E prea depărtat de centru și nu stă decât la îndemâna pasionaților.­­ Dacă rugby-ul ar putea să-și în­firipe un teren central — lucru pe care nu face impresia să-l fi în­cercat până acum — chiar așa ne­­spectaculos cum este și încă și-ar fi putut creia susținători. Având în drum un teren de rugby, profanul ar fi fost tentat să-i calce pragul, azi, mâine, poimâine și încetul cu încetul ar fi putut să deslușească ceva din amalgamul celor 50 ju­cători, încă erați pe un balon. La Șosea însă n’au motiv să facă de­plasarea, mai ales că ziarele au gri­­je să-i informeze de minunățiile cari se petrec acolo... Asta este după noi singura so­luție. Și ne miră că noua condu­cere a rugby-ului românesc, griju­lie de soarta sportului pe care-l dirijează, nu a avut-o în vedere. Ea are avantajul că e și ușor rea­lizabilă, pentru că rugby-ul poate fi adus la centru și printr-o simplă colaborare cu footballul. Un teren central pe care să se dispute în fiecare Duminică, înaintea matchu­­lui p­entru Divizia Națională, , un match interesant de rugby, poate fi un început de rezolvare! Așteptăm așa­dar o inițiați­vă ­ fi. ROȘIANU Pe marginea unei scrisori Cunoșteam până azi următoarea explicație a crizei care a devastat un timp boxul românesc: pretenții­le excesive ale boxeurilor. Pe resortul acestei explicații am montat chiar câteva articole. Luând atitudine împotriva boxeurilor și aliindu-ne cu organizatorii, cari nu mai puteau să suporte — declarau neîncetat — deficiturile neîntrerup­te ale reuniunilor. Deficituri, impu­se firește, de bursele prea mari ale boxeurilor. Poșta de eli ne-a adus însă o scri­soare, care ne-a clătinat sensibil, convingerea că numai boxeurii au prilejuit criza (aproape terminată) a boxului nostru. Iat-o . Mai jos semnatul, St. Moldovanu, vă rog să binevoiți a da ospitalita­te în generosul d­v. ziar, următoa­relor : Sub­t născut în anul 1910. M’am inițiat în box în anul 1924, deci 10 ani de activitate pugilistică. Boxeu­rii cu care m’am întâlnit răspund la nume consacrate: Gh. Covaci, Hans Ander, Vasile Baciu, Mihail Fu­lea, Gh. Axioti și alții. M’am comportat, cred, în toate matchuri­le, mai mult decât onorabil. Cu începere din anul 1931 n’a fost chip să obțin un match cu toate că sunt profesionist și voiam să boxez gratuit numai pentru a-mi mări cunoștințele. In sfârșit, după ani de așteptări în care timp m’am antrenat neîn­cetat, nevoind să abandonez com­plet boxul, am obținut — boxând gratuit — un match cu Dinu Mihail chalanger la titlul național mijlo­ciu. Am câștigat prin descalificare. In­ momentul descalificării aveam însă un apreciabil avans la puncte. Cum credința mea este că în ori­ce match își face față onorabilă, doresc să fiu pus din nou la încer­care și dacă nu voiu corespunde, mă voiu retrage din box. Stau în orice caz la dispoziția d-lor organizatori, în mod gratuit. Primiți, etc. Sunt firește în această scrisoare și câteva exagerări. Boxeurii pe cari i-a întâlnit Moldov­eanu nu răspund chiar toți la nume consa­crate. Iar figura pe care a făcut-o corespondentul nostru în toate mat­churile, nu a fost întotdeauna chiar glorioasă. Este adevărat. _? Tot atât de adevărat este însă că Moldoveanu este un bo­xeur conștiin­cios. Utilizabil, în orice­­ reuniune, în locul a mulți boxeuri cu preten­ții zdruncinate. De ce au fost atunci preferați a­­ceștia, iar Moldoveanu — care s'a oferit întotdeauna gratuit — a fost neîncetat ignorat ? Chiar în reuniu­nile cu pretenții reduse ? De car­tier ? Dar scrisoarea lui Moldoveanu mai are o calitate. Constitue o pildă neașteptată de convingere profesio­nală care — de ce n'am spune-o ?— nu se găsește la mulți din boxeurii noștri, GEF. Reportaj parizian a Contestația Elveției a fost respinsă S*a cerut insă României un supliment de­­ SENSUL EXACT AL HOTARAREI LUATA DE F. I. F. R (DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU) PARIS. Dacă n’ar fi fost Român! Nu mai rămăsese comitetului e. una, mai bine spus Elveția și Ea­­xecutiv decât o chestiune income­ratky, comitetul executiv al Fifei ar fi ținut o ședință tradițională, în care cea mai încărcată ordine de zi este consumată într-o jumătate de oră, chestiunile mai complicate fiind etern reportate. Repet, Elveția, Baratky și Ro­mânia au făcut ca marii pontifi să lucreze două zile. Dacă n’ar fi de­cât atât... și încă i - ar cuveni lui Baratky un loc pe răbojul interna­țional... După ce au fost discutate mai toate punctele ordinei de zi, ches­tiunea mai grea, reluarea raportu­rilor cu instituțiile olympice a fost lăsată pentru congresul gene­a­ral, care va avea loc în Mai la Ro­ma. (Intr’un articol, publicat acum o săptămână, am prevăzut că se va lăsa congresului chestiunea foot­­b­allului la Olympiads. N. R.), dă și anume: contestația Elveției împotriva României. La ședință au luat parte d-nii: Jules Rimet — care a prezidat — ing. M. Fischer, G. Mauro, Seld­­rayers, I. Lotsy, profesor Pelikan, Buero, profesor Sehricker. Interesant este că litigiul dintre elvețieni și România reușise să provoace o agitație marcantă. De­venise subiect de discuții în toate cercurile internaționale. Aproape toată presa s’a ocupat de acest caz, subliniind speța ori­ginală. In ziare ca «l’Intransigeant» — unde șeful­­ rubricei este Marcel Rossini,­­ un bun prieten al footba­­llului nostru —­ s’au Publicat note extrem de favorabile pentru Ro­mânia. Dacă adăugăm ■ cele publi­cate de «Football» și «L’Auto», at­mosfera permanent favorabilă Ro­mâniei, nu trebue să surprindă. ȘI O ÎNCERCARE DE AM­­NARE Interesant­ă esta că, la un moment dat, secretarul Fife! informase pe confrații­ VENIȚI SPECIAL DIN ELVEȚIA­ că judecarea litigiului va fi amânata. Se pomenea chiar, că­ procesul f­u se va judeca decât după ma­terial­ . — J­ugosl­a­via—și o mâ­nia. D-nii Biehner­is și Gassman, ponti­fi elvețieni, cari au fost la Paris în­ timpul desbaterilor, arătau tu­turora că o amânare nu i-ar inco­moda. Președintele Fifei a cerut însă insistent judecarea litigiului, accen­tuând că: «o amânare ar provoca un val de neîncredere în F. I. F. A»­­După ce d. Rimet a făcut o expu­nere asupra litigiului, au vorbit d-nii Fischer și Lotsy, prezentând punctele lor de vedere. După propunerea președintelui, comitetul executiv a primit ca bu­solă raportul profesorului Pelikan și în modul acesta s’a ajuns la RESPINGEREA CONTESTAȚIEI Căci nu exista nici o în­ cOioială. Hotărârea luată de F. I. F. A. mai poarte fi in­terpretată altfel,­ indife­rent d­­e forma în­ cere a fost redactată. S’a cerut însă României un supliment de dovezi. Și ansimes e necesar să se stabileasc­ă în mod oficial că UNGURII L-AU ÎNCETĂȚENIT ILEGAL PE BARATEI Dealtfel în răspunsul României la contestația Elveției, F.R. F. R. a insistat asupra acestei ilegalități. IN CE PRIVEȘTE FURNIZA­­REA ACESTUI SUPLIMENT DE DOVEZI, DUPĂ CUM MI-A DE­CLARAT D­ RIMET, NU S’A FI­­XAT ROMÂNIEI NICI UN TER­MEN FATAL. ORIGINEA CONTESTAȚIEI După ce­ am prezentat soluția da­tă de P.L F.A., acestui litigiu, e, ca­zul să aduc o lumîn­ă" istă încă, asu­pra originei contestației elvețiene. Se știe că F.R.F.A. l-a întrebuin­țat pe Baratky, cu asentimentul scris al clubului pestan Hungária­ Or în scrisoarea prin care confir­mă acest asentiment, ungurii — ca să­­ aibe conștiința împăcată­­— au ținut să adauge că Baratki a jucat ultima oară în echipa națională ma­ghiară, împotriva Austriei, indi­când și data precisă. Iată ce a determinat, în cea mai mare parte, contestația Elveției. OCT. B. film Div­i­na cu si­ii Hin M. S. Regele va patrona inaugurarea După stăruințe îndelungate, clu­bul Viforul Dacia a fost în fine înzestrat cu un teren de sport. Primăria i-a pus la dispoziție un vast loc viran în preajma Arcului de triumf, unde urmează să ia fi­ință arena Viforului Dacia, bine­înțeles cu ajutorul material pe care i-l va pune la dispoziție aceiași ge­neroasă primărie. Pentru sportul bucureștean, fap­tul că un club de talia Viforului Dacia va avea în fine un loc în care să-și desăvârșească o activita­te atât de variată, este un adevărat câștig. Și asta datorită faptului că multe inițiative ale acestui meri­tuos club au fost stânjenite tocmai de faptul că lipsa unui teren pro­priu l-a făcut să bată zadarnic pe la porțile altora. Un teren­ pentru toate sporturile Interesant este însă faptul că Vi­forul Dacia înțelege să transforme terenul care i s-a pus la dispoziție într’un adevărat stadion, în care să se practice toate sporturile cuprinse în programul său de activitate. Se vor construi astfel tribune vaste și terenuri variate; de football, rugby, tennis, piste de atletism, de ciclism, terenuri de antrenament și altele. Lucrările vor începe chiar în cursul primăverii și o parte din ele vor fi gata la toamnă, când clubul Vifo­rul Daciă își va începe activitatea pe teren propriu.­ " ' ‘ . M. S. Regele va patrona inaugurarea Stadionul Viforul Dacia, care va fi fără îndoială o podoabă a Capitalei va fi inau­gurat cu un fast deo­sebit în prezența M. S. Re­gelui. Spre înființarea unei federații de turism --------«000 °-------­De ce se opune „Touring Clubul României”* ? Comitetul U. F. S. R. se întrunește astă seară la sediu pentru a discuta modalitățile înființării unei federații­ naționale de turism. Această preocu­pare a organului nostru superior de îndrumare sportivă este perfect justi­ficată, pentru că în momentul când va porni la lucru în cadrul legii care-i a­­sigură ființa, toate ramurile de sport urmează să fie definitiv organizate din punct de vedere administrativ și ju­ridic. înființarea acestei federații întâm­pină însă împotrivirea celei mai de seamă organizațiuni turi­stice din Ro­mânia, anume Touring Clubul Ro­mân, care crede că activitatea sa este atât de bine organizată, încât înfiin­țarea unui organ superior n’ar face decât să o stânjenească. Se dă astfel o luptă aprinsă contra înființării Fede­rației de turism, deși realitatea ple­dează contra acestei opoziții cu nimic justificată. Și iată de ce. Touring Clubul Româ­niei a ajuns la maximum de expan­siune. Mai mult decât a făcut până a­­cum nu va mai putea face, pentru că n are mijloacele­ necesare și nici chiar perspective îndepărtate. Intrată în ca­drul unei federații, această organiza­ție și-ar putea coordona însă de așa manieră activitatea, încât ar putea fi de real folos turismului. Ceia ce nu e cazul astăzi, când Touring Clubul Ro­mân și-a creiat interesanta faimă de a avea cele mai scumpe case de adă­post din România. Pentru turiștii cari nu posedă mijloace prea mari, o po­­posire la cabanele T. C. R.-ului este mult mai dificilă decât însăși ascensi­unea... Iar în timpul acesta, asociațiile tu­ristice minoritare, printr’o politică administrativă cu totul opusă, fac pro­grese uimitoare. Casele lor de adăpost sunt întotdeauna pline, iar expansiu­nea lor evidentă. O federație de turism ar avea așa­dar ca prim scop concentrarea tuturor for­țelor turistice românești pentru orga­nizarea unei campanii cu adevărat fo­lositoare sportului pe care-l dirijea­ză. Lucrând izolat nu numai că nu vor putea eși la liman dar în foarte scurtă vreme vor fi copios depășite de aso­ciațiile turistice minoritare. Or, desigur, nu acesta este interesul Touring-Clubului României, așa că este de sperat că până în cele din ur­mă Federația va lua ființă spre folosul deplin al turismului românesc. Hugo Meisl și grupele pentru Campionatul mondial ---------.—00—--------­ VIENA, 1. — Se știe că pentru­­ «Tari», Austria, Argentina. Era­menținerea interesului campionatu­lui mondial. F. I. F. A. a decis îm­părțirea țărilor participante în două categorii: «tari» și ««slabe». Hugo Meisl propune următoarea împărțire: zilia, Cehoslovacia, Irlanda, Italia, Spania și Ungaria. «Slabe». Egipt, Franța, Olanda, Germania, ROMANIA, Suedia, El­veția, Statele Unite. ,L Vineri 2 Marne Emnnin­istră la Budapesta *■—|------00--•----- Un mare sîiimulant pentru echipa României de h ©oc Ecoul, mai mult decât satisfăcă­tor, pe care l-au produs în rându­rile sportivilor, știrile privind ex­­cursiunea noastră, ne face să cre­dem că echipa României, nu se va simți prea streină la Budapesta... [ Spre deosebire de boxeurul profe­sional experimentat în ale ringu­lui, amatorul are nevoie de încura­jări. Amatorul este sub influența at­mosferei ce i se crează, încurajări­le sunt pentru el un stimulent. Eforturile noastre, pentru o cât mai reușită organizare a excursiu­­nei, vor fi cu siguranță încununate de succes. % Afară de o călătorie agreabilă, pe care o asigurăm sportivilor, le vom da prilejul să sprijine echipa Ro­mâniei. Echipa aceasta este pregătită de F. R. B. cu o îngrijire deosebită. Matchurile de selecție suscită un interes deosebit. Reuniunile, în care sunt încadrate, au cunoscut un suc­ces excepțional.­­ Avem toate motivele să­­ ne aștep­tăm la o echipă națională obiectiv, și competent selecționată. Culorile României vor fi bine a­­părate, în emulația europeană, care se va desfășura între 11-17 Aprilie. Dacă vor fi bine susținute, suntem siguri că vor aduce patrimoniului sportiv al României­ titluri mult apreciate în boxul european. > 0 mă opiu­n­ilii spon­t­ilare — —«0-r——­­i • " Concursurile școlare și universitare organiza­­te de C. N. E. F. vor incepe din acest sezon. O operă de «nare Însemnătate in pragul realizării Printre marile înfăptuiri, pe cari intenționează să le facă C. N. E. F.-ul în cursul acestui sezon spor­tiv, este și intensificarea activității sportive a elevilor și studenților din Capitală. , Este un vechiu deziderat al aces­tei instituții, pe care de altfel legea Educației fizice din 1929 l-a prevă­zut în primele ei ,­ articole. Ie cunoaștem motivele pentru cari instituția din Dealul Spirei nu­ a putut face în totul până acum față obligațiunilor sale. In momentul de față se pare însă, că C. N. E. F.-ul ține cu tot dinadinsul să realizeze și acest deziderat. Până în prezent nu a putut fi vor­ba de o mișcare sportivă școlară. Este drept însă că federațiile noas­tre aveau în programul lor concur­suri școlare. Mai mult chiar, au existat și mai există încă manifes­­tațiuni cunoscute sub numele de campionate școlare cari au creiat chiar o tradiție în mișcarea noastră sportivă. Modul însă cum de cele mai multe ori se desfășurau aceste competițiuni și faptul că ele se dis­putau în afară de cadrul școalei, fără nici o răspundere, a dat de gândit în primul rând ministerului, sesizat de numeroase plângeri și a­­poi C. N. E. F.-ului, care legal era răspunzător de acest tineret și mai ales de activitatea lui pe tărâmul sportiv. INTENȚIUNILE O. N. E. F.-uLUI De comun acord cu ministerul in­strucțiunii publice și cu profesorii de educație fizică din București, C. N. E. F.-ul va creia pe lângă el o comisiune menită să se ocupe cu tot ceeace privește activitatea sportivă a tineretului­ școlar. Se vor creia astfel concursuri șco­lare rezervate elevilor pentru toate genurile de sporturi care vor avea loc în fiecare Sâmbătă după amia­ză. Aceste concursuri fie ele pe e­­chipe: football, rugby, basket, vol­ley, fie individu­ale: tennis, atle­tism, b­atălie, ping pong, etc., vor fi conduse și arbitrate de către pro­fesorii­­ de educație fizică și studen­ții de la'ir S. E. F., constituind uni­cele manifestațiuni școlare spor­tive. In majoritatea cazurilor, concur­surile vor avea loc pe stadionul C.­ N. E. F. și se vor desfășura totdea­una într-un cadru festiv, fiind in­­­­vitat corpul profesoral și elevii tu­­­turor școalelor. In scop de difuzare a sportului în rândurile școlarilor, prețurile de intrare la aceste con­cursuri finale vor fi cât se poate de reduse. Fiecare competițiune sportivă va fi înzestrată cu o cupă, iar probele individuale vor poseda numeroase premii individuale. SPORTUL UNIVERSITAR Paralel cu activitatea ce-o va de­­­­pune pe tărâmul învățământului secundar, comercial și profesional,­­ C. N. E. F.-ul, cu sprijinul grupări­lor studențești și cu concursul U. N. S. C. R., va căuta să organizeze , și mișcarea sportivă universitară. In acest sens se vor creia compe­­titiuni interfacultăți, cu scopul de a creia o cât mai mare emulație. A­­semenea concursuri se vor disputa în toate genurile de sport. , Ziua rezervată jocurilor, universi­­. ■_ CAMOR­­(Continuarea în pagina II-a) O importantă ședință a U. F. S. R. U. F. S. R. convoacă Comitetul Central pentru astă seară la ora ?i la sediu, având la ordinea de zi: Regulamentul Premiului Național, Reprezentarea președinților de fe­derații în adunarea generală a U. F. S. R., înființarea Federației de turism. Diverse. Gheorghe Nadu pleacă în Franța ----------00--------­ Asul automobilist român va concura în probe internaționale In toamna anului trecut, cunoscu­tul automobilist Gheorghe Nadu, în­vingător în 1931 al cursei interna­ționale de la Lemberg, a plecat ln Franța spre a achiziționa mai mul­te mașini de curse. Expediția lui a dat rezultate admirabile și Nadu a revenit în țară odată cu trei tră­suri Bugatti, rămânând ca în pri­măvara aceasta să mai primească încă una de ultimul tip. Aducerea în țară a acestei ma­șini a fost, însă, contramandată, zi­lele acestea, Nadu dând dispoziții ca ea să rămână la Paris. Hotărârea lui Radu este justifi­cată de faptul că, în București și în țară nu se proectează organiza­rea vreunei curse ,de viteză. Se vor­bește insistent de disputarea între­cerii pe coasta Feleacului dar a­ceasta urmează să se întâmple a­bia în luna Septembrie. Și, cine garantează că această cursă se va ține, când atâtea și atâtea­­ aler­gări proectate, au rămas pe hâr­tie? . ” In fața evidențelor, Gheorghe Na­ciu a luat hotărârea de a părăsi țara spre a activa în străinătate. El se va îndrepta, probabil înto­vărășit de nedespărțitul său cola­borator inginerul Jean Calciano, că­tre Paris, unde își va stabili cartie­rul general.. . De aci va face mai multe depla­sări spre a participa la trei sau patru dintre cele­ mai importante în­treceri internaționale. In plus va face câteva încercări de record pe autodromul Montlhery.

Next