Gazeta Sporturilor, martie 1936 (nr. 1975-2005)

1936-03-01 / nr. 1975

ANUL XIII. — No. 1975. ABONAMENTE: £® «o...........................................LEi 1000 i JK5S luni................................. » 500 Instituțiuni, Cluburi și P­roprietari. „ 2000 Un număr vechiu .......... _ 4 COTIDIANUL SPORTULUI ROMÂNESC Birourile: STRADA INGINER ANGHEL SALIGNY No. 2. ~ BUCUREȘTI Directori-Fondatori: E. EMILIAN și E. MUNTEANU Director: AL. MUNTEANU Prim redactor N. PAPAGHEORGHE -PUBLICITATEA DUPĂ TARIF Direcția 3.26.60. TELEFON: Administrația 3.26.60 Redacția și provincia 3.26.69. Efort decisiv cu obligații Boxul românesc Pare înviorat. Se simte de la o vreme, o pulsație mai vie. Mai multă tragere de inimă. Mai mult interes. Organizările s’au înmulțit Asta n’ar fi prea mult. Aproape toate organizările însă, au fost excedenta­re. Desigur, n'au fost organizări prea mari. Reuniuni, de cartier, cu programe aproape întotdeauna ama­toare sau match­uri profesioniste de interes restrâns. Dar chiar cu aceste programe, să­lile au fost în ultima vreme, pline. Tixite de spectatori cu bilete plă­tite, cu entusiaste aplauze pentru fazele interesante, cu certitudinea că vor fi din nou prezenți, de câte ori vor fi chemați să asigure buge­tul unor noni reuniuni. Se simte în box o înviorare gene­rală ca o înmugurire a unui vreasc uscat și readus printr’o minune, la viață. Consecințele au și început să se vadă. Se anunță noui reuniuni. Reu­niuni mai bune, mai multe și mai dese. Boxeurii, aproape toți, s’au re­întors în sălile de antrenament. Se fac programe, se iscălesc contracte se dau aconturi . Boxeurii par mai veseli. Organizatorii mai confieuți. Iar presa, mai puțin severă, cu spor­­tul acesta pe care simunul invecti­­velor l-a biciuit cu o persistentă în­dârjită.­­Criza boxului pare înfrântă. Dar începutul acesta de belșug es­­cantonat, deocamdată, la perife­ria Capitalei. Doar sălile de cartier activează. Doar grupările mici, cari duc în­totdeauna greul muncii se agită. Marii organizatori nu se văd. Au dispărut sub coviltirul unor de­cepții cari i-au locuit definitiv, sau mai așteaptă încă. Ce anume ? Nu știm. Nici nu interesează deocam­­dată. m Dovada pulsației viguroase a bo­xului o dovedesc micii organizatori Grupările cari nu au fonduri, ca să se piardă și cari se agită totuși, orga­nizează, pot suporta cheltuelile or­ganizărilor și anunță noni reuniuni. Micile grupări se zbat. Se strada­­esc să salte boxul. Să-1 pună iară pe picioare. Dar oricât de hotărâte ar fi, mi­cile grupări nu pot prididi toate ne­­voile unei opere de însănătoșire grea. Micile grupări trebuesc ajutate. Trebuiesc stimulate, pe urcușul greu al redresării unui sport, care a trăit atâta vreme fără să respire... Grupările mici reușesc deocam­­dată să prididească greutățile. Dar s’ar putea întâmpla să nime­rească în hârtopuri din cari, nu­mai cu umerii lor, nu vor putea eși. Atâta vreme «Federația română de box» a stat impasibilă să pri­vească letargia boxului. N’a vrut, s­au n’a putut să-i dea o mână de ajutor. A stat cu banii sub salteaua ca­sierului, a ținut inutile ședințe de comitet, sau a făcut adunări gene­rale. Acum, are desigur intențiunea să facă acelaș lucru. Privește reînvierea boxului, dar nu vrea să se deranjeze. Să cola­boreze la această reînviere. Este desigur, mai comod să aș­tepți să facă alții ceia ce ar trebui să faci tu singur; întotdeauna, F. R. B.-ul și-a conservat atitudinea a­­ceasta comodă.. De astă dată însă, efortul este de­cisiv. Micile grupări se zbat să facă fa­ță situației. Dar dacă nu vor putea reuși singure, este obligațiunea F. R. B.-ului să le ajute. Să le acorde ajutoare, pentru acoperirea eventua­lelor deficituri, sau să facă organi­zări oficiale. Cu banii pe cari îi a­­re și îi tine fără nici o întrebuințare. O nouă letargie ar fi hotărâtoare pentru box. Și Pentru box, și pentru Federa­ție. George Fulga generale Comerciantul Briford... a dat faliment.. și a fost salvat de suporterii C. A. O.-ului Din economiile realizate ca foot-chis un cinematograf. Bodola n’a avut însă în negoț norocul pe care îl are ca jucător... După câteva luni de activitate, Bodola s’a trezit în p­ragul­ fali­mentului. Deficitul înregistrat de iBodola se cifra la aproape 170.000 de lei. Au intervenit însă suporterii C A. O.-ului și Bodola a putut fi asanat. BODOLA Lailist profesionist, Bodola și-a des« Nou ratati mondial nautic AMSTERDAM, 28. (Intersport).­­ In cadrul unui concurs nautic, cu­noscuta înotătoare olandeză Mas­­tenbroeck a ameliorat recordul mon­dial la 100 metri spate, înotând 1 mi­nut 15­6 secunde. „L’Auto“ despre matchul Sandu m­ Bata. In ultimul său număr «L’Auto» scrie următoarele despre matchul Sandu Ion—Bataille : «Georges Bataille a întâlnit ori la «Central» pe Sandu Ion, Challen­gerul lui Toma Aurel. Sandu Ion ne-a părut ori mai pu­țin sigur, decât în celelalte match­­uri. Bataille, în schimb, a fost în cea mai bună formă. S’a prezentat cu mult mai bine decât în matchul cu Hunt. Cei doi boxeuri au încercat, în t­ot tot cursul matchului, să plaseze lo­vituri dure. Bataille a lovit puter­nic cu stânga, iar Sandu a plasat numeroase directe de dreapta. Sandu Ion și Bataille au luat, pe rând, avantaj. La sfârșitul matchului, însă, cei doi boxeuri s au găsit aproape la egalitate. Decizia de match nul se potrive­ște destul de bine cu aspectul gene­ral al întâlnirei. 4 PAGINI 3 LEI Alexandru frim a revenit vn țară „Am concurat la Olympiads spre a salva ce se mai putea salva“ ne-a declarat ei Alexandru Frim, fost campion mondial de bobsleigh și unul dintre reprezentanții noștri în competițiu­­nile olympice de bobsleigh de la Gar­misch Partenkirchen a revenit în țară. Este încă incomplet restabilit pe urma accidentului suferit în cursul antrenamentului, dar impecabila lui construcție fizică îi permite să-și facă micile treburi. Se resimte însă, din cauza leziunilor suferite la fi­cat și rinichi, dar crede că totul va fi trecător. Deasemenea îl supără încă­­ mușchii intercostali, serios de­plasați cu ocazia accidentului. Văzându-l imediat după sosire, i-am cerut impresiile. Modest cum este, Frim nu a vrut la început să pomenească nimic de persoana sa. Discutând însă prietenește, fără să vrea, a alunecat pe panta decla­rațiilor și, cu toate că la despărțire ne-a rugat să nu scrim nimic din cele auzite, nu i-am putut satisfa­ce dorința- TREI RĂSTURNĂRI... «Toți cei trei reprezentanți ai Ro­mâniei, deci și eu, ne-am răsturnat la antrenament. Prietenul Papana a­­ fost cel care a gustat primul din cupa acestei amărăciuni. Căp. An­­gelescu și eu i-am împărtășit soarta­«Nu voi insista asupra acestor ac­cidente, întrucât, în această ch­estiu­ne s’a scris destul și s’au pus lu­crurile la punct. ...TREI INVALIZI «Ceiace est mai grav constă în faptul că cele trei accidente au fur­nizat acelaș număr de invalizi. Pa­­pană a suferit o serioasă con­­tuziune la genunchi, căp. Ange­­lescu s’a ales cu un umăr scos, și eu am suferit leziuni la ficat și ri­nichi. Pe deasupra, în momentul răsturnării bob­ul căzându-mi spinare, mi-a deplasat mușchii in în­tercostali. «Ne-am dat seama de gravitatea accidentelor, dar mărturisesc sincer, speram într’o minune și, niciunul din noi nu pierduse speranța intr- o urgentă și radicală vindecare. LIPSA DE ANTRENAMENT «Stând în paturile noastre de spi­tal și reflectând asupra situației, ne-am format convingerea că tot ghinionul nostru și al culorilor țâ­rii, se datora lipsei de antrena­ment. «Căci, în timp ce mai toate echi­pele plecaseră la St. Moritz, noi aș­teptam cu răbdare- dar zadarnic la Garmisch, zile mai bune. AȘTEPTĂRI ÎNȘELATE «După­­ ce făcuserăm cunoștința atâtor ghinioane însă, noi tot mai speram și așa se explică faptul că invalizi cum eram, am încercat to­­tuș pârtia. «Papana a fost primul care a co­borât fără însă a reuși să stabileas­că o performanță convenabilă. Il supăra crunt piciorul și trebuia să se menajeze. «Abia după această coborâre s’a convins că a încerca să concureze, ar însemna o veritabilă tentativă de sinucidere. «Papana era deci iremediabil pier­dut pentru cauza noastră. «Căp. Angelescu nici nu putea să facă o încercare, întrucât starea ti­marului nu-i permitea să stea la conducere. AM DECIS SA CONCUREZ «In fata acestei situații m’am de­cis să iau plecarea în cursă bob­urilor de două persoane și trecând peste reputația mea de fost cam­pion mondial, am înțeles, în pri­mul rând, să caut să servesc intere­sele tării. . «Cu toate că în ziua cursei sim­țeam dureri formidabile la coaste, ficat și rinichi, m’am instalat la di­recție și întovărășit de Tită Rădu­­lescu am pornit să alunec spre so­sire. . .­­«După primele două coborâri, mă găseam al șaptelea în clasamentul general. Făcusem însă tot ceea ce o­­menește îmi stătuse în posibilitate și nu mai speram într’o ameliorare a poziției. . ... GHINIONUL CONTINUA «A doua zi ghinionul a continuat să mă persecu­e. Plecând printre primii, nu am putut realiza un timp satisfăcător, din cauză că zăpada a­­runcată pe pârtie în timpul nopții era încă afânată și împiedica o co­borâre rapidă. Către sfârșit, zăpa­da s’a bătătorit bine și acest lucru a favorizat pe concurenții plecați la "urmă" «După consumarea probei, deși frânt"de oboseală, am ascultat emo­ționat, elogiile aduse de organiza­­­­torii României. «Performanțele stabilite de mine și Budișteanu, în con­dițiuni atât de vitrege, au avut darul să entu­ssiasxnezio și secta­torii nu mai­ conteneau cu felicitările. S AR FI PUTUT STABILI PER­FORMANȚE ONORABILE «Nu-mi fac iluzii în ce privește locul ocupat de mine în clasamen­tul bob-urilor de două persoane, deși în vădită inferioritate­ fizică am lăsat în urmă încă nouă concu­renți. «Voi spune însă — lăsând la parte orice falsă modestie — că în­­ mod normal, românii ar fi jucat rol de frunte în competițiunile de bobsleigh. «Sunt sigur că unul dintre noi ar fi fost printre primii trei și... cu puțin noroc chiar primul. «Mă opresc aci spunând încă o­­dată, că ghinionul a fost acela ca­re a împiedicat pe români să cu­leagă câteva puncte, în olimpiada de iarnă». r. e. d. navic se reia Divizia Nationala la Bii­n­ețU si in nitul tarii ’•î­i incepe campionatul, respectiv a ® reia competitia întreruptă din cau­za iernei. Sezonul oficial se deschide sub auspicii, a căror semnificație nu va scăpa nimănui. După turul de toamnă, care sub raportul interesului a fost fără pre­cedent, grupările și spectatorii au primit o vacanță bine meritată. Ni­ciodată proba oficială nu a provocat o tensiune atât de mare ca în toam­na trecută. Atmosfera de extraordinară Pasiu­ne în care s-a jucat în toamnă, a fă­cut ca unele ciocniri să fie de o ex­traordinară violentă. La toată această atmosferă, ca e­­lement teh­nic a contribuit în mare măsură, valoarea și forma mult a­­propiată a echipelor. Marea ma­jori­tate a pronosticurilor au fost răs­turnate și n’au existat matchale dinainte câștigate. Clasamentul s’a schimbat din săp­tămână în săptămână și s’au perin­dat in frunte aproape 7 din cele 12 echipe divizionare. Până în ultima zi nu s’a cunoscut leaderul de toamnă și aceasta odată­­ desemnat și-a bazat situația exclu­­­siv pe goal average. Intra toate e» echipele fruntașe diferența de Punc­taj a fost neînsemnată. In fruntea plutonului, cinci echipe se găsesc între 13 si 15 puncte. In coadă si­tuația se aseamănă în chip frapant. Clasamentul ca în nici un an a cunoscut cele mai mari variații și turul campionatului a fost unul din cele mai interesante, din toate com­petițiile oficiale. In momentul în care se reia cam­­pioantul, clasamentul se prezință după cum urmează: Returul pornește de la o situație extrem de interesantă. Interpretarea cea mai reală a clasamentului, în­seamnă că chiar de mâine cinci e­­chipe au șanse apropiate. Variațiile de clasament vor con­­tinua, iar matchulile cari vin se a­­nunță foarte deschise. Campionatul care se reia într’un moment de mare interes, e destinat să fie auxiliarul prețios­ al progra­mului international pe care l-a în­tocmit federația. Echipele nu și-au (Continuare în pagina 111-a) CUEDAN C. A. O. 11 7 1 3 22:15 l­ Venus 11 f1 3 2 29:16 15 Ripensia 11 5 4 2 31-22 14 Gloria 11 6 1­4 26:22 12 Amela 11 5 3 3 26:17 13 G. F. R. 11 5 6 6 24:23 1« Crisana 11 4 2 5 23:21 1C Chinezul 11 4 1 6 20:34 S România 11 3 3 5 24:32 S Juventus 11 3 3 5 18:19 S Unirea Tine. 11 2 4 5 27:29 S Universitatea 11 3 1­7 13:27 \ I maprn mi Duminecă 1 Martie 193­6 „Plai Plina trânta! Sub titlul acesta d. N. Iorga, ma­rele nostru istoric și profesor, pu­blică în «Neamul Românesc» urmă­torul articol: «Nu mai e vorba de trânta e­­lectorală dela Severin, cu trenu­rile, camioanele, măciucile, bolo­vanii și revolverele unor luptă­tori cari în viața de toate zilele sunt oameni cu situații, ba unii din ei învățători și cucernici­ preoți. E vorba de trânta cealaltă, cu tot alaiul ei de sărituri peste prăpăstii, de nasuri turtite și de ochi scoși, de picioare frânte pe ghiață, de încheieturi scrântite la mingea englezească, de marile «olimpice» ale unei vremi în care mintea e supusă trupului ,iar a­­cestuia i se răpește frumusețea și grația în acest desmăț al vio­lențelor. Școlile nu mai sunt decât pe­piniere de atleți și mândria nu mai vine nici dela «studiu», nici dela conduită, ci dela «match» și campionat. E tot ce trebue pentru ca ome­nirea să se tâm­pească repede. Dar ce e curios e că se crede că mai trebuie un îndemn, atunci când frâu se cere. Iată în Paris ascultam seara cu emoție radiul de la noi. Orice sunet, orice veste mă făcea să mă simt acasă. Binecuvântam ger­ni­ala descoperire. Și iată, după vestea bună a victoriei italiene, un pomelnic de ju­ma­ta­te de ceas al trântelor din toată lumea, cu nume de bru­te și cifre fără sens. De aceia plătește lumea la ra­dio?» N. IORGA D. Iorga — ctitorilor noștri nu mai trebue să le-o spunem — nu are dreptate. O spunem însă pentru acei cititori cărora incidentul, va cădea sub ochi aceste rânduri.De D. profesor Iorga, nu are dreptate când alătură sportul «trântelor din toată lumea»; când, mai mult, gă­sește o «veste bună» în victoriile trupelor italiene cu sacrificiul de sânge a zeci de mii de oameni. Dar articolul d-lui Iorga deschide o discuție pe care o vom face pe larg în numărul nostru viitor. u Coin se pregătesc speranțele olympice din întreaga lume în vederea viitoarei olympiade De vorbă cu Peacock faimosul sprinter american Jocurile olympice de la Garmisch Partenkirchen, au luat sfârșit, dar la Berlin pregătirile sunt în toi în vederea Olimpiadei de vara, care va strânge atleți din­ întreaga lume. Pretutindeni, la Nord ca și la Sud, la răsăritul ca și la apusul soarelui, națiunile de pe întregi glo­bul se pregătesc intens în vederea acestui important eveniment spor­tiv. In acest moment, în care întreg universul face pronosticuri, combi­nă sau calculează șansele atleților excepționali cari vor apare pe i­­mensul stadion Olympic este, cre­dem, interesant de a ține pe citi­torii „Gazetei” în curent cu toate aceste eforturi. In acest scop publicăm astăzi, după un ziar francez, un prim re­portaj dintr-o serie care va scoate la iveală nu seenele pregătirii, căci ele nu există, ci experiențele și metodele de antrenament ale fe­nomenelor care vor apare peste cinci luni la Berlin. Inaugurăm această serie, p­rin­­tr’un interviev cu Eulace Peacock, faimosul sprinter negru, care a­ reu­șit în cursul acestui an să atingă fantasticul 10 s. 2.10 pe 100 m. și 8 metri la lungime. LA MADISON SQUARE GARDEN Intr’un colț al imensului vestiar al grandiosului Madison Square Garden, în mijlocul unui adevărat vacarm, un atlet negru, construit ca un adevărat Apollon cu un veș­nic surâs pe buze, asculta sfaturile prețioase pe care i le dădea ,,Coa­­chul” său. Atletul era Eulace Peacock, iar coachul Benjamin W. Ogden, direc­torul atletismului de la Temple U­­niversity din Filadel­fia. Era în seara unei reuniuni atle­tice, organizate de către Mitrose Atletic Association. Negrul Peacock alături de Owens, cel mai bun sprinter al Americei, concura pen­tru prima oară pi cursul un dai 1936. ANTRENAMENT PREGĂTITOR .Enly nu a sosit decât al doilea, începu­t. Ogden, dar aceasta nu poate scădea din valoarea lui Pea­­coock; este prima cursă din acest an. Nu este decât începutul unui sezon de antrenament, care se­­ va termina prin selecționarea lui în e­­chipa olimpică. Programul de antrenament nu va fi deloc schimbat. In timpul lunilor de iarnă, vom participa la toate reuniunile atleti­ce de la: New-York, Boston, Phila­­delfia, bine înțeles în limita timpu­­­lui liber, pentru că Peacock nu poa­te să-și neglijeze universitatea, ca­­re în afară d­e weekendu­ri nu-i la­să decât puțin timp liber. «El va face multă cultură fizică și în acelaș timp voi încerca să-i­­ corijez stilul, căci viteza se capătă mult mai bine în aer liber și apoi cu un știl perfect este mult mai u­­șor de căpătat viteza. Dealtfel, dacă ați observat, per­formanțele lui Peacock se amelio­rează pe măsură ce Înaintează se­­zonuL TREI ORE DE ANTRENAMENT Noi începem progresiv antrena­mentul printr-o oră și jumătate de lucru, pentru a atinge punctul cul­minant de trei ore de antrenament pe zi și a-1 scădea până­ la ju­mătate de oră pe măsu­ră ce se va apropia ,data selecționării echipei olympice. CÂTEVA CUVINTE ASUPRA ANTRENAMENTULUI ATLETIC AL LUI PEACOCK «Totdeauna sportul trebue consi­derat ca un agrement și nu ca o muncă și pentru acest motiv să e­­xiste cea mai perfectă concordanță între psihic și fizic. «Când suntem în plin antrena­ment, el trebue să facă 106 metri cu genunchii ridicați la piept lu pli­nă viteză de trei sau patru ori; a­­poi fac cu el starturi încercând di­verse poziții pentru a vedea care îi convine mai bine. «Câteva tururi de pistă, totdeau­na foarte repede. «Peacock are mușchii foarte su­pli și este foarte bine des­voltat. Mișcarea de brațe este foarte im­portantă, dar după părerea mea cu cât este mai naturală, cu atât este mai bine și pentru acest motiv nu voi insista niciodată în antrena­mentul elevului meu» S’a f­ăcut târziu și antrenorul celebrului alergător ne lasă căci trebue să plece la Filadefia Cu al­tă ocazie vă voi vorbi despre altă speranță olympică. Al Threadgill, care a reușit de curând să sară­­ nr. 97 în înălțime

Next