Gazeta Sporturilor, septembrie 1936 (nr. 2157-2186)

1936-09-05 / nr. 2161

ANUL XIII. No. 2161. ABONAMENTE: £ e un an.................................................LEI 1000 118 luni .......................................... „ 500 Instituțiuni, Cluburi și P­roprietari. „ 2000 Un număr vechiu.................. „ 4 COTIDIANUL SPORTULUI ROMÂNESC Birourile : STRADA INGINER ANGHEL SALIGNY No. 2. — BUCUREȘTI Directori-Fondatorii E. EMILIAN și E. MUNTEANU Director: AL. ?• UNTEANU Prim redactor N.PAPAGHEORGHE PUBLICITATEA DUPĂ TARIF Direcția 3.28.60. TELEFON:­­ Administrația 3.26.60 DIN NOU GALLIENN E CÂȘTIGĂTOR DE ETAPA CLUJ, 2 (Prin telefon de la trimi­șii noștri speciali). — Etapa de a­­stăzi, mai scurtă decât aceea de ori și mai puțin fructuoasă în sen­zațional, a m­arcat însă o nouă și dureroasă retrogradare a culorilor ro­mânești. Tudose, asul nostru, a ter­minat etapa la o distanță de 10 minute de leaderii ei, Gallienne și Gigac, astfel că, în momentul de față, Tudose se găsește la o distanță apreciabilă de purtătorul tricoului galben. Așa cum se prezintă lucrurile, rea­litatea e aceasta. Tudose nu mai poate câștiga Turul decât în cazul unor accidente ale înaintașilor Gal­lienne și Gigac. Numai prin per­severența și eforturile sale, româ­nul nu mai poate face nimic. Ii separă prea multe minute de Gallien­ne, minute greu de recuperat, mai cu seamă în fața unui alergător de clasa lui Gallienne... înainte de toate însă. Turul este un izvor inepuizabil de incidente și de accidente, astfel că jocul posibi­lităților rămâne în întregime deschis și Tudose poate profita de el tot așa cum au beneficiat Gallienne și Gigac de ghinionul care l-a însoțit pe Tudose în etapele de până acum ale circuitului. Socoteli... Odată făcută această paranteză. să ne înapoiem la etapa de astăzi, al cărei film îl așteptați să-l vizio­nați, desigur, cu multă nerăbdare. In primul rând să vă împărtășesc câteva detalii gospodărești în legă­tură cu etapa și cu situația unora dintre concurenți. Iată, de-o pildă, cazul lui Marius Tudor, care, deși a sosit la Vatra Dornei, cu câteva minute după în­chiderea controlului, i s’a acordat o dispensă și a fost recalcificat să reia cursa. Mai departe i s’a a­­cordat lui Kutzbach o bonificație de 1n minut și 20 secunde, a cărei ex­plicație o veți găsi imediat în rân­durile care urmează. După cum știți, Kutzbach sufe­rise o penalizare de 1 minut în etapa Iași-Cernăuți, sub culpa de a-l fi jenat pe Tudose. Ulterior, pornin­­du-se o anchetă amănunțită și o­­biectivă, s-a ajuns la concluzia că Tudose nu fusese jenat de Kutz­bach, ci de compatriotul său, Busse, astfel că pedeapsa trebuia ridicată. Ceea ce s’a și făcut. Pe de altă parte, găsindu-se că la sosirea de la Vatra Dornei i se calculase germanului 20 secunde peste timpul real, i-au fost restituite secundele. Aceiaș istorie cu secunde calcu­late în plus s’a întâmplat și cu Țapu și, bineînțeles că i s’a făcut și lui dreptate. Plecare Întârziată Ca și la Cernăuți, plecarea s’a dat cu mare întârziere. Vinovăția nu a­­parține însă nimănui. Dat fiind că începea o etapă dificilă de munte, s’a procedat la revizuirea tuturor bicicletelor și la repararea lor. Me­canicii au lucrat toată noaptea la această operă gospodărească, însă n’au reușit să-i vie de rost până la ora fixată pentru darea plecării. S’a produs din cauza aceasta, o în­târziere de o jumătate oră, împotriva căreia publicul nici nu s’a gândit să protesteze. Entuziast și cu de­săvârșire cucerit de importanța și de peripețiile cursei, publicul buco­vinean a venit în număr mare la da­rea plecării, după cum a fost prezent ori la sosirea concurenților și nu a a­­vut nimic de zis împotriva întâr­zierii, isvorâte, de­ altfel, după cum ați văzut, din motive de forță ma­joră. Plecarea s-a dat la ora 9 fără cinci minute dimineața. Câteva clipe înainte de lăsarea steagului, Tudose face o descoperire uluitoare: roata din față a bicicle­tei era crăpată. Un moment de ne­atenție și iată o n­ouă verigă la lanțul de ghinioane care l-a urmărit pe Tudose în fiecare etapă. Noroc însă că „pana” a fost semnalată la timp. Imediat s’a procedat la schimba­rea roții și Tudose s’a aliniat la start, alături de ceilalți concurenți. Abandonul lui User Din cei 31 de alergători, calificați în urma etapei de or­, iau plecarea numai 30. Lipsește Ușer, băcăuanul. De data aceasta a abandonat dea­­binelea. Numai se găsește în Bacău, unde trebuie să se teamă de domnul primar că îl va asvârli afară din oraș, ca pe un fiu... netrebnic ce este. După 30 minute dela startul ca­ravanei, luăm și noi plecarea și tre­cem printr’un minunat buchet de sate, unul mai frumos ca altul și de o curățenie care impresionează și în­cântă privirile. In curând drumul pe care îl par­curgem, după ce sare peste linia fe­rată se aciuează la mijloc între li­nia ferată și o apă tumultoasă, pe care nu mai stăm s’o identificăm. Drumul nostru, la mijloc, ne oferă o priveliște reconfortantă și ne fură gândurile. Uităm că, înainte de toa­te, am plecat la drum pentru a ur­mări caravana. Ne trezește din reverie, în drep­tul kilometrului 24, întâlnirea cu in­dividualul Dragomir. E lanterna ro­șie a plutonului. Mai departe cu 100 metri il gă­sim pe Dinu Ștefan, care ni se plân­ge că îl doare piciorul drept. De­altfel se și vede, pedalează greoi i­um greu După kilometrul 25, începem ur­cușul dealului «Măgura Calului» Greu la deal. In ciuda celor 20 cai pnterni ai mașinii, cJonicia r»o urnim. In majoritatea timpului mergem cu viteza s-a și numai rareori putem să străbatem distanța cu plusul de grabă al vitezei a doua-Urcăm mereu, dar nu dăm peste nici unul din alergători. In sfârșit, după un urcuș de mai bine de 600 metri, terminat apoi cu o vertigi­­noasă cursă la vale pe o distanță tot atât de lungă, îl ajungem pe lo­cotenentul Cercel­ și răspundem la salut din fuga mașinii și ne continuăm cursa, după ceilalți concurenți. După mai puțin de 100 metri îl găsim pe Va­­sile Dinu, care n­e impresionează prin ușurința cu care pedalează pe acest drum capricios de pante și de teribile urcușuri. Coborâm din nou. Panta este ex­trem de abruptă și piciorul șofe­­­rului e vigilent pe frână, pentru a evita orice supriză. Și, slavă Dom­nului, amenințarea e permanentă. După alte câteva sute de metri, îl prindem pe Bartoș, care gonește și el cu o viteză de peste 40 kilometri pe oră, pe toboganul amețitor al văii. Puțin mai departe, găsim pe Da­niel și pe Radu Constantin, iar la alte câteva sute de metri îl desco­perim pedalând de zor pe Marius Tudor, care dă impresia că și-a re­venit. Noroc că nu amenință situa­ția leaderilor, fiindcă alfel sar pu­tea spune, după tipicul proverbului că, pe cine nu-i lași să moară, nu te lasă să trăești. Marius n’are însă veleități prea bătăioase, astfel că indulgența pe care au manifestat-o comisarii fe­derației Române de ciclism, recali­­ficându-1, n’a prejudiciat interesele uimănuia. Turul României... pe jos! Drumul e foarte dificil. Intre per­spectiva de a împinge mereu, sau de a merg­e pe jos, Tudor Marius se hotărește s’o adapteze pe a doua. E, vă rog să credeți, mai avanta­­gioasă. Viteza e aproape aceiași și eforturile, în schimb, sunt infinit mai mici-tată-i, mai încolo, de pe frații Chi­romban. Merg împreună, ținân­­du-și companie unul altuia. Lângă ei e și Feordearm, iar la o mică dis­tanță găsim un pluton de 4 alergă­tori: Dobrin, Hrenciuc, Niculici și Negoescu. Urmează un drum de mai bine de un kilometru, pe care îl străbatem fără a mai ajunge vre-­un ciclist Undelor fi, fruntașii? Pe Savanoff și pe­­ Hapciuc îi prin­dem în momentul când se pregă­tesc să atace înălțimile unui nou deal. — Cum merge Ghiță?­­— Ar putea să meargă mai bine, ne răspunde Hapciuc. —— Nu te simți bine? — Ba da. Am forțat însă prea mult în etapa de ost și acum sunt etrem de obosit. Câțiva kilometri buni, ne conti­nuăm drumul alături de Savanoff și de Hapciuc, încurajându-i. Polo­nezul Duda, care se află înaintea noastră este ajuns. Drumul este, mai departe extrem de dificil. Numai cine știe ce în­tâi semnează urcușul unui deal, poate da seama de eforturile și de voința pe care trebuie so utlizeze alergătorii pentru a înfrupta vicii­situdinile naturii. Duda, merge anevoie. Și Savanof la fel. Singur Hapciuc rezistă și împinge mai departe, înfrângând 1 metru cu metru îndărătnicia dea­lului. La un moment dat însă, îl sur­prindem și pe Hapciuc în dificul­tate. Nu are încotro și coboară de pe bicicletă, continuându-și drumul pe ju». .úi o îoaim­e Gu.rii.i­u.fee politică, de economie a eforturilor. Dacă drumul e... «dat dracului», în schimb pozițiile sunt de un pito­resc neîntrecut. Natura e toată vrajă, o beție a înălțimilor, a fru­­­mosului și a măreției... Văi... Ape.. Dealuri... Munți­.. Ce amalgam su­perb de liniște, de tumult, de lumi­nă și de culoare.... Cei mai mulți dintre alergători urcă pe jos. La un moment dat, ne vedem obligați și noi să adoptăm politica aceasta și coborâm din ma­șină. Când, puțin mai târziu, pornim din nou cu toată viteza mașinii, îl găsim pe polonezul Danieli, care pedalează destul de bine. In orice caz, nu mai face figura din Turul, precedent­ E mai vesel, mai antrenat, ma simpatic decât l-am cunoscut acum un an, dar nu mai este atât de re­dutabil, în fox-trottul pedalelor... — Bravo, Danieli... — Bravo, bravo... Dar merge greu de tot... In vârful dealului «Măgura Ca­lului», o doamnă, probabil o polo­neză, oferă flori lui Daniel și lui Duda și îi aprovizionează cu cioco­lată, înaintea lor, Galienne, Grgac și Tudose care au ajuns cei dintâi în vârful dealului, se avântă în iu­reșul coborîșului. Schimbând călcă­­tura, Tudose e mai încet și pierde contactul cu ceilalți doi parteneri de drum și rivali de clasament In cele din urmă însă, după o goană disperată îi ajunge. In acelaș moment însă, — se putea altfel?, — românul sparge cauciu­cul și Galienne și Giga o profită de ocazie pentru a-și vedea de drum. Oprindu-se să repare pana, Tu­dose este întrecut și de Kutzbach, dar peste puțin timp, Kutzbach sparge și el și este întrecut de Pro­sinek și de Tapu. Goană nebunească De­ aci drumul coboară într’o su­perbă Și amețitoare serpentină. Concurenții pedalează cu 60 kilome­tri pe oră, marcând kiometri cu o poftă revanșardă, după regimul de aur piluorifeu, caruia au tre­bu­it sa se supună în luptă cu înălțimile dea­lurilor... Mai cu seamă Galienne și Gigac gonesc nebunește, fără a se gândi că o pietricică ieșită, de nu știi unde, poate provoca un accident îngro­zitor. La graniță.. La pasul Tihuța e granița dintre Transilvania și Bucovina. Urmea­ză câteva sate frumoase, unde con­curenții sunt primiți cu grandioa­se desfășurări de fast: muzică, flori cadouri, și, mai presus de toate, cu un interes pasionant și cu o dragos­te care te captivă. La Prundul Bur­ghiului, la Valea Burghiului și la Dosul Burghiului, sătenii își mani­festă cu prisosință inima lor de ve­stită dărnicie românească și dra­gostea lor pentru alergătorii, ple­cați din Capitala Țării, pentru a înconjura, cu bicicleta, drumurile României... Din pană în pană... La un kilometru de Tihuța, ne în­­tânim din nou cu Tudose care toc­mai il prindea pe Kutzbach. In trecere, îl întrebăm: — Ce ți s’a mai întâmplat, de-ai întârziat? — încă o pană. A patruzecea, fii’ar a dracului.. Profitând de dialogul nostru .» Tudose, Kutzbach se apropie și ne face atenți că n’are rezerve de cau­ciuc. O comună care nu’și me­rită numele Ajungem în comuna Iad. De ce i-» fi zicând așa? Adică, de ce să ne mirăm, când am văzut ce se poate numi... Târ­gul Frumos... Țin să vă spun însă că această co­mună iad, departe de a-și merita nu­mele, e, mai degrabă, un colț de rai, reliefat și de primirea extrem de căl­duroasă și de luminoasă care se fac« alergătorilor. Un drum... simpatic La kilometrul 81 dăm peste Țapu și Prosinek, culegând mere din pomii care străjuesc șoseaua ca un cordon de soldați. La Bistrița, unde ajungem puțin mai târziu, primirea care se face carava­nei întrece toate pronosticurile. Intr­ea­­ga garnizoană e prezentă pe șosea, forțele polițienești sunt și ele in păr, pentru a impune disciplina, iar concu­renții sosesc sub un potop de flori­­ de aplauze. . Gigap câștigă 5000 lei Aici are loc, de altfel, un important sprint, recompensat de ziarul «Capi­tala, cu cocheta sumă de 5000 lei, a­­cordată primului alergător care depă­șește frontiera dintre Bucovina și Transilvania. Bistrița nu e chiar la frontieră, ci e situată la câțiva kilo­metri, dar sprintul a fost fixat aici Cele 5 hârtii de câte o mie au reve­nit iugoslavului Grgac, care l-a bătut cu o lungime pe francezul Galienne. Am avut însă impresia că francezul n’a insistat, după cum, tot urmărind cursa, am ajuns la convingerea că Galienne și Gigac fac cauză comună. După 6 minute au sosit Prosinek și Țapu, iar mai târziu cu 4 minute și 25 secunde au trecut prin Bistrița Tudose și Kuizbach. În afară de premiul cel mare de 1000 lei, sprintul dela Bistrița s'a mai sol­dat cu următoarele premii: Un premiu de 1000 lei, pentru purtă­torul tricoului galben, care a revenit lui Galienne. Un premiu de 500 lei, pentru primul român. Și, in sfârșit, un alt premiu de 500 (Continuare în pag. 2-a) „Tricoul galben“ a sosit primul la Cluj unde a întrecut comod la sprint pe iugoslavul Grgac. Tudose a venit departe, cu 10 minute întârziere și a precedat de a nimica pe colegul său de echipă, Nicolae Țapu Kalsbach a pierdut ori 13 minute în clasamentul general; Gallienne și Grgac au împărțit premiile importante ale etapei; astăzi este zi de repaos la Cluj Seara, respectivul banchet itíSHÍ O sosire impresionantă la o etapă intermediară Vatra Dornei din cursul etapei Cernăuți — 4 PAGINI 3 LEI Sâmbăta 5 Septembrie 1936 Țăranii din Munții Dornei așteptând la o răscruce de pe șosea trecerea caravanei

Next