Gazeta Sporturilor, septembrie 1936 (nr. 2157-2186)
1936-09-05 / nr. 2161
ANUL XIII. No. 2161. ABONAMENTE: £ e un an.................................................LEI 1000 118 luni .......................................... „ 500 Instituțiuni, Cluburi și Proprietari. „ 2000 Un număr vechiu.................. „ 4 COTIDIANUL SPORTULUI ROMÂNESC Birourile : STRADA INGINER ANGHEL SALIGNY No. 2. — BUCUREȘTI Directori-Fondatorii E. EMILIAN și E. MUNTEANU Director: AL. ?• UNTEANU Prim redactor N.PAPAGHEORGHE PUBLICITATEA DUPĂ TARIF Direcția 3.28.60. TELEFON: Administrația 3.26.60 DIN NOU GALLIENN E CÂȘTIGĂTOR DE ETAPA CLUJ, 2 (Prin telefon de la trimișii noștri speciali). — Etapa de astăzi, mai scurtă decât aceea de ori și mai puțin fructuoasă în senzațional, a marcat însă o nouă și dureroasă retrogradare a culorilor românești. Tudose, asul nostru, a terminat etapa la o distanță de 10 minute de leaderii ei, Gallienne și Gigac, astfel că, în momentul de față, Tudose se găsește la o distanță apreciabilă de purtătorul tricoului galben. Așa cum se prezintă lucrurile, realitatea e aceasta. Tudose nu mai poate câștiga Turul decât în cazul unor accidente ale înaintașilor Gallienne și Gigac. Numai prin perseverența și eforturile sale, românul nu mai poate face nimic. Ii separă prea multe minute de Gallienne, minute greu de recuperat, mai cu seamă în fața unui alergător de clasa lui Gallienne... înainte de toate însă. Turul este un izvor inepuizabil de incidente și de accidente, astfel că jocul posibilităților rămâne în întregime deschis și Tudose poate profita de el tot așa cum au beneficiat Gallienne și Gigac de ghinionul care l-a însoțit pe Tudose în etapele de până acum ale circuitului. Socoteli... Odată făcută această paranteză. să ne înapoiem la etapa de astăzi, al cărei film îl așteptați să-l vizionați, desigur, cu multă nerăbdare. In primul rând să vă împărtășesc câteva detalii gospodărești în legătură cu etapa și cu situația unora dintre concurenți. Iată, de-o pildă, cazul lui Marius Tudor, care, deși a sosit la Vatra Dornei, cu câteva minute după închiderea controlului, i s’a acordat o dispensă și a fost recalcificat să reia cursa. Mai departe i s’a acordat lui Kutzbach o bonificație de 1n minut și 20 secunde, a cărei explicație o veți găsi imediat în rândurile care urmează. După cum știți, Kutzbach suferise o penalizare de 1 minut în etapa Iași-Cernăuți, sub culpa de a-l fi jenat pe Tudose. Ulterior, pornindu-se o anchetă amănunțită și obiectivă, s-a ajuns la concluzia că Tudose nu fusese jenat de Kutzbach, ci de compatriotul său, Busse, astfel că pedeapsa trebuia ridicată. Ceea ce s’a și făcut. Pe de altă parte, găsindu-se că la sosirea de la Vatra Dornei i se calculase germanului 20 secunde peste timpul real, i-au fost restituite secundele. Aceiaș istorie cu secunde calculate în plus s’a întâmplat și cu Țapu și, bineînțeles că i s’a făcut și lui dreptate. Plecare Întârziată Ca și la Cernăuți, plecarea s’a dat cu mare întârziere. Vinovăția nu aparține însă nimănui. Dat fiind că începea o etapă dificilă de munte, s’a procedat la revizuirea tuturor bicicletelor și la repararea lor. Mecanicii au lucrat toată noaptea la această operă gospodărească, însă n’au reușit să-i vie de rost până la ora fixată pentru darea plecării. S’a produs din cauza aceasta, o întârziere de o jumătate oră, împotriva căreia publicul nici nu s’a gândit să protesteze. Entuziast și cu desăvârșire cucerit de importanța și de peripețiile cursei, publicul bucovinean a venit în număr mare la darea plecării, după cum a fost prezent ori la sosirea concurenților și nu a avut nimic de zis împotriva întârzierii, isvorâte, de altfel, după cum ați văzut, din motive de forță majoră. Plecarea s-a dat la ora 9 fără cinci minute dimineața. Câteva clipe înainte de lăsarea steagului, Tudose face o descoperire uluitoare: roata din față a bicicletei era crăpată. Un moment de neatenție și iată o nouă verigă la lanțul de ghinioane care l-a urmărit pe Tudose în fiecare etapă. Noroc însă că „pana” a fost semnalată la timp. Imediat s’a procedat la schimbarea roții și Tudose s’a aliniat la start, alături de ceilalți concurenți. Abandonul lui User Din cei 31 de alergători, calificați în urma etapei de or, iau plecarea numai 30. Lipsește Ușer, băcăuanul. De data aceasta a abandonat deabinelea. Numai se găsește în Bacău, unde trebuie să se teamă de domnul primar că îl va asvârli afară din oraș, ca pe un fiu... netrebnic ce este. După 30 minute dela startul caravanei, luăm și noi plecarea și trecem printr’un minunat buchet de sate, unul mai frumos ca altul și de o curățenie care impresionează și încântă privirile. In curând drumul pe care îl parcurgem, după ce sare peste linia ferată se aciuează la mijloc între linia ferată și o apă tumultoasă, pe care nu mai stăm s’o identificăm. Drumul nostru, la mijloc, ne oferă o priveliște reconfortantă și ne fură gândurile. Uităm că, înainte de toate, am plecat la drum pentru a urmări caravana. Ne trezește din reverie, în dreptul kilometrului 24, întâlnirea cu individualul Dragomir. E lanterna roșie a plutonului. Mai departe cu 100 metri il găsim pe Dinu Ștefan, care ni se plânge că îl doare piciorul drept. Dealtfel se și vede, pedalează greoi ium greu După kilometrul 25, începem urcușul dealului «Măgura Calului» Greu la deal. In ciuda celor 20 cai pnterni ai mașinii, cJonicia r»o urnim. In majoritatea timpului mergem cu viteza s-a și numai rareori putem să străbatem distanța cu plusul de grabă al vitezei a doua-Urcăm mereu, dar nu dăm peste nici unul din alergători. In sfârșit, după un urcuș de mai bine de 600 metri, terminat apoi cu o vertiginoasă cursă la vale pe o distanță tot atât de lungă, îl ajungem pe locotenentul Cercel și răspundem la salut din fuga mașinii și ne continuăm cursa, după ceilalți concurenți. După mai puțin de 100 metri îl găsim pe Vasile Dinu, care ne impresionează prin ușurința cu care pedalează pe acest drum capricios de pante și de teribile urcușuri. Coborâm din nou. Panta este extrem de abruptă și piciorul șoferului e vigilent pe frână, pentru a evita orice supriză. Și, slavă Domnului, amenințarea e permanentă. După alte câteva sute de metri, îl prindem pe Bartoș, care gonește și el cu o viteză de peste 40 kilometri pe oră, pe toboganul amețitor al văii. Puțin mai departe, găsim pe Daniel și pe Radu Constantin, iar la alte câteva sute de metri îl descoperim pedalând de zor pe Marius Tudor, care dă impresia că și-a revenit. Noroc că nu amenință situația leaderilor, fiindcă alfel sar putea spune, după tipicul proverbului că, pe cine nu-i lași să moară, nu te lasă să trăești. Marius n’are însă veleități prea bătăioase, astfel că indulgența pe care au manifestat-o comisarii federației Române de ciclism, recalificându-1, n’a prejudiciat interesele uimănuia. Turul României... pe jos! Drumul e foarte dificil. Intre perspectiva de a împinge mereu, sau de a merge pe jos, Tudor Marius se hotărește s’o adapteze pe a doua. E, vă rog să credeți, mai avantagioasă. Viteza e aproape aceiași și eforturile, în schimb, sunt infinit mai mici-tată-i, mai încolo, de pe frații Chiromban. Merg împreună, ținându-și companie unul altuia. Lângă ei e și Feordearm, iar la o mică distanță găsim un pluton de 4 alergători: Dobrin, Hrenciuc, Niculici și Negoescu. Urmează un drum de mai bine de un kilometru, pe care îl străbatem fără a mai ajunge vre-un ciclist Undelor fi, fruntașii? Pe Savanoff și pe Hapciuc îi prindem în momentul când se pregătesc să atace înălțimile unui nou deal. — Cum merge Ghiță?— Ar putea să meargă mai bine, ne răspunde Hapciuc. —— Nu te simți bine? — Ba da. Am forțat însă prea mult în etapa de ost și acum sunt etrem de obosit. Câțiva kilometri buni, ne continuăm drumul alături de Savanoff și de Hapciuc, încurajându-i. Polonezul Duda, care se află înaintea noastră este ajuns. Drumul este, mai departe extrem de dificil. Numai cine știe ce întâi semnează urcușul unui deal, poate da seama de eforturile și de voința pe care trebuie so utlizeze alergătorii pentru a înfrupta viciisitudinile naturii. Duda, merge anevoie. Și Savanof la fel. Singur Hapciuc rezistă și împinge mai departe, înfrângând 1 metru cu metru îndărătnicia dealului. La un moment dat însă, îl surprindem și pe Hapciuc în dificultate. Nu are încotro și coboară de pe bicicletă, continuându-și drumul pe ju». .úi o îoaime Gu.rii.iu.fee politică, de economie a eforturilor. Dacă drumul e... «dat dracului», în schimb pozițiile sunt de un pitoresc neîntrecut. Natura e toată vrajă, o beție a înălțimilor, a frumosului și a măreției... Văi... Ape.. Dealuri... Munți.. Ce amalgam superb de liniște, de tumult, de lumină și de culoare.... Cei mai mulți dintre alergători urcă pe jos. La un moment dat, ne vedem obligați și noi să adoptăm politica aceasta și coborâm din mașină. Când, puțin mai târziu, pornim din nou cu toată viteza mașinii, îl găsim pe polonezul Danieli, care pedalează destul de bine. In orice caz, nu mai face figura din Turul, precedent E mai vesel, mai antrenat, ma simpatic decât l-am cunoscut acum un an, dar nu mai este atât de redutabil, în fox-trottul pedalelor... — Bravo, Danieli... — Bravo, bravo... Dar merge greu de tot... In vârful dealului «Măgura Calului», o doamnă, probabil o poloneză, oferă flori lui Daniel și lui Duda și îi aprovizionează cu ciocolată, înaintea lor, Galienne, Grgac și Tudose care au ajuns cei dintâi în vârful dealului, se avântă în iureșul coborîșului. Schimbând călcătura, Tudose e mai încet și pierde contactul cu ceilalți doi parteneri de drum și rivali de clasament In cele din urmă însă, după o goană disperată îi ajunge. In acelaș moment însă, — se putea altfel?, — românul sparge cauciucul și Galienne și Giga o profită de ocazie pentru a-și vedea de drum. Oprindu-se să repare pana, Tudose este întrecut și de Kutzbach, dar peste puțin timp, Kutzbach sparge și el și este întrecut de Prosinek și de Tapu. Goană nebunească De aci drumul coboară într’o superbă Și amețitoare serpentină. Concurenții pedalează cu 60 kilometri pe oră, marcând kiometri cu o poftă revanșardă, după regimul de aur piluorifeu, caruia au trebuit sa se supună în luptă cu înălțimile dealurilor... Mai cu seamă Galienne și Gigac gonesc nebunește, fără a se gândi că o pietricică ieșită, de nu știi unde, poate provoca un accident îngrozitor. La graniță.. La pasul Tihuța e granița dintre Transilvania și Bucovina. Urmează câteva sate frumoase, unde concurenții sunt primiți cu grandioase desfășurări de fast: muzică, flori cadouri, și, mai presus de toate, cu un interes pasionant și cu o dragoste care te captivă. La Prundul Burghiului, la Valea Burghiului și la Dosul Burghiului, sătenii își manifestă cu prisosință inima lor de vestită dărnicie românească și dragostea lor pentru alergătorii, plecați din Capitala Țării, pentru a înconjura, cu bicicleta, drumurile României... Din pană în pană... La un kilometru de Tihuța, ne întânim din nou cu Tudose care tocmai il prindea pe Kutzbach. In trecere, îl întrebăm: — Ce ți s’a mai întâmplat, de-ai întârziat? — încă o pană. A patruzecea, fii’ar a dracului.. Profitând de dialogul nostru .» Tudose, Kutzbach se apropie și ne face atenți că n’are rezerve de cauciuc. O comună care nu’și merită numele Ajungem în comuna Iad. De ce i-» fi zicând așa? Adică, de ce să ne mirăm, când am văzut ce se poate numi... Târgul Frumos... Țin să vă spun însă că această comună iad, departe de a-și merita numele, e, mai degrabă, un colț de rai, reliefat și de primirea extrem de călduroasă și de luminoasă care se fac« alergătorilor. Un drum... simpatic La kilometrul 81 dăm peste Țapu și Prosinek, culegând mere din pomii care străjuesc șoseaua ca un cordon de soldați. La Bistrița, unde ajungem puțin mai târziu, primirea care se face caravanei întrece toate pronosticurile. Intreaga garnizoană e prezentă pe șosea, forțele polițienești sunt și ele in păr, pentru a impune disciplina, iar concurenții sosesc sub un potop de flori de aplauze. . Gigap câștigă 5000 lei Aici are loc, de altfel, un important sprint, recompensat de ziarul «Capitala, cu cocheta sumă de 5000 lei, acordată primului alergător care depășește frontiera dintre Bucovina și Transilvania. Bistrița nu e chiar la frontieră, ci e situată la câțiva kilometri, dar sprintul a fost fixat aici Cele 5 hârtii de câte o mie au revenit iugoslavului Grgac, care l-a bătut cu o lungime pe francezul Galienne. Am avut însă impresia că francezul n’a insistat, după cum, tot urmărind cursa, am ajuns la convingerea că Galienne și Gigac fac cauză comună. După 6 minute au sosit Prosinek și Țapu, iar mai târziu cu 4 minute și 25 secunde au trecut prin Bistrița Tudose și Kuizbach. În afară de premiul cel mare de 1000 lei, sprintul dela Bistrița s'a mai soldat cu următoarele premii: Un premiu de 1000 lei, pentru purtătorul tricoului galben, care a revenit lui Galienne. Un premiu de 500 lei, pentru primul român. Și, in sfârșit, un alt premiu de 500 (Continuare în pag. 2-a) „Tricoul galben“ a sosit primul la Cluj unde a întrecut comod la sprint pe iugoslavul Grgac. Tudose a venit departe, cu 10 minute întârziere și a precedat de a nimica pe colegul său de echipă, Nicolae Țapu Kalsbach a pierdut ori 13 minute în clasamentul general; Gallienne și Grgac au împărțit premiile importante ale etapei; astăzi este zi de repaos la Cluj Seara, respectivul banchet itíSHÍ O sosire impresionantă la o etapă intermediară Vatra Dornei din cursul etapei Cernăuți — 4 PAGINI 3 LEI Sâmbăta 5 Septembrie 1936 Țăranii din Munții Dornei așteptând la o răscruce de pe șosea trecerea caravanei