Gazeta Sporturilor, februarie 1939 (nr. 3021-3046)

1939-02-01 / nr. 3021

ANUL XVI. _ No. 3021 aON.iATO a E. EMILIAN și E. MUNTEANU DIRECTORI• i AL* MUNTEANU DIRECTORI. |N PAPAGHEORGHE Proprietatea GAZETA SPORTURILOR S. A înscris in reg. public. Tribunalul Ilfov Secția I com­. sub No. 282/1938 BIUKOURik­. Strada Anghel Saligny No. 2 București COTIDIANUL SPORTULUI ROMANESC LUPTA DINTRE DOI PRIETENI A DURAT 2­29»I JOHN H. LEWIS AFIRMA CA PUTEA CONTINUA LUPTA Publicul a plecat nemulțumit și a cerut restituirea costului biletelor Intr’unul din numerile noastre trecute am publicat rezultatul mat­­­chului Joe Louis—John Henry Le­­wis, disputat la New­ York, pentru titlul de campion mondial la toate categoriile. • Ziarele străine sosite ieri în Capi­tală ne furnizează noui și intere­sante amănunte pe cari le tran­scriem în întregime. In momentul în care speakerul anunță începutul reuniunei peste 17.000 de spectatori ocupau tribune­le arenei Madison Square Garden. Aceștia au lăsat la casele de bilete suma de 102.000 dolari. Cei cari au pretins că disputa nu va dura de­cât foarte puțin au avut dreptate; numai 2 m 23 secunde i-au trebuit lui Joe Louis să termine cu John Henry Lewis. La cântat boxeurii au ocupat ur­mătoarele greutăți: Louis 90 kg. 700, John Lewis 81 kg. 700. Pe ring nu a fost decât un singur om: Joe Louis. Adversarul său încercat în primele clipe să schi­m­beze un gest de apărare trimițând câteva jaburi ușoare. Dar, imediat a trebuit să încase­ze o ploaie de pumni care l-au de­bordat. Negrii cari sunt supersti­țioși, mai ales partizanii fostului campion semigreu, credeau că acest de al 70-lea match al lui Lewis îi va aduce noroc. Dar, s’au înșelat... Intr’un timp record, John Henry Lewis era o biată epavă. Plin de sânge, făcea eforturi disperate pen­tru a se menține pe picioare; iar când arbitrul i-a ordonat să se du­că la colț, a­ trebuit să fie ajutat de către semenii săi. Lupta a fost o mare decepție pen­tru spectatori cari se așteptau la o rezistență cu mult mai mare din partea lui Lewis. Această nouă victorie, extraordi­nar de rapidă a făcut din Louis un campion incontestabil și incontes­­tat. Experții afirmă că la ora actuală nu există în lume un singur boxe­ur capabil să reziste negrului. Cum s’au scurs colo 2’29” Chiar dela început Joe Louis, re­ușește câteva stângi la figură; bom­bardierul din Detroit este sigur pe sine. Liniștit își găsește distanța și pistoniează pe Lewis. Acesta ripos­tează clar loviturile sale la destinație. Brusc Louis nu ajung dintr'o destindere fulgerătoare trimite crochet de stânga, care clatină un Lewis. O dreaptă și Lewis este pe la pământ dar, se ridică înainte de a fi numărat. Campionul este deslănțuit. Loveș­te pe omul din față cu crocheturi la figură. Lewis, care bate în re­tragere, primește o corecție severă.­­Continuare în pagina 4-a) Max Schmelling și soția Iui, artista de cinema Anny Ondra Sub roți de bicicletă CONSTANTIN TUDOSE A PAȘII ALAIURI DE SOI­IA SA SPRE O VIATA NOUA... Nuntă'n Crângași. Fete în roș și violet, băeți in haine negre, bine strânse pe corp, cravate scoțiene și țigări morfolite disprețuitor în colțul guri... Cerul este albastru, senin ca ochii­­ doamnei Tudose, încresmântată in alb tineresc, scos și mai bine in evidentă de sobrietatea eleganței lui «Nea Cos­tea», cu lumini de fericire nespusă ln pupilele adânci. Sunt prezente la biserica veche, cu picturi naive de sfinți, toate «bandele» de băeți și fete, cârduri voioase de ci­cliști holtei, prinși subit de o nemaipo­menită furie matrimonială. Flori multe... Mai multe chiar, decât la victoriile lui Tudose, care de astădată câștigă cel mai mare premiu, pe care­­ ar fi dorit pentru sine. — Vine mireasa! Vocea asistenților are aceiaș emoție caldă, ca la sosirile de curse rutiere.­­ Vine Tudoset Corul Intonează cel mai frumos imn pe care-l știe. Tânăra pereche pășește ușor spre­­ preotul cu ochelari de alta și o carte veche, poleită pe margini, în degetele de apostol. După oficierea sfintei cu­nunii, cicliștii se așează pe două co*­loane, fiecare cu câte o roată de bici­cletă in mână, întind brațele. Subt roțile cari l-au purtat din triumf în triumf «Costea» trece cu zâmbet în­lăcrimat, — Vă mulțumesc. Cel mai bun ciclist pe care­ l l-a avut România, se înclină în fața camarazi­lor săi, impresionat de dragostea cu care este înconjurat. Nu a fost o nuntă ca’n povești. Nu știu dacă peterecerea a durat du­pă aceia șapte zile și șapte nopți. Dar, împăratul ciclismului nostru, a fost în­conjurat de atâta simpatie, de atâtea flori, de atâtea lacrimi, de atâtea su­râsuri, încât pe drept cuvânt un aler­gător mai tinerel, spunea altuia, după ce nouii căsătoriți plecaseră cu ma­șina. — Las'mă, oS mă’nsor și eu Dumi­nica vitoarei PIERRE VERONE INGINERUL FRIM a părăsit aseară țara îndreptându-se spre Saint Moritz El va pilota un bob Beira­­bend, pus la dispoziție de o casă elvețiană Cum numai câteva zile ne mai despart de la doilea campionat mondial de bob de la Saint-Moritz, F.R.B.T.-ul în dorința ca România să fie cât mai bine reprezentată, a decis trimiterea a trei echipagii. In acest sens au fost desenați d-nni maior Petrovici, care este in­contestabil cel mai bun conducător la bob de două persoane, (dar care întâmpină multe dificultăți, cu deplasarea, neputând să părăsească țara), ing. Frim, loe, Budișteanu și t‘ol. Mihail, care se va duce direct de la Cortina d’Ampezzo la Saint- Moritz. De ultimul, Federația este sigură, de ing. Frim deasemeni, el pă­răsind țara aseară, fiind întovărășit de d. ing. Florescu N. A mai ră­mas lt. Budișteanu, care va trebui să părăsească țara cel mai târziu Miercuri seara. De vorbă ca Duda frim­ ­ caracteristică, ne­a­m Profitând de faptul că la F. R. B. printre membrii acestei federa­ții se află și d. ing. Frim l-am ru­gat să ne dea câteva declarații. Cu foarte multă bunăvoință și cu (Continuare în pan- ll~a) modestia a spus: — Mă duc la Saint Moritz cu con­ 20.000 de admiratori l-au dus la locul de veci pe Sindelar Trista ceremonie s’a desfășurat într’o simplitate impresionantă VIENfl, 30. — Sâmbătă după a­­miază a avut loc înmormântarea in­ternaționalului Sindelar. La Cimitirul Central al orașului s’au adunat peste 20.000 de per­soane venite să aducă ultimul oma­giu aceluia cărței a fost cel mai mare virtuos ,al jocului de football. Alături de copii și femei, bătrânii plângeau. Afluența celor care veniseră să-și ia adio de la Sindelar a fost atât de mare, încât poliția a tre­buit să intervină pentru a opri in­trarea în biserică, care devenise o mare de capete. TREI COROANE In mijlocul bisericii, pe catafalc se afla corpul celui mai răsfățat copil al terenurilor de sport din Austria- Lindi, împăcat, cu mâinile crucii dor­mea somn de ghiață și fără deștep­tare. Pe sicriu nu se aflau, decât­ trei co­roane, una a familiei, alta a munici­piului Viena și a treia din partea celui mai bun prieten al lui Sinde­lar, Nausch care trăește actualmente în Elveția. A urmat slujba religioasă. Răs­punsurile corului răsunau tragic în liniștea de mormânt a bisericii. S-a format apoi cortegiul, mare de capete spre groapa de pământ... Il urmau pe acel care a însemnat chintesența footballului universal o mulțime imensă. După sicriu mergea familia, apoi echipa fostei „Austrii". Primul era portarul Zöhrer, care pur­ta pe o pernă tricoul lui Sindelar și o minge de football, urmau cei doi fundași Handritz și Sesta cu coroana jucătorilor austriaci, veneau apoi cei trei halfi și la urmă patru înaintași. In mijloc un gol... locul rămas gol prin moartea fostului cen­tru înaintaș. In fața pământului, răscolit, gata să-i primească corpul de ghiață au ținut discursuri primarul Kofiich, Moch din partea jucătorilor „Aus­triei" și selecționerul unic Ianisch din partea lui „Gau 17". Bulgării de pământ au pornit să cadă grei și nemiloși peste coșciug și odată cu ei pierea și „Sindi"... In India, sportul românesc se bucură de o popularitate extraordinară O CARIERA DE BASM: DIN „OM CARE RUPE FIERUL“, ORGANIZATOR CU 25.000 SPECTATORI PE SEARA! Am publicat zilele trecute o fotografie senzațională. Un luptător român strângând mâna lui «King­ Kong», un consaacrat în «luptele libere» din India, înainte de matchul care a durat aproape două ore și s-a sfârșit la ea"»Utate- Luptătorul român se numește Bil­­ciu Constantin alias Costică Vasi­­lescu. Iar colosul cu barbă, acest înfio­rător King­ Kong, este în realitate Gheorghe Zerne ® și a pornit-o din Brașov. Cum și prin ce împrejurări au a­­juns acești români pe ringurile din Bombay, Calcutta și Singapore­! Știam că acum vreo trei ani câți­va luptători români sub conducerea lui Jean Drăghiceanu au luat dru­mul Indiei. Odată plecați, urma lor s’a pierdut... până în Decembrie trecut când silueta impunătoare a conducătorului expediției a fost văzută din nou pe străzile Bucureș­tilor. Jean Drăghiceanu avea un picior rupt și a trebuit să se îna­poieze în țară. Dar ceilalți! Cine i-a angajat! Cine se ocupă de cii­ne fac! OMUL DE FIER RUPE... MIS­TERUL Tot misterul a fost lămurit in urma vizitei pe care ne-a făc­ut-o la redacție d. George Ionescu. Cine e acest domn! E un fost luptător român, este faimosul «om de fier» din timpuri­le adolescenții noastre, care după doisprezece ani de voiajuri dealun­­gul și dealutul pământului și a fă­cut prin brațele și priceperea »a un nume și o situație de invidiat în țara fluviului Gange. George Ionescu a început ca atlet de circ în cortul lui Ionel Zamfi­­rescu și Jean Demetrian la Iași în 1918. A îmbrățișat meseria aceasta din motive de... foame dar forța sa l-a impus în foartea scurtă vreme. Omul de fier­ pleacă în Franța, lucrează pentru Medrano, circ d’Hi­­ver, Circ de Paris, și trece apoi Îm Spania. In 1921 vine din nou în România unde-și face stagiul militar. Peste doi auni, se atașează unui circ An­­glo-belgian și pornește un turneu prin Grecia, Egipt, Palestina, Siria și In­dia. (Continuare în pagina zi) D GEORGE IONESCU, are și astăzi o statură impresionantă mm Pe vaporul «Elenga», d. George Ionescu își conduce lotul spre alte țări și noi succese. Se va­ un­i«un­­grafie, reprezentanți ai tuturor raselor, malaezi, chinezi, hinduși și români, aceștia din urmă reprezen­tați prin d. George Ionescu, al șaselea din stânga, în picioare, având la stânga pe Gheorghe Zaiies, (King­ Kong) și Jeff Goldstein. Jos, al treilea din dreapta, Ioan Drăghicanu Miercuri 1 Februarie 1939 A li M­­­A­I<U­N­T­UI: Pe un an > >• I ■ LEI IU0Q Pe șase luai ................» 500 nstituțiuni, Cluburi și Proprietari » 2000 Un număr vechi .......................* 4 PUBLICITATEA DUPĂ TARIF (Direcția:.... 3.26.00 Administrata ) . 3.26.60 Redacția . . . . 3.26.68 TURNEUL M­­ORIE­NI O victorie mare, 4-0 asupra Greciei UN PUBLIC EXTREM DE SPORTIV A ÎNCURAJAT ECHIPA NOASTRA Continuăm astăzi publicarea no­telor din turneul oriental așa cum ne-au fost relatate de d. Txt.6-1 Ur­sache, unul din conducătorii tur­neului. «Ajunsesem cu povestirea amă­nuntelor din acest frumos turneu în momentul­ în care echipa noas­tră se întorsese de la matchul Fe­­rencvaros-Grecia. Băetii înghețase­ră aproape asistând la matchul a­­cesta. Timpul cam rece, ne pusese pe gânduri. Temperatura își cam făcea de cap. Noroc că acest capri­ciu al climatului atenian nu a du­rat decât o zi, căci a doua zi un soare înviorător nu dădea noui spe­ranțe. Jocul cu Grecia se anunța foarte greu, iar pregătirile trebuiau făcu­te cu toată atenția. Astfel pentru ziua de 3 Ianuarie a fost convocat un antrenament ge­neral pe arena Panathinaikos, unde se va disputa matchul cel mai greu din turneul oriental. Faptul că federația elenă contra­mandau jocul cu titulatura ofcială Grecia—România, înlocuindu-l cu jocul București—Combinata Pireu- Salonic-Atena nu scădea întru ni­mic din importanța și greutatea disputei care trebuia să o susținem la 6 Ianuarie. GROȘII SUNT ÎNTINȘI DE SLABI Miercuri 3 Ianuarie întreg lotul românesc își face apariția Pe tere­nul Panathinaikos, unde Auer își ia rolul de antrenor în serios. Se fac câteva exerciții pentru îmbunătăți­rea condiției fizice, iar apoi se a­­leg două echipe pentru un match o­­riginal. Se vor întâlni grașii și slabii formației. Auer și Baratky sunt cei mai re­prezentativi oameni ai teamului «obez», iar la slabi Mihăilescu, este cel mai autorizat reprezentant. Mai joacă în această echipă Gică Po­­pescu, Dragomirescu, Negru, etc. St. Socaciu (Continuare în pag. H-a) Echipele naționale ale Greciei și României flac* !*­­.s{«) Jv­atchul de box M­­untenia-Dunărea de JOS ^lil «îi!!»’.!!!!« RiilS'n<MK'|Ril,iSMit{Uîiui^{Smi­alk| Cele mai puternice regiuni din țară, Muntenia și Dunărea d­e Jos s’au întâlnit acum două seri pe ringul asociației ACT. Au învins amatorii care purtau cu­lorile Munteniei la un scor mult prea categoric față de adevăratul raport de valoare ce există între ei și pugi­­liștii gălățeni, cari în treacăt, fie* spus, toți reprezentanții regionalei Dună­rea de Jos sunt pensionarii gru­parea Gloria CFR ce-și are sediul în orașul de pe malul bătrânului Da­­nubiu. Scorul de 14-2, ce rezultă din cele 7 victorii ale Munteniei, față de una singură obținută de oas­peți se datorește faptului că, juriul a fost alcătuit din trinitatea Ionescu- Petrescu-Drăgoi, judecători cari știu cum nu se poate mai... prost să dră­muiască dreptatea. Cu toate acestea domnii mai sus amintiți nu poartă nici o vină. Marele vinovat este forul conducă­tor care nu obligă și pe ceilalți ju­decători ai săi să fie prezenți și la reuniunile amatoare. Acestea se pare că nu exercitai nici o atracție asupra lor, din moment ce sunt evitate matematic. In schimb la marile gale naționale și internaționale, bieții organizatori sunt literalmente asaltați de acești „mari împărțitori de dreptate", care solicită bilete pentru nepoți și stră­nepoți. Amatorii din Capitală — trebuie să recunoaștem acest lucru — s’au arătat ceva mai buni decât adversarii lor. La categoriile mici au fost superi­ori, la cele mari egali și chiar infe­riori gălățenilor. Ținuta în care s’au prezentat pe ring — d­e referiri la modul alm au fost echipați — a lăsat de dorit, chiloți pestriți și nespălați, iar ghe­tele murdare, contrastau în mod iz­bitor cu impecabila ținută a pugili­­știlor gălățeni. Nu putem trece cu vederea entu­ziasmul de care dă dovadă de sacri­ficiile pe cari le face pentru pro­movarea boxului la Galați de ing. I­­brăileanu, președintele asociației Glo­­ria CFR. Din banii dumisale, s’a înjghebat a­­ceastă formație care este incontes­tabil cel mai puternic club pugi­listic de pe tot întinsul țării. Laude neprecupețite meriă și pro­­fesionistul D. Panaitescu care zi de zi muncește efectiv pentru difuza» C. Lighopol (Continuarea in pagina li) i

Next