Gazeta Sporturilor, martie 1939 (nr. 3049-3079)

1939-03-01 / nr. 3049

Mhif ANUL XVI. — Nr. 3049 a bonamente ?e un an................. . . . .LEI 1000 Pe șase luni... ..................... 500 ns­tuțiuni, Cluburi și Proprietari » 2000 Un număr vechiu......................... 4 PUBLICITATEA DUPĂ TARIF 1 Direcția. .... a26.60 Administrata . . 3.20.60 Redacția .... 3.26.69 Aspecle — Asta e teren? — Este. — Ba nu e. — Ba este Discuția «încinsese» doi spectatori pe cari vântul­­ cât p­aci era să scriu conviițul) a batea întrun colț de tribună, cu asprimi de iarnă sibe­riana. — Asta nu e teren. — Rece? — Fiindcă nu este bine utilat. Controversă ajunsese la un pas de încăerare. — Ce-i lipsește d-lef — Cel mai important lucru. — Tribună are? — Are. — Gazon are? * — Are.. — Atunci, ce r­arel — Nu are... calorifer. Asta e te­ren?... ~ Peste nemulțumirea aceasta îm­părtășită de toți spectatorii, vântul a suprapus un chiuit prelung, a­­probativ. Alături de d. Ionel Teodoreanu, pentru a-i dovedi că este în bune relațiuni cu literatura, colegul nos­tru de redacție Silvian a prins să de­clame, melancolie și fad: «Bate vântul frunza ’n dungă»... — «...Spectatorii o alungă!... l-a completat­­ Eladescu, cu melanco­­lia încasărilor în licăritul ochilor. Iarnă [UNK] Iarnă veritabilă In termo­metre, vântul a prins mercurul în­­tr'un «vollé» impecabil, shoțăndu-l departe, în jos... Au reapărut șoșe­nii, paltoane, blăni și inevitabila, roșeațe de pe nasuri umezite de o­­fensiva guturaiurilor... Gerul e vâ­năt, ca cearcănele unei femei, după o noapte de nesomn. Discuții timide întrerupte de tu­șea, care a început să bată din nou darabana în piepturi. Strănuturi și nerăbdare. Echipele au intrat pe te­ren, în pluton compact, călcând pe­­ un covor de aplauze răzlețe. Fluerul inițial al d-lui Mielu Pe­­trescu și jocul a început să încăl­zească pe jucători și să înghețe spe­ranțele de joc frumos, cu cari se Încălziseră spectatorii. Venus domină [UNK] A prezentat o for­mație din care lipsesc și Orza și Hanii Totuși, domină. Ripensia însă are suporteri pe cari nimic nu-i poate convinge s-o abandoneze, «Populara» are accese ripen­siste repetate: — Hai Ripensia!... — Hai Dobayl. In tribună, încurajările sunt tot atât de convinse, dar mai puțin so­nore. — Câștigă Ripensia... — Trebuie să-și refacă prestigiul înghețat Duminecă, la Ploești... Ripensia însă, nu pare dispusă să câștige. A prezentat o formație băl­­țată cu Tabacu și Marcu II, și pare rebegită. Fără poftă de joc. A reușit totuși, în locul footbal­­lului să prilejuiască un match de... box care a salvat în întregime re­putația match­ului de ieri, de la Ve­nus­ Discuția preliminară a acestui match a pornit, între doi filo-ripen­­siști, de la dimesiunile lui Gali, care părea ieri sucursala bucureșteană a lui Gandhi. La început discuția a prezentat modulațiuni de voce compătimi­­toare: — Iar a slăbit Gali... — Ca săracul... Apoi unul din cei doi beligeranți a avut imprudenta inspirație să treacă la aprecieri în cifre — Cred că are 32 de kilograme.­— Nu are mai mult de 28 [UNK] . Are 32... — Maximum 28... —Nu fii bou — Bou ești «d-ia», idiotule... Un pumn, proptit în scoica unui ochi, s-a adăugat urgent acestei a­­precieri elogioase. Riposta a sosit sub aceiași formă convingătoare. Și fiindcă «mișcarea» aceasta îi aju­tase să se încălzească, cei doi ad­versari au prins s o repete cu o vi­teză crescândă. Antrenată, mulți­mea a început să-i încurajeze: — Nu te lăsa... — Nici tu...­­ Nici tu... Și pumnii au curs ploae, sub cerul înnorat și zgribulit, până departe spre ochiul vânăt al unei zăni de plumb... De patru ori a pătruns balonul in poarta Ripensiei, și o dată în poar­ta Venusului. Dar cine avusese timp să fie atent la un match pe care a­ sportivitatea vremii l-a condam­nat să se joace pe un timp cu as­primi de iarnă sovietică?... Conitele și-au încălzit sportivita­tea cu ceaiuri dese și fierbinți. Ve­­nusiștii au privit «reci» o victorie ușoară. Iar ripensiștii au înghețat complet, cu entuziasmul nins de o înfrângere care va avea nevoe de victorii repetate, pentru a fi uitată... Și vântul a tras cortina peste un spectacol mediocru, pe care un ri­­pensist incurabil îl punea la eșire, în sarcina exclusivă a lui Tabacu: — Tabacu ăsta e jucător? Nici măcar nu e Tabacu. E maliorcă... Castor Cronica matchului în pag. 3-a Bodola a desfășurat cri o acti­vitate prodigioasă. Cu viteza, cu jocul de cap, cu driblingul, cu feritele, Duduș a traversat ire­zistibil rândurile adverse. II ve­dem aci, la o minge înaltă, câști­gând fără efort duelul cu Marcu II, halful dreapta advers. Irigi frig și goaluri multe... VENUS A ÎNVINS, VARA EFORT, O RIPENSIE DEZORGANIZATA GO 4-1 (2-0) Negrii au întrebuințat mai multe formule de echipă. O repriză întreagă BODOLA a jucat extremă dreaptă Ripensia si a prezentat sub așteptări, dar are circumstanțe atenuante .Bodola ridică scorul la 2—ft. A forțat puțin nota și a învins rezistența eroică a lui Buerger, fiindcă ceilalți 'O­CI î Ootormani — privesc admirative. o T b­x­h reprezentanți simbolic prin JUVENTUS își construește un grandios stadion In colaborare cu Viforul-Dacia roș-albaștrii își vor amenaja te­renul la Velodrom «Gazeta Sporturilor» este în măsură să dea azi o știre de mare senzație. Juventus va avea în cu­rând un stadion propriu, a­­menajat după cele mai mo­derne cerințe. De mult timp, Juventus își proectase realizarea .­(Continuarea in pu­ff- S-a) Un caz unic în boxul mondial fianalar a fost de 13 ori Hoâff PANA CE VICTORIA I-A FOST ACORDATA PRIN K.O. LUI BOON Intr’unul din mimările noastre tre­cute am publicat rezultatul matchului Eric Boon-Danlalmr, contând pentru campionatul ușor al Angliei. Revenim astăzi cu noui și intere­sante amănunte. Eric Boon a făcut la Harrigay cel mai frumos match al car­ierei sale, lucru care i-a permis să învingă pe periculosul său chalenger Danahar, prin k. o. teh­nic în cursul reprizei a 14-a. Toate locurile au fost vândute cu S zile înainte de match, astfel că, orga­nizatorul Hulls a făcut o bună afa­cere încasând circa 12.000 lire. Disputa a avut două părți bine dis­tincte. Primele 7 reprize au fost în avan­­tagiul lui Danahar, care pa­sionând continuu cu stânga a închis complect ochiul drept al omului din față. O dreaptă formidabilă a spart na­sul lui Boon încă din repriza secundă, producând acestuia o violentă hemo­ragie. In repriza 8-a, nu se găsea în sală o singură persoană care să facă din Boon, favoritul său. Dar, minunata mașină de box care este Danahar a început să se strice. Recepționând un swing de dreapta Danahar cade la pământ, se scoală dar, cade din nou. In repriza 9-a, Danahar este din nou la podea. Dar, rid­icându-se cura­jos plasează un formidabil crochet care face ca Boon să ia contact cu podeaua. In rândul următor, Danahar a fost înterzi, apoi la pământ. In rândul li, el cade din nou. Dar, cu un curaj formidabil de fie­care dată Danahar reia ostilitățile. In repriza 12, este de 3 ori la pă­mânt în cea următoare de 4, sunetul gongului l-a salvat de la k. o. In rândul următor o stângă formi­dabilă a lui Boon trimite la pământ pentru a 13-a oară pe Danahar. Acesta încercând să reia lupta este oprit de arbitru care-l trimite la col­țul său. Reaminim cititorilor că, Danahar este unul și acelaș pugilist care acum două luni a bătut prin k. o. în re­priza 3-a, pe compatriotul nostru Gheorghe Covaci. Miercuri 1 Martie 1939 FON­DATOR. E. EMILIAN și E. MUNTEANU DIRECTORI,­ AL MUNTEANU DIRECTORI 11 ^ PAPACHEORGHE Proprietatea GAZETA SPORTURILOR S. A înscris in reg. public. Tribunalul Ilfov Seo­ia I com. sub No. 282/1938 BlUROURl­.^. Strada Angliei Saligny No. 2 București Exclu­ivii«U .TK« I«furd»y fooning Po»l* mă sporturilor, pasionat jucător de bastsett-ball, Donald Budge ajunge tennismann-ul No. 1 al lumii, grație fratelui său Prin rimbalalele din Oakland, sub cerul de miraj al veșnic însoritei California Donald câștigă primul campionat cu­unea începe în mahala­ Bilele din Oakland , Cali­fornia. In aceea regiune însorită și binecuvântată de Dumnezeu, în Eldon­adoul tuturor visătorilor de aur ș­i glorie. Regia este perfectă; natura în toată nuditatea este splendidă. Străzi murdare, copii zgomotoși și bătăuși și desigur nelipsita minge de basketball a america­nului care va deveni «rege neîn­coronat» sau... gangster! Iunie 1924. Lloyd Budge, un copil de 13 ani, roșcat și cu pistrui își căuta fratele mai mic, de nouă ani, la fel de pistruiat și cu aceeaș cu­loare abundentă de pigment me­­lanic. Unde să-l caute? Prin mahala­lele orașului în care s’au născut, în adunătura de puști, colegi de football, baseball și basketball. Și l-a găsit într’adevăr, bătând o minge peticită, congestionat de eforturi și emoție, cu sufletul la gură și parcă... mai roșu. — «Vino să-ți arăt cum se joacă tennis» — îi spuse fratele mai mare lui Donald. Cel mic dădu cu neîncredere din cap. Nu-l interesa tennisul și apoi să joci un sport numai de dragul unui frate mai mare i se părea un nou sens. Copiii discutară între ei și în cele din urmă Lloyd și-a impus punctul său de vedere, fără însă să-l câștige tennisului pe ca pe un adept al fratele său mai mic. Timp de doi ani puștiul a jucat din când în când cu frate­le său și apoi se lăsă de tennis. Pentru ce s­ă-și piardă timpul cu un joc pe care nu-l agrea și pe care nu-l va putea juca nicioda­tă bine? Nu era nicio plăcere pe de altă parte să­ joci cu un frate mai mare, astfel încât în urmă­torii patru ani, de la vârsta de unsprezece la cincisprezece ani el nu a mai pus niciodată mâna pe rachetă-Anul 1930. Intr’o seară, cu puțin înnainte de începerea campionatelor Ca­liforniei de te­nis pentru juniori Lloyd îi spuse fratelui său râ­zând: «De ce nu te apuci iarăși să joci și să bați și tu câțiva băeți?"». Întrebarea lui Lloyd avu darul să-l enerveze pe Donald; o săptămână mai târziu el se în­scria la campionate. Părinții au surâs când le ceru s­ă-i cumpere o pereche de pan­taloni albi. Ce nevoe de o pere­che de pantaloni albi pentru un singur match? Tatăl său, care îndeplinea funcțiunea de admi­nistrator al Casei Crystal Laun­dry din Oakland câștiga sufi­cient p­entru a satisface toate ca­priciile copiilor săi; îi se părea totuși că ar fi o risipă să cumpe­re o pereche de pantaloni albi de tennis pentru băiatul său care nu mai jucase tennis de pa­tru ani și care probabil va re­nunța definitiv la acest sport du­pă ce va fi eliminat în primul tur al campionatului. Băiatul juca cu pantaloni de catifea, până în ziua finalei — acea zi când, în pantaloni albi noui și cu tata, mama, fratele și sora lui în tribună, a învins pe Paul Newton și a fost proclamat învingătorul primului turneu pe care l-a jucat. ...Șapte ani mai târziu, învin­gătorul din California, care a în­ceput te­nisul împotriva înclina­ției sale, care a adoptat «reve­rul» pe care-l avea la baseball — câștiga campionatul britanic la Wimbledon și cel american la Forest Hills și ajuta echipa Statelor Unite să obțină cupa Davis pentru prima oară într-o decadă. In anul următor el a fost primul jucător în istorie care a făcut «mare ȘLEM» pe cei patru deținători ai titlurilor în tennis, — campionii britanic, american, francez și australian! Aceasta este povestea mea — povestea unui jucător amator de tennis care se ciupește ca să-și dea seama dacă este treaz, care speră că i se va ierta dacă este mândru de norocul lui, și care este adânc recunoscător jo­cului care i-a deschis noui ori­zonturi. Trebue să spun, înainte de a continua, că am părul roșu și pistrui și nu mă chiamă Lloyd! ADIO AMATORIS­MULUI CARUIA II SUNT RECUNOS­CĂTOR CÂnd afirm că sunt recunos­cător tennisului amator, sper că aceasta nu are să fie interpretat ca o scrisoare de mulțumire a unui oaspe plecat. Când îmi iau rămas bun de la tennisul amator, mă simt plin de bunăvoință pentru toți cei în legătură cu el. Știu că este obiceiul ca unul care pără­sește tennisul amator pentru cel profesionist să plângă cu la­crimi amare pe motiv că răii de conspiratori cunoscuți sub nu­mele de «federale» au făcut din ■Teî^T­errism^R^^meî^această tradiție. Nu-mi dau seama să fi fost un jucător ratat. Insă dacă am fost, numai J. Donald Bud­ge a fost de vină. Mi se pare că am mai multă șansă de a deveni un cetățean folositor decât aș fi avut fără beneficiile tennisului amator și al «federației». Sunt și totdeauna am fost con­știent de ce mult datorez celui mai elegant joc pe care-l cu­nosc. Am încercat să-mi dove­desc simțul îndatoririi într-un mod foarte practic. Gândesc că trebue să fie ceva admirabil în­­tr un joc pentru care preferi să cheltuești o avere decât să re­nunți la el. Nu vreau să mă laud, însă aș vrea să se știe că motivul pen­tru care nu am trecut la profe­sionism în 1938 a fost faptul efi mă simțeam prea obligat te­ni­sului amator. Mulți au crezut că nu sunt în toate mințile când, anul trecut, am refuzat să sem­nez un contract pentru um tur­neu. Spuneau că las să-mi scape o ocazie care poate nu o voi mai avea. Poate că era o nebunie din partea mea să mai risc de a mai aștepta încă un an. Insă to­­tuși, pot afirma acuma, că nu mă gândeam în 1937 să trec la profesionalism. Acuma însă pot spune că Mi­­ke Jacobs, promotorul de box, mi-a oferit 50.000 de dolari, ca să semnez contractul de profes­­­sionist. Frank Hunter, care era managerul primului turneu pro­fesionist a lui Fred Perry și Elle­sworth Vines, ținea să mă con­­vingă, însă nu l-am lăsat să-mi facă ofertă. Simțeam că datoream Fede­rației de te­nis a Statelor Unite să rămân amator cel puțin încă un an spre a o ajuta să apere (Continuare în van. II-a) Budge și Mako, cel mai celebru dublu din lume își fac confidențe înaintea matchului de la Forest­ Hill pentru Cupa Davis 1

Next