Gazeta Sporturilor, iunie 1939 (nr. 3138-3166)

1939-06-01 / nr. 3138

ANUL XVI. — No. 3138 ABONAME N TE: Pe un an.....................................LEI 1000 Pe șase luni.................................» 500 istituțiuni, Cluburi și Proprietari » 2000 Un număr vechi. » 4 PUBLICITATEA DUPĂ TARIF TELEFON I Direcția. . . 1 Administrația 1 Redacția . . 3.26.60 3.26.60 3.26.69 COTIDIANUL SPORTULUI ROMANESC ACTUALITATEA NU SUNT MINGI U­nul din coșurile care ilustrează sărăcia cluburilor divizionare ni s'a­u­ arătat un recent joc disputat la Iași, unde arbitrul a fost nevoit să dea match pierdut unei echipe pe motiv că nu avea o minge de schimb, prima spărgându-se în vremea când un match internațional totalizează o rețetă de 3 milioane lei, când jucătorii iau câte 10 mii lei primă de match, când 10 mii de oameni vin să aplaude o echipă, la Iași nu sunt două mingi reglementare de joc. Ne reamintim următoarele: comisia rurală a Federației de foot­ ball in cerut câteva sute de mingi pentru desvoltarea soccerului la sate. «NU VREM BANI, DAȚI-NE MINGI», au spus conducătorii comisiunei. Cererea lor pare acum foarte justificată căci ce altceva decât mingea este factorul difuzării jocului ? Ne mirăm că soccerul nu progresează in provincie, ne surprinde că­­ divizia B, dă un contingent prea mic de speranțe. Acum nu mai este un secret. Cluburile n’au mingi, se sbat în sărăcie. Cazul dela Iași este cea mai plastică exemplificare. FISCUL ȘI NATAȚIA D­ar în calea progresului sportului, nu este numai sărăcia cluburi­­lor cât și lipsa de înțelegere a fiscalității care impune sportul la taxe mari. Am arătat că în Capitală trebuiau să se înființeze câteva școli pentru copii unde urma să se învețe gratuit în totul. Ce inițiati­vă poate fi mai frumoasă și mai f­olositoare ca aceasta? Mortalitatea prin înnec ar fi fost mai mică, societatea ar fi avut de câștigat, statisticile ar fi arătat morți mai puțini iar țara ar fi avut mâine o seamă de soldați educați în disciplina sportivă. Fiscul impune însă o taxă de 12 lei la un bilet gratuit de intrare. Când federația pune la dispoziție în mod cu totul gratuit antre­nor, când ștrandurile oferă intrări libere, înțelegând rostul acestei o­­pere, nu vedem de ce ministerul de Finanțe n’ar scuti de taxe școala populară de înnot. Nu este oare utilă societății? GHINIONUL LUI TUDOSE N­u se poate spune că Tudose, «ci­clistul no. 1 al României» nu are ghinion. Este de departe cel m­a­i bun alergător dar când are cursa în mână, i se întâmplă un accident că trebuie să cedeze locul altuia. Nu odată l’am văzut în fața Pot­oului, venind ultimele sute de me­tri pe jos, cu bicicleta frântă. Acum, în circuitul Iugoslaviei, și-a rupt în prima etapă furca. Da­torită gestului cavaleresc al lui Șandru a putut să continue cursa, a câștigat două etape și era pe cale să recupereze tot ce a pierdut la început. Iată însă că în ultima etapă, când avea un avans mai mare, i se ru­­pe pedala. Cu o bicicletă mult mai grea s-a plasat la locul patru când în mod normal era câștigător sigur. Cititorul obișnuit cu sporturile po­pulare, a trecut poate cu vederea campionatul național de scrimă care se dispută într un cadru res­­trâns, în sala U. C. B-ului . Scrima nu este la noi sport de masse. Avem în Capitală câteva săli care scot elemente destonice- In Ardeal, nobilul sport al arme­lor este mult mai desv­oltat și cel de dincolo de Carpați sau afirmat n­umeric si calitativ. Este îmbucurător faptul că avem un contigent întreg de tiner­i care lucrază pentru­­ desv­oltarea acestui frumos sport. Avem speranța iar în muRnR vreme Vom putea conta bine și în concursurile interna­­ țlonale. George Faur Nu se poate spune că Tudose este norocos.SCRIMA m ­«lui 1 Iunie 1939 DIRECTOR: AL. MUNTEAN­U Proprietatea: GAZETA SPORTURILOR S. A înscris in reg. public. Tribunalul Ilfov Secția I com­. sub No. 282/1938 BOUROURILE: Strada Anghel Saligny No. 2 București έNCEPE MAREA SAPTAMANA A BOXULUI UN ROMAN ATACA UN TITLU­ CONTINENTAL Campion: Phil Delhem Challenger: Lucian Popescu Sâmbătă­ la Arenele Romane, boxul românesc va cunoaște una din cele mai importante zile ale existenții sale. Un români Lucian Popescu fost dublu campion european la categoriile «muscă» și «cocoș » actualmente deținător al titlului național Ea ușoară încearcă să cucerească titlul continental al categoriei «pană» din mâinile deținătorului, bel­gianul Phil Delhem« Va reuși Lucian Popes­cu să redevină campion al Europei 1 w ț O vom vedea Sâmbătă seara« l i Dac'ar fi pierdut la Londra Armstrong s’ar fi făcut preot... Un mare reportaj asupra carierii, gândurilor și vieții infime a „omorâtorului“ Armstrong și familia Prasslerpleacă Undeva Din informațiile cari le avem din cercurile juven­­liste reese că gruparea roș-albaștrilor este hotă­­râtă să se despartă de Prassler. Jucător foarte bun, im­perul iuventist, a dat de multe ori liber curs capri­ciilor și în loc să se îacă­ de la Juventus activa in viitor ? cireze în disciplina de joc a­l Juventusului a făcut co­echipierilor tot felul de greutăți. Pentru moment nu se știe încă nimic în ce pri­vește intensiunile lui Pras­sler, este însă cert că Ju­ventus nu-i va face nici o dificultate la transferare. O dată cu deschiderea sezonului nautic p­rezentăm pe VIFORUL DACIA CLUBUL No. 1 AL NATAȚIEI BUCUREȘTENE O grupare care deține cinci campionate naționale, 11 re­corduri regionale și titlul suprem al României la polo pe apă Natația bucureșteană nu este prima în clasamentul național și nici n’a putut însemna mult în lupta indigenă. A fost surclasată ani de zile de Ardeal, unde o tradiție mai veche a ridicat acest frumos sport peste nivelul Capitalei. Adversitatea Ardeal—București are istoricul ei și este începută de primele lupte dintre Cluj și București, march interorașe. Pe vremea aceia, Clujul era centrul nautic și avea o sumedenie de vedete în frun­te cu Ziegler, Pasca, Russu, Giurgiu II, Feher și mulți alții. Mai târ­­zia ceva, când Capitala reușise să se ridice până la nivelul clujenilor, au răsărit arădenii cu Gaston Gerecz, Timișoara cu Bohueitzki și Fischer și Pueb­ek, Oradea cu Arantossy și ca din pământ, a apărut Tg. Mu­reș ca un roiu japonez, cu Atta Kelemen, Chilf, Bekess, Vancea, Da­­roczi și mulțimea de copii care bate­au recorduri de la o zi la alta. Degeaba au lucrat rând pe rând, ferner , Bork, Matei Balș, Sommer și recent Szabó pentru ridicarea natației noastre bucureștene, căci Transilvania și centrele ei nautice ne-au dominat mereu. Ambiția tuturor cluburilor bucureș­tene a fost să niveleze cele de dincolo de Carpați. Tennis clubul de altă dată a reușit câte ceva, Liga Navala a mai rupt câteva performanțe și apoi, după dispariția acestor cluburi a rămas un singur pion în lupta care se eterniza: Viforul Dacia. In vremea când sportul nautic bucu­­reștean mai avea puțin de sperat, Vifo­rul Dacia era un club mic format din entuziaști ca frații Slăvescu, ambii ju­niori, Teo Krantz, Jack Wlodinge­r, ti­nerii Pușcașiu și Mitoșeriu. O mână de oameni care nu aveau altceva de­cât entuziasm. In această vreme critică vine la con­­ducerea secției Victor Cătină, un orga­nizator excelent. Cătină își dă seama că­ are în clubul său câteva valori sus­ceptibile de progres și își propune să le lucreze, să le completeze cu alte ele­mente și să alcătuiască un nucleu nau­tic pe care Capitala avea să se bizuie Aducea de la CFR pe Andrei Burna, de la Liga Navală pe Picu Fischer, de la C. N. R. pe Leon Leonta și în puțină vreme pune bazele unei echipe femi­nine, formată exclusiv din elemente în­vățate in club. In doi ani de zile secția prosperează, își asigură pentru un singur campionat aportul recordmanului național Fuel­­lock și realizează la ultimul concurs pe țară performanțe mari. Viforul Dacia devine campion națio­nal de polo și cucerește o seamă de șta­fete. Obține în doi ani de muncă perma­nentă prima victorie a Capitalei asu­pra Ardealului. Ce a realizat In ultimii ani Viforul Dacia nu se poate plânge de lipsă de activitate. Am putea spune că este singura grupare care lucrează serios pentru natație. Și-a asigurat serviciile antrenorului fe­deral Szabó Ștefan care a lucrat cu multă pasiune pentru clubul gal­ben și astfel anul trecut a realizat următoarele performanțe: In Cupa Jean Bart, disputată la Ștrandul Obor, în organiza­rea Stadiului Român a bătut cinci recorduri regionale prin I. Slăvescu (100, 400 și 1500 m.) (Continuare. în pagina d-a) Echipa de natație a Viforului Dacia Phil Dolhem e superstițios dar Lucian Po­pes­cu nu ține seamă de nim­ic­ în drumul său către titlul Europei După unii supertiția nu este de­cât o vorbă goală. Phil Dolhem nu este însă de a­­ceiași părere. Adversarul lui Lucian Popescu, de Sâmbătă seara, este — fără în­doială cel mai superstițios pugi­list din Europa. Astfel, campionul Europei la ca­tegoria «pană», poartă în cabină, înaintea fiecărui match, o superbă blană de tigru. El a îmbrăcat-o înaintea matchu­­lui său pentru campionatul euro­pean și de atunci nu a existat match în tunet căruia să nu și-o pună pe umeri. Și de atunci, Dolhem din câte partide a susținut, n’a pierdut nici una. întrebarea pe care ne-o punem acuma, este dacă va reuși Lucian Popescu să-i dovedească totuși lui Dolhem, că superstiția-i o vorbă goală! rse sau... oricare altul? Cine va câștiga Cupa Restaurației ? Marea cursă ciclistă pentru Cupa Restaurației este așteptată cu nerăbdare legitimă de toți alergă­­­torii cu veleități de a-și însuși splen­didul trofeu. Interesant este că asul cicliștilor români, Const. Tudose, n’a câștigat încă niciodată această cursă de lun­gă distanță, în care în mod normal are prima șansă. — In pagina 4-a un interesant ar­ticol al redactorului nostru de spe­­cialitate. Nicolosso, unul din favoriții probei Șansele sunt de partea noastră Va fi invitată Româniai de JOHN LANGENUS D. John Langenus, arbitrul partidei Anglia și România, n. părăsit ori Ca­pitala, înainte de a pleca a scris un nou articol pentru «Gazeta Sporturilor» %n ca­re discută, printre altele, veleitățile României de a susține la Londra, partida revanșă cu unsprezecele englez. Interesant că d. John Langenus pune, în articolul său, concluzii fa­­vor­abile footballului românesc. Dar mai interesant, că acest articol a fost scris cu incă două copii din care una destinată lui «Ra­ris-Soir». Il vor citi deci și alții... v sunt câteva zile de când echipa Li- națională a Angliei a luat dru­mul spre țară, și in acest moment este așteptată să descindă în gara «Victoria», în urma unui turneu continental, care a depășit în dis­tanță și probabil și în importanță, pe cele precedente. Din cele trei matchuri susținute la Milano, Belgrad și București, eu n’am putut să-l văd decât pe ulti­mul: o luptă aprigă între unspreze­ce englezi valizi și cu un moral ri­dicat, împotriva a zece români, lup­tă care s-a terminat prin victoria englezilor la scorul de 2-0. Englezii au plecat de pe contine­țt încântați de voiajul făcut. Ei nu precupețesc elogiile și co­mentează într’un chip extrem de sportiv, cele trei partide susținute și consideră acest turneu continen­tal ca cel mai reușit din toate cele întreprinse în decursul anilor. Și totuși realizarea acestui tur­neu n’a fost deloc ușoară-Cu câteva săptămâni înainte de plecare, federația engleză de specia­litate își exprima îndoiala asupra oportunității vizitării continentului în acea epocă tulbure. S’a ezitat la început de a accepta oferta Italiei. Motivul nu se cunoa­ște. Și pentru prima oară Anglia, ca­re a eliminat întotdeauna principile politice din sport, a trebuit — for­țată de împrejurări — să ia în con­siderație argumentele de ordin po­­litic și să decidă, într’o chestiune sportivă, Consiliul «Footballului Asocia­­tio», după ce a întrevăzut posibi­litatea renunțării la voiaj, a putut fi convinsă în cele din urmă, gra­ție talentului unui tânăr m­inbmn al acestui consiliu. Și turneul s’a făcut! Iar astăzi nici un englez nu poa­te regreta ceea ce s’a întreprins. Debutul a constituit o surpriză destul de agreabilă, începând cu populara dar grandioasa recepție de la Milano, unde cu ocazia «match- ului secolului», două popoare și-au dat frățește mâna; aceasta s’a în­­tâmplat și după aceea, într’o mă­sură mai mare firește în Iugosla­via, unde publicul și-a demonstrat într’un chip neașteptat, simpatia pentru poporul englez. Și în sfârșit, la București, unde primirea a depășit tot ceeace engle­zii și-ar fi putut închipui. Din punct de vedere sportiv, cele (Continuarea în pag. 3-a) Ziarul francez «Paris-Soir» a în­­registrat un mare succes cu cele două partine dedicate imediat după­ întâlnirea de la Londra, lui Henry Armstrong. In afară de descrierea matchului care a aparținut lui Gaston Réna, Paris Soir are o pagină care des­crie, romantat, viata lui Arm­­strong, datorită colaboratorului său , Georges Keyer. In cele ce urmează, publicăm a­­ceastă schițată biografie; tri­veliți în veștmintele lor rupte și peticite care spânzură pe ei ca niște saci cu cartofi, doi tineri ne­grii s’au oprit sub acoperișul pro­tector al unui mare imobil din Los Angeles. Plouă neîncetat. Puternic, dezo­lant. Deasupra capetelor lor, o mi­că firmă luminoasă face să strălu­cească in noapte titlul: «Azil de noapte». Insă ei nu îndrăsnesc să intre; ei nu ascund în obiditele lor buzuna­re decât câțiva cenți. Ce pot face cu ei. Deodată, un alt om de culoare iese din obscuritatea nopții­— Ei, ce-i asta băeți- Ce e mutră asta plouată zice el cu o voce pu­ternică. (Continuare în pag. 2-a) Armstrong atacă... atacă mereu... Sto­derick rezistă cu o voință de fier în fața acestei formidabile mașini de pumni

Next