Gazeta Sporturilor, iunie 1941 (nr. 228-256)
1941-06-16 / nr. 242
ANUL XIV Seria nr. aRT. 242 Director VIRGIL POPESCU La șase unei zile înaintea sărbători Nu știm de ce, dar de câte ori vorbim despre atletism, avem impresia că vorbim despre un copil sfios care atunci când vrea să escaladeze un gard, atras de pomii fructiferi din grădina de dincolo, se oprește șovăelnic pe creasta gardului și... renunță apoi. Atletismul e unul din primele sporturi cari s’au însămânțat pe plaiurile noastre. Așa cum a «prins» boxul, cum a făcut carieră football-ul, putea să facă și el. N’a reușit, însă. Nici n’a încercat măcar. Modest, s’a mulțumit cu campionatele de acum două decenii, campionate desfășurate pe pista de iarbă din parcul de lângă Arcul de Triumf, pentru a trăi apoi «mai în confort», în atmosfera A. N. E. F-ului. Pe tărâm international, mici manifestări cu succese neașteptate din partea românilor. Se reîntorceau «băeții» noștri din neuitatele balcaniade atletice de la Atena, plini de glorie și titluri, și în gara de Nord întâlneau indiferența și... absența celor cari ar fi trebuit să-i primească cu flori, așa cum primeau echipe de foot-ball, chiar când aceasta venea de la... Toulouse, în valize cu o severă corecție «cubană». Sfios, atletismul n’a protestat niciodată, deși ar fi fost în drept. Doar a continuat.In 1937 a fost, poate, «momentul psihologic» — dacă se poate spune astfel — din viața copilului sfios. Curajos atletismul și-a strigat dreptul la viață, chemând legiunile sportivilor la întrecerile balcanice de pe A. N. E. F. Au fost atunci, zile de neuitat. Cucerit, publicul uitase și de foot-ball și de tot, și venise să aplaude victoria unui Ghiescu sau a unui Dinu Cristea. S’a dovedit atunci că atletismul place, — ca și footballul, ca și boxul, — și că poate atrage massele spre stadion. In drumul spre fructele — publicul — din grădina foot-ball ai lui copilul sfios ajunsese pe creasta gardului. Mai avea puțin de făcut. O săritură și gata. Un concurs, două, cu caracter Internațional, și atletismul și-ar fi câștigat definitiv pasionații lui.... susținătorii lui— N’a făcut-o... Nechemat, publicul n’a mai venit, descurajat, copilul sfios a coborât de pe creasta gardului— Și ar fi fost atât de ușor să fie altfel Peste șase zile, la A. N. E. F., atletismul retrăește sărbătoarea din 1937... Matchul atletic Germania— România va aduce din nou în tribune, legiunile sportivilor noștri. Va reuși atletismul nostru să și le rețină pentru totdeauna? Sau poate copilul sfios se va opri din nou, șovăelnic, pe o creastă de gard? Aceasta depinde de el... De cei ce îl îndrumează, mai ales... Costin Păun Subdirector Mircea Pop 6 3 LEI C* LUNI 16 IUNIE 1941 Prim Redactor N. Papagheorghe Direcia și Adua Telefoane: Secretariat : , Tipografia . » . 1ABONAMENTE 6 an » luni Lei 1000 500 Ripensia joacă astăzi ultimul match din campionatul actual. Campionat în care s-a comportat onorabil, dar inegal. A făcut performanțe care au amintit de Ripensia de altă dată, dar a și cedat uneori lamentabil și în imparență, inexplicabil în fața unor echipe net inferioare. Azi e ultimul joc. Și în football ultima impresie contează cel puțin tot atât de mult cât și prima impresie. De aceia jucătorii timișoreni sunt obligați să se comporte astăzi la înălțimea prestigiului lor, prestigiu stabilit în bună parte, în urma jocului de tristă memorie, cu F C Ploești. E drept că astăzi Ripensia are un adversar foarte dificil: Venus fost și poate viitor campion national, echipa care a pierdut campionatul actual printr'un accident aproape și anume prin capotarea, de care desigur vă amintiți, de la Arad, împotriva Gloriei. învinsă în campionat, Venus și-a legat speranțele de Cupa României. Și din nou negrii au cedat, nu pentru că erau inferiori adversarilor, dar pentru că moralul le era scăzut, șovăitor. Echipa din Splaiu, trece actualmente printr-o criză morală, mai mult decât financiară sau tehnică. Jucătorii, echipa întreagă e dezorietată și nu mai poate să mai lupte așa cum ar trebui. Sau mai exact, n’a putut să lupte, pentru că aceste eșecuri repetate au avut unn efect salutar asupra nervilor jucătorilor venusiști. Pare-se, însă, ca acest lucru în loc să-i deprime, i-au îndârjit, i-au întărit și vor revanșa cu orice preț. Nu mai pot să și-o ia asupra Gloriei, nu pot în contra Rapidului, și-o vor lua împotriva Ripensiei. Ripensia care nu mai puțin trece și ea printr-o criză. Vă amintiți scandalul care a întunecat palmaresul echipei timișorene vă amintiți de asemenea de sancțiunile aplicate de F. R. F. H. din cauza suspendării unor jucători, din cauza indisponibilității altora, nu se știe încă efectivul sigur al Ripensiei. Cât privește echipa Venusului, ea e cunoscută. Singura schimbare mai importantă va fi introducerea lui Ionescu Crum în locul lui Sfera. In ceea ce privește pe Negrescu va juca de altfel și în ultimul match de campionat al Venusului, acela de săptămâna viitoare împotriva lui F. C. Rapid. Iată formația negrilor: Budan, Ionescu Negrescu, Cearughin, Crum, Feraru, Lupaș, Vladimirescu, Ploeșteannu, Humis, Petea Vâlcov și Iordache. Venus va câștiga Există o tradiție a matchurilor Venus — Ripensia, Venus să câștige la Timișoara, iar Ripensia la București. De data aceasta însă, credem că tradiția va înfrântă și Venus va câștiga, refăcându-și blazonul. Ar mai fi o posibilitate care ar reabilita pe ambele echipe: un match nul. Nul numai ca scor, căci în privința jocului ar putea fi o luptă îndârjită cu faze de înaltă clasă. Ceea ce și credem că va fi. Matchul începe la ora 17,30 și va fi condus de dt. Virgil Vartolomeu (Constanța). Astăzi pe arena din Splaiu VENUS $1 RIPENSIA LIPII PINTRU REABILITARE Reintră Ionescu Cin-Venus favorit al partidei PAVLOVICI (Ripensia) IONESCU CRUM (Venus) ARMAN DESMINTE... Intr’o convorbire ce am avut-o ori cu Cârjan, vigurosul centru-atacant al campion naționali, se arată foarte surprins de unele afirmațiuni făcute de către un ziar de specialitate, că o parte din «cocorii oboreni» intenționează să se reîntoarcă la fostul lor club, care i-ar primi... — «Nici vorbă de așa ceva, ne-a declarat categoric Cârján. Din contră, intenționăm să introducem în echipă câțiva jucători și cu cei care-i avem să facem la toamnă o echipă în care să predomine elementul tânăr. Ar fi și anormal apoi ca să înlăturăm tocmai pe acei cari s’au străduit în decursul unui campionat, să ne aducă titlul suprem. Și apoi Unirea Tricolor are pepiniera ei mulțumită căreia nu va umbla niciodată după achiziții, fie ele chiar dintre fostele «vedete» oborene». LAZAR '■ [UNK]&*+. Odată cu retragerea de pe arenele de sport SFERA FACE DECLARAȚII Problemele de actualitate ale soccerului românesc privite de: „Badea“. Un iubitor de muzică și un intelectual de rasă. Emoția unui jucător rutinat. — Planuri de viitor Cu interviewul de față începem o serie de anchete în lumea jucătorilor români de football, nu în ceea ce privește notele lor biografice ci în privința unor probleme de actualitate, amatorism și profesionism, credințele lor despre valoarea footballului autohton și străin și într-o oarecare măsură prezentarea vieții lor particulare, viață pe care mulțimea spectatorilor nu o cunoaște. Și, pentru un cât mai bun început vă prezintăm una din cele mai caracteristice figuri ale soccerului românesc, pe LAZAR SFERA. Alegerea, credem, că este cu atât mai bine venită, cu cât, în momentul de fată Venusistul și-a anunțat retragerea din lumea jucătorilor de foot-ball în care a cunoscut nenumărate satisfacții. Retragerea lui în plină formă ne ilustrează adevărata vedetă care se retrage în momentul în care a atins maximumul de valoare, pentru ca să nu dea loc, atunci când nu va mai putea fi acelaș, la compătimiri și pentru ca tinerele cadre să-și poată face loc. Cine nu-l cunoaște pe Sfera? Care sportiv nu i-a murmurat cel puțin o singură dată numele ? Un sportiv de clasă, un tual desăvârșit, un meloman intelecconvins, iată caracterele principale care-l întregesc pe Sfera. O ORA DE VORBA CU SFERA * Intr’un blok-haus pe str. Gogii Cantacuzijio, un apfu'tarja&nt © lGfe'îinfe în care-l găsim pe Sfera... în halat și papuci. Instalați în fotolii comode, Lazăr răspunde întrebărilor noastre, curgător și sincer așa cum este adevăratul român. Fiindcă se vorbește de retragerea lui Sfera atât de timpurie, era natural să-l întrebăm câți ani are. — «32». — Afară de footballist, în viața particulară ce ești ! — Funcționar la Ministerul Economiei Naționale, UN POLISPORTIV Ceea ce cu siguranță mulțimea spectatorilor și a sportivilor nu o știu, este că Sfera în afară de football mai practică o sumedenie de nesporturi. La întrebarea noastră, Sfera răspunde: — Da cum credeai dumneata că eu mă pot opri numai la un sport ? Trebue să știi că am jucat pe timpuri, la Cluj, în echipa Universității un campinat întreg de hochey pe ghiață. Tot iarna, skyul îmi răpește majoritatea timpului liber. Pentru vară mă rezerv înnotului și canotajului pe care socotesc că orcare sportsman trebue să le practice pe o scară cât mai întinsă pentru menținerea supleții. EPOCA ȘI MATCHUL DE AUR — Care a fost epoca de aur a carierei dumitale 7 — Cu toate că și la «U» la Cluj am cunoscut succese veritabile, totuși socotesc că apogeul carierii mele l-ama atins la Venus, de unde am fost selecționat necontenit în echipa națională. — Fiindcă veni vorba, de câte ori ai fost internațional ’ — Să-ți spun drept, cu toate că mă pricep la contabilitate, nu aș putea să-ți spun exact. Cred că împreună cu matchurile jucate în reprezentativa B, ajung în jurul lui 30. Ceea ce trebue să știi este că de vreo cinei ani am făcut împreună cu echipa națională toate deplasările, chit că am jucat, chit că eram «eterna» rezervă. (Aceasta când linia de fundași era Burger-Alba). — Care a fost cel mai de seamă moment al carierii . — Știu și eu. Cred că primul meu match internațional pe care l-am susținut cu Lituania, pe o ninsoare cum nu cred să mai fi văzut. Și dacă ți-am spus de ninsoare este că matchul acesta nu știu dacă ai afat s’a disputat în August. Matehal l-ar a câștigat cu 4-2, fiindcă noi am fost cu mult superiori gazdelor. Care era înfățișarea echipei Venusului atunci când ai jucat în sânul ei primul match 7 — Trebue să știL în primul rând că matchul meu de debut în formația negrilor l-am susținut contra ADMIREI în nocturnă. Postul în care am debutat la Venus a fost UN INTERVIEW DE SANDU BUȘAC half dreapta. Echipa după câte miadne aminte era următoarea: Lăpușneanu, Stanciu, Albu, Sfera Actis, Fieraru, Manole, Volodea, Colea, Petea și Motoroul. SFERA EXPLICÂNDU-ȘI JOCUL — Dar știi că ești socotit unul dintre cei mai duri fundași, și ca să fiu sincer, spectatorii te socotesc brutal. — Brutal, trebue să știi că nu sunt. Dar, într’adevăr, este ceea ce se cere jocului de fundaș care nu trebue să scape înaintașii adverși, pentru că în caz contrar, goalul este marcat sută la sută. Și apoi parcă și fizicul meu face pe cei mai mulți spectatori să mă socotească brutal, ceea ce ți-o repet nu sunt niciodată. — Să te întreb încă ceva: în ce împrejurări te-ai apucat de football 7 — Am început și eu să joc la Timișoara, când eram de vreo șapteopt ani. Pe la vreo 10 am fost selecționat în echipa cartierului — și aci să fac o paranteză — cred că nimeni nu știe că la Timișoara se disputau în afară de matchuri de football între cartiere, și matchuri atletice, chiar între străzi. — Unde ți-ai făcut debutul ca footballist 7 — La 11 ani în echipa de pitici a Unirei din Timișoara, apoi după un an ca junior la Banatul și la urmă, la 15 ani, în prima echipă a Politehnicei, de unde am trecut mai târziu la Universitatea, fiind silit să-mi continui studiile. — Ce ai studiat, — Academia Comercială. Dar cum la Timișoara nu era o asemenea facultate, a trebuit să aleg între Cluj și București. Pentru un timp am ales Clujul mai mult forțat de prietenii mei Sepi, Surlașiu, Doboșan, Dehelean, etc., care urmau ca și mine academia. — Citești cronicile care se fac la matchurile în cari joci ? — Ca să-ți spun sincer, nu. — De ce ? — Fiindcă după cum știi, câți oameni, atâtea păreri. Ei bine, ca să-ți dai seama asupra aceluiaș match, cronica dintr’un jurnal nu seamănă de fel cu a altuia. Așa că vezi, nu poți să-ți dai seama de adevăr urmărind cronicile sportive. — Păstrezi cronicile . — Aproape deloc. Ceea ce însă colecționez — și aici să-ți fac o mărturisire — sunt fotografiile. Ți am arăta că am o sumedenie, dar m’am mutat de curând aici și nu le am la îndemână. — Dacă se întâmplă să citești cronicile, te afectează o cronică defavorabilă 7 — Când eram tânăr, cronicile mă interesau extrem de mult. Și am să-ți spun de ce. Orișice jucător tânăr ,fie că a fost lansat sau nu, a Continuare în pag. Illa scuțkMșiffau fe*' - ;• i - ' ’ •' Sfera cu trainingul echipei naționale înaintea jocului cu Germania de la 1 Iunie NOROCOSUL JOE LOUIS... Ziarele americane anunță că Joe Louis va abandona boxul. Motivul ? Fără motiv. Abandonează și gata ! In definitiv are omul dreptate. Adversari nu prea mai are, «suma s-a făcut-o». Ce să mai aștepte? Să îmbătrânească? Și atunci să coboare treptele careului fermecat învins de cine știe! El, Joe Louis!, De ce nu s'ar retrage, deci acum, în plină glorie, iar numele lui să rămână de apururi aureolat de admirație !... Ca cel a lui Gene Tunney... S’o mărturisim sincer, ne numărăm și noi printre admiratorii «mitralierei din Metroit». Avem cel mai mare respect pentru pumnii și talentul lui Joe Louis. Dar... — să vorbim așa între noi — pe lângă PUMNI și TALENT, n’are Louis și NOROC? Ea are... Și încă «d'ăl mare».. Are norocul de a se fi născut de partea cealaltă a Oceanului, acolo unde un vânzător de ziare sau un distribuitor de ghiața, — e chiar, cazul lui Joe Louis, — poate deveni oricând celebru și bogat. Ce-ar fi făcut, însă, Joe Lowist dacă s’ar fi născut în România, de exemplu? Nimic. Ar fi devenit portar la imobilul vreunui bogătaș excentric, sau «vedetă» de circa la «Moși». Atâta tot. Dar să zicem că s’ar fi apucat să practice boxul și ar fi devenit iboxeur profesionist, cu licență in regulă. Hm... Boxa el odată, nu zicea, dar până la Dumnezeu să se organizeze o nouă reuniune, era nevoit omul nostru să vândă tocuri rezervoare sau cravate pe Bulevard? Era. Ca Moreson sau Nelu Oprescu. Pe urmă i-ar fi oferit maestrul Preda, «două sute» să facă un match de antrenament la «Noul». Louis ar fi refuzat indignat — «Ce, coane, eu sunt om de două sute !» — dar la reuniunea viitoare ar fi acceptat obligat. De cine? De Majestatea Sa Stomacul. Și între două mateuri disputate «din an în Paște», un «antrenament» pe «două sulate» și o tarabă cu cravate de «patru poli bucata, pe alese», Joe Louis ar dus o existență tristă de anonim, și Așa cum duce însăși boxul românesc... Pe când în America!... Nu, nu, să știți un lucru: Joe Louis e un om tare norocos... COSTEL PYKOMAR In pag. Vl-a: Ultimele demisii dela F. R. F. H. Tinerețe, talent, 'voioșie Liceele Titu Maiorescu $1 Aurel Vlai cu învingători i ’311 impus: Rădulescu €rh.f Aurel Mirescu, Anibal Baciu, Rădulescu Andrei și Iscoveanu Eugen Ziua de ieri mulți școlari n’o vor mai uita. Ca o zi de premii, sau ca o excursie în munți. Căci ce a fost pe Anei, în după-amiaza unei idei care tinerețea a triumfat și odată cu ea atletismul nostru, dacă nu un dar minunat al unui sfârșit de an greu și plin de neprevăzut. Și totuși aceste campionate ar fi putut avea un îndoit succes dacă s-ar fi ținut în luna Aprilie de pildă. Oricum, ele sunt o izbândă. Și suntem siguri că pe viitor vor fi nu o sută și ceva de concurenți, ci câteva sute, iar în rândul animatorilor nu numai câțiva harnici profesori (și nu putem să nu amintim aici prezența entuziastă a d-nilor Orășanu, Duțescu, Vlad, Bran). Am văzut ieri cât de drag îi este tineretului nostru atletismlul, eu câtă ambiție știu să lupte niște copilandri și cât de talentați sunt acești adolescenți, în care noi vedem campionii de mâine. Cum am putea descrie, ca să trăiți, și dvs., bucuriile victoriei, dezamăgirile învinșilor, ardoarea alergătorilor din ștafete. Cum v-am putea face să vedeți, cu emoția cu care am văzut noi, sărutându-se între ei, învingătorii, felicitându-se demn adversarii! De-ați fi fost lângă noi să-l strigați pe nume pe Dumitrescu Gh. și Iscoveanu Eugen, acești copii care fug mai repede ca un epure, sau să tremurați când săr ca niște veverițe peste ștachetă pe Anibal Baciu — fratele săritorului dela prăjină — și pe Andrei Rădulescu. Acelaș Andrei care a câștigat greutatea cu un rezulat foarte bun pentru anii lui. Ne-a mai plăcut mult felul și trategia lui Girescu. Deasemeni întrecerile dela ștafetă și aprigul duel de la greutate (cat. 1). Și dacă nu am remarcat pe nume și pe ceilalți să nu se supere. Cronicarul e totdeauna robit rezultatelor celor mai bune și autorilor lor. Ii rugăm însă să ne creadă că nouă ne e la fel de drag și tânărul care s’a clasat al șaptelea la sprient, dar pe care calasmentul nu-l numește, ca și al treilea aruncător la greutate sau ultimul clasat la înălțime. Toți sunt prietenii și colegii noștri celor ce iubim atletismul. In rândurile noastre îi chemăm cu toată dragostea. Să fie indiferent cum, ca atleti sau ca spectatori, dar să vie. Căci atletismul nostru e tânăr, iar tinerețea lor e dornică de atletism. „Surel Vision“ campion la categoria l-a Pe echipe victoria la această categorie, rezervată liceenilor cari nu au mai mult de 15 ani, a revenit liceului «Aurel Vlaicu». Dintre tineri vom remarca pe alergătorii Iscoveanu și Zvorișteanu, pe aruncătorul Zvorișteanu ca și pe adversarii lui, Cernea și Berne și pe să-Continuare din pag. IlI-a