Gazeta Sporturilor, iunie 1942 (nr. 584-613)

1942-06-10 / nr. 593

A NLL XXII. Seria II — No. 593 4 pagini 5 LEI C. Birourile ; Str. Inginer Anghel Saligny No. 2 București Direcfia și Ad-ția 3.26.60 Telefoane: Secretariat , , 5.91.86 Provincia , t , 5.91.86 Tipografia . . . 3.26.60I Prim Redactor N, Papagheor ghe ABONAMENTE 1 an .... . Lei 1200 , 6 luni • . . ■ „ 600 Autoritap, InstitutU, cluburi; 3000 IeiI Miercuri IO Iunie 1942 '■’W: Proprietar; „,, S. A. gazeta SPORTURILOR înscris Trib. Ufoy sub Nr. 282/938 Administrator Delegat Al. Iliescu PENTRU BOX M­omentul sportiv actual este un moment pugilistic. Boxul s'a ridicat din nou Peste barierele prop­rii țâșnind peste toate celelalte popularități și preferințe, spre marele ideal al sufragiilor totale... Acest moment trebue sesizat, înțeles, fructificat. Care sunt condițiunile pentru ca pugilismul­­ să-și poată deschi­de o epocă de prosperitate și de glorie. Credem că spunând: dis­poziție din partea publicului, or­ganizăm­ multe și valori proaspe­te afirmate ca talente de dimen­siuni excepționale, am stins totul. Dispoziția publicului pentru box există. Ea s'a strălucit din Ianuarie manifestat până as­tăzi — cu toate că nu toate reu­niunile au fost bine întocmite, tot­ pugiliștii pregătiți și toți ju­decătorii puri ca stare de conști­ință.. . Organizări am avut destule. Câteva mari, foarte multe miei. O singură Duminică — acea tre­cută — fără program pugilistic, a produs în public un gol mare cât o melancolie. Talente excepț­onale, afirmate recent. Vom numi câteva. Cert es­e, te avem. Lucian Popescu a însemnat des­chiderea unei epoci de mare emu­­lat­e în boxul românesc — iar astăzi, după atâția ani, boxul nos­­tru are din nou prilejul să în­r­­rângă legile unui destin limitat la granițele țării. Lucian Popescu n’a părăsit încă lupta lui euro­peană dar acum nu mai este sin­­teur. Un nou an 1930 poate fi ree­ditat. Ne gândim la câteva mari ta­lente care pot păși . Ca și ado­lescentul Lucian Popescu de acum 12 ani — în marea horă a ambi­țiilor continentale, Ei știm cu toții pe acești mici ambasadori viitori ai mândriei noastre pugilistice. Sunt: Ion Ch­i­­riac, Constantin Lăzăreanu, Cos­tel Stănescu și Ștefan Bogdan. Ion Chiriac, învingător clar al lui Panaitescu Zigotto (fost la rându-i victorios asupra ex-cam­­pionului mondial Valentin An­­gelm­an, într-o epocă de prosperi­tate a francezului) el poate în­frunta și învinge pe Enricco Ur­­binatti, campionul Europei la ca­tegoria muscă! Acelaș puncheurul ispravă­­ o poate reuși acesta imbatabil și extraordinar care e Constantin Lăzăreanu, cu deosebire că el poate smulge chiar titlul conti­nental la «cocoș». Pe Costel Stănescu îl vedem triumfător, la București, asupra lui Bondara­l —■ dacă mâinile lui Lucian nu se vor vindeca pentru ca să anuleze, ele singure, rezultatul de la Reggio D’Em­ilia. In sfârșit, Bondavalli mai poate fi bătut la București de către ad­mirabilul Ștefan Bogdan — care, prin fluctuațiile­ sale posibile de greutate ar fi capabil să-l răs­toarne de pe tron și pe Bisterzzo, campionul Europei la categoria ușoară! Toate acestea nu sunt ipoteze fericite și iresponsabile, sunt po­sibilități tentante, sunt probabi­lități tehnice care se apropie de certitudine... Nl eliminăm din discuție pe Lu­­cian Popescu, care are drepturile lui câștigate •— și resurse mereu noui pentru a restabili, la Bucu­rești, prerogativele lui europene. tru Ne gândim însă la ceilalți pa­­ji ion Chiriac, Constantin Lăză­reanu, Costel Stănescu și Ștefan Bogdan sunt patru boxeuri ca­pabili să devină vedete continen­­­tale. De lucrul acesta trebue să fim­ convinși. Rândurile noastre de azi vor să fie o invitație și un apel, a­­dresate celor cari pot face să de­vină realități niște vise fierbinți care animă astăzi pugilismul ro­mânesc. Federația, managerii, boxeurii au cuvântul! Publicul este gata să ratifice entuziast — de asta nu trebue să se îndoiască nimeni. ANASTASE IFTIMIE BERLIN, 8 (Serviciul no­stru special). După o lungă absență din ring, campionul european Max Sch­meling, reintră, în cursul lunei Septembrie, în­tâlnind pe redutabilul Wal­ter Neusei, pentru titlul no­ In luna Septembrie Max Schmaling reintra, întâlnind pe Walter Neusei țional german la toate cate­goriile. Matchul se va disputa în «Palatul Sporturilor» din lo­calitate și va fi completat cu 3 partide­ internaționale de mare interes. După­ Marele Premiu al Brașovului“ Completări la o cronică Evenimentul ciclist desfășurat iui. Și asta din mai multe motive. Duminică­mineața pe străzile înotă eterogenă. Fiecare echipă a Brașovului este mult prea importtavat unul sau doi componenți de tant pentru a nu reveni asupra lui, comp­le­tân­d ceea ce, desigur, nu poate fi spus în întregime în­­tr’o cronică. Reușita spectacolului este un capitol asupra din nia ne-am pro­nunțat și, aci, d. ing. Togănel me­rita laude fără precupețite, ce­ea ce face d-sa, acolo la Brașov, în­­ domeniul pedalei — fără a mai­­ vorbi de celelalte sporturi — al­­cătuește o activitate viguroasă, un bogat program propagandistic în slujba unui sport prea puțin stimat la noi, sport care, însă ori de câte ori, are prilejul s­ă dove­dească, entuziasmează publicul, așa cum s’a petrecut cu două zile în urmă, în burgul de la poalele Tâmpei, pe străzile căruia peste 6000 spectatori au aclamat entu­ziast eroii unei dispute mai mult decât atractive. Pasionante chiar. Victoria brașovenilor este reabilitare binevenită pentru «U.­­ U. B.», dar ea lasă deschisă pers­pectiva unei revanșe care se cere neapărat disputată. De altfel d. tiv. Lică Negrescu, de la «Metro­pola» a cerut acest fapt, data competiției fiind hotărâtă pentru 2 August, pe acelaș traseu și a­­celaș număr de ture. E o revanșă în toată accepțiunea cuvântului, la care bucureștenii au tot drept Echipele lor au prezentat o valoare dar restul cu mult sub nivelul cerut pentru victorie. Motivele sunt multiple. Elemen­tele sub cane, ’­miori neexperi­­mentați, echipe improvizate, iată motive care atenuează înfrânge­rea întrun fel oarecare. S­au, mai exact, poate fi o explicație teh­­­nică necesară, care, însă, nare deloc intenția de a micșora meritul «nabiștilor». Aceștia au avut o formație omogenă, cu ac­țiuni legate, bine dirijate. Și, fa­tal, ținând seamă de valorile pes­trițe ale musaf­irilor victoria nu le putea scăpa. Bucureștenii au avut individu­alități bune ca Silivestru, 11 ren­oite, Ciohodaru, Marin Nicules­­cu, dar fiecare se epuiza inutil, in câte o echipă, întrucât colabora­torii lor nu corespundeau și, pe deasupra, au survenit și nea­junsuri materiale. Rezumând, victoria categorică a «U. A. R»-u­­lui — prin care acesta înscrie în calendarul său bogat în isprăvi meritorii încă o pagină frumoasă — este un ghimpe înfipt în ambi­ția și prestigiul șifonat al vedete­lor bucur­eștene. Revanșa de la 2 August, în regia «Metropolei» este cât se poate de bine inspirată. ­­em. i. — „CUPA EROILOR" O competiție pe trei grupe rezervată grupărilor fruntașe care nu participă în campionatul de football de răsboiu Scriam într-un reportaj trecut că federația are în proect o nouă competiție, în afară de campionatul de războiu,­i competiție care să fie rezervată celorlalte gru­pări fruntașe care nu joacă în campionat. Din informațiile pe care le deținem, rezultă că F. R. F. H. s'a și fixat asupra ace­stei competițiuni, o va or­ganiza în mod cert și ur­mează a se disputa paralel cu campionatul de războiu. Deocamdată ne lipsesc a­­mănuntele. Doar atât am putut smulge oficialilor, ca această competiție va fi do­tată cu un trofeu: «CUPA­­ EROILOR» și că se va dis­puta pe trei grupe: sud, nord și vest. In grupele de Sud, nu intră nici-o echipă din București, ci numai din provincie: Brașov, Ploești, Brăila și Galați. r­î: M-finalele Cupei Unit 211 zile, le tur, cinci goaluri și doi finaliști feroviari• •• Observații teh­nice asupra jocurilor de Duminică și asupra jocului celor patru echipe.—Multe despre C. F. R., Universitatea și Juventus, prea puține despre Rapid și odată bine despre arbitrii Semi-finalele Cupei Basarabi­ei s’au consumat. Finaliști sunt Rapid și C. E. R. (T. Severin), adică — ceea ce se prevedea s’a întâmplat — Duminică va fi o finală feroviară. Cum sa ajuns la ea? După 210 minute de joc și nu­mai 5 goaluri. Ceea ce ar reveni un goal la 42 de minute. Cam pu­țin, nu? Dar fixistă o explicație: mat­chul C. F. R. — Juventus — dis­putat cu prelungiri — s’a termi­nat cu scor alb (0-0). Și, după cum sau comportat cele două linii de atac, echipele puteau juca 420 de minute că tot n’ar fi înscris vreun goal. Și nota aceasta proas­tă nu-i pentru CFR, care d’abia debuta — fără pretenții — în­tr’o categorie superioară, ci pen­tru jucătorii roș-alb­aștrii. In schimb, în jocul Rapid — «U» au fost goaluri destule și u­­nele din ele puteau fi evitate. Dar aici liniile de atac au fost ca atare: au tras la poartă. Că Ra­pid a marcat mai multe an­i de mirare: a fost nel mai bun. Dar Universitatea și-a făcut datoria, mai m­it în atac, mai puțin în apărare. Un debut frumos Cu conducătorii severineni am stat de vorbă înainte de match și oame­nii, modești și fără pretenții, ne-au declarat că nu țintesc victoria, ci numai o impresie frumoasă. Oaspeții le-au obținut pe amân­două. N’au câștigat pe teren, dar sunt, învingători morali ai jocului — du­pă cum s’au comportat — și preve­derile regulamentare le-au dat vic­toria pe care le-o refuzase proprii lor înaintași. Pentru că, dacă C. F. R. joacă spectaculos, omogen, într’un cuvânt are o echipă care să ofere spectato­rilor un joc plăcut (munca lui Pav­lovici a început să dea roade), sufe­ră în schimb de un mare păcat: ine­ficacitate. Linia de atac, foarte a­­gresivă și insinuantă, n’a fost în sta­re să tragă 100-15 shoturi la poartă în 120 minute! Mai mult chiar, sin­gurul care a shotat a fost extremul dreapta Biolan, un jucător neșlefuit și de redus orizont footbali­stic, de­altfel. Ori, cu o asemenea înaintare nu numai că nu se poate câștiga, dar nici marca. Este surprinzătoare această ine­ficacitate a severinenilor, cu atât mai mult cu cât în jocurile anterioa­re au înscris mereu. Dar și explica­bilă pentru jocul de Duminică: îna­intașii nu au căutat poarta, ci spec­tacolul. Poate din dorința de a pla­ce publicului, dar în acelaș timp a constituit un mare defect. Pe care antrenorul trebue să-l remedieze, altfel C. F. R. riscă să rămână o e­­chipă tip C. A. O. Adică sterilă. Și a mai făcut o greșeală C. F. R­. a jucat pe sus, când severinenii ve­deau doar că juventiștii sunt mai înalți și cu un foarte bun joc de cap. Totuși, C. F. R. a continuat să joa­ce pe sus, deși pe jos și-ar fi putut depăși adversarul și ar fi evitat luptele corp la corp, inegale dealtfel și în avantajul bucureștenilor. Sunt defecte însă, care pot fi în­dreptate cu timpul și aici Pavlovici trebue să-­și arate calitățile de an­trenor. Și când aceste defecte nu vor mai exista, atunci C. F. R. va pu­tea rivaliza cu oricare altă echipă. «Șepcile roșii» nu puteau câștiga In schimb, universitarii clujeni au făcut impresie numai pe jumătate. In prima repriză, cât au avut condi­ție, moral și s’au ținu­t de sistem- Dupa pauză au slăbit din toate cele­ trei puncte de vedere. . Pentru că, după cum remarcam și eii, clujenii au încercat să aplice sistemul în WM, dar n’au reușit de­cât atât cât se poate pune pe hârtie, fixând locurile jucătorilor, aceștia s’au plasat ca la carte, dar numai atât. Fundașii au marcat extremele, rojea pe Baratky, halfii de margine au jucat la interni adverși, pe proprii lor interi, centrul dublând taș și extremele la înălțimea înain­fun­dașilor feroviari. Mai departe însă, n'au îndrăznit să meargă în tot mat­chul. S’au p­lasat corect, dar n’au ju­cat după sistem. Și aceasta se vede din faptul că apărarea a făcut gre­șeli de neiertat, lăsându marea des­coperite careul și poarta, când se știe că sistemul în WM întărește în primul rând apărarea. E drept că sistemul a fost risipit și de jocul de vulpoiu al Rapidului. Și acum o observație lui Boroș, portarul, ale cărui intervenții simt (Continuare in pag. 4-a) Wkmms f * -VI Bogdan driblează, driblează și Până la urmă reușește să se dribleze singur. Desigur că cel mai mare eveni­ment pugilistic al­ sezonului va fi constituit din grandioasa reu­niune organizată de grupările C. F. R.-București .și Gloria C. F. R.­­Galați, în dimineața zilei de 21 d­­., pe stadionul Giulești. Cele trei campionate naționale profesioniste cari se dispută în cadrul acestei reuniuni, ar putea figura fiecare în parte, afiș, al oricărei reuniuni, cap de REVANȘA DOCULESCU — CIONOIU... ...se dispută în «vedeta» a­­cest­ei reuniuni și în joc va fi tit­lul național mijlociu, titlu pe care până deunăzi l-a deținut pribea­gul Mitică Teodorescu, și pe care fața lui Cionoiu, după un match apoi Doculescu l-a câștigat în a cărui decizie îl nedreptățea pe «ceferist». Cu gândul revanșei, grupurile feroviare organizatoare au perfectat matchul acesta. Va reuși Cionoiu să-și ia acea­stă revanșă?­­ • O ALTA REVANȘA PASIONANTA... și ... e cea dintre VASILE PANA GHEORGHE GEORGESCU, match în care titlul național se­­mi-greu deținut de ultimul va fi pus în joc. Cine a văzut drama­ticul match care a avut loc toam­na trecută, între acești boxeuri, își poate da seama la ce match vor asista de astădată... . CEI MAI BUNI COCOȘI ROMÂNI, «INTRE EI»...­­ Al treilea match de campionat se va disputa între consacrații SANDU ION și S­IMITRU PA­­NAITESCU-ZIGOTTO, pentru titlul național cocoș, care actual­mente este vacant. Cei mai buni «cocoși» români, vor prilejui desigur o dispută de zile mari, un match care va fi o încântare a ochiului. PATRU MATCHURI AMATOARE... ... cari vor aduce în ring și câțiva elevi ai grupării gălățene Gloria CI­A, vor completa pro­gramul acestei groandioase mani­­­festații pugilistice asupra căreea­­ vom reveni la timp cu amănunte. Seria marilor reuniuni pugilistice, continuă... Trei campionate nationale profesioniste, si patru matchuri amatoare pe programul galei de box de la 21 Iunie a. c. VASILE PANA Educația soldatului iotegrn Sportul în armata germană a­ trebuit să sufere multe schimbări, Până ce a găsit linia pe care se menține astăzi în cadrul servici­u­­lui și în afară de acest cadru. A­­ceste schimbări au fost totdeauna dictate de necesitățile timpului și ale trupri. Istoria Sportului în ar­mată începe pe la mijlocul seco­lului trecut. In acea vreme a fost numit ca «Dirigent al institutului central de gimnastică», locotenen­tul Rothstein. Acest institut for­­ma profesori de sport, civili și mi­litari. Rothstein a dat studiului cu totul altă direcție. El a redus gimnastica, contrar gimnasticei germane obișnuite a lui Jah­n, la cele mai simple forme de mișcări, a renunțat la toate artistăriile la aparate și s-a rezumat strict la gimnastica Pură. El învățase, în cursul unei călătorii prin Suedia, gimnastica suedeză și a folosit-o pentru a influența în primul rând ținuta soldatului. A făcut deci din gimnastică un mijloc al gimnasti­cei militare. Acest lucru a trebuit să dea implicit la despărțirea gim­nasticei militare de cea civilă. Așa a luat ființă Institutul militar de gimnastică la Berlin, care a rămas până în 1914/18 centrul educației fizice al armatei. Regulamentul prevedea pe lângă gimnastică, pentru ofițeri scrima sportivă și pentru subofițeri scrima cu ba­ioneta. In această epocă înaintea răz­boiului din 1914/18, mișcarea spor­­tivă a pătruns tot mai adânc în Germania. Ea a răzbătut și în armata germană și a înlocuit for­mele rigide ale gimnasticei germa­­ne până atunci. Au luat naștere grupuri de ofițeri de sport, care se înscriau în cluburi sportive. Se practica mai ales footballul. Ofițerii se atletismul și dedicau în mod special Pentatlonului. Activi­tății entuziaste a lui Reichenau. Pe atunci locotenent, și care a mu­­rit de curând cu gradul de mare­șal, ca și altor ofițeri, li se clatoi­­rește faptul că au reușit să câș­tige trupa pentru sportul modern. Germania tocmai se pregătea pen­tru jocurile olimpice din 1916, când războiul mondial a pus capăt ac­tivității. După războiu, armata germană de 109.9011 oameni s-a vă­zut în fața problemei de a ține sub continuu control fizic soldații de meserie angajați, pentru a da astfel celor 12 ani de serviciu va­riația necesară. Noua purtătoare a educației sportive a devenit Școala struită de sport a armatei, con­înainte de războiu la Wü­nsdorf, lângă Berlin. Ea a preluat tradiția vechiului institut de gim­nastică, a desvoltat însă, conform timpului și cerințelor trupei, o linie absolut nouă în e­­duca­ția fizică a armatei. Plecând de la ideia că educația fizică este o parte principală din totală a omului, sportul educația nu mai era văzut ca un mijloc al educației militare ci ca un mijloc de educa­ție integrală a omului. După câte­va tatonări, s-a renunțat la planul de a ramifica prea mult unele sporturi și a le pune exclusiv în serviciul infanteristului, cavaleris­tului sau pionerului, ci s’a fixat fundamental, că educația fizică trebue să fie atât de multilaterală și să activeze atât de adânc asupra soldatului încât el să poată cores­punde tuturor cerințelor fizice și intelectual-sufletești. Ar fi de a­­ceea greșit să se introducă anumi­te exerciții pentru anumite trupe. Această parare a dus și la renun­țarea de a face sport în uniformă sau cu montura complectă. S’a re­nunțat în armată la Planul de a face sport aplicat. S’a spus cu drept că un soldat bine educat fi­zicește, va putea și în cazul când va avea de făcut o sforțare mai mare, să-și împlinească datoria. Este o greșală de a face sport­iv uniformă, fără să fi creat înainte bazele sportive necesare. Sportul este mijloc de educație și trebuie tratat separat de educația militară. Pe această bază s'a organizat după războiu sportul în armată. Așa zisele lupte între arme fac parte din instrucția militară nu din educația fizică; așa spune re­­gulamentul boxului apărut­ în 1938 La alegerea sportului în cadrul serviciului, s'a redus chiar în ar­mata de 199.999 oameni totul numai la câteva exerciții. Următoarele sporturi au fost considerate ca fundamentale în educația fizică: 1. Educația trupului, 2. Atletismul, 3. Jocuri de echipă (Football, Handball, etc.), 4. lunotul, 5. Boxul. S’au ales aceste tărâmuri pen­tru că se credea că ele formează baza cea mai bună pentru împli­nirea scopului educației. Educația trupului prin gimnastică (gimnas­tică cu aparate speciale, cu ghiu­lele, greutăți rotunde), urmau să disloce, să întărească, să întindă și să facă mai abil. Atletismul ur­ma să întărească prin alergături, sărituri, aruncături, organele in­terne, iar jocurile de echipă aveau de scop să desvolte spiritul de lup­­tă și camaraderia. In sfârșit boxul (Continuare în pag. 3-a) Davis a realizat un nou record mondial atletic NEW YORK, 8 (Serviciul no­stru special). La New­ York, s-a disputat un concurs atletic, ce a ocazionat campionului Statelor Unite, Da­vis să realizeze un record mon­dial la 100 yards. Noul record este de 9,3 sec. Vechiul record este deținut de Wykoff și Owens cari au realizat timpul de 9.4 secunde. Jocurile de la Bratislava in timp ce la București se desfășura unul din acele jocuri de trial inutile și complecta­­mente lipsite de sens și de re­zultate — așa cum au fost toa­te pmiabirile de până acum, — la Bratislava adversarii noș­tri de la 21 iunie jucau un match adevărat în compania echipei Croației. Slovacii au pierdut — acasă la ei — cu 2-1. Dar poate fi un criteriu pentru noi acest rezultat? Și da și nu. Fiu poate, fi pentru că echipa Croației este de o valoare de netăgăduit, de o valoare aproa­pe continentală, superioară celei a footballului românesc și slovac. Recent ne-a demons­trat H. A. S. K. Și nu putem controla sau verifica șansele noastre în jocul cu Slovacia prin linia victoriei croate de Duminică. Superioritatea croa­ților este aceiaș și față de noi și față de slovaci, aceștia din urmă situați fiind la acelaș nivel. Deci, să nu spunem — dac slovacii au pierdut acasă î fața croaților — că șansei noastre au crescut sau că vor, câștiga și noi. Din contră,­­ abia acum sar­cina echipei noastre național­e a fi mai grea, pentru că afla după o înfrângere slovaci­i vor căuta reabilitarea tot p teren propriu. Și aici matchul Croația - Slovacia constitue totuși un criteriu pentru noi. Pe slovaci i-am văzut la Bu­curești anul trecut și am putu constata că pe lângă calității lor atletice, jocul le este baza pe tehhnică. Și jucătorii slo­vaci majoritatea lor — sur, buni teh­nicieni și adepți sistemului WMN, pe care-l aple­i­că destul de corect. Și cu ceste arme au luptat și au pier a­dut la mare luptă jocul cu Croația, ceea ce nu-i deloc a­normal, știută fiind clas footballului croat. Asta să ne intereseze pe no și să constitue drept călăuzi în formarea echipei noastr naționale. Și o vedem alcătuită — ci lotul disponibil — din jucător care să fie luptători, în primu rând, și teh­nicie­ni, pentru ca măcar ca aceste calități să pu­tm­ combate cu succes armei slovacilor, protejate și de a­vantajul terenului. *. y. *.

Next