Gazeta de Transilvania, 1848 (Anul 11, nr. 3-67)
1848-07-22 / nr. 60
246 p- Baden la 1831 se legiuiscărirea prețului despăgubirei, din care iarăși jumătate se încărcă asupra vistieriei plătind țăranii numai ceealaltă. Dietele acestor staturi nci numărate nu întrodeaseră asemenea reformă radicală numai din caprițu, ci din contră, ele desbătură lucrul îndelungat pe față și pe dos, și se convinseră din temeiuri greu cumpănitoare, că aceasta trebuie să urmeze neapărat. Cine voiește a cunoaște temeiurile germanilor privitoare la această causă să citească. Zasnaghine uwe Famrf beu Fgpnzeigen” trome mit bvegegunuresttifteit. Felveteegd, 1832. După ce desrobirea țăranilor se întroduse prin toată Europa mijlocie, urmă de sine, că vecina Ungarie încă nu se va mai putea ținea cu vechea și barbara ei lege urbarială, pe carea încă Ferdinand I. în vescul 16 o caracterizase ca pe una ce strigă pentru răsbunare la ceriu, așa dieta Ungariei dela 1825 încoace se silia afla o cale prin carea și țăranii să dea de ușurare, iar proprietarii însă să nu piardă oiști, lucru ce era peste putință. Mai la urmă se văzu, că trebuie neapărat să se scadă numărul zilelor de robote, să se restrângă și jurisdicția dominată a proprietarilor asupra iobagilor, pentru ca aceștia să nu mai fie tractați cu mult mai rău decăt câpii. Cea mai mare norocire a aristocrației ungurești fu, că se sculară bărbați chiar din sinul ei, carii pătrunși de simțul omenității, descriseră cu cele mai vii coloare ținuta și tirănita stare a țăranilor, provocară totdeodată pre proprietari ca să se deștepte, să desbrace cătva din egoismul cel spurcat, și să facă concesiuni pe calea legiuitivă. Măcelătura galițiană de la 1846 înnaintă acest lucru foarte mult. Între țăranii Ungariei și ai Transilvaniei începu a ferbe înfricoșat, și dacă din dieta anului 1847 nu se ținea nădejdile întru așteptare, și dacă după 24 Fevruarie din Paris, partida lui Coșut nu avea sănătoasele organe de a presimți înfricoșata furtună, atunci, Dumnezeule! noi ne înfiorăm a mai și cugeta ce era să vie peste biata noastră patrie din partea milionelor de țărani. Leul dacă vede odată sănge, sfarmă și gratiile de fer și lanțurile în bucăți, trăntește și sfășie tot ce i se arată în cale. Ferice de toți aceia, carii cunoscură acest adevăr, și alătură furtuna răsturnătoare de stejarii veci și rămuroși. (Va urma.) MONARHIA AUSTRIACĂ. TRANSILVANIA. Brașov. Calea zeciuielilor era pe aci să se descarce în capul episcopului neunit, dacă acesta nu prindea de veste, și nu mergea la palatin și la ministeriu, cărora le arătă, că dacă sașii și guberniul provințial provoacă la circulariul pr. sale, prin care anuncie credincioșilor săi scăparea și de zeciuele, aceasta nu era altceva decăt curat publicarea legilor, cu care și altmintrea preoțimea fu însărcinată de adreptul de către gubern. Așa pe pom epizăm și aici și la Sibiiu, cu un decret ades prin ștafetă, prin care lăcuitorii întru adevăr sănt scăpați pentru totdeauna de zeciueli. Es. Sa b. Vai încă se declarase în sensul acesta, numai guberniul, tesaurariatul și sibienii se aflară mai sfătoși întru explicarea legilor. Ani în 29. Iblie un șestăr sas anume Pauli tocă în cap pe un măsariu tot sas anume Sterner, încăt acesta în restimp de un cal își și dede sufletul. Amăndoi cu familii număroase locuiea în aceeași curte, se certa foarte des mai vârtos din pricina femeilor livre și guralive. Acuma rudele ucigătoriului se laudă că l vor scăpa cu numărarea cătorva mii de fiorini. Să vedem ce va zice și dreptul statariu. Dela Pesta ne veni știre, că sistematica deputație lucrătore la condițiile unirei Transilvaniei cu Ungaria pănă în 27. Iulie tot nu se apucase de lucrru, prin urmare că vausa noastră romănă nu înaintase nici un pas, iar din cei nouă deputați, carii după reîntorcerea lor dela Viena era să remănă în Pesta, patru inși fuseră înlăturați și în locul lor vichemați alți patru din patrie; prin acui influință se făcu această schimbare nu aflarăm burat. Tot ce știm este, cum că gubernatorul deblară către cei cinci, cum că din parte și nu vrea ai cunoaște ca membrii ai deputațiunei sistematice, și că însuși ministeriul nu avu nici un drept ai primi în această calitate, pe semne din pricină, căci ei nu fuseră aleși de cătră însuși dieta Transilvaniei. Într'aceea omenii noștrii, și anumit preoții aici în patrie, mai vârtos pe cămpie sufere foarte multe asupreri de la oficialii comitatelor, fără a cuteza a se mai plănge la nimeni. Rugăm pe episcopi să se întrepună la gubern și la comisariul b. Vai. Din ambele regimente romăne de granițe se comăndase căte un batalion către Seghedin. Batalionul dela reg. I. este să iasă numai către capătul lui Regeust, iar cel dela al P. (Năsăud) pe la 23. Iulie sosise pănă spre Dej, unde maiorul Pap le luă jurămăntul, însă cel vechiu, iar nu pe constituția ungurească, pentru care ungurii se năvăliră foarte și acum Pigado cere pedeapsă criminală asupra maiorului; este însă destul de răutăcios a uita, că și secuii la pornirea lor din Cluj depuseră tot numai jurămăntul veviu. UNGARIA și SLAVONIA. Acuma se adeverează deplin cum că armata ungurească dela 18. Iulie încoace atăt la T. Feldvar căt și la N. Bencherec după o cumplită vătălie fu învinsă și fugărită; numai la locul dintăi tunurile sărbilor la cea dintăi nușcătură omorâră patruzeci unguri și răniră pe mai mulți. Fără a mai înșira alte amănunte, adeverim numai atăta ceea ce propuserăm și altădată, cum că lupta sărbilor cu ungurii merge pe stingere. Bănatul și mai vârtos Baciva se aseamănă unui lagăr plin de cele mai barbare cruzimi săvărșite de amăndoă părțile dar mai vârtos de sărbi, oameni spănzurați, alții mutilați de măni sau