Gazeta Transilvaniei, 1852 (Anul 15, nr. 1-102)

1852-11-22 / nr. 91

tractat în ședința sa, pe diafagialitate, lasa pegetătorilor levantini de fațăstările private și pentru stat. „S. B.” ne împărtășaște știrea despre sețiala cu care organizățiunea Distriei. Siinia politică, aprobată de Mai. Ca, pășaște înainte. Jurnalul acesta ne încredințiază, că ocuparea nașterilor mai înalte de administrățieune politică a ui urmat, și că decretele de densmirea meniților amploiați încă sunt pregătite. Dintre Tărnoare. Așteptațu acum d'atăta rima ce vedem, dacă este cineva dintre noi, me tare poate să'l atace reprentă vienea din apr. Gazetei Nr. 8%, pa sape între altele ce facei aceea reflecsiune, cum că vutare, nu este verb venetic, ci neam de neam sa său pămăntean șci.; însă pănă acum dintre toate suflările postre, păd, că nu a putut, nici a aflat cu Badea ce atinge de acea de comun bsuată și între ponorecapecisne, dovadă si noi între noi nu aflăm asemene demarcări, ci păstrăm rumele acela numai pentru cei cu in repece si tendințe contrarie pulgurei noastre ori ci unde ce ap afla între noi. Aceasta e lucre frumos sigilat 85 atătea esperiințe nețărmurite în spațiu și tima, ci între reumămi nici că ape, după cum picipă a apor vero dar» verundeva lote, din sape cau să nisi că merita a fi aci pomenită. Alta e însă ceea ce ne încordează așteptările acum mai încărunțite. Fericitorea acea vreme, în sape cv ne vedem organisate scoalele, atăt mai înalte văt și cele comunali, după atătea pndematpi precese. Înștiinția ține, dacă a emis dela ministeriul nostru c. r. definitivul proiept pentru soartea scolelor, fiindcă această așteptare din npomicismae ne le auziserăm din gura unuia și a altuia, nea ținut prea mult în practivitate, încăt, dacă nu ni ce împărtășia sperănții apecre sperănții, fără îndoială acum am era mai bine cu problema școalelor, sau cel asyin după cum stau aceia, cari, judecănd făgăduințele mărginite și constrânse în curelele împregiurărilor, sau apucat de cine ași întemeia pe căt le era prin putință, panteonul culturei și prin aceasta al fericirii sale, iară că pretensiunile veacului de oară și ce lupta, în ape ne împinge el, și pentru care ni s'au și aruncat mănușa numai ce ne reculegem puterile inatelectuale d'a o pute continua cu avansul pretinsu. Acea.ae cum ce cușne, ruderele cap vedemi astăzi, eară cinci columne de pămănt în pănc așezate dela drum pătră scăpătat, și astăzi stătătorie, testează a fi fost căndva aci pe un act însemnat, de astăzi. În mândrul acesta adecă loc, dela care mi dimineața din josul reședinței sale Arad, ajunsă la noi, trasă la casa amânduror comunităților, unde fu primit de Dia notariul local Ioan Roșu, și jedii comunităților cu togă cuviința. Beni biserica originea ca, adenări, vă biserica Dzeu, a ave credință neclătită cătră împeratel, a oi 55 supunere cătră pre diregătoriele înaltei ocârmuiri, mi more alte bune. De aci merseră rogi pn rând si Saințiea Ca dinpreună pedestru pănă după toate Covigiea ecrpnopdide una oră mi jumăștate de Aradul vechiu satul cel de îngăiu își iea denumirea ca, ce sfințiră fudamentele și ce puseră aetrile fondamentale sa doae biserici astăzi. Actul acesta religios, fiind respectivul districtual protopresbiter de mai msar rima morbidos, după rugarea respectivilor, îl desă bravul, și mult amatul postru adminicrpatop diețezan, părintele arhimandrit Patricie, însoțit de cinci preoți din loc cu totă aietatea însuși la capăt. După ce, plecănd Spinirea Ca după acea îmbrăcăndese în op. nara wei ce cade, așteptat de preoțimea respectivă și întregul popor la locul rădicândei an Mândreloe ponei viserici, rugăciune și țeremonie, ținând o cuvântare potrivită cătră mulțime, pașape arătă ce faptă plăcută asi Dzeu și plăcută omenirei ce fini pn ora de față, dedusă de unde ape sape și desvăli săbrămândei de bechrie, e 408654, unde ne învățăm a iubi pre aa vecinul cătră răsăpir car Cicir, unde asemenea asi cu asemenea solenitate ce fini, wins Ca altă cuvântare de frumoasă învățătură și îndemna cope fante bune pătră credincioșii cei, arătândule ce căt mai norocoase sunt timpurile presente, în ape scolele sesstau, eară bisericele ce redică, decăt cele trecute numai nainte de treizeci de ani. Fininduse acestea. Ca trasă cu trăsura cară la saca potarală, unde ce dede un prânăz ceviincios, aa care luă parte și zelosul întru ajutorarea rădicării acestei biserici jude cerculariu Daul B. dinpreună cu mai multe persoane alese, preoțimea, învățătorii și juzii amândepop comunităților, la sape prânz ce rădicară toaste pentru Monarhul, osă pmsipea o bisericească ș. a. îndăpărtân- napte, într'o îndepărtere cu trăsura cos vreo întămplare și ini aci prescrisa 5 ci fără multă amănare; că tot tă pa ne descopere lipse peste lipsă în punctul scolariu. Apoi școalele romăne, în care prin esplicații precepătorie făcute în limba maternă ce putem învăța și limba diplomatică de astăzi, germana, cu un sporiu pipnăit, cănd ni se vor ridica? pentru că școalele romăne comunale negreșit trevuie să preceadă ridicării acelora. Ama e? — ed. de sfera sitentiei, sau cari attingu detoghiele ca de la unu filosofu trebue sa primescu argumente despre religione, cra mai mariloru nostri sa le crezu si fara argumente. — Dara tu nu primesci autoritatea, ci te disputi cu argumente, deci da-mi voia ca argumentele melle sa se lupte cu alte zeile.“ De nat. D. III. 2. 4. Acesta oppunere a mintii speculative si a cellei commune, a speculationii si a credinttei, e aici forte demna de insemnatu, fiendu ca nu venisse mai inainte la intrebare cu atata desvelire. Despre Divinatione. Assemine megitospe tractatulu despre divinatione (rgofetia, arrezarea prin semne divine, si interpretarea acestoru semne), care e lucratu totu in acestu modu. Stoisii addpcea despre realitatea divinationii urmatoriulu argumentu (rentalemma) razimatu presgedintia in essistentia D zeitatii: Deca e unu Dzeu care guverna lumea, domnesce preste s6rba omenessa, si nu aggata omeniloru intimplarile viitorie, atunci ellu sau a) ca nu iubesce pre omeni, sau b) ca nu scie ce va se intimple, sau c) ca so soteste ca prescientia sePoga viilrie e indifferinte omului, sau d) ca socotesce ca e suptu demnitatea sa de a le aggheta oamenilor, sau e) ca nu le poate aggheta. Dag toate acestea nu se rota cugeta despre Dzeu. Prin urmare este divinatione (adeca Dzeu aggata omeniloru viitoriulu prin semne). Si fiendu ca Dzeu simte si spinoasse fara ochi, fara urechi si fara organe de vorbitu, celle ce cugeta oamenii in secretu: de acea-ă si suffletulu omului candu e deslegatu de legaturile corpului si se afla in lucrare libera, precumu in estase si insomnu, pote sa vaza si sa condusca lucruri cari-i fusera ascunse in starea ordinaria. Dag deasa este vointta lui Dzeu a descoperi omeniloga intimplarile viitorie, si semnele prin cari se connostu aselea sunt intunecate si indoiose: atunci el nu trebue sa provaza sa nu lipsessa mitplesele prin cari sa se desfaca aceltu intunericu, si de acea ă sa doteze pre omeni cu connoscintia de a explică zissele semne, adesa visele, ogastele, vaticiunele,si altele. Incontra acestora arrata Cicerone ca divinationea n'aghe nici unu obiectu. Caci deasa ssoatemu lucrurile cari se connoscu prin sensuri si cari se producu prin arti, sau cari se tinu nóstre,totu lucruri la cari nu ra tema sa luamu nici o înveliatura de la divinatione), atunci nu ghemane nimica pentru divinatione, de catn evenimentele casuale; insa si determina ghea si prezicerea acestora, se tinu incat in parte de sfera, artiloru si a scientieloru; si divinationea ar trebui sa se restringa asupra acestora lucruri cari nu se potu determină mai inainte prin nici o arte, prin nici o esperientia sau spnictura. Dar aceste evenimente sa spare in cari nu se vede nici o gatiune, pentru ce sau prin ce se intimpla, nici nu se potu prezice. Deca lucrurile casuale n'ap causa, atunci nu le poate presci nimine, inca nici Dzeu, caci candu le ar presci, atunci aru trebui sa se intimple de necesse, dar prin asesta ar inseta de a fi casuale. Insa daca au cause determinate, (mintea nu se orpune la nimica cu atata aversione, precumu se orrpne calului cellui orbut), atunci sunt urmari necessarie, si amu trebui sa damu astă data cu totulu alta definitione despre divinatione. Deca toate lucrurile sunt determinate prin unu fata immutabil, atunci divina.