Gazeta Transilvaniei, 1853 (Anul 16, nr. 1-104)

1853-09-19 / nr. 75

292 e Esponsulu fortului KARPENDON, ministru de ooezia a trebuința primește dace de esterne pcă circulară în derară greșitu, cele vechi stau, Rusia n'are temeiu spre a «ave Rusia pretinde acelu dreptu, zace în anglica, (Înceere) E 15. numai Rusia sare, fără la a doua notă a contelui Neseelrodu. „KE. Kapa o Cimendon cătră Cip G. H. Seymour 16. iulie 1853, Goubernulu M. Sale cu profundă părere de zeu ce pede constrânsu a'și da opiniunea satului turcescu; nedarea pe față a cugetului seu 'și o ar ține uitare a datoriiloru sale, lucru care pe viitorul ar înpăși spre apărarea cheltuelile, călcare a îndatoririloru fără despre ultima invasiune și scutirea traptateloru care formeză dreptulu ginteloru Europei, și care suntu unica garanțiă energică pentru pacea lumei și pentru drepturile națiuniloru. Suferințele, care ocupățiunea soateloru trebue să le aducă peste capulu locuitoriloru, prin aceea că gubernulu pecedă ia asupră și îndoială ce voru mai împuține. De vreme ce amu desbătutu de atătea ori și așa de întinsu cerințele Rusiei, dacea aici numai face trebuință spre alte părți ale notei circulare căndu cauți nici o faptă nouă a contelui Nesselrodu, care și nici unu argumăntu pou n'aduce spre sprijinirea cerințeloru sale. Eu totuși căndu zice, cum că Poarta nu a ferutoa vorbi și detrebue să arătu convingerile gubernului M. Sale, că ad. cabinetulu din Petropole e plecată agave destulu la cerințele rusești cele drepte, sau că ea cercă a se scăpa de oblegățiunile ce le are către Rusia. De ar fi ama, atunci gubernulu M. Sale influința ne pote nimica o apune Porta să'și cunoscă oblegățiunile; însă gubernulu M. Sale nu știă nici despre acele acte arbitrare ale gubernului turcescu, care cumu se zice ap fi vătămatu acumu de curându drepiturile bisericei optodocce și care ap fi amenințatu a nimici cu totulu o ordine a lucruriloru sănțită de vecuri atătu de scumpă relegei ortodoxse, status quo strânsu mi de care s'au bucuratu sub scutulu Suveranului loru; însă contele Nesselrodu uită cu totuluși totu a demustra, că cumu s'au turburatu acelu status quo, un felu de plăngeri s'au făcutu mi care gravamine au remasu neîndreptate. Gubernulu M. S. știe numai despre o vină a gubernului turcescu făcută în contra Rusiei, și pentru acesta, alu Sultanului, care sanționeză privilegiele și libertățile biserecei grecești se primi cu recunoștință aperarea sa ne s'antămplatu știrbirea după mărturisirea la valibilitatea acelui strimtorane Turcia nepărtinirea Europei, oblegățiuni acelora tractate, ultimulu fermanu ue chiaru prințului Menciofe ea puii luă canonu deajunsu; căndu de altă parte de Patriarculu din Constantinopole. Unde suntu daru causele care, după cumu o ia contele Nesselrodu, să escuze atituda ce o aluatu Rusia? Mai la vale Nesselrodu zice cum că Rusia prin pusetura sa și prin tractatele sale are în faptă dreptulu a proteja biserica grecescă în Orientu. Decă fiă de ce natură și estensiune ar fi, a remasu neturburatu, atunci nimene n'are îndoială despre a Decă drepturile acele se respectă de Turcia, atunci și a estinde acele drepturi, atunci Turscumpătate caracterulu unoru asemenea nouă cerințe și niște atari cerințe, care ar detrage din nedependința rasa sa ale lepăda. Gubernulu M. Sale cu mulțămire curată încredințările reporte, că Politica M. Sale împerătești și interesulu Rusiei e a susținea ordinea presintă a lucriloru din orientu, și fiinducă propriele interese prin asupra Turciei necesitatea a păzi obligățiunile sale către Rusia, așa gubernului. Sale are speranță tare, cum că Rusia princercarea, de a efăptui interesele cele mai tachinai în momentele de acumu cerințe, care a le împlini nu -i dă măna Porței, nu va îndelungi o crisă care poate să aibă urmări neapărate, profunde ale Europei ale delăturata. Dupa acestă depeșă o vei citi contelui Nesselrodu mi 'i pei da Eselenții Sale o copiă dupre ea. Suntu șci. - Viena, 21. Septembre. În „Wiener Zeitung“ citimu următoarele despre primirea coronei: vestea că au sositu în Viena corona Cr. Stefanu și celelalte însemne ale Țerei ungurești, M. S. Împeratulu la 19. Sept. a venitu din Olmuțu la Viena. „la 20. Sept. înainte de prănzu pe la 11 care se aflară la curte în gală mare c.r. consiliari secreți, cămărari șei. Totunci s'adunară împreună cu Jin. S. Preluminatulu D. Arhid. Albertu, Em. Ca Cardinalulu și Pripțulu Primate de Scitovschi în fruntea Episcopilor și a clerului Ungariei, deputățiunea și comisiunea unguresc fungătore aa trădarea odoareloru, c. p. generălime, și corpus ofițirescu. „la para l. desemnați pentru a duc însemnele, și 8 c.r. gardiști arcari orânduiți pentru escortă merseră la biserica curții, unde în prestnția Preotului de gurt ce deschise lada cu odoarele. Corona și celelalte însemn se scoaseră din lada depusă aci spre păstrare, se așezară p perini de cartifea, apoi ce luară de cătră respectivii deputa, unguri sub escortarea numițiloru gardiști arcari și peecare Solcloru ce purtară prin apartamentulu ocupatu de c. p. gardiști în Sala de ceremonii și aci de alăturea tronului se depuseră cu perinile ne o masă acoperită cu catifea. Coron o ducea Prințulu Pavelu Esterhazi, mantaua contele Francisc Zicisen, Sciptru cont. Fidel Palăi, mărulu cont. Ludovicu Ceceanu, spata cont. Ioane Cheglevic. După acesta ce făcu cunoscutul Sale Apostolice, că toate suntu gata, și M. S. să și îndure precedatu de curteni a veni în Sala de ceremonii și a se su pe tronu sub baldachinu, unde suita își luă locurile obicinuite. S. Preluminatulu D. Arhiduce Albrechtu s'adresă apo către M. S. Apostolică cu următoarea cuvăptare: C. .r. Maiestate Apostolică! Preîndurate Domne! Devinsa partită resturnătoare, cunoscăndu bine neclătitul spiritu monarhicu și adeseori probata alipire către casa domnitoare a unguriloru, la fuga loru dintr'o țeră pe care au fost aduse la marginea prăpăstii fiindu siliți a se pleca la drepturile și la puterea Monarhului a socotitu să ascunsă simbolulu demnității, regesca coroană a Cf. Stefanu și însemnele coroanei. Pronia dzească, ape e atătu de învederatu peste casa domnitoare a Austriei, a vrutu ka și acesta odoru, cu care suntemu atătu de fericiți a ne înfățișa înaintea tronului M Tale aceste relicuii arătu de scumpe fiăcărui unguru, de care e legată pomenirea întruducerei creștinismului în aceste Peri, ci se retoarne pn măna legitimului Domnu alu acestui pigatu. Vestea acesta a umplutu țera cu o bucurie nemărginită și eume simtu foarte norocitu că mi e ertatu în fruntea acestei deputățiuni a fi înaintea M. Tale esplicătorulu acelei bucurii, ce e unu resunetu alu adeveratei credințe de supuși. Îndurăte M. S. a primi espresiunea acestoru simțimănte de supuși; îndurăte a ave pentru acestă țeră și în viitoru Harulu împerătescu și acea bunăvoință de care ați lăsatu urme neșterse căndu vați aflatu anu în mijloculu locuitorilor ei Fie voia proniei dzeești, ca încă mulți ani să mai trăeși pentru fericirea întregei monarhii, ca M. T. cr vă puteți bucura de fruptele la care M. T. ați pusu mi pănă acumu semință înflorindu și co cănduse, să vedeți Ungaria ajunsă aa scrape nemai pomenită de ferice, pentru ca posteritatea să poți căuta îndărăptu la domnirea M. Tale ca la o eră nouă de măntuire și fericire. Doroeu să re țină pe M. Tau. p. anacroanus! la care u. p. Maiecrare apostolică s'anduratu a respunde așa: 5 Eiu primescu din măna dragostiloru voastre er. corona ungurescă și însemnele coronei și cinstescu ca unu nou semnu a proniei, ce se manifestă atătu de învederatu peste mine și împerăția mea, că prin îndurarea ei s'eu returnatu în mănile mele aceste odore stimavere. Totudeodată primescu cu mulțumire renoirea espresiunei de credință adeverată de supuși, ce dragostea ta mi o aduci pn numele regatului meu Ungaria. Pentru ca să dau acestei țeri, mie atătu de scumpe, o dovadă a încrederei mele și a împărăteștei mele bunăvoințe, găsescu de cuviință a orândui, ca ce coroană și însemnele coronei că ce ducă îndată în Ungaria și acolo să ce țină sub priveghierea dragostei rude. Să mulțumimu lui Dumnezeu celui atotu puternicu și să'l rugămu ca măna lui să fiă pururea preste noi și preste poporele nostre pe care noi le îmbrățișămu cu aceași doarocie! Jurnalulu „R. O. Z.” publică protocolulu comisiunei ve pci cai, PDoeapt auecra c. r. Maiestate apostolică ce sculă mi precedatu de curteni merse în oratoriu. Eră în temnele, după ce M. S. părăsi sala, se luară totu de acei deputați ca mainainte, și urmați de comisiunea și deputățiunea ungurescă și scorțați de gardienii arcari ce duseră în biserica Curții și acolo se puseră cu perinile de alătura altarului celui de frunte. Preotulu de curte întoană apoi Te Deum, care ce decăntă de capela Curții. După finitulu acestuia M. S. apostolică se returnă din oratoriu și scortatu merse acasă, eră însemnele se depuseră prin deputați în camera de odare și acolo se închiseră pa ladă, ușa camerei de odoare ce încuie mi ce așezu custodie, ridicătore de corona Ungariei și de insemnele ei, după care, în ființa de față a i. Sale Arhiducelui Albrechtu, a D. Cardinalu pentru coreligionarii dreptura și decă sei fresce. Ata oape nici despre din partea Poșrții, din susținerea privilegieloru Eră decă Rusia cercă e îndreptățită a cerceta cu o atare orientul nu e așa, și decă căndu a se plănge în contra Turciei, estima și cercă 4. urmări Clarendonu.”