Gazeta Transilvaniei, 1858 (Anul 21, nr. 1-76)

1858-07-24 / nr. 53

210­ ­ din Banatu, Bagtea neofisioasa. Viena.­­ Romanii din partile Oravittei în Banatu, cu unu epin privintia materiale stau dara mai vine ca toti” ceialalti, frati“ ai loru au statutu si i­ea mai stau, nu mai pucinu indereptu, ca prin alte parti locuite timea de pre aici­­ saptatoghie reptare si indemnarea altor­a; dascalii su despoiat­ de o cultura înte­­lectuala mai nalta - -esceptiunile nu le negamu, diira suni vume vede mai josu; - poporulu preste totu se tote judeca, din preoti si dascali. — Nu pociu nega ca romanii de prin aceste parti cuma ocupa in Moldova unu Vovinsa” Damasteana —­ a cele mai inalte roptiti ale­ sta­­tului —­ cunoscutu din „Anticele Comaniloga” In Buda sule, - guș” punsulu desgurdietoriu Buda 1828, si din alte faptă: mati­­ apolui si alti carturari, ale caroru nume ca cunoscute le geta semp; - istoria “amesurata impregiurariloru dela unu Dn. Oravitianu. — vu == romani,­­ pre cară lu amin­­tesce Parent. Maioru,­­ încă & foatu” Oravitianu etc. etc.; o negu, ci numai atata dicu, mai multi conformu impregiurariloru si midilacelorii ce le aveau si leau, In tim= purile mai­ din sose inse incepura DD. Oravitieni — romanii, prin ace­­le tienuturi­­ asi alege o cale mai frumósa m­aloru; numerulu studintiloru de pre la diverse gimnasii si prntegei­­ști, ne face se speramu ca a resărilu luceferulu de diua si pentru romanii de pre aici; foi romane periodice inse citeau forte pucini pre aici;­­ M­andegheg si O. d. P. nu au lipsitu romanesci erau si prece ale p­rela Domnialoru, de cari nu vedi lesne! Dar­ si din acesta privintia nui pre putemu inculpă, mai alesu pre o vena din domnialoru, cace unu indemnatoriu lea lipsitu sa cum gratulamu cu bucuria Domniloru romani de pre acolo, generosi, din aceste tienuturi, se prenumere Dale a lasata dpra sine urme luminare — frumâse, 35 de din diverse e'ave ale poporului nostru se prenumerara la Gazeta - persone la vechiulu intre cari | oficialu (cu Da 2), | medicu, 4 notari, 2 preoti - destulu de ea-i ca pnn esemplâriu si modela merita D. [. N. din O, o speciale auda) seiatlatti su unii cetatieni demni, maeatri si esonomi; Dnii O-a­­vitieni si potu tiene de onoge, imitarea altoru frati ai loru, ca­rota sierbi de (Va urma) totusi in privintta culturei barbati mari si meritati, eutendu inca earetagama o sta peaa o facura se a siatului caruia si nepasarea acelora, ii servesce, catu a sagoga oficiu mai barbatu (carnia „nostru organu staiu de cum poporului - pre unulu dintre ca puteau si de o face ii face la anima mai deaprópe g» —) vediendu gâna foiloru nóstre multi, ne miramu de D. C. din 8, 15 intetiatogi — (dascali somanali, pre ai sei,­­ provocă sau mai bine indemna D. de romani, recu­­foia romana, pasiulu esemplu demnu de inca are lipsa de inde­­si mai­ demna de dom­­na unii — dar” Gazetele neau­ datu si produce dispara de pre orizonulu loru, binele a fratiloru parte, de argore la o sel­eag de ar pre mai si reu­nisce acută de­ acesta vu ca si de e­­stimatulu totalu. A­ si cum? Unu si prosperitatea si se indemre multi romani de unu ban­­alta gesela ca vedeti esceptiunea amintita, numai B. din C,siD.R. din T.ete, intre minti între altii solutu englezu, belgianu, celu din Hessa și celi­ din Olanda dimpreună cu solulu turcescu. „ TPANCIABANIA. Epaniolă. Dela Aisdă ce scrie jurn. nemțescu, cum că sino­­dulu bisericescu alu unguriloru reformați-calviniani fu foarte bogatu de cele mai interesante declareri și de mai mare ho­­tărări cinodate de o importanță mănrzi­â pe pentru numeroșii corelegionari ai numitei confesiuni, în cătu ce poate zice cu totu dreptulu, că ori care altă confesiune relegioasă ape cs­ia ecoemplu dela unu sinodu cum a fostu alu reformațiloru, com­­din lamura și fruntea bărbațiloru bisericești mi mi­ Răua­c și una Ap . F . LUSTRIL. Viena, 19. Inață. Cu opdiniusnea împerătescă din 8. Iuliu s'au emisu nește desigeri, ca în ce sumă să se piătescă dela 1. Noembre 1858 sportulile mi facsele decipte prin legea din 9. Febr. mi 2. Augustu 1850 mi din 6. Septem­­s pe 1850, cu privire la întroducerea valutei austriace, în care se voru plăti ne viitoriu, ad. unde ce naștea bună legea susu numită 1 cr. m. c. au să se dea 2 cr. noi; la fiorini în locu de 8 m. c. 10 austriaci, pn locu de 10 - 12 soi, după cumu vomu vede din publicarea oficială. Sportele pentru cărți de jocu 15 cr. noi; călindare 6 cr., unu ecsemp. ad, o foia de zur­alu ape sportule căte 4 cr. în afară și 2 An muntru; pentru o înserțiune ce cere timbru de 30 cr. alta emică alu­min. finanțiariu din 15.­otărește, că dela 1. Noembre 1858 ce Ba cassa hărtia mi marcele de tim­­bru de pănă acum și în locule se voru pune alte noane. - Viena, 30. Iuliu n. Eli dede solulu francezu la curtea de Viena Dn. baronu de Burd­enei în vila ca de Săn-Veit unu banchetu diplomaticu strălucitu, la care să ata dintre diplo­­­­m Cronica straina TYPUIA.­­Răsboiu civilu în Bosnia. După Agramer Tai­­tung, Oot­ d­-Post ș. a.) Vărsările de sănge abia se împăciui­­.. la părere în Brțegovina, ne căndu aceleaș p a­ronia su re­noiră cu înverșunare multu mai fiorosă. Jin 17. amor în 22. mi 23 Iuliu ce întâmplară loviri între creștini și între turci, setu mai dreptu zicăndu, între proprietarii de pământu și între­ iobagii loru, întru care aceștia steteră în­­vingători, eară ceia fuseră siliți a o lua la fugă. Într'aceea și creiștinii din ținuturile vecine 'șiau trimisu familiile loru de timpuriu ne pământulu austriacu în Croația în ținutulu regi­­menteloru de graniță. Oricare știe ce sa să zică răsboiu, răs­­boiu civilu, revoluțiune, va înțelege prea ușoru, că acele bă­­șuiri au avotu prigătite pradincă­mi de timpu mai îndelungatu, prin urmare că în Bosnia încă acum se începe, pe carele noi și a știi l'amu prevăzutu încă din Noembre și Decembre tre­­cutu.­­ Spre a da cititorului unu călinaru conducătoru ș'intre acele fatale eveniminte dintr'o țeră vecină, mai repezimu oda­­tă ceea ce în cursulu aniloru observaseră nu­mai adeseori în privința Bosniei. În Bosnia sunt prea puțini turci de sănge, de viță, de naționalitate, ci partea cea mai mare a locuitori­­loru carii se numescu turci, nu sunt nici mai multu nici mai pu­­țini de cătu sârbo-croați de naționalitate, ci renegați adică trecuți la relegea mohamedană încă din moșii loru; eară a­­ceata clasă de sârbi turciți face mai vârtosu aristocrația țe­­tei. Să ni ne mirămu aici de­terminutu aristocrațiă; pentrucă de­și în imperiulu turcescu aristocrația întru înțelesulu euro­­peanu nu e cunoscută, însă proprietari de pământu mai mari și mai mici sunt preste totu. eară în Bosnia s'a formatu ca prin p escepțiune o aristocrațiă chiaru feudală ce se asemănă multu cu aristocrațiile din vecinătăți, așea precum aceleaș stătuseră pănă pe la a. 1818. Mai adaoge că boierimea bosniacă a știutu a'și căștiga favoarea gibernului turcescu prin renegare și tre­­cere la Ielamu, seau adică cu alte cuvinte: gubernulu turcescu păzi d­­elu acea regulă a unei politice practizate wi ne sipea cu forte bunu resultatu, ca adică, într'o țeră de naționalitate cu totulu diferită de cea domnitoare să'și facă și să'și căști­­ge o partită a sa credinciosă și tare prin mijloculu relegii și prin dăruire de moșii, care partiză apoi firește ca desbinatu de cătră celalaltu poporu. Dintru aceste puține ce poate acum cunoaște cine cu cine ce bate pn Bosnia mi pn Epyeronina. Poporulu creștinu asupra boieriloru turciți, adică pn Bosnia c­ a­noptiră din nou răsboiulu civilu. Poporulu bosniacu nu zice și nu a zicit niciodată, că elu Cap­oi sculatu asupra Sultanului ka suberanu, ci roma din con­­tră elu a dechlaratu că rămăne credinciosu domnitorului său, că însă nu mai poate suferi jugulu sugrumătoru alu boierimii, care niciodată nu a voitu a ști nimicu de hatișerifele cele mai umane ase Sultanului. Acum întrebarea întrebăriloru este, că ne măsuri până va lua gubernulu turcescu ca gubernu, apărava elu ne boieri mi privilegiurine loru, seau că va ținea cu poporulu. Pentru că gubernulu trebue să ia neapăratu unu felu de măsură. Unoru politici zi s'ar părea, că în cele din urmă Porți pi vinu prea bine la socoteală asemenea măcelături împrumute ale lo­­cuitoriloru, eară mai vârtosu­­ astădată­­ perderile boieri­­loru, pentru ca aceștia cs mai pearză din a loru trufiă barbară, eară apoi gubernulu să încalece la timpulu său binimoru ne­am­­vele partite și în urmă să facă să dereagă, să organiseze în peară precum sa afla cu cale. Din contră Journal des Debats et Augsb. Altz Zeitung, care amândouă privescu lucrurile mai totudeauna obiectivu, eară nu cu ochi de partizani, sunt de opiniune cu totulu diferitare. Aceleaș adică ținu una, cum că Asia și Europa, mohamedanis­­muli carele represântează pe Asia și creștinismulu carele în­­fățișează ne Europa sunt doi vrășmași, carii pn veaculu vecului nu se voru putea împăca între sine­. (O miniune pe carea noi așmu apărat'o în m­ai multe dăți) Anume Dr. Dr. Marc Girar­­dinu, unulu din cei mai renumiți bărbați și totuodată publicis­­tulu celu ma­ mare alu Franței deduce idea aceasta într'unu ar­­ticulu de mare însemnătate și ese la acelu resultatu, în­­tăiu, că singurulu mijlocitoru între Ad­a și Europa este cri­­stianiemulu; a doua, că prin urmare creștinii europeni sunt da­­tori să ajute în to u modulu pe creștinii răsăriteni, fără însă ca să le atingă și le vatăme singurele loru datine, riturile 'mi cum așa zice n­ulu loru, apoi să cunoască odată euro­­penii, vă fireștii ioii clironomi ai Turciei europene sunt­ ­

Next