Gazeta Transilvaniei, 1859 (Anul 22, nr. 1-59)

1859-11-26 / nr. 54

„D. S54. Si nuionuaț, c "E N. du 26. Noembre CI. in Gazeta si Eoe'a este regulata o data pe septemana, adeca: Mercurea. — Pretiusu loru este pe 1 anu 10 f., pe diumetate anu 5 f. austr. iu laintrulu Monarchiei. Pentru tieri straine 7 f. 35 cr.pe 1 sem., si 14 f. 70 cr. pe 1 an. Se prenumera la tote postele c. r., cum si la toti cunoscutii nostri DD. corespondinti. Pentru serie „petit. se ceru 8 cr. val. austr. Monarchia Austriacă. Partea oficiosa. ORDINĂCIUNEA ministriloru de interne, de justiție și de polițiă și a supremei comande de oaste din 27. Noembre 1859, pentru toate țerile imperiului, prin care se ordină, pe temeiulu rescriptului împărătescu din 25. Noembre 1859, unele determinăciuni pentru întregirea regulământului menepape de tipariu din 27. Mars 1852, bul. imper. Nr. 122. Pe temeiulu împuterirei împărătești din 25. Noembre 1859, miniștri de interne, de justiție, de polițiă și suprema comandă de este ordină, pentru întregu cuprinsulu imperiulu, următoarele:.51. Spețiarea concesiune, recerută de $ 10 din regulământulu de tipariu spre a putea eda cineva o tipăritură periodică, se va pute preda de cătră ministeriulu de polițiă, ear' în confiniulu militare, de cătră suprema comandă de oaste în conțelegere cu ministeriulu de polițiă, și văduvei seu celorulalți erezi remași după moprea editoriului, de nu cumva se va arăta vr'o pedecă. 82. Urmările juridice ale unei admoniri, date în scrisu editoriului unei tipăriture periodice ne temeiului 22 alu regulământului de tipariu, ce voru considera ra crepce, dacă voru fi trecutu doi ani dela emiterea loru și în într'acestu timpurice nu se va fi comisu vr'o faptă pedepsiveră prin cuprinsulu acestei tipăriture periodice, nice nu va fi urmatu altă admonire. $ 3. Căndu întru o tipăritură Cap publica, fiă și numai cu referință la o faimă goală, știri veru apte de acele, cari nu s'au pututu împărtăși decăzu în urmarea vătămărei detorinței oficiali din partea verunui asicatu publicu, sau numai în urma unei fapte punivers după codicele penale universare, atunci, de nu s'ar da cu numele însuși împărtășitoriulu celu din tăiu și acesta nu s'ar putea trage la respundere, pentru această publicăciune ce voru pedepsi, în conformitate cu $$ 39 și 40 ai regulamântului de tipariu, personele respunzătore pentru cuprinsulu unei tipăriture periodice (u8 34-36 ai reguli de tipariu. 5 4. Aceeași pedeapsă se va aplica la numitele persone și atunci, căndu printru o tipăritură Cap publica, fie și cu referință la o faimă goală, știri false, apte scornite, seu apte, a căroru cuprinsu e schimositu, seu e ascrnsu ne nedreptu unei persone oeu autorități anumite, chiaru dacă știrile indicate ar fi de acele, cari prin cuprinsulu loru de făcutu nu pa cu o faptă puniveră după codicele penale universare, dar se vădu a fi capaci spre a necăji (supăra) pe cineva în puseciunea sa soțiare veru publică, seu spre alu face de răsu, spre a da de golu pe guberniu, pe vr'o autoritate publică, seu vaza oficiare a ver cărui organu gubernământare, seu pe vădu aoi capaci a produce o întărâtare suspiciosă pentru pacea și ordinea publică, sau de a slăbi încrederea în gubernia. $ 5. Această ordinăciune va întra în aptivitate din ziua în care ce va publica. Arhiducele Wilhelm m. p. M. A. Comitele Nadașdi m. p. Comitele Goluhovechi m. p. Baronulu de Thierry m. n. botonita ced . VI „f DP DENUMIREA. Maiestatea Sa ces. r. apostolica cu preanalta resolutiune din 14. Noembre an. 1839 a binevoitu pregratiosu a denumi de inspectoru supremu alu sc6leloru pentru archidiecesea de Albva-lalia in Ardealu pe canoniculu metropolitanu Constantinu Papfalvi. N Dela Ianuariu 1860 începăndu că voru pune mapue de timbru de căte 72 cruceri mon.aust, spre vănzare în toate țările de coroană. Ragtea neofisioasa. TRANSILVAMIA. Brașovu, 30. Noembre e. n. (Vănzarea de cărți romănești.) Unulu din scriitorii timpului nostru a făcutu acea observăciune ageră, cum că oamenii cumpără cărți de vină punl atunci căndu nu mai au ue să facă cu banii, seau adică ei mai ănteiu cumpără orice lucruri trebuinciose și netrebnice, apoi la urmă cumpără Mi căte o carte, deacă tocma ce află cineva Ea săi și îndemne. Cei mai mulți oameni nu cumpără cărți din acea causă prea simplă pentru că nu știu citi; mulți cară știu citi, nu înțelegu însă nimicu din cele citite, avea de ce să le facă cartea într'unu unghiu alu casei numai pentru ca să o împlă pulberea; unii nu cumpără cărți, pentru că dlorii sunt atăta de învățați, încătu de multa învățătură le cumpănește căciula Nu ureche, eară pe marele filosofu Laibnțiu îlu ținu de unu nătărău, pentru că a zisu odată, cumcă elu și în cea mai slabă carte totu află căte o învățătură bună, alții ap cumpăra deacă nu ap fi săraci la șoarecii din biserică; eară romănulu pănă acum nu cumpăra cărți din pricină că precum zicea elu „nu avea de găndu să ce facă nopă” Mie însă mia plăcutu din toți mulu, carele oricăndu pi ziceai ca să citească mielu cutare ori cutare carte, totudeauna ce desvinuia în tonu prea seriosu cu frica nu cumva din lectură să rămănă cu durere de ochi. Întru adevăru că observăndu cineva bine construcțiunea caseloru romănești și anume mititica dimensiune a ferestriloru părănești, prin care uneori ziua ma pe asta străbate atăta lumină, pentru ca personele din lăuntru să puce bufnească unele de altele, amiculumeu avea dreptate a se teme ca nu cumva sărmanulu romănu prin lectură să'și vatăme celu mai prețiosu organu, adică lumina ochiloru căpătăndu o albeță seu cataractă pe dânșii. Ci să ne ferimu de satire, căci prea suntu dureroase. Pe la alte popoară neguțetoria de cărți este o ramură însemnătoare a comercilui; pe la noi aceeaș abia este în legănu seu tocmanicăiri. Pănă înainte cu 15 și 30 de ani mai vedeai căte unu boștinaru seu lănaru dintre moroienii și mai vârtosu dintre țuțuienii Ardealului - că venindu la Sibiiu, la Blaju ori Brașovu, cumpăra „căte vreo două” cărți cătți bisericești, cătu Alecsandrii, Arghiru mi Elena, Anulu mănosu mi altele de felulu acestora, le ducea prin țeară de colo pănă colo, le vindea cătune bani, cătu pe lănă, ceartă, boștine. Acestă plasă de neguțetorași desăgari călare s'ar putea numi preșcum librarii noștrii populari ambulanți, iară frapțozii le ar zice colpolteri de țeră. Este de însemnatu, că unulu din acei țărani înainte mai bine de 30 ani într'una de zile își luă calea cătră București; acolo văndăndu elu mult timpu în cornulu uliței „Lipscaniloru” „cărți rumânești,” pănă căndu își potu aduna ne atătea părăluțe, pentru ca să'și deschidă o „pră- 857