Gazeta Transilvaniei, 1861 (Anul 24, nr. 1-102)

1861-01-01 / nr. 1

2 - Nu mai lasati atatea lacune in Martirologiulu vostru. Bogati si pe acei archipastori ai vostru­, carii sunt totuodata si romani, ca se dea binecuventarea loru preste acestu propusu evlavi­­osu alu vostru. Zegnessi, in ajunulu nascerii lui Christosu.­­ G. V. - sarga magistraturu losala in temnitta, apoi scosu de acolo cu caderea unora din membrii aceluiasi, revisoru de carti romanesci in Bud­a du­­­ pa Sincai; colaboratu la dictionariu; - a scrisu si publicatu: „„Isto­­ ri­a despre inserptala romaniloru in Dacia. Istoria bisericei romani­­loru, gi mai bine fragmente din aceeasi; predicele, propovedaniile la morti, Didachia; ortografia goman'a cu litere latine (Clavis), o parte din­­ Telemac­u­lu lui Fenelonu, mai cateva disertatiuni latinesei in certa cu slavulu Coritag s. a. Petru Maioru nu avuse nici maninele cunoscintie, nici talentele lui Sincai, nici neardat­a mai nainte la romani iubire de studiu si si­­lintia de feru a ieromonah­ului Samuilu, elu insa ava mai multa sp­­posenitia practica despre omeni si patimele loru, sciu apoi se invetie chiaru din suferintiele sale; pentru acesta dupa ce scapă de persecu­­tiunile ardeleniloru, sasi, unguri si romani (!), adica dupa ce scapă din temnitta, parasindu'si scaunulu protopopescu, se trase la Buda, unde reesi­a se pune sub protectiunea palatinului Agenidpse losifu, ca­­rele ei luă sub apatamentulu seu nu numai person­a, ci tosma si scrie­­rile lui, precum se vede curatu din pna decretu alu aceluia emisu in favorea „Istoriei pentru inceputulu romaniloru in Dacia,“ pe carea altii voia se 'i o sugrume. — Petru Maioru a muritu totu in Buda la 1821 (2). lu an. 1839 “iam cautatu mormentulu; nu i lam aflatu. Canoniculu Teodoru Aronu succesorulu lui Maieru in gherisogata se asigură ca nu i se mai sp­­nosse urm­a de mormentu. — Seorgie Lazaru, nascutu in satulu Avrigu din o familia de cele mai bune, a studietu in Sibiiu si la Viena, voindu a'si ase­­cuta ecsistintia sa in cleru, dupa putini ani cati a petrecutu pe langa episcopia in o trista disarmonia cu episcopulu Vas. Moga, geniulu si presimtiementele sale lau impinsu, că se'si caute subsistinti'a in ticr'a vecina intr'o epocha, candu acolo limb­a si nationalitatea romana de­­venise maltratata si bajocorita de catra straini intr'unu modu ne mai ap­ ditu, intr'unu timpu, pe candu romanulu potea dice cu totu dreptulu cu odiniora cutare­u. Parinte candu cu luptele relegióse in contra Aria­­niloru . Natio romana ingemuit, dum se graecam esse vidit! Dela Domnu pana la celu din urma logofetieiu scria si vorbi­a numai vresesie. In zilele Domnului grecu Sutiu, Georgie Lazaru pregatitu cu unu frumosu tesauru de cunoscintie, inflacaratu de spiritulu patronali­­tatii,­­sbeutu­ din cartile lui Maieru si din conversatiunea ce avuse cu rasinii barbati romani, carti in acelu timpu de o reactiune generala (dupa pacea dela 1815) inca totu nu sciusera despera de viitorulu ro­­manului, armatu cu bagbati­ a unui martiru si — cu saracia in punga, merge la Bucuresci, se pune sub protectiunea Baleniloru si a Valase­­niloru, intre carii nationalitatea inca nu amortise cu totulu, deschide o scala romantica la manastirea S. Sava; incepe dela ABC­ da­­riu, preste pucinu insa painta rapa a prelege din filosofia si matema­­tica ; eaga candu ssoate pe scolarii sei afara la campu spre a ecsecută mesuraturi geometrice, e declaratu de catra calugarii greci de ferme­­catoru si turburatoru ; dupa multe si neandite persecutiuni in timpulu revolutiunii Irsilantiane (182112) scapa cu fug­a in patria sa, unde a­­rgore de a desrega ca si Georgie Sincai, mare luandu cu sine amara durere, ca uu "ia fostu datu a respunde intru totu glori6sei chiamari Insa spleta a renascerii nationale, la carea se simtise a fi destinatu. nobilu si mare, fe'ti repaosulu paciuitu, pentru ca scopulu tep e ajunsu mai pre­susu de asteptarile tale! Sine vrea se afle ceva mai multu din visita lui Ge­orgie La­­zaga, se caute in ,Curierulu de ambe sesse” dela 1838 si in „Foia” dela 1839, Spregnițin Tieghei gomanessi e determinatu, câ indata ce se va fini cladirea cea magentia destinata pentru academia, sau mai bine uni­­versitate in Bucuresci, lui S. Lazaru se­ ridice unu monumentu in loculu unde se afla bisericutia dela S. Sava. Romanii de simtieminte condusi cam pe sub masa dupa timpurile de atunci de Dl. Petru Poenaru mai cercasera asia ceva pe la a. 1844, ci diplomatia rusasca cu partita sa li sa lungitu in drumu, in catu din acelu planu se alease nimicu. — Ce vi se pare Domniloru, mai f­uoman noi ore si pe viitoru son­­damnati, ca pe asesta pamentu alu Transilvaniei udatu de atata sange si de multe lacrime a­le romaniloru se nu aveau nici unu locu de cultu nationalu, nici o suvenire monumentala, care câ­niese martori muti ai seculiloru se fia in stare de a nutri si adaoge in ge­­meratiunile viitore simtiemintele nationale si patriotice? Este pre ca se mai dispara si de acum inainte faptele nobile, generose stu glo­­rise a­le martiriloru nostrii, precumu au disparutu ele rana asprip?­­ Eu nu mai credu aceasta. De ama sci ca vomu merge cersindu din sasa 'n casa cate 10— 15 cruciari dela o familia, indurative crescinitoru, compatimitive ro­­maniloru voue insive et: Date obolum Velieagio. Aradu, 31. Decembre st. n. 1860. În urm­a celoru zise în anii 52, 54, 55 ai acestei Ga­­zete se mai registrămu ceva și din viața noastră constituțională,­­ și cu această să încheiămu anulu 1860. În sgomotulu și turburarea, cășunate prin publicarea di­­plomei din 20. Octobre se începu cu încetulu și pe aici a se formare­partite, și a se pune în aptivitate organisarea comi­­tatului.­­ Supremulu comite de Bohus 'și începu aptivitatea cu con­­dhiămarea membriloru mai aflători în vieață din comitetulu din 1848, cam pe la mijloculu acestei lune,­­ cu carii apoi ținu o conferință deschisă în privința compunerei comitetului orga­­nisatoriu. — Acestei conferințe se premiseră mai multe conferințe pri­­vate, ținute parte la însuși supremulu comite, parte la con­­ducătorii de partite.­­ Romănii încă fură adunați și chiămați la consultare pre­­liminară prin zelosulu confrate alu nostru D. Ioanu Popoviciu advocatu, pentru stavilirea casei, pre care voru ave­a înaintare în viitoriu și pentru a se compune înainte de toate spre a păși pentru bineventarea supremului comite din partea romă­­niloru.­­ În această conferință s'a afolatu mi o astfel cu propunere cum că: „romănii să steie pe locu, ii sunt 2 din 3 părți, ba și mai multu, ale acestui comitatu; supremulu comite e aristocratu maghiaru necunoscutu păn' acum a fire amicu romăniloru, prepon­­deranța puterei în formă se vede a fire­și e în mănă ma­­ghiară; - să ce­deie dap­ ocasiune maghiariloru ami arătare fră­­țietatea prochlămată în lumea mare; de va fi pootitu oarecare dintre romăni,­­ la atare consultare prin însuși supremulu comite,­­ ca romănu,­­ acesta se aibă a întrebare propor­­țiunea, în care voiește supremulu comite a împărtășire pre romăni în exercițiulu egalei îndreptățiri, nu se va esprima supremulu comite în privința proporțiunei, seu na fi aceasta staverită necuvenitu proporțiunei locuitoriloru romăni, să i se zică supremului comite adiep, romănii să se pună eră în aște­­ptare: maghiarii să ce­rease­a organisare comitatulu cum voru vrea și a dispune de noi fără noi, tocma în contra principiului prin in prochlamatu de nedreptu.­­ Această propunere­­ și proieptu”),­­ remaseră înse esulată, și să statornici a se bineventare supremulu comite în limba romănă, de Ca mi întâmplatu; romănii ce aretă că tu mai loiali, ei dederă crezământu simțului de dreptate maghiaru;­­ mariapii mi mai vârtosu clica maghiară le respinseră cu perfi­­ditate, precum se va vede mai la vale.­­ Conferința deschisă cu membrii comitetului din 1848 se ținu, în care să decretă, că, după ce mulți dintre membrii din 48 nu mai există, să se conchirme poporulu respective represântan­­ții acestuia 1, după o miie, la o nouă alegere de comitatu pre 28. Decembre.­­ Se nu te minunezi?! abia trecu în decretu, ca comunele romănești se fiă provocate în limba romănă; însuși supremulu comite se încercă a împumnare acestu pro­­ieptu propusu de B. Ludovicu Simoni mi sprijinitu de mai mutu­; și în urmă nu se învoi, de cătu la traversarea originalului maghiaru pre romăniă. - Auziți­ ce știți ce se așteaptă mi­ne Dvoastră. -- *) Decă nu vreaț­ ce măi Femănemu eară­ și a cincea rotă pn ca­­rulu statului, apoi, pentru Dumnezeu, ce mișcămu mi aderenta, ca nici unu locu, ce ne compete noante în ordinea alegeriloru se nu'lu scăpămu din mănă. Acra Ba Ce zică a ave vieță constituțională: eă umbli cu fruntea redicată, ce ți aperi dreptulu cu apăe prețu sculăndute de timpuriu; nu ne succedu tóte încordările, atunci potemu eși mi înaintea Europei cu pasurile nóstre, și vina nu ni sa da noue ci celoru ce au cutrieratu lu­­mea, că'su purtătorii de civilitate în orientu, și apoi ei sunt cei mai ti­­rani eschisiști și desprețuitori de totu ce e dreptu, față cu colocuitorele națiuni. Aria frațiloru ne totu loculu ce ne luptămu a ne emulge drep­­turile, ca se nu ne împute chiaru și ei, că noi la lumina sorelui liberta­­tei mi a constituțiunei amu devenitu orbi, ca reacționari, carii nu știu, ve e libertathea. Nu e nebunu cine măncă 7 păni, ci e nebunu cine le dă! Resulta­­tele apoi ce ne bombardămu orațiloru pănă la marginile pămăntului, Ka se pe aolămu demni de protegerea opiniunei publice.­­ Red,

Next