Gazeta Transilvaniei, 1863 (Anul 26, nr. 1-120)
1863-01-05 / nr. 1
Nr. 1. Urasi o vii, 5. Javiuariu 1863. inun W11. X X /I GAZETA TRANSILVANIEI. Uazet’a esse de 2 ori: Mercurea si Sambet’a. Faiea una data pe septemana. — Preniuiu, pe 1 anu 10 îl. v. a. Pentru tieri esterne 16 ti. v. a. pe unu anu sau 40 doidieceri, or 3 galbini mon. sunatoria. Se prenumera la postele c. r., ei pe la DD. corespondenți. — Pentru serie ad. cam 10 vorbe mari sau mici inserate se ceru 8cr. Tacs’a timbrala e 30 cr. de fiacare publicare. Fara depunerea acestui pretiu înainte nu se voru mai primi publicări, m i INSCIiTItUIE de LUKIUTIlE la Gazeta Transilvaniei si Foia pentru minte, anima si literatura, cuptti pe Douadieci si cinci de ani se implinescu , de candu Foiile acestea priveghea de si Aéptie pe lenga poporulu romanu, ce a trecutu de atunci incoce prin atatea dile de restriste si furtune, standu cu unu soldatu credintiosu la postulu seu, si preluptanduse in timpi normali si abnormali pentru binele publicu, si cu deosebire pentru fericirea viitoriului natiunei sale. Lupt’a cea mai hotaritoria de sartea poporului romanu pe viitoriu e la usia, putini si diet’a Ardealului , — care a provocatu si pana acumu atatea lupte artificiose, — se va convoca. Cunoascemu cu totii, luptele ce ne stau înainte ; scimu catu de cerbicose potu fi ele, pana candu vomu pote ocupa postulu, ce se cuvine natiunei noastre iu concertulu sororiloru natiuni colocuitorie. — O parte catu de mica din acesta lupta vadima si pe umerii jurnalului acestuia, care, deca vreodată, apoi acumu pretinde cu toata seriositatea dela toti solidii frați de lupta totu feliulu de concursu , pentruca se ne aflamu in pusetiune a representa națiunea cu demnitate si după toate imperativele ei trebuintie jurnalistice, la ceea ce noi nu vomu remane datori, pana candu si pana unde ne voru sprijini puterile si ajutoriele, asupra carora potemu si vomu pote dispune. — Barbatii de capacitate ai natiunei noastre sunt cu deosebire provocati a intrecurma acumu tacerea si a reesi cu totii la frontariu cu productele ingenialoru, ale privegherei, oserbatiuniloru si ale petrundietatii loru politice, ca se potemu dice la or’a decisiva: lupta buna amu luptatu. Pentru Principe, Patria si Natiune! Redactiunea. Acum se vedi lucrulu naibei, câ dupace a pusu cineva o fatica in adeveru gigantica de a’si adună — cele mai felurite materialuri de cladiru, din patru cinci tieri, petra de vara, granita si marmora din Carpati, stejaru din codrii Ardealului, ferit din toate minele aceleiasi tieri, dupa ce apuca a constringe pe toti romanii din toate valile si siesurile că se viie si se’i ajute la caliarea maretiului edificiu, dupace apoi isi vede — in fantasi’a sa — spaimentatorulu idolu gat’a incalitatu inbracatu si armatu din crescetu pana in tălpi standu că si colosulu dela Rhodos cu unu picioru pe unulu, cu altulu pe celalaltu capu alu Daco-romaniei, holbandu la elu nisce ochi catu pepenii verdi dela Oradea mare, - apoi se intielege de sine, ca plasumuitorulu se spaimanta si elu de fapt’a mauiloru sale si perde curagiulu de a lu atacă cu scopu că se’lu trantesca la pamentu si se’lu sfarme că pe vit’a cea mare mare cu piciore de lutu, despre carea spune unulu din scriitorii evreesci. Asiă ce se faca si dn. D. intr’o stare atata de strimtorata? Unu omu cu tactulu finu este mai totudeauna ajutatu de instinctulu conservării proprie; asiă si du. D. se reculege iute, alerga in susu si rosu, da din mani si din picioare că si romanulu candu pare cate o dauna din negrija sa, si mai pre urma afla, or minune! ajutoriu cu prisosintia. Natiunea ungureasca se scoala, precum earasi se intielege prea usioru, cu micu cu mare, barbati, femei, tineri, batrani; gubernulu Austriei sare dreptu in picioare cu toata armat’a sa, cara pe urma acesteia mai vinu si celelalte popoara ale statului austriacu, armate toate, scu dumneata Domnule, că in secululu cruciaceloru, seu si că in contra locusteloru, apoi se vedeți numai cum se arunca cu totii Dela 1. Januariu 1863 cu 5 fi. m. a. pe anulu 1863, sem. I. pe sem. in launtrulu Monarchiei austriacă afara din Monarchia. MONARCHIA AUSTRIACA. Daco-romani’a Dl ui A. P. J. si a Dini D. «lin „Hozlony“*). Dam nihil babemus quod agamus, calamo lodimus. Arma virumque canamus. — Unu duelu înfricosiatu, Domniloru, uuu duelu dela a cărui reesire va depinde întemeierea unui imperiu si caderea celuilaltu; unu duelu, la carele adstau în locu de secundanţi, doua naţiuni intregi intregul ette representate prin cititorii „Independenţii constituţionale a Transilvaniei“ si ai jurnalului „K. Közlöny,“ mai in scurtu, unu duelu, portatu cu condeie de gâscă ori de otelu n’am potutu află, in totu casulu insa agere si elastice ca si săbiile turcesci de Damascu — se pregatesce intre unu unguru si romanu, amendoi ardeleni, adica pe limb’a bucuresceniloru, cerbicosi, amendoi mândrii de originea loru ca si armasarulu pusteloru, ca si vulturulu Carpatiloru. • Diu Redactoru alu lui „Közlöny“ ne avendu pe semne timpu in anulu celu sgomotosu 1861 si lipsindu’i în anulu noului provisoriu plăcerea de a ridică manusi’a aruncata de Dn. A. P. J. prin cancelariile redactiuniloru unguresc!, îsi lua cateva ore spre a esi la lupta in lun’a a 12-ea a anului alu treisprediecelea din provisoriu, si cu siepte tăieturi măiestre se raped! asupra contrariului seu cu aerulu unui luptaciu trufasiu si siguru de a remane invingetoru. • Pentruca vnse victori’a dumnealui se ajunga a fi atatu mai gloriosa, elu aruncandu de fundamentu carticic’a titulata „Independinti’a constitutionala a Transilvaniei“ inaltiu pe aceeasi o fiaco-romania de siepte caturi**), prin urmare in totu casulu mai inalta decatu celu mai inaltu palatu de pe Graben din Vien’a. Dim. Al. Papiu Ilarianu septe articuli unulu după altulu in Nrii 172 pana la 178 din „Kolozsvári Közlöny“ din Dee.a trecutu, cu carii se incerca a demustra, cumcu auctorulu Independintiei si toti amicii opiniuniloru lui voiescu a intemeié Daco-romani’a ce ajutoriulu celei mai crunte rebeliuni. .OTBCi ,,,ow'8 fi. pe sem. in *) Acestu articulu ne veni dintr’odata cu celu dela Blasiu publicatu in Nr. 101 et 102. Ilu publicamu ca pe unulu, ce dilucida lucrulu, de si in maniera ironica, din alta lăture. R. **) Contignatio. — Dn. D(ozsa) adica publică in contra