Gazeta Transilvaniei, 1864 (Anul 27, nr. 1-103)
1864-01-01 / nr. 1
3 cestiunii celei mari unguresci urgitate din mai multe parti, s’a intreprinsu si aresi cari schimbări in personalu, seu si in sistema? Acésta din urma nu se poate inca sei. Ceea ce voiescu a observa eu in acesta privintia este, ca cu acea ocasiune se denumiră si doi romani din Ungaria la posturi mai nalte, adeca D. consiliariu Georgie Popa, unu nume prea bine sunatoru la romanii din Ungari’a, nu numai, ci si la toata intreleginti’a romanesca din tierile imperiului cele locuite de romani , cumu si L. doctoru de medicina Constantinu P o m u t i u. Nu ca dara asia cugeta se’ti impartasiescu o lista de conduita à la Bezirken din sistem’a cadiuta, a barbatiloru romani de meritele celoru doi mai susu numiti , departe se fia acesta dela mine , mai alesu , candu me vedu constrinsu a’ti mărturisi, de si cu oresicare rusinare a mea, ca pe celu anteiu numitu neci amu avutu norocire de a’iu cunósce macaru in persoana, eara, cunoscinti’a Dlui Dr. Pomutiu avutu ocasiune de a’io face numai de cateva luni incoace si acésta inca numai in convorbiri forte scurte, ca prin trecutu, ca in drumu. Cu toate acestea imi sei slabitiunea ce am pentru unii oameni care’mi insufle încredere si stima indata la prim’a vedere, candu cu altii mi se intempla tocma din contra. D. Dr. Pomutiu m’a castigatu din partea s’a precumu mi se pare prin acea seriositate antica ce joaca pe iad’a sa, cumu si prin manier’a de a vorbi prea putinu atunci , candu cineva l’ar asculta bucurosu eu er’a intréga. Aflandu eu de carier’a ce a facutu Dr. Pomutiu in calitatea sa de medicu , cugetandu in aceleasi momente la cativa barbati de ai nostrii de aceeasi profesiune , dintre carii unii pausésa de multu in sinulu lui Avrame, precumu oculistulu (si filologu) Molnár (la Sabiiu), Dr. Ramoutiai (ardelénu, care inse a traitu cu medicu in Moldov’a , cunoscutulu fundatoru) , Dr. Vas. Popu (repausatu in Zlatna), Vas. Erdeli, apoi la cei, carii se afla in viétia, Dru Ales. Teodori (din Pest’a, dusu inse de multu in Moldov’a), Sibineanu (dusu in 1834 in Romani’a), P Vasiciu, Atari, Sandur s. a., pe carii toti, afara numai de Molnar, am fostu norocitu ai cunosce, m’a interesatu prea multu ca se aflu cateva trasuri si din viéti’a Dlui Pomutiu. Aflandule pe acestea, nu me potu conteni, ca se nu ti le impartasiescu si Dtale. Dr. Const. Pomutiu are dela 1862 incoce rangulu de consiliariu regescu , eara mai de curendu fu denumitu la cancelari’a r. de curte a Ungariei referinte in ramuru administrativu sanitariu. Ei bine, ce ti se pare, ca prin ce felu de protectiune a fostu Dr. Pomutiu in stare de a nainta la unu postu cu acel’a, pe care poti presupune ca’lu ambitionara multi altii de profesiunea Dsale? Infaeiosiati me rogu unu pruncu nascutu din o familia buna romanesefi din Giula in comitatulu Bekes, remasu inse in etate de optu ani fara tata Acelu teneru se lupta p’intre toate greutățile si persecutiunile, carora asemenea cea mai mare parte a tenerimii de astadi nu’si poate face idea, pana candu reeasa ca se absolve partea teoretica a medicinei in universitatea dela Pest’a,eara, cea practica in universitatea din Vien’a, unde’si castiga si gradulu de doctoru in medicina ; după aceea intra in servitiu la spitalulu celu mare (allgemeines Krankenhaus) unde in cativa ani practicandu in mai multe ramuri seu despartieminte, ajunge ca se fia denumitu de alu doilea medicu alu spitalului. In a. 1847 Dr. Pomutiu fii insarcinatu a calatori cu spesele statului in Angli’a, Franci’a, Belgia si Germani’a, spre a cerceta toate institutele sanitarie cele mai renumite ale Europei luminate, de unde apoi se re’ntorse la Vien’a insestratu cu cele mai folositoare cunoscintie teoretice si practice, pe care le pote da numai unu studiu seriosu si intinsu aceluia, carele scia a se folosi de ocasiuni cu cea aici memorata. Dupa ce sparsera turburarile din anii 1848 si 1849 Dr. Pomutiu fo aplicatu pe la mai multe spitale militare cu medicu en chef, eara acestei probleme atatu de grele si potemudice pe atunci fatale corespunse cu resultatu atatu de stralucitu, incatu isi castiga preanalt’a îndestulare. In a. 1850 Dr. P. fd denumitu de referinte la departamentulu sanitariu la Temisiara, eara in a. 1854 de consiliariu in despart, sanitariu pentru provinci’a Voivodin’a-Banatu , in care postu servi cu resultatu atatu de frumosii, incatu earasi castiga îndestularea si multiumirea regimului , pana ce in a. 1862 id nalitatu pentru tote meritele sale la rangu de consiliariu regescu, precumu vediuramu mai susu. Eata deci, ca protectorii Drului Pomutiu n’au fostu alții, decatu talentele si virtuțile sale proprii. — Nu potu incheie fara a’ti mai însemna, ca Dr. Pomutiu cunoasce pre lenga limb’a materna si latina, cumu si pre lenga german’a si magiar’a inca si limbele italian’a, francesc’a si englesesca un’a ca si alta de bine. — Se aude, ca pentru conchiamarea dietei Ungariei s’ar face unele preparative la cancelari’a, unde tocma se afla si gubernatorulu gr. Palfi. — Intr’aceea tóate diurnalele aducu spirea, cumuca Esc. S’a Episcopulu rom.-catolicu Dr. Ludwig Haynald si aru fi datu resignatiunea in manele Mai. Sale si N. S a Domnulu Episcopu Fogarasu, regalistu si senatoru casei de susu, ar’ fi menitu de Episcopu rom.-catol. in Transilvania. — Se mai scrie, ca de siguru, ca A. D. Maxituilianu ar primi definitivu tronulu Mecsicului, cea ce ar presupune o amicitia pentru viitoriu a Austriei cu Franci’a. — Siedintiele senatului imp. din ambe casele s au re’nceputu si in 10. in cas’a deputatiloru cerui ministrulu de finantia unu creditu estraordinariu de 14 mii. la bugetulu militariu pe a. 1864, dintre cari 10 mii. sunt pentru esecutiunea federativa la Holstein. Mülfeld si consoci interpelésa pe ministrulu Rechberg despre politic’a in cestiunea Schleswig-Holsteinena, intrebandu, déca intregu ministeriulu e responsabilu in caus’a aceast’a, si déca Austria cu Prusia ori fara ea va esecuta hotaririle, ce le va face federatiunea germana in caus’a Holtemena, sau nu, chiaru si candu ar amenintia resbelu civilu si pericululu desfacerei federatiunei ? Respunsulu se astepta. — In cas’a de susu se desbate mai încolo bugetulu. — Intre Franci’a si Austri’a se inschimba forte dese depeste in caus’a miscariloru garibaldiane in Itali’a. Dn. min. nistrulu Franciei Droyn de Lhuys ecspusk pe V. Emanuelu, ca e departe de a face causa comuna cu partid’a acliunei si cu planele garibaldiane. — Contele Rechberg se arata inse nemultiumitu ca aceste respunsuri, dicundu , ca va face responsabilu pe Victoru Emanuelu de ori ce intemplari ce ar’ prorumpe din partea lui Garibaldi si a partidei actiunei. — CHRONICA ESTERNA. Bucuresc. Din Stambulu se astepta o scrisore a Sultanului, cu resultatulu conferintieloru proaspete , in cari 5 poteri nu concedu secularisatea monastiriloru grece. Inse Itali’a si Franci’a nu vrură a lua parte la conferintie , si tienu cu Romani’a, care nu purta multa grija de cele 5 poteri. Bucuresci, 27. Dec. v. 1863...........Diurnalele de aici au reprodusu proiectulu de lege, asternutu adunării legislative pentru armarea tierei (toti feciorii dela 20—25 ani, scrie „H. Z.“ — Pregătirile grandióse resbelice, precumu sosirea de curundu a 30,000 arme, 24 tunuri ghintuite , si altu matériali trebuintiosu la unu resbelu neci diurnaleloru străine neci aici nu mai sunt lucruri misteriose. Noi nu suntemu chiamati a discuta cestiunea armarii tierei, neci a cerceta, ca are cu ce scopu se făcu atatea pregătiri grabnice belicose — intr’o tiera neutrala garantata de Europa — pentruca a păstră neviolabilitatea neutralitatei, scimu ca face lipsa mare de atari armani. Apoi cestiuni de aceste importante, atingatore de esietenti’a României, este datorinti’a adunării legislative ale dejudeca. Noi dara ne restringemu la altu lucru , care ne atinge pre noi romanii de dincolo de Carpati. Aici s’a respanditu faim’a despre intentiunea de a organisa la primavera si unu corpu de voluntari, adeca : un’a legiune străină. Fara a comite o discreția, se ne fia permisu a ne declara, ca noi nu credemu, ca Romani’a (Har perde asia lesne din vederea ochiloru interesele sale cele mai sacre; — nu credemu, ca Romani’a s’ar departa, ar iesi din sfer’a neutralității , care este garanti’a cea mai sigura a drepturiloru viitorului natiunei — si violarea careia ar fi peirea tierei, — pentru aceea noi nu ne-amu ocupa de neci o faima, care dreptu marturisindu , ni se si pare ridiculoasa de n’amu vedé cu ochii însuflețirea unguriloru, cari se afla pe aici, si de n’amu fi informaţi despre declaratiunile loru scapate ici-colo, care le si relatamu. Ei dicu : ca generalulu Tirr in vér’a trecuta, candu era in Bucuresci, se fia arangeatu aici in numele lui Victoru Emanuelu , ca se se infiintiese unu corpu voluntariu (din unguri de aici) d’ocamdata camu suptu standariulu romanescu — era apropianduse tempulu actiunii, Tarr ar’ lua comand’a corpului susu disu maghiaru, si ar’ ataca pe Austria cu ajutoriulu Romaniloru in partile Transilvaniei etc. etc. Totu d’odata intieleseramu, ca in capitala, precumu in orasiele mai mari ale Ungariei erau de curundu afisiate nesce proclamatiuni revolutionarie inouragiatorie dela Kossuth, in pari se dice, ca Ungari’a nu debu, se gandésca la neci unu arangementu cu Austri’a, dar’ se se pregatésca la o revolutiune generale — care s’ar sprijini de o parte prin ajutoriu strainu — care se dice, ca comitetulu revolutionar pentru