Gazeta Transilvaniei, 1868 (Anul 31, nr. 1-98)
1868-08-04 / nr. 59
Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea siDuminec’a, Fai’a, can du concedu ajutoriele. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl. pe */« 3 fl. v. a. Tieri esterne 16 fl. v. a. pe una ana sau 3 galbini mon. sunatoria. Se prenumera la postele o. r., si pe la Brasiovu 16 14 Augusto 1868. g^."S33K ' S“* SA»® £ b' ;are. MONARCHI’A AUSTRIACA Transilvania. Alegerea la scauniiilii veduvitu alii mitropoliei de Aih’a Italia. Dupa spirile soirte, vise positive, venite noua pana aetadi dela Blasin, aotula alegerei întreprinsa de catra sinodala convocata si compusa din 222 membrii clerici de toate treptele, decurse in diu’a anomita in sensulo instructiunei intocma dupa vechea pracsa si in cea mai buna ordine; era majoritatea voturilorn sinodalei s’a concentrata in acesti barbati: Ioann V a n o e a 59, episcopuln de Armenopole, barbatu ca emditiune frumoasa si inzestrata totuodata cu partati administrative practice, cu anom carele facese catava timpn secretariat episcopiei de Oradea mare. Acesta archierea isi facuse stadiale teologice la universitatea Venei ca eleva ala convictului gr. cat. de St. Barbar’s. TimoteoCipario 49, panoaicu mitropolitunn, directoriu ala scoalelorn nationali gr. cot., barbati de renume europeni. Ioana Negratiu-Fekete 36, fosta protopopa in Clasiu, apoi canonicu si secretaria slu mitropolitului Alecsandru St. Sialatiu, cunoscuta ca aparatoria decisa ala autonomiei bisericesci si ale drepturilor a derulat fapta ca potestarea absolutistica. Celelalte votări s’au impartita intre alti piese barbati, dintre carii au avuta: Dimitrie Coroiana vicariala Salagiulu 31 , Constantina Papfalvi 15, Ioana Antonelli vicariala Fagarasiului 7, Alecsandra Dobra episcopala Lugosiului 11 , Dr. Grigorie Silasi vicereotoriu la St. Barbara in Vien’a 2 , Vestemeanu canonica 1. Votanti au fosta 215, din care inse 4 votări 8’au anulata din caasa, ca numele n’au fosta scrise dupa regala. Numele celoralalti barbati, carii au mai ca- Btigato voturi se vom afla mai tardia. Astadata insemnamu, ca sinodala cu o di mai nainte de alegere adunanduse intr’o siediutia preparativa, la aceeasi Ioana Antonelli, protopopala si vioalinta Fagarasiului manecandu tota din stravechi’a pracsa observata in biseric’a resaritena din Transilvani’«, din nefericire vise intrecormata de cateva decenii incace, propuse citirea si acceptarea de catra sinoda a mai multora conditiani canonice, la a carora observare strinea ani 6 a se oblega mitropolitii pe viitoria. Acelea conditioni, care aparasera a fi desbanute mai dinnainte pre largu in cateva conferentie private, citite fiindu de catra proprnetorulu, fasera acceptate si trecute la protocolulu siedintiei cu condusa sinodala unanima. Ia decursala actiunei electorali sinodala mai decise si compunerea anei representation catra trona pentru nescirbata sustienere si aparare a drepturiloru bisericei resaritene gr. catolice in totu cuprinsulu provinciei archiepiscopesci Albei Iuliane. Proiectata de conditiuni motivate propnsu de do. vioariu Antonelli si acceptata de sinoda a fosta acesta: Dupa despoierea, torturarea si omorirea tiranesca a mitropolitului Sava Brancoveanu prin consiliații cei răpitori ai lui Michailo Apaffy, biseric’a greco-resariteana romanesca din Transilvani’a ai partile sale împreunate decadiuse cu atatu mai greu, cu catu ca mai toti boierii de nationalitate romanesca aparasera a se calvini, prin urmare din aparatori ai bisericei si ai natiunei se făcură asupritorii ei. Dupace Transilvanii fu ocupata de armatele imperatului Romaniloru si regelui Germaniei Leopolde I., derula si poporula romanesca temenduse de realu de care nici n’au scapatu, ca adica nu cumva la inchiaiarea tractatului de supunerea tierei se remana pe din afara , au cercatu tote oalile, pentruca cu acea opasiune se scape de blastemulu Aprobateloru si alu Compilateloru. Primula respunsu inse ce li s’a data a fosta : Romanii cu legea loru se se alature la un’a dintre cele patru confesiuni recanoscute , privilegiate, recepte, precum se numea acelea. La inceputu adica nu s’a ceruta ca romanii se’si schimbe credinti’a, ci s’a ceruta numai, ca ei cu rslegea loru se se injosesca la conditiunea de lipituri catra un’a din acele confesiuni domnitorie. Pana la 1692—1700 confesiunea greco-resariteana trecea de lipitori confesiunei calviaesei. Pana atunci romanocatolicismul a compromisu foarte greu mai alean prin călugării jesuiti, pana candu aceia fuseseră tolerați in Transilvani’a, inca se afla intr’o stare destula de umilita. Din diu’a in care armat’a imperateasca , firesce romanocatolica, a pusa pitiorul a mai tiepanu in aceasta tiere, s’a si născuta cea mai apriga rivalitate intre romano-catolici si intre reformații calvini in respectulu religiunei greco resaritene, ceea ce se si adeveresce din mai multe acte si documente păstrate pana la noi. In fine dupa malte si mari lupte clerulu romanescu s’a învoita a se uni cu biseric’a Romei , atatu pentru ca speră un’a aparare vigoroasa in contra brutalitatiloru boieresci, catu si pentruca prevedia posibilitatea de a se apropia pe aceasta cale de originea sa italiana, de a reintra in comonicatiune cu poporale romanice, de a’si desvolta limb’a si a’si scapa nationalitatea de perire. Rom’a ceiu dela clerulu si poporala romanesca numai acceptarea celoru patra puncte dogmatice, pe care chiara biseric’a anatolica le acceptase in conciliolo delaFiorentin a tienoto intre anii 1438 si 1439, era mai departe i se promise de repetite ori garantia pentru nestirbat’a conservare a ierarchiei proprie, a ritului, a disciplinei si a tuturora datineloru bisericesci, in sfera sa definita si pereuscrisa prin canone si prin pracs’a vechia. In totu decursulu negotia tioniloru din dilele mitropolitiloru Teofilu si Atanasie I, despre decisiunile conciliulei tridentiau nu a fosta nici o memorare ; cace ponteficii romani in totu timpulu s’au trenutu strinsa de basea uniunei aflata ia conciliulu florentinu. Acesta se vede din Brevele ponteficelui Paula V. data catra episcopii ruteni in an. 1615, cum si din decisiunile lui Clemente IX, cu datata 2 Aprile 1669 si mai aleso din faimosia Enciclica a lui Benedicta XIV., care se incepe cu cuventele: Allatae aunt. Ponteficele demands in acesta strinsu misionariloru din Oriente, ca se se tiena numai de cele patru puncte, éra de ritulu, disciplin’a si institutiunile loru Be nu se atinga.Intr’aceea factiunea jesaitica anticanonica, prin urmare si anticatolica, nu se odichni, ci cuteză a prevarica in biseric’a greco-catolica acea formula, care suna: et omnia ea, quae sancta mater Ecclesia romana tenet et profitetir, era prin acesta ne puse per cerbice un’a parte mare a canoneloru conciliabi tridentinu, pe care biseric’a Franciei si a Ungariei le au respinsa neconditionata, Spani’a si Portugali’a le-au acceptata numai cu conditiuni, eraGermani’a purtase resboio din paus’a loru. Totoodata aceeasi factiane pe atonei atotupotente atatu in Vien’a catu si in Rom’a, suprimă ei demnitatea de mitropolitu si archiepiscopii, era apoi succesive alteră jurisdictiunea ierarchica si disciplin’a bisericeasca in directiune absolutiatica prin barbati, carora li se da crestere in institutele jesuitice. Era fiindaca jesuitii carii se amestecă cu atata indrasnéala in afacerile clerului greco catolica, era mai preate totu de nationalitate ungurésca, ei nu ae odiohnica, pana canda nu adusera pe acesta oleru in supunere’ catra archiepiscopii unguresci. Asia clerulu si poporala nostru romanescu in loco de a intra in comunicatiune nu numai simplu dogmatica, ci si natiuoala cu Rom’a si cu Itali’a, se vedia dintr’odata cadiutu din Iaca in puţin, scosu de sub domni’a superintendentiioru unguri reformaţi si aruncaţi de facto sub domni’a archiepiscopiloru unguresci si a consistorialoru respective. Antecesorii nostrii indata dela Atanasie I. s’au lipsita a protesta la tóate ocasiunile in contra acestui felin de atentate, care au adusu atata umilire si stricatione bisericei noastre. La tote alegerile de archierei clerulu s’a provocata la invoiel’a asiediata si acceptata in conciliata florentina, cum si la cele speciali inchiriete in dilele mitropolitului Teofilu si ale lui Atanasie I. Pentru acea invoiala trei episcopi si cativa protopopi au suferita in parsula timpuriloru cele mai amara persecutiuni si chiara destituiri, din causa ca pe atenei facţiunea jesuitica avea in ajutoriulu seu bratinlu potestatiei politice, de care abucă dopa plăcu. Tocmai in sinodala din 17/29 Septembre 1850, adica sub domni’a legei marţiale, cei 207 representanti ai clerului greco catolica din Transilvani’a avara barbati’a de a pune fiitoriului archierea diecesa iu urmatoriele doua conditiani: a) Se pazesca si se apere biseric’a nostra in vechi’a ei libertate neatarnata de toata infiuinti’a si subordinatiunea altora biserici, tienenduse numai de nemidilocit’a aternare dela patriarohulu Romei vechi. b) Că la sacratisime a sa Maiestate se staruésca, că vechiulu dreptu alu bisericei nóstre de a se aduna in totu unuia din oleru si popom, adica din intrég’a biserica, se se restatornicésca.“ Acestea doua conditiuni simburoase si salatarie s’au acceptata atunci in unanimitate. Dupa ce inse clerula si poporala romaneasca din Transilvani’a si partile adnecsate, tienetoriu de 8. biserica greco-catolica, invetiata de esperienti’a cea mai trista, au venita la prea dureroas’a convingere, cumva facțiunea jesuitica nu ioceata a’i turbura pacea si linistea sufietésca, ci cu totu feliuri de midilepe si pre tóaté calile se incérca a prevarica in biseric’a nóastra institutiuni absolutistice de ale conciliului tridentimu, a desfiintia jurisdictiunea si disciplin’a nóastra ierarchioa, a pune intre scaunulu Romei si intre ierarchi’a nóstra pe primatele Ungariei si a supune clerulu nostru la acesta; dupace totu din esperientia s’a vedintu, ca chiaru unii membrii ai clerului părăsiţi de angerulu loru pazitoriu, au alunecată a trada din drepturile ierarchiei nóstre, asia pentruca acestei lupte turburatorie de spirite si loviturie in morala evangelioase se pana odata capetu, sinodriu archidiecesei Albei Iuliei adunata astadi in numele Tatalui si alu Fiiului si alu Sântului Spiritu , mai nainte de a pasi la alegerea archiereului si mitropolitului seu, asiedia si decreteza cu putere obligatoria pentru sine si pentru totu clerulu representatu in acestu sinodu, cam si pentru toti armasii sei in servitiolu bisericei lui Isusu Christosu, urmatoriele panone si respective conditiuni de alegere: 1. Autonomia constitutionala si sinodala a s. biserica greco-catolice romanesti din Transilvania si partile anecsate este si va remane restaurata pentru toti vecii intru intielesulu canoneloru emanate dela cele opta concilia ecumenice, pre catu acelea asigura drepturile dieceseloru si ale archidieceseloru, cam si dupa analogie a pracsei noastre bisericesci observate din vecuri mai nainte de a se fi alterata aceea prin maiestriile absolutismului. 2. Uniunea noastra cu biseric’a romano-