Gazeta Transilvaniei, 1871 (Anul 34, nr. 1-100)
1871-12-08 / nr. 95
Dunărei, in aceea parte, care apoi s’a numitu Daci’a aureliana. Remasiti’a colonieloru romane traiane in stang’a Dunărei prelunga toate vicisitudinile cele viforose inimice, cu cari avu a se lupta in timpurile cele barbare, s’a conservatu pre sene si sub domni’a gotiloru, huniloru si avariloru, precum recunoscu mai multi scriitori demni de credintia. Pre timpulu venirei unguriloru in Ungari’a acesta era locuita de romani, bulgari si slavi, era in Transilvani’a preste romanii — ca autonomi si popoporu suveranu — era domnulu de romanu Grebou, după cum scrie Anonimulu notariu alu regelui Bela. După ce ostea unguresca sub conducerea ducelui ungurescu Tuhutu cu instelatiunea invinsu pre militarii scosi in pripa ai lui Grelou, si după ce acesta a cadiutu in bataia cu ungurii, romanii locuitori ai Transilvaniei (cu poporu suveranu alu statului, alu cărui domnu alesu nu mai potea fi decatu romanu in fruntea poporului romanu, de si domnulu era de limba străină, una la mana. R.), vediendu martea domnului loru, de buna voia s’au impacatu cu ungurii, si si-au alesu de domnu pre Tuhutu, si la Esculeu au juratu fidelitate, după cum scrie memoratulu notariu. Cu acésta ocasiune romanii din Transilvania nu s’au facutu dór’ sclavi unguriloru, cum fórte reu credu unii maghiari, cu atatu mai pucinu s’au nimicitu de totu, după cum se vede a crede domnulu Daniel Dózsa in ppsiorulu seu „Csatározás a Daco-Român törekvések ellen“ pag. 34, nil, pentruca poporulu, carele de totu se nimicesce prin puterea armeloru triumfatorie, si se face sclavu, acela nu da mana dreapta invingatoriului in semnu de pace, si nu -si alege domnu de buna voia, cum au facutu romanii, după caderea domnului Grebou. (Atunci dél’ romanii făceau statulu, ca poporulu celu ce -si alege domnu, o poporulu suveranu. . R.) Dela Tuhutu domnulu Transilvaniei pana la Stefanu regele Ungariei preste acésta provincia au domnitu domni totu din famili’a lui Tuhutu. (Ergo poporulu romanu in Transilvani’a deplinu autonoma a fostu poporulu statului cu domnii sei in frunte, urmati dela primulu alesu in succesiva ereditate, dar’ nu sclavu, nici supusu unguriloru, ceea ce e chiaru cu lumin’a soarelui. Red.) — Sub regele Stefanu, după ce acesta a invinsu pre Iuliu domnulu Transilvaniei si pre ducele romaniloru si slaviloru din Mysi’a, Transilvani’a s’a adausu remnului Ungariei; cu acésta adaugere Transilvani’a nu s’a contopitu in Ungari’a sub Stefanu, caca acesta sciea bine pre timpulu seu, ca remnulu Ungariei atunci numai poate fi tare, candu in acela mai multe limbe voru fi indreptatite si candu beseric’a de ritulu latinu, si de celu grecescu se va conserva in datinele sale. (Stefanu primulu rege apostolicii alu Ungariei n’au vrutu se întemeieze regatulu pe base periculose, dicundu: „Regnum unius linguae fragile et imbecile est“ si regnulu panonicu, nu maghiaru, infiintiatu de dousulu, lu facil remnu comunu pentru tote popoarele, nu numai pentru celu de limba maghiara, adoptandu limba neutra latina si lasandu la urmasi in instructiunea catra fiiulu Emericu, cele ce a instituitu elu. Stefanu erâ legatu si cu necesitate de sânge de limb’a romana sau celu pucinu de cea latina, pentruca uiam’a lui, Sarolt’a, erâ fii’a domnului romaniloru din Transilvani’a, crestina do ritulu grecu, dar’ Stefanu erâ si nepotu alu fiicei lui Minormarius, domnului romaniloru din Bihari’a, pe care după pactu casei de de ereditate ducatulu o luase de socia Zoltauu fiiulu lui Arpadu, din care se nascu Toxus, si din Toxus Gezza tatalu St. Stefanu, ce fu nepotu de domim romana. Éca, ca maghiarii n’au dreptu istoricii adice, ca Panoni’a, cum se nummea Ungari’a inca 150 ani si după moartea St. Stefanu in toate actele publice, e statulu numai alu unei limbe maghiare, si maghiarii suprematisatori, ci toate nationalitatile constituescu statulu Ungariei; éca, ca coroan’a Ungariei si domnitorii ei, tronulu, e proprietate comuna si dreptu si pentru romanu, ca si pentru maghiaru. Eca, ca coron’a, tronulu Ungariei si regele, astadi tini. Sa imperatulu si regele apostolicu, in poterea ereditatei primite dela St. Stefanu, e oblegatu a sustiene pe vecia naţiunea romana in dreptulu autonomiei sale naţionale, de 8’ar pune maghiarii cu toti honvedii in crescetu, ca in contra dreptului istoricii — basea statului reprimita, — forti’a n’are dreptu aici, n’are nici in contra deciderei regelui, care are jos majestaticum a protege si cu privilegia, candu vede, ca se rapesce bunulu, proprietatea comuna, tesaurulu celu mai mare si mai pretiosu, limb’a, autonomia nationale a fratiloru egali, a egalu tractandiloru supusi. Éca ca incependu dela Sf. Stefanu romanulu era gealusiu, si trebuie se fia si mai gealusiu de limb’a, nationalitatea si autonomi’a sa, si se va lupta mai multu decatu pentru vietia, pentru aceste odare, pe cari St. Stefanu cu invingatoriu nu ui le a rapitu, ci cu toata anecsarea Transilvaniei i au lasatu autonomi’a si noua limb’a comuna, bunulu comunu, constituindu in fruntea Transilvaniei unu locuiienetoriu regiu, cu nume de duce, daca era din famili’a regésca, or’ déca nu, porta numele de vaivoda, si aveamu si dieta propria, cum vedemu si mai diosu, nefiindu despoiata Transilvani’a de autonomia, cum voru acum unii ai sterge si numele, contopinduo cu totulu, numai se poata instela pe unii romani, ca ei se le duca pe tipsia tota autonomi’a la Pest’a, pentruca altfeliu basea istorica nu le concede nici decatu a ne ignora si a ne topi in caldarea maghiarisarei întreprinse si fortiate. — Red.) Transilvani’a dela Stefanu pana după trist’a batalia dela Mohaciu (1526) a remasu anecsata vemnului Ungariei. In acestu periodu Transilvani’a prelunga dependenti’a sa dela coron’a Ungariei s’a asecuratu de autonomi’a sa insfer’a drepturiloru sale; ea cu provinci’a a avutu dreptu de a tiené dieta provinciaria, care l’a si usuatu precum documentéza mai multe diete in acesta periodu tienute si anume adunarea din 1291 de sub Andrea III, regele Ungariei dela Alb’a Iulia, la care s’au adunatii ungurii (secui), sasii si romanii pentru reformatiunea statului, adunarea universității nobililoru transilvani in 1342 la Turd’a tienuta, in care afara de altele s’au décisu, ca nobililoru se le fia liberu a judeca pre iobagii lorii in unele cause, si adunarea din 1464 in Transilvani’a tienuta, in care s’au otaritu, cu ditiunea Bagarasiului, a Rocnei si a Omlasiului se se tiena de dreptulu regelui, cu asia la timpulu seu, candu va fi lipsa se se poata acele da domniloru României sau a Moldaviei. Transilvania cu provincia cu administratiune speciala a avutu dreptu de a aduce statute varie pentru tiera, de catra rege confirmande (ind. decret, tipart. Verböczi parte III, titula 2, pag. 487), si a avutu institutiuni peculiarie diverse de ale remnului Ungariei, cum se scie din corpulu dreptului ungaricu (vedi si decret, trip. Verb. parte III, titulu 3 si 4). Transilvania asia autonoma anecsata remnului Ungariei a avutu domnii sei in fruntea trebiloru sale, cari după cum se scrie in Cosmografia lui Sebastianu Munstern, se alegeau acum de catra trei limbi: unguri (secui), sasi si romani, au avutu apoi trei naţiuni privilegiate domnitorie mai tardiu formate: naţiunea nobililoru, statatoria din nobili romani, c cea ce trafica ne făcuse nobilimea, care in fine ne aduse la sapa de lemnu, ca ea nu si a mai revindicatu si naţionalitatea, ci lasă natiunei genetice , ad. noue acum, se ni o revindecamu, ca ei se multiumira cu osulu de roşu. Suveniri boieresci si de cingai. — Red. si din nobili unguri, naţiunea secuiloru si naţiunea saşiloru, care naţiuni prelunga cele comune, aveau si statute singularie (vedi Broviariulu dreptului transilvanicn de I. Eder in Proemiu). Dreptulu politicu alu acestoru naţiuni nu se basea pre naţionalitatea genetica in genere considerata, ci se basea pre privilegie, de unde romanii, cari aveau privilegie, in puterea acelora aveau si drepturi politice ca si nobilii celoralalte natiuni, si putea purta oficie publice si de cele mai inalte inca precum se vede din ecsemplulu lui Ioane Corvinulu vod’a Transilvaniei, gubernatorulu Ungariei, banulu Severinului si cornitele Temesierei, si a lui Mathia Corvinulu regele Ungariei, cari ambi au fostu de origine romana. Transilvania se afla impartita in comitate, care nu se diceau comitatele roaghiariloru, ci comitatele nobililoru, cari erau parte romani, parte unguri sau maghiari*). Din toate aceste pana aici înșirate luminatu se poate vedé, cumca Transilvani’a sub regele Stefanu, si dela densulu incoce nu a fostu contopită in Ungari’a (precum cunósce si d. Kővári in istori’a Transilvaniei la pag. 55 scriindu: „Erdély Magyarországhoz kaptsoltatott, de — — belé nem olvasztatott“). Cumca Transilvani’a, care in legile patriei se pune in sirulu temneloru (Dalmației, Croației si Slavoniei), după anecsarea ei cu Ungari’a a avutu anumita autonomia, si in urma, cumca pamentulu Transilvaniei n’a fostu numai alil maghiariloru (Magyar föld), ci a fostu si alu romaniloru, si alu sasiloru pe fundulu regiu, si alu secuiloru cum documenteza mai multe documente demne de credintia, publicate si in foile romane, in care documente se face mentiune apicata despre districtele si pamentulu romaniloru, in fundulu regiu sasiloru si secuiloru. Ce se tiene de locuitorii tierani romani si maghiari ai Transilvaniei din periodulu memoratu, acei, cum se scie de siguru din tractatulu, ce l’au facutu la K. Monostoru in 1438 universitatea nobililoru unguri si romani, cu universitatea remnicoliloru romani si unguri, au avutu nescari drepturi inca de pre timpulu regelui Stefanu. (Va urma.) *) De unde e in sigilulu comitateloru de sub natiunea nobililoru vulturulu romanu, si tricolorulu romanu pentru ce a fostu coloarea tierei pana la 1848? — Nu cumva pentruca Transilvani’a e patri’a numai maghiara? Si romanii se fia tramisi la Bucuresci, daca vreu se vieze ca romani si se-si foloseasca dreptulu de limba in cas’a sa intocma ca si maghiarulu, or’ nu ca ai rata sei i se da gratia a si face protocolu, daca vre, fara ca se aiba vreo valoare ?! Dér’ nobiles olachii?!— Red. Domnule Refactoru! In 12 Novembre a. c. s’a tienutu adunarea gen. a despartiementului cercuale alu Asoc. trans. d. Sibiiului (III) in opidulu Se listea. La acest’a adunare tienuta sub presidiului directorelui resp. E. Macelariu a partecipatu, nu numai poporu numerosu din opidulu Soliste, ci si representanti si alti inteligenti din comunele invecinate. Voiu deci a amenti aici in estrasu despre lucrările mai însemnate ale numitei adunari generale cerc. După deschiderea aceleia, d. vice-presiedinte alu Asoc. trans. Iac. Bologa, luandu cuventulu prin o cuventare bine simtita, aratandu insemnetatea si scopulu Asoc. trans., a acestui paladiu de cultura romana, provocă in terminii celi mai caldurosi pre proporui a partecipa la sprijinirea Asoc. Din reportulu comisiunei alese pentru conscrierea membriloru noi, se vedia, cumca insufletitoria cuventare a vice-presiedinteluisi avii resultatu imbucuratoriu, caci cu acea ocasiune, incursera cu tacse de membrii fundatori ordinari si ajutători, cum si ca contribuiri, considerabil’a sumasiera de 518 fl. 90 cr. Catra acest’a suma, adauganduse tacsele incurse cu alte ocasiuni si anume si cu ocasiunea adunarei constituante a depart, resp. tienute in 9 Iuniu a. c., care făcu 142 fl. v. a. — asia sum’a totale incursa la fondulu Asoc. din despart, cerc. alu Sibiiului face 660 fl. 90 cr. Merita deosebita aten- tiune si considerare, si acea impregiurare imbucuratoria, ca unii economi romani din Seliste si din comunele învecinate la numeru vreo 55 insi se fecera membrii ord. ai Asoc. solvindu tacs’a statutale, or’ 150 membri ajutători ai desp., dar’ intre toti escelara, Nicolae Rodianu proprietariu in Seliste, care se fece membru fundatoriu alu Asoc., solvindu in obligat. urb. trans. 200 fl.; asemene ! Nicolae Oprei Popa apromitienduse a solvi 100 fl. 1 si astfeliu a se face membru ord. alu Asoc. pentru Uotudeun’a; adunarea si tieua de detoria a mulitiumi acestoru aferenti prin un’a deputatiune esmisa la cas’a loru propria. Totu cu ast’a ocasiune adularea la propunerea dlui protop. I. Popescu a decisu, ca se se intente toate cele de lipsa, pentru ca in lunile de erna se se tiena prelegeri pentru celi adulți, pre catu se poate — in tote comunele despart. resp. Loculu adunarei cerc. viitorie va fi opidulu Resinari; or’ timpulu adunarei se defipse pre Duminec’a antai’a după St. Petru 1872. P. S. Uitasemu a vo impartasi numele raembriloru comitatului cercuale alesu in 9 Iuniu a. c.si constituitu in 29 a acelei luni. Aceli suntu: E. . Macelariu directoriu, I. Popescu, I. V. Rusu, Dr. D.Racuciu, Dr. I. Nemesiu, Al. Lebu si Bucuru Cio- Iranu membrii ord., or’ dd. I. Popii, Dr. I. Borcea, I. Pred’a, Dr. N. Puscariu, Stef. Pacurariu si I. Florianu membrii suplenti. — Din campi’a Transilvaniei (despre succesulu alegeriloru date imbucuratorie.) Alegerile pentru membri de comitetu comitatensu, precum pe aiurea asia decurgu si pe la noi cu o iutiala îndatinata. Partitele unguriloru, am- I bla in susu si iu diosu, inse, candu vedu, ca romanii inca -si cauta de ale sale, atunci intre ei , nici umbra nu mai e de partita; toti se unescu,toti lucra pre una si aceeasi mana, numai ca romanulu se nu pota reesi. — Asta-data ii vomu lasa in pecate, nu le vomu mai insira uneltirile sinistre, ca se nu pota dice, ca totu mereu noi damu ansa la neintielegere. Se scia numai romanii, cum se unescu ei de strinsu in caus’a loru nationale si se invetie a se abnega de toate singularitățile, ca se fia o anima la toate acțiunile causei sale; cum se uniră reformații, unitarii, catolicii, maghiari toti sub flamur’a nationalitatei loru, asia se fia in totu loculu