Gazeta Transilvaniei, 1873 (Anul 36, nr. 1-99)

1873-01-03 / nr. 1

ciului seu archivulu in presenti’a parocului i sta la dispusetiune ori candu .... Oficiolatu dupa atata cutediare se catrani si reports la ministeriu si la cateva dile se vediu amentitulu preutu cu una or­­denatiune dela ministeriu, inse nu pre cumu asteptan domnii dela oficiolatu, carii acuma a trei’a ora s’au blamatu cu atari aratari malitiose si anume: una data se acatiara de respectivulu preutu din causa, ca n’a denunciatu oficialatului una epistola a unui scolariu scrisa tatalui seu, ce o cetise si densulu si in carea scolariulu scriea unele vesti luate de pre­strate despre apropriarea unei resolutiuni intre Ro­­mani’a si Austri’a; apoi a doua era -lu trase orasi in cercetare criminale din causa-cumu aru fi intie­­lesu elu -cu paroculu desu amentitu ar’ fi anatemi­­satu in beserica pre acelia, cari aru partecipa la alegeri de deputati, si asia pentru aceea neci unu alegatoriu romanu ifil dat li votu­, prin ce se nemici planulu loru de a esi unu domnu din corp, oficialiloru de aci si nu strainu, inse in urm’a a­­cestoru aratari nu mai veni nemica de acolo de unde s’au facutu; or’ acuma a trei’a óra desi veni, nu insa pre cumu asteptau dumnealoru sasii, ci simplu ordoneza ministeriulu ca oficialatulu sesi fie ostenel’a si se trad­uca unu blanchetu in limb’a romanesca se lu distribuie fungentului parocu incetandu prin acesta orice corespondintia mai departe si cu atat’a trebui se se multiumesca aceli’a ce asteptau mai multu si dora chiaru încarcerarea parocului P. *) (Va urma). Oratiunea dep. N. Ionescu in camer’a României, sied, din 27 Nov. la desbateri despre legea pentru alegerea mitropolitiloru si sinodu. D. N. Ionescu. D-lor deputați, cestiunea aceasta a reorganisarii bisericei nostre bate la usa Corpuri­lor legiuitoare din diua când s’a votat noul pact constitutionale al nostru. Sunt sase ani, D-lor, de când biserica noastra ’si ascepta reorganisarea sea, sunt sase ani de când societatea romana, stabilita pe base cu totul civili, ascepta ca si biserica sea sa fia organisata, cu vechele sale drepturi de auto­nomia, pe aceleaşi base civili, conform cu traditiu­­nile noastre naţionali si in raport cu progresul ce a făcut tara noastra in timpii din urma. Nu voiu face acum, D-lor, istoricul mesajelor legislative propuse pene acum pentru resolverea acestei cestiuni. Onor. D. Bratianu insa a dis ca D-sea nu crede, ca Adunarea acesta sa fia tot atat de competinte ca senatul spre a delibera si a hotari aceasta cestiune. Ei bine, eu imi aduc aminte ca am avut onoarea de a face parte din Senat tocmai când inca na-data acesta cesti­une s’a adus in dis­­cutiunea mea, când reorganisarea bisericei noastre a fost propusa in acel corp de D. Cretescu, si ’mi aduc aminte ca atunci, in acel matur corp, n’a prevaluit nici decum ideele D-lui Bratianu, ca ma­joritatea Senatului atunci a fost in contra acelor idee. Dora daca acum, prin initiativa guvernului, Senatul a adoptat alte idee de­cat acele ale sena­tului din 1869, acesta nu da dreptul nimenui sa dica, ca Senatul acesta este mai bine luminat de­cat cel de atunci si de­cat Camera, si in tot casul acesta nu ne poate face pe noi sa abdicam de la pre­rogativele, de la drepturile legislative pe cari le avem noi ca Adunare. D. Bratianu a pus ca­ta obiectiune serioasa, ca ce are sa se faca când se va amana si de asta data acest proiect? ca are sa se intemple când Adun­area se va abate de la ideele guvernului de acest proiect, idee adoptate de către Senat? Ce se va intempla ? Se va intempla ce sa int, cu toate proiectele venite de la Senat de către camera. Noi vom face amen­damentele ce vom crede folositoare, guvernul­ va lua proiectul amendat de noi, ei va comunica maturului corp si maturul corp le va studia si va avisa asupra lor. Dara fiind­ca Senatul de astazi a fugit de i­­deele emise de alt. Senat si a fost de la alta părere, aceasta nu poate sa ne faca pe noi de a ne abține sa ve­gretam opiniunea noastra, sub curent ca timpul ne grabesce. Daca societatea romana a asceptat sase ani de zile, va mai ascepta dara sapte-opt dile pene când amendamentele nóastre vor merge la maturul corp si maturul corp se va pronuncia asupra lor. Dara cestiunea, D-lor, nu este aci, căci cor­purile betranilor, când sunt puse in positiune de a se uita la progresele făcute de societate, ele, ca toti betranii intelepti, sciu sa ceada cererilor juvenili in­­teliginte ale societății, fiind­ca in aceea consta toata inteleptiunea betranilor, de a vedea progresele ce­rute de timp si impregiurari si de a le adopta. Va recunoasce betranul corp amendamentele noastre si le va adopta când va vedea ca noi nu procedem din alt spirit de­cat tot din acela de a stabili pe base solide biserica noastra. Cred ca maturul corp va re­­cunoasce cu noi împreuna ca, pentru ca theoria ab­stracta, aceea a canonicitatii; ca pentru a semena cu nu sciu ce ideal de fantasia; ca, pentru a nu con­­forma unei opiniuni cu totul individuale ce sa in­­carneza in D. minstru actual al cultelor si instructiunii publice; ca, pentru a da satisfacere exigintelor cu totul individuali si particulariste ale D-lui Bratianu, noi nu putem sa rupem adi tradi­­tiunile noastre naţionali si politice, dând alte funda­mente bisericei noastre reorganisate. Ei bine, cred ca Senatul, când se va afla in facla unor asemenea motive puse la amendamentele noastre, nu va pregeta un singur moment de a nu recunoasc, ca noi suntem cei batrâni cari representam batranetea timpului, căci voim sa nu se rupă cu traditiunile bisericei noastre, si atunci Senatul va re­­cunosce in noi, juna Camera, depositul sacru al sim­­timentelor religiose, al veneratiunii bisericei noastre nationale. Asa dara sa nu avem nici ua temere despre acesta. Cat pentru procedura, ea e foarte simpla. Daca amendamentele nu s’ar primi, voiu observa ceea ce sa face tot-d’auna in Anglia in asemenea casuri, vom face ua conferința si ast-fel vom veni la ua înțelegere cu Senatul, pe base cari nu pot fi altele de cat acele singure posibili de a reorganisa biserica romana; căci noi, daca admitem adi opini­unea majorității comitetului delegaților, o facem pentru ca nu cutesam sa ne aventuram pe un teram nou si de fantasia pe care s’a pus actualul D. mi­nistru al cultelor si instrucțiunii publice împreuna cu amicul seu D. G. Bratianu. (Ilaritate.) Dóra, D-lor, sa vedem ce valóre are acésta theoria, acésta idea noua, a canonicitatii. In termeni eloquenti, onor. nostru raportatore va spus ca pretinsa canonicitate este numai ca the­oria abstracta, căci daca am admite ca adi reintram in canonicitate facand ca alegerea metropolitilor si episcopilor sa se faca numai cu sinodul episcopilor, atunci noi am lovi de necanonicitate, nu numai tre­cutul venerabile, dara am lovi generatiunile presinte in conscienta lor. Apoi nu inteleg eu ce fel de stabiliment ecle­­siastic va fi acela care va incepe prin a lovi in conscienta actuale! Lovim in conscienta actuale când am zice ca tot prelatul care a fost ales de către obsteasca A­­dunare, tot prelatul care s’a numit in virtutea unei legi de către Domnul terei, a fost un prelat lovit de necanonicitate; ca prin urmare toate actele sale sunt lovite de necanonicitate; si cu aceste nu alar­mam conscient­a publica? Dara ce dice D. Bratianu? Dice ca acum se trateza de consolidarea stabilimentului nostru reli­gios. Eroare. Noi nu voim a face adi un stabili­ment religios; nu atingem nici una din dogmele crestinesci; nu voim a face ua reforma in canonici­­tatea noastra. Nu suntem nici Luther, nici Calvin, nici lutherani, nici calvini. Nu se trateza aci de a se schimba basele stabilimentului nostru religios. Stabilimentul religios roman dupa insasi declaratiunea guvernului, dupa declaratiunea divanului Ad-hoc, dupa declaratiunea Senatului, remane acelasi pe care l’au urmat străbunii nostri. Ce reformam noi? Administratiunea exterioara a bisericei; si in ce numai? Numai in numirea ca­pilor ei. Facem in ce cu totul din lumea aceasta, căci biserica nu e din lumea cea­ alta; biserica este din lumea aceasta. Si când noi avem un stabili­ment uman, este just si nationale sa dam acestui stabiliment forma umana. Stabilimentul religios este făcut; nu ’1 atinge nimeni, nu ’1 pune nimeni in cestiune; dogmele creștine nu le-a atacat nimeni la noi. Nu a vrut nimeni sa schimbe catechismul cre­dinţei noastre. Ce vroim noi, este a ne conforma cu pactul nostru politic din 1866 sa fia reorgani­­sata si biserica. N’ati venit D­ v. in numele unei cerinţe eclesiastice, n’ati venit aci in virtutea unui canon sa cereţi punerea in lucrare a ideei D­v., ci am venit noi adoratorii constitutiunii de la 1866 ca sa ve cerem ca, conform principielor civili si poli­tice ale acestui pact, sa dam ita forma exteriora si in administratiunea bisericei, adica, am venit sa dam satisfacere cerinţelor noastre naţionali si in privinţa eclesiastica, in privinţa bisericei nationale. Ve scandaliseza cuventul nationale!?!! D­v. ati dis chiar ca nu înţelegeţi ce are a face aci cestiunea nationalitatei ? Apoi in materia de constituire a bisericei, cestiunea de naţionalitate este cea mai mare. Si in facila acestei cestiuni, sa nu ne vorbiţi de canoane, căci Fundatorul divin al re­­ligiunii creştine a dis apostolilor sei, sa se duca pene in fundul iudeei ca sa invete religiunea lui la toate limbele, din cari cuvinte noi tragem legitimitatea constituirii bisericei nationale. Nu ne vorbiţi dera de bisserica ecumenica, nu taxati de un ce anti­­canonic, ceea ce este constituit si legitim chiar din punctul de vedere al stabilimentului primitiv al bi­sericei crestine. • Asa dara, consolidarea stabilimentului nostru religios trebue inlaturata din discutiunea noastra, căci nu are nici un inteles aci. Noi nu voim a vinova, a reforma niminic in stabilimentul religios; voim a da­ua satisfacere mai mult cerintelor, sentimentelor religiose, dând ua ad­­ministratiune, la forma nationale, definitiva, conform cu spiritul institutiunilor noastre civili, bi­sericei noastre nationale. (Va urma.) *) Ecca, ca resolutiunea neincovoiata scoate res­­pectu drepteloru pretensiuni. Paroculu, ca exemplu a esitu victoriosu. Vedi asia se ne pretendemu din principiu la orce occasiune respectu si dreptului de perfecta egale îndreptățire, pana ce vomu esi si cu recunóscerea dreptului politicu, daca vomu sta solidari pe terenulu dreptului nostru. Pe aici se aude, ca paroculu ar’ fi primitu dela sup. besericani monitare, ca se nu se opună. Se poate ?! Cine sei acesta mai deapróape, se da lucrulu la lumina. Bla­­siulu se pedepsesca pe cei ce descuragiaza opuse­­tiunea indreptatita la pretensiunea respectării lim­­bei. —• Red. ROMANI’A. Bucuresci. Marti a doua di de naseerea Domnului in Ateneu de pe tribuna ceti poetulu romanu Alexandri cea mai frumósa poema eroica in literatur’a nostra: Dumbrava ro­sia. Unu concursu de dame cu Domn’a in frunte si inteligintia numeroasa aplaudă nationalea acesta poema originale a originalului Alexandri; er’ in finea conferinţă rosti si una ballada delicioasa, dedicata M. sale Domnei, Anna Daiuna, virtuţile mumei romane. Urări de fericire sublimului poetu, unei dintre gloriele Ro­mâniei, si din partene. — A esitu de sub pressa cartea intitulata: M­o­­numentele strabuniloru din Romania ce contine inscriptiuni cullese dupe originalele pietre monumentali, urmate de unu tablou Chronologien duplu pentru 651 anni, de la 1215 pene la 1866 cu evenimentele loru, asiediatu in buna regula, annni vis-a-vis de cei de la Christu, spre a cunnósce fie­cine datele celle vechi ce intempina pre documen­tele celle vechi. Cartea este de 12 caile, in 8­ deposite se voru pune la tóte librariele de prin orasie. Brasiovu 9 Ian. 1873. In launtrulu monarchiei nóstre mergu lucrurile reu. Nemultiumirea generale a poporeloru austro­­ungare, chiaru si a celoru domnitorie, numai este nou­tate pentru nimenea. Anulu decursu din nou a doveditu necapacitatea regimeloru dualistice. In cercurile mai innalte a prinsu radecina convictiunea, ca numai prin inaugurarea unei ere conservative in ambele parti ale imperiului se va mai putu pune stavila chaosului presentu constitutionala, care ame­­nintia esistinti’a statului. In Ungari­a inca totu mai este la ordinea dilei ministeriulu Sennyei. La cei mai multi argaţi le este frica de Sennyei, causa la acesta póte fi numai venarea intereseloru private din partele, ca­ci ce se atinge de Sennyei nu este cu ni­­micu mai reu unguru, decatu ceilalţi fraţi de unu sânge cu elu. Una însemnata întrebare este aceea, că are ce pusetiune va luă c. Andrássy facia cu pre­­sumtivulu Sennyei. Despre ministrulu de esterne se scia, ca densulu nu sufere bucurosu pre lenga sene ómeni, cari au si alte idee, decatu ale sale proprie, c. Andrassy, dupace nu cu multu innainte i-a succesu a resturna pe Lonyay, care incepuse a intriga cu succesu in contra-i, este acuma tare si mare in Vien’a si Pest’a. Despre ministeriulu Au­ersperg se scia, ca este capu plecatu alu­min. de esterne. Andrăssy evita orce ar’ pute se faca pe cislaitani se creda, ca densulu s’ar’ amestecă cumva

Next