Gazeta Transilvaniei, 1873 (Anul 36, nr. 1-99)
1873-01-24 / nr. 7
curosu cu pitiorulu.*) Impertinenti’a, cu care acelu correspondente isi taie jocu de romani, de limb’a loru, de drepturile loru, intre alte impregiurari nu ar’ merita nici unu respunsu seriosu, ci numai despretiu absolutu. Dara in tempulu din urma s’a aflatu ici cole si cate unu romanu ticalosu, guracascata si pleca-fuga, care ti se vaiera femeiesce, „ca asia va fi, ca uite, ungurii si sasii au drepturi vechi, ca ei suntu mai tari, ca tienu asia si pe din colea unii cu altii, ca noi nu avemu drepturi istorice, ba ce’i mai multu, ca noi nu avemu nici aristocraţia, asia dara se ne certamu numai cu cei multu mai slabi decatu noi, era in catu pentru cei mai tari (la păreri), acelor’a se ne caciulimu pana la pamentu si se repetimu mereu: Ticăloşi mari’a ta. Asia dóra numai in interesul acestoru feliu de animale bipede, crescute in servitute respundemu si sasului din „Kr. Ztg.“ pe scurtu asia: Dreptulu vostru istoricu si dreptulu istoricu alu aristocratiei in reportu catra natiunea romanesca nu este dreptu, ci este numai privilegiu, este nedreptu istoricu, este dreptulu pumnului, dreptulu barbariei si alu tiraniei, pe care l’a condamnatu de multu Europ’a intréga, era aici in tiera la noi elu stă sub blastemulu unanimu, nu numai alu națiunii romanesci, ci si alu poporului rurale ungurescu. Noi recunóscemu unu singuru dreptu istoricu, era acela este dreptulu publicu alu tierei in reportu catra august’a casa Habsburg-Lotharingica, este pactum conventum inchiatu intre tiara si dinastia, suntu principiale inherente acelui dreptu. Pe acesta ’lu recunóscemu, de acesta ne tienemu cu tóte braciale, inse cu reservele prevediute chiaru de monarchu si proclamate in cuventulu Seu de *) Adaugemu la cor. de susu unu axtrasu din articlulu din nr. 16, 31 Ian. alu „Kr. Zig.“ ce porte titululu: „Ceva despre egalea îndreptăţire a tuturoru nationalitatiloru“. Elu tiene de reu pe barbatulu de statu, care a pronunciatu prima data cuvintele: „egalea îndreptăţire nationale“, cace neci elu n’a precalculatu, ca ce dimensiuni va lua acestu daru danaicu, ad unu aproiuisu de a potu instela cu elu. In constitutiunea austriaca din 4 Martiu 1849, dice sasulu scriitoriu, „barbatii de statu austriaci au fostu cei d’antei, cari au anunciatu egalea indreptatire a tuturoru nationalitatiloru,fara a calcula, daca se pote executa in praxe, fara indoiela ca cu intentiunea de a sclavisa pe una nanatiune cu ceealalta si spre a face possibilu scarbosulu absolutismu*. Si prinsulu dela Sedan s’a innaluatu pre tronu cu arborirea principiului si a apararii nationalitatiloru, dar’ „legislatiunea maghiara*, dice, „a processu cu multu mai onorabilu in privinti’a acesta. Nici o lege ung. nu vorbesce despre egalea indreptatire a tuturoru nationalitatiloru, ci numai despre egalitatea individiloru înaintea legii“. Apoi -si bate jocu de egalitate intre naţiuni, dicundu, ca n’are mai multu pretiu decatu asemenarea intre cei slabi, seraci, uniti, si cei tractati dela natura sau de sarte ca fii masteri. In Ungari’a dice, numai naţiunea maghiara e cu dreptu deplinu cea domnitoria, "ea are maritulu, ca cu opositiunea Passiva a facutu impossible absolutismulu. Despre partea sasiloru capitanulu cercundariului Grüner si adi ar’ domni cu óamenii lui in Brasiovu. Sasii dera cu individualitate nationale pe basea institutiuniloru loru istoricesi potu cultiva nationalitatea sa numai in cercurile vetrei loru si in comuna si barbatii de stătu maghiari, cari nu se voru lassa in retacire prin strigatulu plebei, voru respecta dreptulu istoricu. Ca ce sasii au teritoriu delimitatu, pe carele Stefanu Báthory, principele tietii, in rescripturu, cu care approbase in an. 1583. Statutele si codirea municipale a sasiloru, lu numesce „terra Saxonum“, ei sasii au istori’a propia, literatura propria pentruca Schiller si Göthe au cugetatu si a facutu poesii pentru ei. Sasii remanu cu desvoltarea s’a istorica in 11 cercuri sasesci ca natiune abdicandu aspiratiunea de a joca rola de însemnătate europana. Apoi finesce asia: Asta se ’sia scrie in anima romanii si in urma învoielii successe (?) se înceteze a se mai bosumfla si indigna cu rancere. — După alte nevoi, apoi ar’ se ni se arunce si jugulu uniunei celoru 3 natiuni, cace sasulu de susu acesta o canta. — Petitiune la Maiestate, cum cetiramu pe cea din Kelet, au asternutu respectivii ? — Vedi asia intielege sasulu egalitatea, Bed, tronu din Iuniu 1863. Totu ce se intempla preste acesta, pentru noi este lucru efemeru, lucru trecatoriu, era apoi viati’a veciloru nu sta din diece si nici din sut’a de ani. Nu dreptulu istoricu, ci dreptulu ratiunei este si va fi farulu nostru conducatoriu, óra correspondentelui sasu se’i fia rusine incat de filosofii Germaniei, ai mamei sale, a’si bate jocu de „Vernuftrecht“ proclamatu de pe toate cathedrele universitatiloru germane. Sau ca dóra elu se tiene de scóal’a lui Bismark, care a disu, ca forti’a e înaintea dreptului- Gewalt geht vor Recht? Se -si ie prea bine sam’a, ca asemenea doctrine suntu tocma ca cuțitele cele mai ageru ascutite si cu daue taisie. Sau ca sasulu acesta, care -si bate jocu de absolutismulu austriacu, se tiene de theori’a lui Darwin ? Se o spună curatu, ca se se scia, ca vrea se marga treba pe Cape rape. Elu lauda pe maghiari, ca ne scapara de absolutismu. Maghiarii de absolutismu? Ce aberratiune! Maghiarii au restabilitu absolutismulu, numai sub alta forma. Absolutismulu austriacu fusese de miia de ori mai sinceru, elu nu s’a mascatu in forme constitutionali, ci s’au aratatu asia precumu era din natur’a sa. Absolutismulu austriacu cadiuse in genunchi la Magent’a si Solferino, si a fostu trantitu de pamentu la Königgrätz. Nu cumuva maghiarii au dictatu pacea dela Zürich sau pacea dela Nikolsburg? Nu cumuva ei au scosu pe Austri’a, din Germani’a? Nu ve mai faceti de risu, cercandu ca se mai falsificati inca si istori’a tempului nostru. Cestiunea cu pădurile din districtulu Naseudului. Prea onorate Daule Redactorul Benevoiţi a ne da ospitalitate pentru cateva sire in colonele „Cazetei“ intru unu obiectu, care credemu ca ve intereseza si pre Dvastra multu, atatu ca romanu, catu si cu deosebire cu granitiariu din Districtulu nostru. De unu tempu incace s’a respanditu prin mai multe diaria romane si neromanescirea, cumca in Districtulu Naseudului s’au vendutu atatea si atatea păduri la unu consortiu, cu cutare seau cutare pretiu, cari diferescu mai multu sau mai pucinu in cifre. Tote aceste s’au adusu pana acuma numai cu nescari spiri si ca atari le-amu privitu si noi si pentru acea le-amu trecutu cu vederea. Acumu inse, după ce in nr. 3 alu Federatiunei din anulu curente insusi Gatone Censoriulu tractaza acestu obiectu sub drastica titulare vendiarea paduriloru etc. tacerea e imposibile. Catone Censoriulu se baseza pre informatiuni, caridice, ca le a primitu din fonte credibile. Despre acesta se va convinge Catone Censoriulu, de a cărui intentiune curata romanesca nu ne-amu indoitu nice odata — din espunerea faptului insusi. Este adeveratu, ca sau inceputu negotiatiuni intre societatea actionaria pentru industrie-forestiaria din Vienna si intre representantii fondului de stipendia si unele comune din districtu pentru arenarea unoru păduri. S’a si facutu unu proiectu, de contractu, care s’a impartitu pre la comune, ca se se dechiere, daca pre basea aceluia voru a intra la negotiatiuni de exarendare sau nu, și acele cari voru intra se-și faca observatiunile sale. După ce se voru dechiara comunele proiectului de contractu împreuna cu observatiunile loru se va transpune fiscalului districtuale, ca se-si da parerea. După ce se voru lua toate precautiunile in contractu, ca nu cumva din acela se resulte ceva dauna pentru proprietarii de păduri, se va incheia definitiva, se va subscrie, si asterne congregatiunei spre ratificare. Societatea pune condituni, sine qua non, ca se i se exarendeze 120.000 jugeri de păduri de taiatu in turnus de 80 ani. Pretiulu celu ofera este ozya fi. v. a. pentru jugu. Din partea representantiloru fondului de stipendia si a comuneloru se pune condiţia, sine qua non, construirea unei caii ferate pre valea Somesiului atingandu Mocodulu, Nasaudulu si Rodn’a, de unde are se treca in Bucovin’a si se se impreune cu iini’a dela Suceva. Acest’a e starea adeverata a lucrului si din aceste se va convinge Catone Censoriulu, incatu suntu adeverate informatiunile primite si incatu e de credibile fiintele, din care le-a primitu. Avemu contrari, cari lucra din tote poterile, ca se impedecs infieutiarea acestei exarendari si prin acestea construirea calei fierate prin districtulu Naseudului. Acesti inimici suntu in prima linea inimicii nostri seculari din vecinătate, cari prin construirea calei fierate prin districtulu nostru si vediu atacate interesele proprie. Fetulu acestora este — după convingerea nóstra — si corespondenti’a din diariulu ung. Reforma, in care corespondentele in reutatea animei sale merge pana a mistifica lucrulu astfeliu, catu afirma ca ministrulu de financia a lasatu in proprietatea granitiariloru din valea Borgoului pădurile adjudecate erariului împreuna cu alte realitati pentru o suma de 100.000 fi v. a. si apoi adauge, ca comunele respective are sta in tergu cu o societate comerciale din Viena, unde e vorba de milione, precandu de altmintrenea Borgovenii, chiaru candu ar’ ave, nu potu exarenda nici o pădure, neavendu neci ei atatâ bateru catu le e de lipsa. Cunoscemu noi scopulu acestoru insinuări malitiose. Dorere numai, ca pre man’a acestora lucra — de si din alte motive — unu barbătu din mediloculu nostru. Inteliginti’a granitiaresca, in totalitatea ei, e firma resoluta a lucra pentru arendarea unui quantu de păduri, inse numai la o societate si numai la aceia, care va construi lini’a ferata pre valea Somesiului. Acest’a este astadi mai compacta, cu ori candu alta data si va sei înfrunta ori ce agitatiune in contra intereseloru districtului, fia cu ori ce scopu, sub ori ce firma si din partea ori cui! Interesele noastre vitali pretendu acest’a si inteleginti’a granitiaresca va documenta, ca sole sta la inaltimea missiunei sale. Ce se tiene de valoarea paduriloru nóstre in genere si de pretiulu oferitu in specia poate judeca dreptu numai acela, care a amblatu cu pitiorele proprie prin ele si s’a convinsu, in ce stare *) se afla, mai departe care cunosce terenulu, pre care se afla si posibilitatea — de a le esploata. La acestea se se mai adaoga, ca comunele nu voru si nu potu exarenda pădurile aflatorie in hotara si in apropiarea acelora, ci cele dela palele muntiloru pana unde e cale de 4—6 ore prin vali, a carora păduri se reserva pentru comuni si in urma, ca nu formeza unu complexu, ci suntu mai multe parcele îndepărtate une de alte, apoi ca se indatoresce societatea a primi in arenda nu numai pădurile ce esista de facto, ci totu terenulu de pădure, care se va da de comune. In acele terene societatea se obliga a planta pădure si a o cultiva, cumu si a inspectiuna pădurile exarendate pre spesele sale. Luandu tóte acestea in consideratiune poate ca nici pretiulu nu va fi chiaru asia micu, cumu’lu vedu unii. De altmintrenea noi nu ne-amu cununatu cu societatea actionaria, pactulu inca nu e facuta, daca se va oferi alta societate cu pretiuri mai bune si sub acelesi conditiuni, va fi preferită. Atata de astadata pentru chiarificarea lucrului. Naseudu in 27 ianuariu 1873. Mai multi inteligenti granitiari. Exemple de bravura: In comuna vechia Menthiulu romanu, in anii de curendu espirati foculu si recolt’a rea au fostu mistuitu foltigiala locuitoriloru. Poporulu bravu totusi—, in locu de a despera — ce romanului cr. neC3 odata i e iertatu — s’a incordatu de a renovatu scol’a fostu mai tata dearsa. După aceea edifică case parochiali destulu de corespundiatorie, la însufleţirea căruntului loru pastoriu sufletescu, se determinară a redica intru marirea lui Ddieu si beserica din materia solida, carea cu adjutoriulu celui prea inaltu inca se duse in deplinire, si a trei’a di a nascerei Domnului fu serbarea cea plina de bucuria pentru poporulu din Minthiu, candu se consacră noulu Sionu. O mulţime de poporu din giuru infrumsetiă si onoră acesta serbare cu presenti’a sa, ma si contribuindu cate ceva la suplenirea speseloru causate cu edificarea. Frumosu exemplu! Sum’a oferteloru trecu preste 300 fl. v. a. O suma neînsemnata facia cu cele apróape 6000 fl. v. a., cari s’au recerutu la aceea beserica, inse totusi forta benevenita, voindu cu aceea poporenii a se adjuta la infrumsetiarea besericei din launtru. Merita speciale atențiune, ca candu se proiectă edificarea besericei nu dispunea brav’a comuna decatu numai de interessulu dela vre-o 700 fl. v. a., si era, ce facil in trei ani, pre lenga suportarea altoru gravamine fia cărui proprie. De aici se pote vede, ce pote face unu poporu entusiasmatu spre *) A descrie acest’a cu tota Binaritatea nu potemu fora a ne detrage pe%iDSjn8fv Cu acesta credemu a fi disu destulu.