Gazeta Transilvaniei, 1874 (Anul 37, nr. 1-95)

1874-05-16 / nr. 36

Gazet’a ese de 2 ori: Joi’a si Dumineca, Fai'a, candu concedii aj­uton­ale. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl., pe Vi 3 fl. v. a. Tieri esterne 12 fl. v. a. pe unu anu sau 21/S galbbi mon. sunatoria. JIT-­Nr. 36 Brasiovu 2816 Maiu 1874. Anula A Will. ce pronunera la postele c. si r., bi pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 er. Tacs’a timbrata a 30 er. de fiacare pu­blicare. Telegramulu „GAZETEI TRANSILVANIEI*. 27/5 1874. La invitarea Comunitatei besericesci naseudene ori conferinti’a representantiloru tuturoru com­une­­loru besericesci districtuali in disensiune, profunda indignatiune, entusiasta instinetire pentru respecta­rea dreptului alegerei preotiloru, legatului dela stră­buni, restituirea onorei Vicariului Moisilu, repre­­sentatiuni catra ordinariatulu Gherlei si metropo­lis, processiune serbatoresca in corpore la cuartirulu vicariale, espressiune de multiumita si recunoscintia pentru resolutia tienuta, asecurare de sprijinulu legale. Brasiovn 26 Maiu n. 1874. Serbarea festinului nationale romanu, a memo­rabilei dile de inviare 3/15 Maiu, a fostu unu actu de pietate generale in tota Transilvanii, cna si in depărtatele isolate. Junimea juridica si cleri­cale din Sibiiu nu remase înapoia altor­a cu docu­mentarea focului pietatii sale catra memorabile a di. In Clusiu, Turd­a, Naseudu, Monoru, Deesiu, Re­­gina, Alba etc., inca serbări naţionali. In Pesta societatea P. Maioru a excellatu in sacr’a acesta pietate, spontaneitatea careia atribue junimei ro­mane apreciarea nestirbata. — Mai publicamu din­tre tóte report, pe 2 din Monoru si Vien’a: Districtulu Naseudului Monoru, 17 Maiu 1874, 3/15. Serbatóarea nationale, carea ne amin­­tesce resolutiunea si lupt’a barbatesca, ce au luat’o si purtatu-o Romanii facia cu amenintiarile si în­cercările de impilare perpetua din partea adversa­­riloru seculari, se serba si in anulu acest’a aici in opidulu Monoru. Nu amu de cugetu prin cuprinsulu acestoru si de a descrie pre largu decursulu acestei serbatori, ce credu, ca o serbaza si o voru serbă toti aceia, a caror’a serte s’a decisu atunci de ei insusi sub lumin’a ceriului înaintea martorelui divinu. — în­semnătatea dilei eră cunoscuta poporului din anii trecuti; nu era lipsa de a-lu pregăti spre acest’a. Unu simplu anunciu din partea preotului in Dominec’a premersa: „Vineri suntu Pascile roma­­niloru,“ făcu de beseric’a era indesuita de poporu din locu si giuru. Tenerimea dela nou infiintiat’a scóla normale din locu cântă, la finea misei „Des­­cupta­te Romane*, unu scolariu dechiamă poesi’a nemeritoriului A. Muresianu: „Acest’a e diu’a*; or’ altulu poesi’a de I. A. Lapedatu: „Dumnedieulu nostru,“ si de inchiare servi o cuventare acomodata din partea preotului locale s. a. — .... Cu acesta ocasiune după serbare la d. jude processuale adunarea decise a se face pasii legali pentru restituirea onorei suspendatului, din or. d. vicariu G. Moisilu si-i tramisera de o camu­data urmatori’a adressa de condolentia: Reverendissime Domnule Vicariu! Cu profunda durere si grava indignatiune află inteliginti’a si poporulu din cerculu Monorului, intr’uiiti la serba­rea aniversarei dilei de 15/3 Maiu 1848, despre incidintele tristu alu suspendarei din officiulu vica­riale alu Rév. D-Vostre. Unu incidente acestea, în­­ aintea caruia trebue se trasara si cele mai nesem­­tietóre animi. — .i i - : i Vicariulu Rodnei, Gregoriu Moisilu, zelosulu propagatoriu alu culturei, probatulu si loialulu bar­­batu alu natiunei, aprigulu aparatoriu alu dreptului poporului— suspendatul? Ce a potutu se fia are caus’a acestui incidentu tristu? Se intreba astadi micu cu mare, teneru cu betranu. E cu potentia are, că acestu barbatu espertu se fia commnisu fapte, cari ar’ fi potutu a­­trage după sine nescari urmări atatu de funeste? Ba nu, nu, suntemu convinsi ca nu ! Rev. D-le! Recompens’a tuturoru barbatiloru, cari s’au espusu pentru a nu lasă, că poporulu se se despuia si de cele mai sacre drepturi ale sale, a fostu in cele mai multe casuri persecutarea! Ne doré, ca aceeasi sarte n’a voitu se Ve crutie nici pre Rev. D-Vóstra, ci a venitu spre a Ve dă lovi­­tur’a inca intr’unu tempu, candu după o lupta con­tinua de mai multi ani prin neobositulu zelu si intrelépt’a conducere Vi­a successu intre impregiu­­rari destulu de grele a vedé infientiate in acestu trenutu institutele de cultura de multu oftate, cari si reversara lumin’a binefacatoria preste o parte în­semnata a natiunei romane. Fapte, înaintea caro­r’a trebue se se plece si cei m^ai inversiunati con­trari ! Reverendissime! Facia cu acesta evenimenta tristu venitu că unu trasnetu din seninu, si inca de acolo, de unde nici a crede n’amu cutediatu, nu ne potemu retiené a nu ni esprime si noi cea mai adenca indignatiune si dorere, ce împreuna cu Rev. D-Vostra o semtiescu astadi, nu numai poporulu acestui districtu, ci toti aceia, cari au fericirea de a Ve cunósce. Primiti deci, Ve rogamu, si din partea nóstra acestu micu omagiu de condolentia că consolatiune in aceste momente triste. Ve asiguramu, ca noi, si cu noi impreuna intregu poporulu acestui cercu, precum pana acumu, asia si pre venitoriu, urmandu conducerea intrerupta a Rev. D-Vostre, Ve vomu privi totu deaun’a că unu luceferu premergatoriu. — Urméza 40 subscrieri. — ................­ Vien’a in 17 Maiu 1874. 3/15 Maiu e diu’a cea mai maretia in ana­lele istoriei nóstre, ce o potemu arată posteritatei cu tóta fal’a. E deci forte naturalu si frumosu din partea Romaniloru, ca aducandusi cu plăcere amente de ea, nu intardia a-si arată in fia­care anu recu­­noscienti’a, ce datorescu barbatiloru, cari au prefa­­cutu acea di­­n diu’a renascerei poporului romanu transilvăneanu. — Are vise cu multu mai mare însemnătate, candu se serbeza de catra una tenerime departata de tarii patriei sale incungiurata de elementele străine ale unei capitale mari, precumu este Vienn a. — Tenerimea romana de aci aducandu-si cu pie­tate amente de actulu indeplenitu in 3/15 Maiu 1848 cu atata sublimitate pe campulu libertatei de catra parentii ei,­­ nu s’a potutu retiene a nu-si aduce si ea obolulu ei de recunoscientia facia cu actulu acelu mare fiu. Serbarea se incepu­ la 9 ore cu una misa fă­cută de doi preoti romani, după carea urmă unu parastasu pentru celi cadiuti pe campurele de glo­ria pentru eliberarea nóstra. Junimea in corpore le arata prin presenti’a ei restulu, ce le datoresce. — Fostu-a însemnătatea dilei caus’a, ori inpregiu­­rarea, ca mai de unu anu nu amu mai auditu dela altariu sunetele limbei nóstre, — spiritele ne se inaltiara la audiulu rogatiuniloru si cantariloru mai multu de catu alta data. — După finea actului re­­ligiosu avuramu de cugetu a face una escursiune pe Kahlenberg. Tempulu nefavorabilu ne a impie­­decatu vise dela asta, si astufeliu amu fostu siliti a intrerumpe serbarea pana la 7 ore sar’a. Una petrecere sociala avea a o închide. — Petrecerea s’a inceputu la 8 ore deschidiendu-o dnulu v.-presiedinte Tilea prin una cuventare aco­modata insemnatatei dilei. Urmara apoi mai multe vorbiri, dechiamatiuni si cantari. D-nii Muresianu, Cocinsky, Terneveanu, Ceontea, Lupu, Michailu, Fagarasianu si Calefariu marira entusiasmulu prin productiunile loru. Petrecerea a fostu forte cor­diala, toaste ocasionale inca nu au lipsitu... Tacerea la o serbare atatu de sacra e de condamnatu. — Iaca cateva doine ale dlui Dr. Hosanu si pe­trecerea se fini despartiendune cu propusulu si fir­­m’a convicţiune, ca nu numai nil vomu insa pierdere­­acea, ce ne au castigatu parentii si strămoșii, dér’ ne vomu află in start a mai si a­­daugei»saw»omonq­­uImqionnq ele Boi­nieiDi­ssfii . Eri ne sosiră camu la 110 volumine dela dlu Titu Maiorescu. Lauda Vena, cari ne dati succur­­sulu, ca­ci sementi’a resipita n’a datu pe pamentu petrosu. . . ariu. Brasiovu, 27/5 1374. Eri, in adunarea alegatoriloru pentru legisla­tiva, tienuta la Nr. I dela 9—2 ore, facla cu tie­­nut’a dep. Wächter — după multa vorova in caus’a nationale sasa, se decise prin votisare per maiora si inca cu maioritate mai absoluta: 1. Ca majoritatea adunării alegatoriloru sta pe langa deputații, cari au esitu din partit’a dea­­eM4niilP'siR*!'' ba s«ra «asq msa nn!BvoiBmii ortom 2. D. dep. Friedericu Wächter se se provoce că se assa din partit’a deachiana. (Wächter vise indata si essise din sala). 3. In casa ce d. Wächter n’ar’ essi din p. deach., adunarea lu dechiara, ca si a perdutu încre­derea alegatoriloru. Indata apoi se primiră si cele 6 puncte ale dechiaratiunii „Comitetului de acţiune,“ care convo­case adunarea si se decise, a indetori pe dep. Bra­­siovului, că nu cumva se sufere vreo sila (limbis­­tica) in cestiunea scóleloru medie, or’ in caus’a a­­rondarii municipialoru, deca s’ar’ desparţi numai una palma din fundulu regiu, indata se -si depună mandatulu si se essa din dieta. Decursulu intregei adunari fu­ interesantu din punctulu de vedere alu apararii drepturiloru naţio­nali politice sasesci, in care se intrecea preotimea, professorimea, advocatimea si burgesi­a a nu cede neci unu palmacu de acţiune esita dintre marginile programului nationale din Mediasia. Ei imputară dep. Wächter pe întrecute, de ce nu se tienu­ in cuventarile sale in dieta de pro­­gram’a mediasiana, care a subscris’o, si s’a apro­­misu a o apera, si si din aceasta causa in fine i sub­­trasera încrederea. Dintre romani n’a luatu vorb’a neci unulu, pentruca se lucră numai de drepturile natiunei sasesci si de arondare. Apoi d. Wächter, , cu toate, ca avea detoria, că si ceilalți deputați

Next