Gazeta Transilvaniei, 1877 (Anul 40, nr. 1-102)
1877-06-30 / nr. 50
„Gazet’a“ ese de 2 ori. Joi’a si Duminec’a, Foi’a, candu concedu aj utodaie. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl., pe iii 3 fl. v. a. Tieri esterne 12 fl. v. a. pe unu anu seu 2’/2 galbini mon. sunatoria. JXr. 50. Amilii XL. BRASIOVU, 12 Iuliu 30 Iuniu Se prenumera la postele c. si r., si pe la DD. corespondenți. — Pentru serie 6 cruceri v. a. Tacs’a timbrata a 30 er. val. austr. de fiacare publicare. 1&77. MT Cu numerulu acest’a se inchiaia semestrulu I. Numerulu 51 se va speda numai celoru prenumerati. Rogamu der’ a grăbi cu prenumeratiunea pe semestrulu alu II-lea cu atatu mai multu, cu catu trebuie se stabilimu si numerulu esemplarieloru ce sunt a se tipări. P. T. domnii noui abonanti sunt cu deosebire rogati a ne tramite adressele esactu, aratandu si post’a cea mai aprópe de loculu unde locuiescu. Pretiulu abonamentului pentru monarchia e pe siese luni 5 fl., pe trei luni 3 fl.; or’ pentru străinătate pe siese luni 6 fl. v. a. Scrisorile sunt a se adressa la Redactiunea „GAZETEI TRANSILVANIEI“ in Brasiovu, Russi’a si Roiuain’a. m. Cu tractaturu dela Parisu inchiriatu in 30 Martiu 1856 si cu conventiunea europana din 19 Augustu 1858 in mana, naţiunea romana vediendu si patri’a sa pusa sub garanti’a Europei si adoptata in sisthem’a staturiloru europene, a sciutu se-si moderedie orice passiuni din trecutu, se uite vexațiunile consuliloru si totu-odata se puna de nou in cumpănă drepta binele si reulu avutu pana atunci dela Russi’a. Desi acele doue antithese nu era tocma in equilibru, desi unele reminiscentie mai era inca proaspete in spiritele romaniloru, totusi ei incepura se de Russiei semne de reconciliare sincera. Deja pe la a. 1861, pre candu partit’a numita a lui Barbu Catargiu se incercase a restabili de nou influinti’a russesca esclusiva, cu delaturarea celei simpathice francesci, luptele partiteloru inferbentate de nou se terminară prin asasinarea numitului ministru diu’a mare, cadiutu de glontiulu unui ungarii, platitu cu bani francesci. De nu ar’ mai fi nici-una alta proba de amarea libertatiei si a independentiei in Romania, acea catastrofa din delulu mitropoliei singura era de ajunsu spre a ne informa despre aspiratiunile natiunei romanesci. Casulu de asasinatii fu primitu cu terrore si urgia, dara aversiunea de catra unu protectoratu singuraticu si esclusivu se manifesta prin toate classile societatiei romanesci. Adversarii romaniloru repeta adesea connexiunile mai multor familii moldavo-romanesci cu altele russesci, de unde apoi inchiaie la simpathii nationali periculose pentru naţiunea romana si pentru staturile limitrofe. Este adeveratu, ca invasiunile russesci insocite de comuniunea religiosa, au trasu in urma loru successive unu numeru oarecare de casatorii russo-romanesci in regiunile superiori ale aristocraţiei, si nu voimu se negainu, ca Russi’a se incercase la diverse ocasiuni a trage folese politice din casatorii de acelea, au si trasu uneori. Dicemu si mai multu, Russi’a va fi adoptatu maxim’a de statu de a-si asigura influinti’a sa prin asemenea casatorii. Aci inse russii nu făcură mai multu, decatu imitara pe alte regime vechi si noue. Este cunoscuta la toti espressiunea usitata in lumea europena de „naţiunea aristocraţiei“, cu alte cuvente, aristocraţiile poporaloru europene nu voiea se scia de alte nationalitati si naţiuni, ci ele se tienea de unic’a naţiune solidaria in toata Europ’a, era celelalte classe de omeni trecea sub nomenclatura insultatória de canalia (Canaille , adunaturi, lapedaturi), de unde unna, ca aristocrații -si caută neveste in orice tiera numai din națiunea lor aristocratica, fiacare de rangulu seu, ori deca se potea si mai de susu, precumu facea si monarchii. Totu asia se intempla si in tierile romanesci, desi in acestea feudalismulu niciodata nu a potutu prinde radecini ca pe aicea. Dera ce? Intreaga aristocrația superioara a Ungariei este amestecata si corcita prin casatorii nu numai germane si adesea italiane, serbo-croatice, polone, ci si cu familie russesci, precumu de es. grafii Appony, principii Eszterházy s. a. In cercurile gubernamentului din Vienna s’a pusu totudeauna temeiu mare pe incoragiarea casatoriiloru cu familie străine, firesce cu scopu invederata de a castiga influintia in alte tieri. Pana in a. 1866 acea maxima politica era practicata cu mare diligentia de catra regimulu austriaca tocma si la armata, mai alesu la regimentele acelea, care se asiedia in garnisoane prin cetatile renane ale confederatiunei. Officialii acelor regimente trebuia se fia mai totu luni alesi, binefacuti si frumosi, li se acorda si adausuri considerabili de plata, ca se se poata inverti in societățile de frunte, pe langa domnisiare din familii de înalta positiune, spre a le castiga de neveste, precum si le castiga multi. Interessulu Austriei de a se sustiene si a predomina in Germani’a, prin urmare si rivalitatea cu Prussi’a, dictase acesta mesura. Totu manopere de acestea, cumu amu dice, matrimoniali, se urma in Itali’a, in Galiti’a si mai multu decatu oriunde in Ungari’a, era unguroicele nóstre vedea cu mare plăcere pe austriaci, din causa portărei loru celei elegante, si se cununa cu ei. Nu sciu publicistii maghiari nici macaru aceea ce potu vedé pe fiacare di cu ochii loru ? Apoi aca, intre officialii Russiei, mai toti nobili, sunt foarte multi prea bine crescuti, caci minerulu celoru brutali scade si la ei, ca si la alte armate, pe anu ce merge ; ce mirare dora, déca si boieroaicele nóstre ochieu ici colea pre cate unulu dintre ei? Déca inse interessulu Austriei sau alu Russiei cerea, ca se câstige pe popoara inca si prin casatorii, apoi era, ca lumea moderna fu martora la cateva catastrofe măreție, unde aceleasi popoara ajunse la cunoscientica de sine, prin cate una scuturatura gigantica, sfarmara toate lantiurile, prin urmare si ochiurile de lantiu făurite din casatorii aristocratice. Curata asia se intempla si in Romania. Consuli generali cumpliti, cu Rückmann (1837—8), cu Titoff, Daschkoff, Duhamel celu brutale, consiliari russesci cu faimosulu Alex. Sturdza s. a., ajutati inca si de baionetele hívásúmei, era nu numai de familii caputate cu muscali, au fostu paralisati de vointi’a natiunei, care -si vedea de interessele sale, de patri’a sa, de independenti’a si libertatea sa. Publicistii maghiari si germani ne mai imputa si scotu ochii cu comuniunea credintiei religiose si a ritului orientale. Pana mai deunadi, înainte cu 10—15 ani, acestu argumentai scosu contra romaniloru trecea de fetii alu fanatismului; astadi classile luminate ale natiunei, ca representante legitime ale opiniunei publice, afla ca acestu argumentu este machiavellisticu, perfidii, nerusinării, totuodata cu atentatu alu libertatiei de consciintia. „Cine ce are cu religiunea si cu consciinti’a mea? Esi afara nerusînatule!“ Acesta e respunsulu, ce se dă astadi in Bucuresci, Iassi, Craiov’a la imputări de natur’a acesteia. „Ce ve pasa voue, de care ritu ne tienemu noi? Uite, ne mai plăcu decoratiunile altarieloru orientali si căutările acelea melancolice, deca nu sunt executate pe nasu; dara pentru aceea ori care din noi caletorimu in Itali’a si anume la Rom’a, siedemu acolo cu lunile si cu anulu, ca se admiramu acelea minuni ale artei, care nu-si mai afla parechi’a nicairi in lume. In catu pentru b a se ric ’a nóastra, ea este si romane nationale, independenta, autocephala, asecurata prin legile nóastre fundamentali, aparate, deca s’ar’ cere, cu brahiale nóastre. Diferenti’a essentiale intre noi si alte popoara este, ca noi nu voimu se audimu de potestate monarchica absoluta in launtrulu eclesiei nóstre, adeca nici de papa-rege absolutu, ca in Apusu, nici de cesaro-papa ca in Russi’a, in Prussi’a si Angli’a. Cine voiesce se scia mai multe despre relatiunile nóstre eclesiastice, se mérga la prelegeri din dogmatica si din dreptulu canonicu la vreuuu seminariu de ale nóstre, cine nu vrea, se-si tiena gur’a si se ne lase in pace.“ Acesta e limbagiulu romaniloru in cestiuni religiose, scurtu si indesatu, de unde se pote vedé curatu, ca ei cu singur’a esceptiune de comuniunea dogmatica, nil au nimicu, nici in clinu nici in maneca, cu baseric’a cesaropapista a Russiei, precumu nu are nici a regatului Greciei. Se resumamu. Politic’a României atatu fatia de Russi’a, catu si de toata lumea, este dictata, formulata si inpusa esclusivu de interessele proprie ale patriei si natiunei. B. R e sb c Iu I u. Luarea Tirnovei, vechiei capitale a regatulu bulgaru, se adeveresce. Acesta cetate aperata de 3000 nizami, de redifi si de artleria turcesca a fostu luata in 7 Iuliu i. c. cu torti’a de cavaleria si artileri’a generalului russu Gourko. Ataculu a fostu stralucitu. Russii au facutu mai multe sute de călăreți turci prisonieri. Lupt’a sa terminării tardiu soar’a cu respingerea turciloru spre Osmanu- Bazar. Se’ntielege cai armat’a russa a fostu primita si aci, ca in toate partile unde a strabatutu, cu mare entusiasmu din partea populatiunei. — Si cetatea Biel’a a cadiutu in fine in manile russiloru. Positiunea acest’a strategica importanta trebuiea se fia luata, caci ea predomina trecerea presteriulu Iantr’a apoi drumulu intre Rusciucu, Tirnov’a si Sofi’a. La Biel’a avu locu in adeveru o însemnata batalia, care a remasu inse nedecisa. Russii, cari atacara pe turci erau abia in numeru de 12,000, precandu turcii erau mai multi de 30,000. Lupt’a a duratu 8 ore intre mari perderi de ambele parti, n’a avutu inse n ci unu resultatu definitivu, de orace ambele armate ’si-au conservatu positiunile. Perderile turciloru au fostu pete intreitu mai mari, artileri’a mai cu sema le-au causatu multe stricatiuni. Acest’a impregiurare in legătură cu întăririle cari necontenitu le sosiea russiloru, se vede ca a silitu pe turci a se retrage, caci unu telegramu oficialu dela Zimnicea din 6 Iuliu 1. c. anuncia, ca dragoni si infanteria russa au ocupatu cetatea Biel’a si ca la riulu Iantr’a avu locu o iaierare cu cerchesi, cari se respandiea, lasandu in urm’a loru 10 morti. Turcii voiescu se’si mai încerce inca o data noroculu pe apa cu vaporele loru, cari de unu timpu incoace au fostu condamnate la neactivitate. La Sulin’a s’au opritu in 8. c. noue vapore