Gazeta Transilvaniei, 1877 (Anul 40, nr. 1-102)
1877-09-15 / nr. 72
abia s’a pusu in capulu companiei si éca vine unu glontiu si ’iu lovesce dreptu in frunte asia incatu cadiu mortu. Capitanulu Bogdanu a moritu lovitu de doue glontie in pântece. INALTU ORDINU DE DI catra armat’a romana. Ostasi! In diu’a de 30 Augustu, virtutea vostra a incununatu cu victoria stegurile romane. Regimentulu alu 14-lea de dorobanti si batalionulu alu 2-lea de venatori, împreuna cu trei batalione din glorios’a armata imperiala russa, au luatu din manile inamicului redut’a ce elu aperu cu atat’a inversiunare, si unu drapelu si trei tunuri au fostu cucerite de trupele noastre. Aceste trofee. Eu ordonu a se tramite in capitala tierei si a se pastra acolo cu o vecinica dovada a vitejiei armatei romanesci. Drapelulu se va asiedia deocamdata in Arsenalu, pana se va hotărî definitivu loculu unde are se se păstreze. Era tunurile luate dela vrajmasi, deue se voru asiedia, de ambele parti ale statuei lui Mihaiu- Vitezulu. Umbra maretia a gloriosului Domnu va vedd astfelu, ca ostenii romanii au remasu pana astadi iii ai eroiloru dela Calugareni. Celu de alu treilea tunu se va asiedia înaintea marelui corpu de garda dela palatulu Domnescu, pentru a fi pururea pentru brav’a nóstra armata unu gloriosu esemplu de imitatu. Datu in Domnesculu Nostru cuartiru generalu alu armatei de Occidentu, in Parodim, la 5 Septembre 1777. CAROLU. M. S. Domnitoriulu a mai datu armatei urmatoriulu ordinu de di. INALTU ORDINUDE DI catra armat’a de operaţiune romana. „Ostasi! „In batali’a dela 30 Augustu, ca si in luptele cari au precedatu si armatu acesta memorabila di, voi ati doveditu ca virtuţile străbune n’au peritu din rondurile ostenitoru romani. Sub foculu celu mai viu alu inamicului, ati infruntatu mórtea cu barbatia, ati luatu o reduta, unu drapelu si trei tunuri. Tiór’a va fi recunoscatoria de devotamentulu, de abnegatiunea vóstra; or’ Eu, cu Domnulu si comandantulu vostru, sunt mândru de voi si ve multiumescu. De si amu avutu simtitóre perderi, de si deplangu cu voi bravii camaradi cadiati pe campulu de onoare, dar’ sângele versatu nu va fi in zadaru , din tr’ensulu va rodi marirea si independinti’a patriei. „Datu in Domnesculu nostru cuartieru generalu alu armatei de occidentu. Poradim, 5 Sept. CAROLU.“ „L’Orient“ primesce din T.Măgurele cu dat’a de 23 Sept. urmatoriulu telegramu importantu . Vediu ca din erore vi s’a transmisui prin unu telegramu despre luarea redutei Griviti’a, ca trupele cari au seversitu acestu faptu briliantu de arme, se compuneu din siese bataliene russe si unu batalionu romanu. Adeverulu e, ca acele trupe cari au luatu redut’a erau optu batalione romane si numai trei batalione russe. Prob’a pentru acest’a o aveti in trofeele luate: unu stegu si trei tunuri pentru romani, si numai unu singuru tunu pentru russi. Eu am fostu martoru ocularu. In interessulu adeverului, ve rogu se publicati acestu telegramu. Lachmann, Coresp. militariu alu diariului „Bund“, Gazetei oficiale din Chicago“ si „Gazetei de Augsburg.“ veci despre curagiulu si devotamentulu romanu, er’ umbrele mariloru străbuni versa-voru lacrami de bucuria, intielegandu de bravur’a domniloru loru urmasi! Deja press’a intréga este plina de laude asupra eroicei armate romane. Vestea despre curagiulu ei, astadi a strabatutu preste toata fagi’a pamentului. De si cu lacrami in ochi, dér’ cu fala spunemu acest’a in fagi’a Europei. Resbelulu inse nu s’a terminaţii. . . Sacrificii noue se receru! Mii de viteji romani se afla deja răniţi in spitalele României, si Transilvăneni romani, cari se afla de presentu dincolo de Carpati, ne spunu, ca ajutorele adunate pan’acumu nici pe departe nu potu acoperi lipsele neprevediute, incatu viéti’a a sute de răniți usioru poate veni periclitata, deca suferindiloru nu li se va tinde mana de ajutoriu la timpu. . . Mame ’si plangu fii, sogie barbatii, sorori frații, or’ patri’a ’si deplânge tesaurii cei mai pretiosi. Romani’a intreaga este imbracata in doliu. Matroane romane, soţfie tinere, fiice plapande, si nu publicu romanu, cari poteti apretiui durerea nemărginită, ce o simte o mama, o sogia, o sora si patria pentru pierderea fiiloru ei, nu pregetaţi a contribui: bani, scame, pansaria, stergare, legaturi, schimburi, intr’unu cuventu, orice prin care amu poté alina incatu-va dorerea prea iubitiloru nostri vulnerati pe campulu de onóare. Acestu micu sacrificiu ni’lu impune umanitatea, ni’lu cere consangenitatea, ’iu reclama recunoscinti’a pentru salvarea onóarei romane. . . Ar’ fi de doritu, ca in fiacare comuna cei mai de influintia se se puna in frunte, se faca totu feliulu de colecte si se le trimétia séu directu, séu la subscris’a spre a poté fi espedate de cu vreme la destinatiunea loru. Sibiiu, 22 Sept. 1877. Iudith’a Macellariu. Transilvani’a. Cu cea mai viua placere ne grabimu a da locu in colonele fetei nóastre urmatoriului marinimosu Appellu filantropicii. Onoratu publicu romanu! Incredintiata de concursulu binevoitoriu alu Dvóstre ’mi permitu din nou a ’mi redica debil’a voce intru ajutorarea fratiloru nostri, cari ’si versa sângele nobilu pentru aperarea umanitatii pentru sustienerea si redicarea onorei si re pută tiu n e i numelui de romanu. Se amintescu părerile nefavorabile, cu care a fostu intempinata armat’a romana înainte de a lua parte la marele resbelu orientalu ? E de prisosu! Grivitz’a, acestu Termopile castigatu cu sângele a mii din fraţii noştri, va mărturisi in Bucuresci, 11/23 Sept. 1877. (Corresp. part. a „Gaz. Trans.“) Pana in urma, in care ve scriu acestea, nu mai avemu dela cuarticulu generalu nici o scrie positiva despre loviri noue, era lovirile din 5/17 Sept. ale cavaleriei romanesci sub comandantele de brigada colonelu Cretianu cu cavaleri’a turcesca si cercassiana, învinsa si luata pe fuga — apoi assalturile turcesci nefericite asupra Grivitzei si totu asia nereusitulu assaltu romanescu din 6/18 asupra celei mai tari redute turcesci, ve sunt cunoscute. — Era si mai cadiura 4 oficieri morţi si 15 răniţi, era soldaţi morţi, răniţi si dispăruţi in acea zi au fostu cu totulu trei sute, a caroru lista se va publica, indata ce se va constată numerulu in regula. Vedeţi inse, ca este foarte greu a culege pe morţi si pe răniţi de pe campu, pe catu timpu turcii nu vreu se scia nimicu de dreptulu gentilom si de legile umanitatiei, ci pusca mereu in personalulu ambulantieloru, din care causa ministrulu de esterue dn. C o g a r n i c e a nu fii necessitatu a se adressa arasi la poterile europene contra barbariei turcesci. Se aude ce e dreptu, ca si perderile turciloru sunt atatu de mari, in catu nu mai ajungu nici ei se’si ingrope miile de morti si ca au venitu la ideea ca se ardia cadavrele, ca nici ei nu mai potu suferi cumplit’a si omoritori’a putere, mai alesu ca nici vulturi, nici câni si lupi nu sunt atatia, ca se poata consuma toate miile de cadavre cate stau neingropate, atatu impregiurulu Plevnei, catu si mai de curendu din nou in passulu Sipc’a din Balcani, unde chiaru după, mărturisirea corespondentiloru turcofili din Adrianopole in bătăliile turbate de prin pregiurulu fortaretiei Sf. Nicolae armat’a lui Suleiman-pasi’a se inpuţina cu 11 mii de răniţi si 6 mii morţi; alţii inse’i prin perderea totala din acésta luna la 21 mii morţi si răniţi, adeca preste a trei’a parte din cata este avea elu sub comand’a sa, ceea ce nu e nici o mirare indata ce scimu, ca pentru turci e cestiune de viétia si de moarte, ca se scutia pe russi cu orice pretiu din Balcani, precumu si ca Suleimanpasi’a este unu generalu ca si Skobeleff la russi, care nu vrea se scia de nici o crutiare a vietiei omenesci, natura de tigru, precumu se arata si in Muntenegru, unde înainte de a veni in Balcani, sacrificase preste 6 mii de oameni fara nici unu scopu. Semena forte, ca avemu si noi unii comandanti, alui caroru zelu are trebuintia de infrenare rigoroasa, ca se nu sacrifice orbesce pe oameni, ci se purceda cu cea mai mare prudentia, precumu făcu oficialii de statu majoru anglii si ger- rmani ai ostei turcesci dela Plevn’a, era nu cu Iac. Lahovari si Gramont din statulu majoru romanescu, carii uitaseră ca nu se afla la manevre simple, ci in fagi’a unoru inamici furiosi. De altumentrea acei domni ’si luara ce li se cuveni, de si nu după rigorea observata la alte armate. Nu a fostu nici o tradare, precumu scorniră unii, ci curatu lene de coconasi, care’mi aduce aminte in viia memoria casulu lui Benedek cu c. Clam-Gallas dela Königgrätz in a. 1866. Din caus’a aceloru doi oficiali au cadiutu cu 1000 de oameni din ostea romanesca fara nici unu scopu, ci numai pentru ca ei cu ingenieri calculaseră fórte reu distantiele dintre redute si trupe si asia le espusere pe acestea la unu focu necurmatu pe distantia da 1200 metrii, pana se pota da assaltu, in locu de vreo 600 metrii, precumu aratase anume Lahovari. Intr’aceea operațiunile statului majoru russescu sunt criticate foarte aspru, nu numai de catra străini ci chiaru de russi competenți, pricepetori de lucru. Errori colossali s’au comissu din partea russiloru. Intru altele m’am convinsu de nou din spus’a mediciloru de aici, ca mai multe sute dintre soldaţii romani răniţi se voru vindeca deplinu asia in catu fiindu lipsa, adeca ne urmandu nici unu armistiţiu, preste 3—4 septemani se potu intorci, prea bine erasi la regimentele loru. Cu ranele mari si inflammate este mai greu. Ne veniră si dela dv. trei medici, caroru li s’a si datu ocasiune de a’si arata toata sciinti’a si desteritatea loru. Chirurgii cei renumiți dela Parisu sosiră totu dilele acestea. Dela scame si pensaria se ceru cu carulu. Me miru vnse, ca nici macaru aci in capitala nu se iau mesuri ca seamble agenti din casa in casa, spre a indemna se da ajutoriulu acestea, caci sunt mii de femei, care desi au multa pensaria vechia, n’au facutu si n’au datu nimicu pana acuma. Se li se aduca aminte de fugile parintiloru de înaintea turciloru la Brasiovu, la Sibiiu si chiaru in Russi’a, se fia întrebate, ca la o fuga cu cea din Maiu a. c. dela Brail’a, Galati, Giurgiu, Olteniti’a, Calarasi, sau cui nu e fug’a bulgariloru de turci, a turciloru de muscali, unde era se ’si lase ladile si dulapurile incarcate de pansarii, prada flacareloru. In adeveru, indolenti’a si lips’a totala de patriotismu la unele classe de oameni incepe se devină criminala asia, precumu ne spunu russii ca sunt bulgarii de pre malulu Dunărei, cari se distingu mulţii in reu de bulgarii munteni si de cei de presto Balcani, caci pre candu muntenii sunt mai pugini egoisti si buni ostasi, acesti’a din Bulgari’a danubiana sunt groşi la capu, interessati pana la murdăria, si n’au nici o idea de ceea ce numimu onoare si ambiţiune nobile, nici de patriotismu, caci patri’a loru unica este pung’a. Nu catediamu se decidemu, deca acestea insusiri unite sunt naturali, de rassa, înnăscute loru, sau efecte ale tiraniei secularie; destulu ca ele esistu si se intindu pana in capitala României, inca si mai departe. In catu pentru afacerile intern ale tierei, ele mergu si acumu, ca si candu amu trai in pace profunda. Tóate scólele si institutele s’au deschisu in regula ; consiliulu generale scolasticu se aduna si lucredia după una programa de mare importantia, preparata de consiliulu permanente si de ministrulu instructiunei publice carele, vorbesca altii ori cate voru vrea, este unulu din ministrii cei mai intelligenti, zelosi si respectatori de legi, din cati avii Romani’a dela 1860 incóce la resortulu acest’a. Asia si societatea academica lucra estimpu precumu raru a mai lucratu de diece ani incóce, din causa ca si membrii s’au adunatii mai multi, si intre agendele sale sunt cateva, care merita toata atenţiunea literatiloru nostri, in fine au inceputu a simţi cu totii, ca victi’a acestui institutu scientifica nu mai poate fi precaria, nesigura, desi mai are inca lipsa de venituri considerabili. Spuneţi ve rogu prin diamele dv. tenerimei respective, ca Societatea „Transilvani’a“ nici estimpu nu va potea da nici o bursa, din cause pe care credu ca le va publica catu mai curendu comitetulu seu. □ Sciri telegrafice. —(Agenti’a „Havas“.) Parisu, 22 Sept. n. Tribunalulu Senei, judecandu astadi pe d. Gambetta, a respinsu cererea de incompetintia formulata de d. Albu, si a mantienatu condamnarea pronunciata mai înainte. Constantinopolu, 22 Sept. n. Se asigura, ca s’ar’ urma lupta intre armat’a lui Tiarevici, in vecinătatea fiului Jantr’a. — La Sipc’a nu s’a schimbatu situatiunea. Timpulu reu impedeca operaţiunile. Osman-pasi’a ar’ urma a fi in comunicatiune cu Orhanie. Ven ’a , 22 Sept. n. Serbia nu crede se intre in acţiune mai inainte de lun’a lui Februariu. Acesta intardiare