Gazeta Transilvaniei, 1878 (Anul 41, nr. 1-104)

1878-01-05 / nr. 1

ca­ci la finitulu acelui mare resbelu Piemontele a fostu admisu pentru prim’a ora in consi­iulu mari­­loru poteri, si Cavour a siediatu si a avutu votu decisivu la mas’a verde a congressului din Parisu. Acolo a subscrisu si densulu împreuna cu ceilalti plenipotentiati actele memorabile, prin care s’a ga­rantatu autonomi’a principateloru romane dunărene si libertatea guriloru Dunării. Cooperatiunea regatului piemontesu in Crime’a a preparatu alianti’a franceso-italiana si resbelulu dela 1859, care s’a finitu cu luarea Lombardiei dela Austri’a si cu incorporarea de catra Sardini’a. De aci incolo a reportatu regele Victoru Emanuilu succesu după succesu. Elu nu s’a sfiitu a da man’a, desi la inceputu nu pe fagia, cu marele republicanii si revolutionariu Garibaldi, numai ca se pota ajunge mai iute la tient’a ce ’si-a pus’o. Piemontesii au luatu un’a după alta Toscan’a. Parm’a, Moden’a, parte mare din statele papale, in fine regatulu Sicilieloru si in Martie 1861 Victoru Emanuilu s’a proclamatu de rege alu Ita­liei. Poporulu italianu a salutatu pe noulu rege savoyardu pretutindeni cu bucuria si entusiasmu, ca­ci elu le aducea ide’a naţionala si libertăţile­­ constituţionale in loculu unei nesuferite reactiuni de care era bântuite tierile italiane dela 1848 in­­coce. Victoru Emanuilu ’si strămută resiedinti’a dela Turinu la Florenti’a. Inca unu pasu pana la Rom’a si unitatea naţionala erâ completa. Der’ acestu pasu se parea celu mai greu. Influinti’a Franciei si a Austriei erâ inca mare si ambele state protegeau domni’a lumeasca a papei. Veneti’a erâ inca sub domni’a austriaca si Napoleonu III veghiă asupra statului papalu, or’ noulu rege alu Italiei facea inca parte dintre cei escomunicati de capulu bisericei catholice. Constellatiunea politica inse veni intru ajutoriu norocosului rege „galan­­tuorno“. Alianti’a cu Russi’a in resbelulu din 1866 a redatu Italiei, cu tóte ca a fostu biruita pe mare si pe uscatu de catra Austri’a, regatulu Veneției, „margaritariuiu“ provincieloru austriace. Nu multu după acést’a la 1870 Itali’a s’a profi­­tatu ca si Russi’a de învingerea Prusso-Germaniei la Sedan asupr’a aliatului seu de odinioara, si a ocupatu Rom’a. Pap’a Piu IX-lea s’a retrasu in Vaticanu si Victoru Emanuelu si-a facutu intrarea in Quirinalu. Aci in vechi’a cetate a cesariloru romani ’si-a datu sufletulu in urm’a unei bele scurte. Itali’a intréga jelesce adâncu la mormen­­tulu iubitului seu domnitoriu, a celui mai poporaru dintre toate capetele încoronate, a „regelui-democratu.“ Perderea lui este mare si neasteptata pentru Itali­a. Gravitatea ei se simte si mai multu in momentele seriose de fagia, candu luptele esacerbate interiore ale partiteloru si situatiunea creata prin marele resbelu orientalu ar’ fi pretinsu inca multu dela poterea vigorosa, dela patriotismulu si precautiunea neuitatului rege. Ceeace nu ia mai fostu datu de a seversi spre consolidarea interiora a regatului unitu pote va esecuta in curundu fiiulu lui Umberto, care indata după mortea s­ a a fostu proclamatu de rege alu Italiei si care a afirmatu in fagi’a tierii, ca va pastra cu scumpetate institutiunile libere ale tierii. „Gratulatiune de anulu nou primului ministru Tisza.“ Diurnalulu maghiaru „Közvélemény“ („Opiniunea publica“) din Pesta in numerulu seu dela 7 Ianuariu a. c. comunica o gratulatiune de anulu nou la adress’a primului ministru Tisza, despre care ne vine si noue a lua o scurta notitia numai ca se damu si publicului romanu ocasiune se véda, catu de paginu magulitoria póte se fia acesta gratulatiune pentru unu primu - ministru, care pe timpulu, candu era capu de opositiune, era gata a tramite pe romani la Bucuresci, si traia in desiert’a credintia, ca indata ce va ajunge la potere, pe poporulu maghiaru ’tu va im­plé de fericire pana după urechi. Inse ca credinti’a de atunci a dlui Tisza i’a fostu mai mare de cumu i este potinti’a astadi, candu se afla la potere, se poate vedé din gratulatiunea de mai josu, unde intre multe altele se dice la adress’a d-sale : „Déca dt’a, die primu-ministru alu Ungariei, n’ai fi caletoritu de serbatori la Berlinu, ca se vedi pe unu mem­bru iubitu alu familiei dtale, ci ai fi datu rota prin tiera in cerculu celu mare alu familiei naţionali, a cărei sorte acumu de trei ani este depusa in manile „energice" ale dtale, atunci ai fi vediutu o stare de lucruri instructiva, desi deprimatoria, pe carea in daru ai cautat’o in capital’a Germaniei. Ai fi vediutu miseri’a, pusthiulu si ruina, pe cari guvernamentulu dtale le-a adusu asupra Ungariei. Ai fi vediutu pe agricultori cumu ’si iau traist’a in spate, bat’a in mana si pleca in lume, cumu seraci’a s’a M. S. Domnitoriulu a adressatu dlui ministru alu culteloru si instructiunei publice urmatori’a scrisare : Domnule ministru ! Amintirea sacrificieloru, ce armat­a si natiunea au facutu si făcu in cursulu acestui resbelu pentru a consolida vechi’a temelia a independentiei scumpei nóastre patrie, nu trebuie nici­odata se pera din mintea si din sufletulu gene­­ratiunei nóastre si a celoru ce ne voru urma. Dorinti’a Mea este, ca după terminarea luptei ce am intreprinsu, ministe­­riulu, in capulu carui’a te afli, se ingrijesca a se publică o istoria a acestui resbelu, care, respandinduse in poporu, sa arate tuturoru devotamentulu fara margini, jertfele eroice, pe cari tier’a si astea le-au desfasiuratu spre a asigura bunulu celu mai scumpu pentru natiunile, cari au vointi’a si poterea de a trai, Neatarnarea. Spre acestu sfersitu Eu punu la dispusitiunea minis­­teriului instructiunei publice sum’a de 5000 lei noui, care se va oferi ca premiu celei mai bune scrieri populare de acest sfeliu de o comissiune competenta, ce se va numi si după unu anume programa; or’ oper’a premiata se va ad­­opta in scelele noastre publice, pentru­ ca tenerimea se afle intr’ens’a frumoase invetiaminte, nobile si patriotice esemple. Bucuresci, 29 Decembre v. 1877. C A E 0 L U. incuibatu in casele avutiloru , ai fi vediutu apoi pe măiestri despoiați prin esecutorii de dare de toate instrumentele, cu cari­­si agonisau panea de toate dilele, si in fine ai fi auditu blastemele ce se descarcă asupra politicei dtale. . . Ai d-ta, die primu-ministru, oameni cari se-ti spuna, ca pe la sate se vendu pentru dare lucrurile din casa, asternutulu din paiu si imbracamintea tieranului si a copiiloru sei, der’ fiindu ca tote aceste se vendu cu unu pretiu de batjocura, nu se acopera din acestu pretiu nici spesele ese­­cutiunei ? Sei d-ta, ca nu numai vaca cu lapte din gura copiiloru si boulu din jugu, ci chiaru realitati întregi se bătu la toba pentru dare ? Si are in Berlinu facutu-te-a cineva atentu la ajunulu anului nou, ca din pretiulu ce se scote din vendiarea lu­­cruriloru neaperatu necessarie ale cetatienului se va mai poté tiene vr’o cativa ani o armata de 800 mii, inse defi­­citulu, care a mai crescutu cu 30 milioane, nu se va poté sterge, patri­a si națiunea nu va poté se traiesca si infio­­reasca sub ori­ce impregiurari, cumu diceai d-ta odata." De pe campulu de resbeiu. (Corresp. part. a „Gaz. Trans.“) Verbiti’a, 10 Dec. st. v. 1877. .... Inamiculu este distrusu. O parte din armat’a noastra s’a intorsu in tiera inca de eri, restulu va remane aci in Bulgaria pana la o definitiva hotarire. De trei dîle am parasitu Plevna si me aflu in Verbiti’a. Cuarticulu generalu romanu va pleca in cateva dile de aci la Lom- Palanka, unde se va stabili. De aci apoi armat’a romana va opera contra Vidinului, deca pana la ajungerea noastra acolo diplomati’a nu va lua cumva o directiune mai spre pace. Trupele sunt pornite deja de 4 dîle spre Rahov­a si Vidinu, noi vise din causa, ca zapad’a ne-a apucatu aci, mai adastamu pana pe luni ca se se mai faca pirte, ca se potemu porni totu trenulu. Zapad’a care cade dî si nópte de 4 dile este pana la briu. Viscolulu si gerulu este asia de teribilu, incatu moru omenii si vitele in drumu. Sermanii prisonieri turci, a caror’a sóarte fu atatu de cruda, moru in modu spaimantatoriu de frigu si foame fara de a li se poté da ajutoriu. Dela Plevn’a si pana la Ni­­copoli, pe unde trupele nóastre ii escortéaza, cadavrele loru au baricadatu drumulu. Gaus’a este, ca sunt goli sermanii si flamandi si puțini din ei ajungu la prim’a stațiune, unde li se poate da hrana si adapostu. Mai nu credu, ca jume­­tate din ei potu ajunge la loculu destinatiunei. Miseria completa! Deca a­’ti poté vedéa acést’a miseria, apoi de siguru ca v’ati form­a cu totulu alte idei de omenire. Acei’a, cari au scapatu de glantie si potu dice: „Dómne ajuta!“, moru acuma de fome si de geru. Cu unu cuventu, ca se ve poteti imagina trist’a acést’a situatiune, ve spunu, ca retragerea lui Napoleonu peste Berezin’a si trecerea lui Bourbaki peste Alpi in Elveti’a abia a avutu momente mai infioratorie ca acele, cari se desvolta înaintea ochiloru noștri. Pe unu arapu gentilu in feliulu seu l’amu redicatu din zapada si redandu-i vieti­a, Tu tienu la mine cu servitoriu. L’atu imbracatu si ’mi este forte recunoscatoriu, incatu nu credu ca se va mai deslipi de mine. . . Cu alta ocasiune mai multe, fi scurtu, ca se esprime totulu „numai bine n­u“, inse fiind­ ca nu apartienemu consortiului pes­­simistiloru desperati, nici optimistiloru aventuriosi ne vomu incerca a face o ieona modesta despre relatiunile nóstre cu preferintia politice, si altele din cele indicate. Premitu vise, ca publiculu ro­manu, de datu odiniora se audia despre activitatea nóstra si suferintiele poporului romanu, se nu alunece a crede din caus­a tacerei nóastre îndelun­gate, ca dera noi neamu retrasu de pre aren’u lupteloru, si ca amu sacrificatii prin letargia si apathia interessele naţionali ale poporului romanu ; din contra, se fia convinsu, ca tacerea nóstra a fostu precalculata, ca se lasa iiu teremi liberu adversariloru nostri politici, ca se’si poata juca caii neconturbati pana la saturatu, ca asia se se destepte despre o parte si cei orbi dintre ai noștri, cari mai umbla cu doi bani in trei pungi, despre alta se se convingă si temerarii adversari, ca ei nu voru mai poté folosi poporulu romanu de instru­­mentu orbu, după ce pocalulu amaratiuniloru s'au implutu prin tutoratulu volnicu si violentu, si prin procedur­a necorecta de a ignora de totu pre acelu factoru romanescu, care numera s­i parti din locui­torii, posiede inca . Parti din teritoriulu acestui comitatu cu 210.000 suflete, si care adi numera­­darulu domnului-mai multi inteligenti independenti in loculu pretorialu Desiu, si in giurulu lui. De presentu stamu sub inpressiun a restaura­­tiunei municipale, alegerile membriloru represen­­tantiei comitatului, si ale functionariloru pentru administratiunea politica, care tocma decurge. Co­mitatulu acesta după prescrierile legei numera 422 de membrii, seu representanti municipali, Dintre cari 211 cu votu virilu, si 211 alesi. — dintre virilisti avemu numai 17, ni era dora in interessu câ se putemu fi representati macaru prin membri alesi in representanti’a municipala. — Maghiarii vnse, câ se ne faca deplinu impotenți, seu ca după dorintiele loru si inviatiunile supe­rflue se ne sterga de totu din numerulu celoru vii intru folosirea drepturiloru politice, trenura con­­ferintie preste conferintie, făcură la planuri, ca prin poporulu romanu se se alega esclusivu ma­ghiari pentru represensantia, — pardonul ei ne oferiră prea gratiosu si noue vreo 25 de membri romani după chipulu loru, tipăriră pentru flacare cercu alegatoriu siedule galbine, si acele ex offe­le distribuira de timpuriu si alegatoriloru romani. înainte de alegeri nnse compusera asia cer­curile de alegere, ca comunele curatu romane cu unu numeru mai mare de alegatori se întreprindă calatorii in depărtare si pana la 20 de chilometri firesce desculti si cu straiti’a gola, cu darea cea mare, si impositele cele grele le au golitu straiti’a si iau descultiatu, — deca ve trebuie dovedi ? în­trebați pre pelarii din Desiu, cate parechi de opinci vendu la terguri, sau ui­tative la facerea drumuriloru, c­ati lucra in tempuri reci, si ghia­­tiose incalitati ? asia d. e. comuna Chiuesti fii în­trunită cu Ocn’a Desi­ului, era Mogogia cu Re­­teagu, etc. Fagia cu aceste procederi iloiale, si injuste, inteliginti’a romana ’si imparti siedulele albe, caracterisatire de pace, buna intielegere, ecuitate, si dreptate, numai in dilele din urma cu o intiala electrica. Lauda inteligintiei din afara, ca aceste siedule le declara in schimbu cu cele galbine ale­gatoriloru romani, incatu le au iertatu tempulu. Résul­tatul­u a fostu — pre langa toata pres­­siunea oficiosa, — ca numerulu membriloru alesi cu alu virilistiloru trecu preste 100, — poporulu condusu­ de inteligintia mersu flamendu, si des­­cultiu, dera cu voia, si anima romana la urna, — incatu pe fabricantii sieduleloru galbine era sei cuprin­dia frigurile de a patr’a di­­cari de comunu dureza cate unu anu intregu. Atragemu asupra acestui punctu atenţiunea d. Petru Muresianu es­­primendune fagia cu observatiunile s’ale din Nr. 87 alu Gazetei regretulu, ca in Becleanu a lipsitu ori­ce conducere din pa­tea romaniloru, cu tóte ca si acolo li s’au tramisu siediile albe. Adversarii poporului romanu inse iute se reculesara, si ei dispunendu de poterea oficiosa, dis­­cretionaria, cautara mai antaiu in persón’a d. Iosifu Pred­a et compania cate unu romanu ser­­vilu, cari insii se reclameze in contra alegeriloru din cercurile curatu romane. Pe temeiulu acestoru reclamatiuni si fara motive inca nimiciră alegerile in trei cercuri cu 22 aleşi si suspensera verifi­carea celoru 12 aleşi, cu totulu 34, cu scopu numai ca se-i impedece de a participă la restauratiunea si alegerea functionariloru. Acést’a procedere a comissiunei verificatorie, si revediatorie scandalisa din punctulu legalității chiaru si pe unii maghiari. Din comitatulu Solnocu-Doboc’a, 29 Dec. 1877. (Cumu stamu, cumu ne aflamu? alegerea membriloru municipali, restauraţi­un­ea, arestarea romani­­loru, confiscarea bibliotecei socie­tății de lectura Sincaiane, urmă­rile si impressiunea după caderea P­­­e v n e i!) — Respunsulu la întrebări ar’ pote

Next