Gazeta Transilvaniei, 1879 (Anul 42, nr. 1-104)
1879-09-16 / nr. 74
garantamu acest’a independintia contra orice ciocniri si pericole eventuali, care ’i-aru compromite nu numai durat’a, dér’ si esistinti’a. Trebuindu a ne conforma unui actu internationalu, de o valoare atâtu de importanta, că aceea a tratatului din Berlin, suntemu pusi in positiune de a ne luptă cu cerinti si dificultăți contradictorii, si de a conciliă adoptarea unoru principii, a caroru veritate o recunoscemu si nu o contestamu, cu o aplicare care se nu atinga, nici se distrugă alte interesse interiore de o ordine esențiala esistintiei si prosperarii unei națiuni. Numai o unire, unu tactu si o prudintia esceptionala, din partea noastra a tuturora, poate se concilieze atâtea interesse diverse si se treca peste atâtea dificultăți. Suntem o națiune juna, născută abia de ieri, după atâtia secoli de opressiune si de nedreptate, pentru a avé o viétia a s’a propria si libera.; aspiramu se intramu, prin propri’a nóstra vitalitate, in marea familia a Stateloru libere din Europ’a ; se scimu a ne pune la inaltimea nouei positiuni ce ne-amu creatu si la care aspiramu, si se presintamu Europei spectacolulu unui poporu, care e demnu de-a ocupă loculu ce i se oferă, care pote deveni unu centru de echilibru, de ordine si de civilisatiune in Orientulu Europei. Petrunsi de acesta veritate, strămoşii noştri au sclutit, in timpi totu atâtu de grei, a se strecură, prin grele si durerose încercări, spre a ne lasa noue mostenirea ce avemu astadi. Se ’i imitamu, se ne aretamu demni de densii, se scimu a pastra mostenirea, a intari si a imbunatati caminulu parintescu. Fostele Adunări, fidele acestoru traditiuni, au declaratu, prin voturi solemne, ca recunoscu tractatulu din Berlin, si ca este locu a se revisui art. 7 din Constitutiunea nóstra. Ele au facutu acést’a declarare, cu o unanimitate, cu o abnegatiune si cu o prevedere, inlaturandu ori ce spiritu de partida, ori ce are, ori ce reminiscentie, in câtu putemu afirmă, ca au castigatu o pagina ilustra in istori’a noastra, si ca au fostu la inaltimea missiunei loru. Totu astu-feliu, suntemu incredintiati, voru sei se faca si Adunările actuale de revisuire, care suntu chiemate a esecută aceea ce Națiunea a declaratu prin fost’a s’a representatiune naționala. Proiectele provenite din initiativ’a acestoru Adunări s’au retrasu, seu s’au respinsu. Bine s’a facutu , si trebuie se ne felicitamu, câ proiectulu maioritatii delegațiioru nu a intrunitu maioritatea constituționala; câci, doru deputați, este nevoia a evita, nu numai faptulu, doru si aparinti’a ca amu face unu actu, care aru putea fi interpretatu că o provocare, că o desfidere data mareloru Puteri Europene. O asemenea imprudintia, o asta banuiela chiaru, aru putea, in momentele de fația, in circumstantiele delicate ale echilibrului de adi europeanu, constitui pentru noi unu pericolu, ale cărui consecintie ne-aru puté fi fatale, si ai caroru autori, cu vointia sau fara vointia ’si-aru luă o teribila respundere in fati’a contimporaniloru si urmasiloru nostri. Fidelu declaratiuniloru sale anterioare, guvernulu actualu are onóare a ve presintă alaturatulu seu proiectu de revisuire, care in perfecta armonia cu vointia naţiunii destulu de claru manifestata, este in conformitate cu principiulu coprinsu in actulu internationalu de la Berlin, si nu atinge, nu sdruncina interesele reale si legitime, de cari trebuie se se tiena seama unui poporu chiamatu a vietiui prin viéti’a s’a propria si independinta. Dati-i, d-loru deputati, valoarea si puterea legala, de care are trebuintia, prin votulu d-vóstre, si astufelu Europ’a, convingendu-se si mai multu, ca elu este espressiunea vointiei natiunei intregi, care, adoptându si esecutandu cu franchetia si lealitate principiele civilisatiunei moderne, s’a preocupatu numai de conservarea si aperarea intereseloru sale nationale si economice, va consimţi, avemu firm’a convicţiune, a recunósce, ca poporulu romaim merita a fi admisu intre națiunile europene, si a’si garantă esistenti’a prin solidaritatea legaturiloru, care se formeaza intre Statele care au relatiuni, stabilite de reciprocitate. Ministru de esterne : B. Boerescu. Proiectu de lege. Articolu unicu. In loculu art. 7 din Constitutiune, care se revisuiesce, se va pune urmatorulu : Art. 7. Diferinti’a de credintie religiose si de confessiuni nu constitue in Romani’a o pedica spre a dobendi si a esercita drepturile civile si politice. § 1. — Străinii, de ori ce religiune, voru poté dobendi mpamenteuirea, prin legi speciale si individuale. Abusurile in comitatulu Fagarasiului. Abusuri ? Unde nu se intempla de aceste in tiara la noi ? S’ar’ poté chiaru dice, ca serman’a Transilvania a devenitu unu Eldorado —• pentru cei ce comitu abusuri. Spre a fi bine intielesi adaugemu indata, ca nu din mediuloculu poporului vinu abusurile. Poporulu este partea passiva, care sufere, elu se afla intotdeauna in defensiva. Cei cari ilu ataca, cari abuseza dilnicu de poterea, de influinti’a, de positiunea loru in detrimentulu lui, sunt tocmai aceia, cari ar’ fi chiamati in prim’a linea a veghiă, pentru că legile se se esecute cu acuratetia si unde este de lipsa cu blandetia, poporului se i se faca dreptate in tóate. Din nenorocire la noi e mare numerulu celoru ce abuseza pe cont’a poporului nostru, care le duce tóate in spate cu-o patientia admirabila. Apariuti’a acest’a trista se esplica tiare parte prin aceea, ca tiór’a se administreaza totu de deregatori neromani, dintre cari foarte puțini au anima sau fia macaru semitu de dreptate pentru poporulu romanescu. Este durerosu inse a vedéa, ca nu numai, strainulu poate fi nedreptu câtra poporulu nostru urmaritu de sórte, dér’, ca chiaru si fii de ai sei se conjura in contra lui, facendu-se instrumente orbe ale strainiloru Comitatulu Fagarasiului este mai multu că alte comitate bantuitu de plag’a functionarismului servilu si demoralisatu, elu are nefericirea de a cuprinde in sinulu seu individi de aceia romani, carora le este intru nimicu a vinde interessele poporului pentru unu oscioru de rosu si cari din caus’a acéstea sunt gată a servi si pe Unguru si pe Evreu totodată si a le face tóate ghesiefturile. Ni se impartasiesce unu casu flagrantu din comun’a Yeneti’a inferióra, cea mai de frunte in totu comitatulu Fagarasiului. Locuitoriulu de acolo Nestoru Pop’a, invetiatoriu, ne tramite, insarcinatu fiindu de inteligenti’a romana din Yeneti’a inferióra si giuru, o corespondintia, care contiene unu registru lungu de abusurile cele mai cutezatore ce le-a comisu si le comite pretorele (solgabireulu) acelui cercu George Popu Grideanulu de ani incoce si cari, desi au venitu la cunoscinti’a autoritatiloru mai inalte in urm’a plansoriloru locuitoriloru, n’au potutu pena astadi se-i mantuiasca de acelu diregatoriu. Ne pare reu, câ nu potemu satisface dorintiei d-loru corespondenti din causa ca scrierea d-loru este prea voluminósa si eră chiaru o imposibilitate de a-o publică cumu doreau dloru, in numerulu acest’a. Fiindu-câ inse scriitorii au voitu se atraga atenţiunea consiliului municipalu alu Fogarasiului, care se intrunesce Lunea venitóre asupra acestui casu, ilu vomu atinge cu câteva cuvinte. Corespondinti’a memorata ne presintă pe pretorele din cestiune că pe unulu, care a fostu mai de multe ori alesu in funcţiuni si de trei ori destituitu pentru abusuri cu oficiulu. La 1877 a fostu realesu de pretore in cerculu Venetiei inferiore, după ce a promisu serbatoresce, ca se va îndrept’». Inse dice Motto corespondentiei: „Lupulu isi lapeda perulu dar neravulu nu!! Pretorele nostru a continuatu cu abusurile, poporulu cu plansorile in contra loru si oficiolatulu comitatensu cu nepasarea s’a pentru cele ce se petrecu. D. pretore, care este acum’a cu resiedinti’a in Siercai’a, documentaza unu talentu deosebitu pentru specul’a cu averile comunale. Drepturile de cârcimaritu le esarendeza fara a face publicările legale dandule pe sub mana la Evrei, se intielege, ca nu pe de geaba. Asia s’a intemplatu cu carcim’a din Veneti’a inferiora, pe care mai antaiu a voitu se-o arendeze din mana libera, amenintiandu pe primariu cu pedepsa in bani însemnata, daca nu va urmă ordinului seu. A intrevenitu apoi comun’a silindu ’lu se procéda după lege si ce a facutu pretorele ? Candu a sositu terminulu ultimu a spusu oameniloru, ca licitatiunea se amana, in urm’a acest’a concurenții romani nu au aparutu la licitatiune, dar’ acest’a totusiu s’a facutu in presenti’a d-lui pretoru si a lui Moritz Apfelbaum, care a arendatu cârcim’a cu 1000 fi., pre candu romanii ofereau pentru ea 1600 fi. Dér’ ce e mai frumosu, Evreulu nu a platitu mii’a aceea nici pena astadi si carcim’a sta închisa. D. pretoru agureza peste acést’a in unele comune singuru că arendasiu, platindu se ’ntielege numai jumetate din arend’a ce ar’ oferi’o altii. Comun’a Veneti’a inferióara avea păduri mari frumoase, pretorele a lasatu se fia devastate de câtra locuitorii sateloru din giuru. Pe furi nu-i urmaresce, cu vreo 60 care de lemne confiscate in Veneti’a de susu nu se scie ce a facutu, si pe vreo 86 locuitori din Veneti’a inferióra ’i pedepsesce fara vina cu o globa de 896 fi. pentru ca s'au plânsu in contra lui. Processulu despre acést’a curge si horribile dictu ! după ce in doue instantie s’a resolvatu in favorulu locuitoriloru se incredintiaza cu cercetarea ulteriora totu acelu pretore, care a provocatu scandalulu. Unu faptu, ce intre altele multe ni’tu mai relateza memorat’a corespondintia, ne arata starea administratiunei din acele parti in adeverat’a ei lumina . In cerculu Venetiei inferiore functionaza astadi trei primari comunali, candidaţi de pretore si aleşi la ordinulu seu, cari pentru furturi si alte crime au fostu pedepsiţi si detienuti in inchisorea dela Gherl’a! Cei dreptu, corniţele supremu, la care s’au plansu bieţii oameni, a tramisu mai de multe ori pe vice-notariulu dela Fagarasiu că se cerceteze lucrulu la faţi’a locului. Orice cercetare a trebuitu se asa in defavorulu pretorului. S’a scrisu contra lui chiaru si prin diuarele unguresci, că la 1869 in „Federatiune“, de ce se sustiene der’ unu asemenea amploiatu si cine ’lu sustiene ? Era unu timpu, esclama d. d. corespondenti, candu consiliulu municipalu din Fagarasiu avea in fruntea s’a barbati meritați că Ioane Metianu si Ioane Antonelli, atunci domnea increderea reciproca si posturile se ocupau de persóane oneste... De ce nu mai este si acuma asta? De ce nu potu ajunge la asemeni posturi oamenii onorabili si studiati? Ori cu poternicii din Fagarasiu, cari porta comitatulu de nasu, nu se potu servi cu persóane oneste, cari au si invetiatu ceva ? Sau câ se temu ca aceşti oameni ar’ imită pe pretorele de odiniora alu Venetiei inferiore Cav. I. Puscariu, care a infiintiatu atâtea scele si sub care a infloritu totu cerculu acelea ? — Este timpulu supremu se se faca ceva pentru acestu comitatu care geme sub biciulu volniciei, alu speculatiunei si cămătăriei celei mai nerușinate. Aceleasi drepturi se dau acelora cari, fara a fi cetatiani, se afla in Romania ca supusi Romani. § 2. — Nu voru poté dobendi, sub veri ce titlu aru fi, proprietăți rurale — afara de vii, locuri seu case in orasie — de câtu acei, cari voru fi cetatiani romani, respectandu-se inse drepturile acelora, care le au după legile anterioare, sau in virtutea tratatelor esistente intre Romani’a si alte Staturi. § 3. — Toți locuitorii aflători, in momentul anecsarii, ca cetatiani otomani, in provinci’a romana de peste Dunăre, Dobrogea, care se declara parte integranta a României, au deopotriva toate drepturile și datoriile de Romani, conforma regimului specialu ce se va prescrie pentru acea provincia de catra Adunările Legiuitoare. Restrictiunea relativa la dobândirea proprietății rurale nu se aplica la Dobrogea. § 4. — Cei născuți si crescuți in Romania pena la majoritate si cari nu se voru fi bucuratu nici-odata de vre-o protectîune străină, voru fi de dreptu dispensați de stagiu, candu Adunările voru admite cererea loru de naturalisare. § 5. — Se declara cetatiani, pentru asta una si singura data, acei supusi romani, de verice religiune, cari s’au asimilatu cu natiunea, si a caroru nume si calitati se voteza de catra Corpurile Legiuitoare, deodata cu acesta lege. Acei dintre densii, cari in timpii de unu ani de la aceasta admitere la cetatiania, nu voru reclamă diploma de indigenatu, voru perde drepturile ce li se acorda. (Urmeaza subsemnaturile d-loru ministri.) Blasiu 21 Septembre. (Adunarea societății pentru fondu de teatru romanu.) Eri si astadi Societatea noastra pentru redicarea unui teatru romanu si-a trenutu adunarea generala in sal’a cea mare a seminariului de aici. Unu publicu frumosu si numerosu era adunatu. Escel. S’a P. S. Metropolitu Dr. Ioane Vancea a onoratu cu presenti’a s’a adunarea, care in absenti’a presiedintelui Mocioni si a vice-presiedintelui, fu deschisa de membrulu comitetului d. Vincentiu Babesiu, care a presidatu. D. advocatu Csato saluta adunarea cu o vorbire frumosa si bine semtita in numele locuitoriloru din Blasiu si d. Babesiu si respunse multiamindu-i cordialu in numele comitetului. După vorbirile aceste introducatore a urmatu raportulu comitetului, cetitu de secretariulu d. Iosifu Vulcanu, si acela alu cassarului. După raportulu celui din urma starea cassei la acesta adunare generala este de 14,936 fl. 46 cr. v. a. Din raportulu comitetului aflaramu, cu acestuia inca nu ia succesu inca pana acuma de a infiinită comitete fi-