Gazeta Transilvaniei, 1882 (Anul 45, nr. 1-152)

1882-01-15 / nr. 6

Skupcin’a serbesca a fost deschisa printr’unu discursu alu principelui in care suveranulu asi­gură cu bucuria, ca relatiunile strainetatii cu Serbi’a mergu intarindu-se din ce in ce mai multu si ca atitudinea s’a corecta a fost pretu­tindeni recunoscuta. Discursulu mentioneaza vi­­sitele ce principele Milan a facutu la curtile din Berlin, Vien’a si St. Petersburg, unde i s’a facutu o primire escelenta, primire care dove­­desce simpathi’a acestora puteri pentru Serbi’a. Principele vorbesce apoi despre tractatele de comerciu inch­eiate si cari au a se inch­eia; densulu anuntia, terminându, proiectele guver­nului de a reforma administratiunea, de a des­­volta căile de comunicare, invetiamentulu popo­ralii si organisarea armatei, de a regula rela­tiunile intre statu si biserica, de a resolve cestiunea agraria in tierile ancesate, de a im­­bunatati impositele, de a crea o banca naţionala si de a reformă Constitutiunea. Absurdidati maghiare. Maghiarulu e din firea­s’a laudarosu si iu­­bitoriu de frase pompose. Constitutiunea Un­gariei cu semi-libertatea natiunei maghiare abiă câştigată, si eata cu laudaros’a naţiune nu-’si mai incape in piele. Pâra facultate de a cal­culă rece, de a mesură si cumpăni, dejă croesce planuri de cari te-ai ingrozi, dec­a n’ai sei, cu cine ai a de a face. Cea mai mare pedeca închipuita pentru desvoltarea imaginatului statu natiunala maghiara sunt natiunalitatile nema­ghiare, cari forméza duce din trei parti ale po­­poratiunei Ungariei. Acesta pedeca guraticii Maghiari vréu se-o delature prin nisce frase gole, uitandu in fuduli­a loru, ca ei de ei nici cu tunurile lui Uchatius nu ar­ fi in stare a o delatură. Totulu pare a fi predomnitu adi de fras’a : „națiunea maghiara cea mare si tare cuprinde in sine toate nationalitatile nemaghiare. * Cu alte cuvinte , in Ungari’a nu esiste decâtu Maghiari, cari se subimpartu apoi in Maghiari de diferite limbi. Eata calea de a transformă statulu poliglotu in statu curatu naționalii ma­ghiara. Una miie de ani de certa si lupta au trebuitu se treaca, penă abiă s’a aflatu formul­a salvatoria a statului maghiara. Inventatorii ei poate voru fi numerati inca intre sfinti, deorace ei au sclutu cuceri si supune unui popom de 4­­/2 milioane unu numeru inducitu de mare de popoare de alta origine. Asie ceva arareori a succesu vre-unui cuceritoriu, or’ carora le-a succesu, aceia s’au numitu apoi mari, si istori’a lumei pastréza numele si memori’a fapteloru loru pentru tote generatiunile viitorie. Intre acei cu­ceritori inse, pe cari istori­a ii numesce mari, si intre cuceritorii prin frase laudaroase, despre cari istori­a nu va se scia nimica intre altele mai este inca si acea deosebire, ca aceia au facutu cucerire afara de patri­a loru, pre candu Maghiarii umbla se cucerésca in intru, intre lo­cuitorii Ungariei. Si desi acea trasa de conto­pire in alta naţiune noi nemaghiarii o aflamu de ridicula si absurda, si desi nimenea nu vré se capituleze inaintea usurpatoriloru, totusi ei nu slabescu din alu loru cantecu copilarescu, ca adeca noi Romanii, Serbii, Sasii, Grermanii, Slovacii, amu fi ceea ce nu amu fostu nici-o data : Maghiari. Noi destulu le spunemu : sun­­temu cetatiani ai Ungariei, avemu acelesi drep­turi că si voi Maghiarii, prin urmare avemu si acelu dumnedieescu dreptu, acea santa dato­­rintia, de a ne conservă naţionalitatea nóstra, precum voi vreţi se ve conservați pe a voastra; ei pentru asie ceva nu au urechi; imaginatia loru mărire ii face surdi­fagia de cuvintele rati­unei. Odata nationalitatile sterse urmeaza de sine, ca toate cele din Ungari­a si asia toate comunele câte se afla in aceste tieri sunt maghiare. Diarele maghiare ne spunu mereu : in Ungari’ a im sunt comune romanesci, sasesci etc. ci nu­mai maghiare, desi in multe nu se vorbesce limb’a maghiara. Ce se mai dici ? fieca a succesu odata a dovedi, câ in Ungari’a nu esistu decâtu Maghiari, se intielege de sine, câ e jucaria a dovedi mai departe, ca tóte si co­munele sunt maghiare, pentru ca acestea sunt stăpânite de locuitorii tierei, cari trebue se fia Maghiari. Ei, dér’ acést’a este tocmai ce nu ne poate dovedi, nici press’a ungureasca, nici in­­treaga Academia maghiara cu toti invetiatii ei; din contra este constatata ca in Ardealu si in Ungari’a nu esistu numai Maghiari, ci si alte nationalitati cari fagia de Maghiari forméza majoritatea locuitoriloru tierei. Si fiindu câ in Ardealu si ii Ungari’a sunt nu numai comune, ci tienuturi intregi, in cari limb’a maghiara e de totu necunoscuta, si fiindu câ locuitorii nemaghiari nu voru ei insisi se fia Maghiari , de aceea demustrarea diuare­­loru unguresci atâtu despre magh­iarismulu nationalitatiloru câtu si despre cela alu co­­muneloru nu succede de locu. Prin urmare nu le vă remane altu midilocu nici pe viitoriu, decâtu a imbragistă pre aceia, cari se lépeda de buna voie a loru de nationalitatea care i-a nascutu, a-i imbragistă, a-i împodobi, si apoi a-i arată că pre nesce esemple, după cari se se ie cei goli si flamendi, cu cari inse nu si voru pote ajută multu, pentru ca massele poporului voru stă neclintite, precum au statu in decursu de secuii. Asie noi am­be frasele mentionate le tienemu de absurde si indemu de ele. Celu ce intreprinde unu lucru impossibilu isi pierde tempulu si averea in zadaru. — Asta sta inse numai fagia de, intreprinderi private. La asemeni intreprinderi de ale statului perde statulu si tempu si avere, pre candu intreprin­­dietorii, sfătuitorii seu ocârmuitorii nu perdu totdeun’a. Ba ce e si mai multu, ei potu câș­tigă, pentru ca lumea, care ii sustiene la cârma fiindu orba seu orbita, asteptandu dela ei minuni, ii remuneréza. Prin urmare ei potu se fia con­vinsi despre desiertaciunea intreprinderei, dér’ fiindu ca loru le merge bine — si vedi, ca cei mai multi oameni au in vedere numai binele loru propriu, ce le mai pasa loru de pierderile sta­tului . Asie stâmu cu maghiarisarea. Este o întreprindere veditu — im­possibila. Cu toate acestea unu ministeriu nu s’ar’ pote sustine in Budapest’a cu asemenea dieta, cum o are ele­­mentulu maghiara astadi, deca nu ar’ cugetă si predică de possibilu si naturalii impossibilulu si nenaturalulu­ seu monstruosulu, apoi platesca tier’a ori si câtu! Limb’a statului in­ Ungari­a este cea ma­ghiara, asie a decretații diet’a maghiara. Ori ce stătu trebue se-si aiba limba s’a oficiala. Marea Russia isi are limb’a s’a, Germani’a pe a s’a, Frangi’a, Itali’a, Romani­a, Serbi’a etc. toate isi au lim­b’a loru de statu, si nimenea nu a audiții si nu a pomenitu, se fia fostu acolo vr’o cérta in privinti’a limbei de statu. Pentru ce nu ? Pentru câ acolo e ceva naturalu, câ statulu se aiba o limba. Dér’ statulu ilu compunu po­­poarele, cari locuescu intr’insulu si cari ilu sus­­tienu si­’lu aparat. Prin urmare acestea au dreptu, câ statulu se vorbeasca cu ele intr’o limb’a pe care ele o cunoscu. Asié si este in toata Europ’a afara de Ungari’a. Statulu se in­tielege in limb’a poporului seu celu paginu in limb’a, care este cunoscuta majoritatii. Cum stârnii in privinti’a asta in Ungari­a ? Aici e lucrulu intorsu: majoritatea se se acomodeze capriciului unei minorităţi! De aici scăderile, de aici certele continue, cari nu se voru dela­­tura prin frase absurde despre „comune ma­ghiare“, „tiera esclusiva maghiara“, , nationali­tati maghiare, cari vorbescu limbi diferite de cea maghiara“ si altele, câte le aducu dinarele maghiare, si de câte unde lumea, ce cunosce tierile aceste si popoarele loru! X^OILIE'TOILsncr. Maron. (B­alada poporala.) *) Carpinisiu, pădure deasa, Marcu bietu s’a dusu de-acasa Si Turcu a d’oblicitu Si la elu de-a dreptu a viutu 5 Si reu l’a batjocoritu . Cetatea prâdatu-i-a, Maicuti’a câlcatu-i-a Cu copit’a calului Pe dalbulu obrazului. 10 Foia verde, lemnu sucita Si pagânu-afurisitu Cu-atâtu nu s’a-’ndestulitu, Mai reu l’a batjocoritu, Cu nevast’a i-a robitu 15 Si departe o-a pornitu. Marcu bietu si-o audîtu De pojarulu celu cumplitu Ce cas’a i-a pârjolitu; Elu a cas’ s’a repedîtu *) Dintr’o colectiune făcută de d-nii I o n­u U, J­a r­­nik sî Andreiu Bârseanul netiparita inca, 20 Si-acasa cum a sositu, Tîpat’-a haiu’a mârceasca Si-a luatu calugaresca, Nime se nu mi-lu cunosca Si pe murgu a ’nealeeatu 25 Si In graba ’mi-a plecatu Chiaru colo la Tierigradu. Si s’a pusu Marcutiu in sila Se ceara mereu la mila, Precum ceru călugării 30 Pe seama mănăstirii. Astadi ici, mâne colea, Vreme buna, vreme rea... La Tierigradu ajungea Si la Turcu ca se ducea, 35 Sub fereastra se punea Si din gura cuventa: „Hai de dâ, Turcule, dâ, „Hai de dâ si mila-ti fa „Dâ sufletulu Marcului 40 „Marcului bogatului; „Hai de dâ, Turcule, dâ, „Hai de dâ si mila-ti fa „Nu din avere turceasca, „Ci din avere mârceasca; 45 „Dâ, Turcule, sărindare „Se-i facemu slujb’a cea mare, „Câ murgulu mi s’a venitu „Pentru ca Bam­ prohoditu ! Din camer­a romana. Siedintiele camereloru romane s au reinceputu la 11/23 i. c. Ministrulu de interne C. A. Ro­­setti a declaratu in camera, ca si a datu de­­missiunea. In sér’a acelei dîle partidulu liberalii s a consultatu intr’o conferentia asupra alegerei celor duoi miniştri, cari trebuescu înlocuiţi. Se vorbesce ca candidaţi ar’ fi domnii Eleva, Marzescu si Ghiani. In siedinti’a dela 12,24 ianuariu d. C o gal­ii i­c­e a n­u a desvoltatu interpelarea s’a asupra mesurei prin care Austri’a a inchisu fruntariile sale oprindu esportulu de vite din Romani’a. Elu incepu­ prin a critică conventiunea comer­ciala încheiata cu Austri’a, care, dice elu, e funesta pentru industri’a romana, si adauge, ca Austri’a nici după termenii acestei conventiuni n avea dreptulu de a include fruntariile. Elu propune deci ca si Romani­a se inch­ida frun­tariile sale si se opresca importarea vinuriloru austriace. Presiedintele consiliului, d. I. Bratianu dice ca nu se potu pune intr o categoria vinu­rile cu vitele oprite din caus­a epizootiei. In 1879 guvernulu romanu a propusa mai multe mesuri Austriei cu scopu câ fruntariile se re­­m­ana deschise; ea inse a refusatu si a ceruta câ pretiu pentru primirea propunerei nóstre câ se inchidemu noi mai antaiu fruntariele de câtra Russi­a si Bulgari­a. Suntemu de presentu in purparieuri cu Austria spre a dobendi redes­chiderea fruntarieloru austriace. Dep. L­e c c a dice, ca Romani’a trebue se inch­ida fruntariile sale pentru toate productele din Austri’a pena va deschide si Austri’a pe ale ei pentru pro­ductele romane. Presidentulu consiliului I.Bratianu róga pe d. Cogalniceanu se nu mai vorbeasca in a­­ceasta cestiune, promitiendu, câ va presentă unu proiectu relativii la închiderea fruntariiloru de câtra Russi’a si Bulgaria. D. Cogalnicea-Turcu ’n asia câ estea 50 Si din graiu asie grâiea : „Alelei mâi parintiele, „D’audi cuvintele mele... „Murguletiu tare’mi place, „Spune’mi mie, câti bani face? 55 Marcu bine 'mi audiea, Der’ surdutiu mi se facea Si ear' Turcului dicea : „Hai de dâ, Turcule, dâ, „Hai de dâ si mila-ti fâ 60 »De sufletulu Marcului, „Marcului bogatului , „Hai de dâ, Turcule, dâ, „Hai de dâ si mila-ti fa „Nu din avere turceasca, 65 Ci din avere mârceasca ! Turcu mi s’apropia Si Marcului câ-i graiu : „Parintiele, parintiele, „D’audi cuvintele mele, 70 »Câ nu graiescu vorbe rele... „Morți cu morți si vii cu vii, „Noi murgutiulu vomu tocmi „Si pena ne-omu învoi, „Amenduoi ne vomu cinsti, 75 „Vinisioru vomu gustări, „Vinisioru „D’alu roșiorii,

Next