Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1884 (Anul 47, nr. 109-245)

1884-09-11 / nr. 165

trale militare traversăză diua şi nóaptea stradele spre al susţină ordinea. In oraşul­ Zengg (portu la marea adriatică) esce­­sele au luatu unu caracteru fóarte seriosu. Aici cei ce au votatu pentru candidatura guvernului suntu fórte ame­ninţaţi şi maltrataţi. In diua mare li se atacă cu petri locuinţele şi li se sparge şi strică totu. Cete de demon­stranţi alerga pe strade după omenii guvernului strigându: »La spânciurătore cu Maghiaronii, să-i băgămă în ţăpă!« De prin sate vină scrii, că şi ţăranii facă asemeni escesse. In nóaptea de 19 spre 20 Septemvre plebea din Zengg­a spartă ferestrele dela perceptorată, apoi feres­­trile locuitorului de acolo Rădici şi ale protopopului Frica strigândă mereu: »Josă cu Maghiar­onu­l* LIMBA ROMANESCA CULTIVATA. Dante tradusă în românesce 1) (Traducţiunea unui articol­ apăruţii în »Revista Lumii Latine« din Iulie.) II. Dăcă vorbele acestea allophile (de altă genă, de altă felă), ară fi pătrunsă într’ună modă intimă în limba românăscâ, așa încâtă să fiă cunoscute şi usitate de cătră Românii din tóate provinciile, s’ar fi cu­venită să le admitemă în limba cultivată, şi să nu căutămă astădî să le înlocuimă cu vorbe împrumutate din latinăsca şi din celelalte limbe romanice, său ter­mini compuși din rădăcine românesc!. După cum limba englesă este constituită din ele­mente francese și din elemente germanice, s’ar fi con­siderată astăzi limba românăscă ca ună compusă de elemente romanice, slave, turcesc! şi unguresci, şi lati­­nomanii ară fi fostă constrînşi să’şî plece capulă înaintea faptelor­ împlinite şi să renunţe la ori­ce pretensiunî de modificare a limbei. Dar nu aşa. Vorbele luate din bulgăresce, din rusesce, din tur­­cesce şi din unguresce, nu essistă în tóate sub-dialectele românesc! său, dăcă esistă, n’au pretutindeni aceiaş' semnificaţiune. Aşa, masculul fi vacei este numită taură cam peste totă; îi face buhai (polones buhai în Moldova orientală) Ceea ce mai pretutindeni se f*ce curte său bătă­tură (pentru că pământul­ e călcată de picioare, bătută) în Moldova se chiamă ogradă (vechia bulgărăscă ograda) In Ţăra Românăscă, ogradă semnifică grădină cu pomi In Muntenia, se cjice asudare, şi cam cu aceiaş sensă se usităză şi vorba năduşire (derivată din vechea bulgărăscă). In Moldova, năduşire înseamăză a răsufle cu greu, a stufâ. Românii din diferitele provincii potă dar să se în-­ ţelăgă între dânşii când se servă de vorbe romanice; se pricepă cu greu când pună vorbe luate din limbi streine. In Muntenia, în Transilvania şi în Bănatfi, nu s’ar pută pricepe chronicarii moldoveni din secolulă trecută şi operele lui Cantemir, decâtă cu ajutorulă unui voca­­bulară. De altă parte, cărţile scrise în Transilvania nu suntă uşoră pricepute în Moldova. Nu se cade să avemă şi de aci înainte ună gergă (jargon) diferită în fie­care provinciă locuită de Români. Se cuvine să tindemă a forma o limbă cultivată, aceeaşi pretutindeni, curăţită de vorbele barbare bulgărescî, ru­sesc!, turcesc! şi ungurescî. Cată să se elimine mai alesă vorbele ală căroră equivalenţă romanică esistă într’una din provincii; şi mai multă încă dăcă equivalentulă acesta esistă mai pretutindeni. Aşa, vorbele avută, avuţiă, fântână suntă cu­noscute peste totă, la mănă-nopte ca la măclă­iji. In România, au pătrunsă vorbe bulgăresc!, cari esprimă aceleaşi idei: bogată, bogăţiă, isvoră. Nu e nici o raţiune ca să ad­mitemă în limba cultivată, în limba comună tuturoră Ro­­mâniloră, vorbele bulgăresc, isvoră, bogată, în detri­­mentală vorbeloră romanice fântână, avută, vorbe pe cari toţi Românii le cunoscă. Dela epoca lui Petru celui Mare, se introduseseră în rusesce o mulţime de vorbe germane şi chiar de vorbe francese scălâmbăiate cu trecerea loră prin limba ger-­ mană. Termenii aceştia pră­pârău disparaţi, şi la înce­­putulă secolului acestuia s’au pusă Ruşii se facă o ade­vărată venerare philologică, şi au înlocuită mulţi termeni străini prin vorbe formate graţie fondului rusescă său compuse din elemente împrumutate dela o altă limbă slavă. Grecii au dată afară din limba loră cultivată o mul­ţime de vorbe turcescî şi arnăuţăsci. Ne pare rău că nu putemă cită titlulă unei publi­­caţiuni periodice în care am vădută, în 1875, o listă de vorbe românesc! ce se cerea a fi espulse din limba să­­cuiloră din Transilvania. Dreptă vorbindă, vocabulele ro­manice nu erau la loculă loră. Toate Statele au dreptulă se espulse pe străinii va­gabonzi său rău-făcătorî. Şi în limbistică se cuvine să se aşeze de dreptulă acesta când presinţa vorbelor­ stră­ine face ca limba giulă unei regiuni să fie puţină înţelesă in alelalte provincii locuite de aceiaşi naţiune. In Muntenia, Heliade a începută a curăţi şi înavuţi limba românăscă într’ună modă coordinată şi sistematică Vădă-se primele cinci cânturi ale lui Dante, două cântur din Ariosto şi unulă din Tasso, traduse de elă în versuri albe. Admise traducătorulă multe neologisme când fă vorba să trateze despre viaţa cavalerăscă. Nu se pută însă fără acele vorbe n­oi, căci ele lipsău în limba nos­tra incultă, cum lipsescă şi în multe dialecte italiane. Aşa, de s’ar traduce Tasso în dialectură friulan (celă mai apropiată de noi, geograficamente), s’ar băgă multe neologisme pentru a desemnă lucruri şi idei, pen­tru cari lipsescă vorbele în limba populară. Apoi când Heliade a începută a scrie, limba nostră, — scoţându-i-se cuvintele bulgărescî introduse prin căr­ţile bisericesc!, — nu era cu multă mai avută de câtă ună dialectă italiană puţină cultivată. Tasso n’a scrisă poema lui numai cu vorbele ce se audă în pescăria din Sorrento, locală său natală. A făcut uşă de multe vorbe, cari nu se află în limbagiulă vul­gului. Nu putemă nici noi traduce o poemă în limba ce se vorbesce de precupeţii Bucurescilor­. Cu tóate acestea mulţi s’au plânsă de vorbele ce Heliade a împrumutată din limba italiană. Ţinândă contă de neologismele indispensabili, nu ne putemă reţină de a admiră frumseţea şi avuţia limbei românesci, astfelă cum a eşită din păna lui Heliade. In Moldova, Săulescu er­a făcută uşă de o limbă curată, homogenă şi frumosâ. Transilvănenii luaseră acelaşi dramă. Se părea că intreserămă într’o eră nouă, şi că de aci înainte limba s’ar fi cultivată și curățită ne­curmată. Erere! Amă fostă constrînsî se întrămă în lupte politici cumplite. După cumă la resboiă, nimeni nu mai are timpi să se "pieptene și se se îmbrace curată și cu gustă assemenea în răsboiulă de toate (jhele, ce se făcea ci pena, nimeni nu mai îngrijea de limba în care se espri­ma. Fiă­care scria în subdialectulă săă. Resultatulă a fostă că şi astăzi vedemă cărţile ş diarele pline de vorbe bulgărescî, ungureşci şi t­urcescî ci soră, vrajbă, veste, dovadă, biruire, cinste, poruncire, ocro­tîre, în dadară, pagubă, scârbă, gândire, întovărăşire , zăbavă, azvârlire, năravă, îndrăsnire, grozavă, etc, pr­ândă, pentru a esprime absolută aceleaşi idei, avem c­­orbele românesci curate: felă, desbinare, scrie, probă, nvingere (usitat în ală XVI secolă, deja de către Coresi), imennă, dimăndare (dialectă românescă din mili­â-4i), adăpostire, în deşertă, pierdere, desgustă, cugetare, înso­­ire, întârdiere, aruncare, învăţă răă, cutectare, cumplit, etc. Mare pecată că regatulă româno-bulgară a dispă­­rut­ă, dar în fine instituţiunea aceasta a încetată de a însistă de mai multe secole. Astădî când se scrie pentru naţiunea românăscă, iar pără că unii publicist! scriă pentru Bulgari tot atâtă­­a pentru Români­­a cum, — ne mai avândă în Bai­rani dualismulă politică de altă dată, — amă voi să a­­vemă un dualismă româno-bulgară limbistică. Pentru curăţirea şi unificarea limbei, să mergemă n urma Grecilor, Ruşiloră şi Unguriloră, dar, în fine, să nergemă! Obedenaru, C helă, comisară regescă, să dea d-lui Gran toate infor­­naţiunile despre justiţia nostră militară. Toate notele cit­­ese de d. Grană se voră publică într’ună volumă, scrisă n limba francesă, din care prima parte a și apărută. —0— Intr’o lucrare statistică, Zice »Posta,« asupra numă­­■ului lojelor­ franc-masonice din lume, se constată că :ele mai multe loji sunt în America și anume în Statele- Unite (9884); din contră în Serbia e numai una, ăr în românia sunt 11. — In totală sunt vr’o 15.000 de loji, nu mai multă de 11 milioane de franc-masoni. —0— »Monitorul» armatei« publică numirea succesorului ronului rusescă ca locotenentă în regimentul­ 11 de Olani și a marelui principe Sergiu ca șefă-proprietară ală regimentului 101 de infanterie. —0— Ministrulă Tisza are de gândfi să separe pe viitoră demnitatea de Judex Curiae de a presidiului tribuna­lului supremă. —0— La 17 (29) Septemvre se va întruni în Viena ună congresă ală pescariloră, în scopă d’a se regulă modula de pescuire sistematică pe tote rîurile și cu deosebire pe Dunăre, de cătră toţi riveranii acestui fluviu. —0— In guvernamentele Saratovă şi Casană a cădută zăpadă; asemenea în guvernamentală Orenburgă au fostă vifore. Din causa frigului şi a ploilor, au remas şi multe producte nesecerate. —0— Ni se scrie din Gurghiu, că se caută mereu vâna­turi, ca să se dea raporturi amănunțite ar­hiducelui Ru­dolf­­, când va sosi acolo. —0— In Serajevo a apărută m­ă diară săptămânală tur­­cescă »Vatani (patria), scosă de notabilii turcescî de acolo, avendă în frunte pe mahomedaniilă Reis-el-Ulema Hilm­i Elfendi. Scopul­­diarului este să dea populaţiunei turcesce cunoscinţe despre administraţiunea ţării şi să-i facă cunoscută ordinaţiunile, legile şi instituţiunile ţării. —0— »Fester Lloyd« propune ministrului Tisza să inter­vină pe lângă guvernulă germană în afacerea isgonirei din Berlina a scriitorului ungură Dr. Kohut. —0— Funcţionarii palatului regală, ijice »L’Indăp. roum.,« voră fi pe viitoră următorii: doisprezece său patruspre­zece ajutori de câmpă, dintre cari şese voră fi alăturaţi la persona M. S. Reginei; casa Reginei va fi compusă din: o mare magistră a palatului, trei dame de onore şi şăse dom­nişore de onoare; casa Regelui va fi compusă din: ună generală, care va comandă casa militară, ună mare mareşală ală curţii, ună magistru de ceremo­nii, mai mulţi camerieni şi ajutori de câmpă. 10— Ună nou transportă de 250 de cai a sosită din Rusia în Bucuresci pentru armata română. —0— Gu­ocasiunea alegerei din Jasca, partida indepen­dentă s’a încăerată cu cea starceviciană. Gendarmeria care intervenise, a fostă bătută cu petri. Resul­tatul ă în­­căerării: doi morţi şi ună rănită. S’au făcută multe arestări. 20— Ambasadorulă română din Parisă d. Ferechide, şi-a dotă demisiunea din acelă postă. 1). Divina Comedia, Infernală, traducţiune de dómna Maria P. Chiţu, Craiova, 1883. SCIRI MERUNTE. In congresulă [bisericescă gr. or. au fostă aleşi la Braşovă d. protopopă Ionă Petrică, la Făgăraşă d. protosinghelă şi asesoră consit. Dr. Ilarionă Puşcară, la Mediaşî d. asesoră consist. Nicolae Criste­a, la Sebeşă d. protopopă Ionă Drocfi şi la Deeşfi d. proto­singhelă şi secretară consist. Nicanoră Frateşă. —0— De câteva Zile, spune »Voinţa Naţională,« se află în mijlocul­ nostru d. I. Gran, auditoră de brigadă şi şam­­belană ală M. S. Regelui Suediei şi Norvegiei, care este trămisă de guvernulă său să studieze codurile militare din diferitele ţări ale Europei. D. Gran, cum a sosită în ţără a fostă alaliaeri la Sinaia şi a fostă primită în audienţă de M. S. Regele. D. Gran a studiată organi­­saţiunea judiciară a armatelor şi din Rusia, Finlanda, Bel­gia, Ţările de josă, Francia şi Anglia. Luni va părăsi ţăra spre a se duce la Constantinopolă. Adî d. Gran a asistată la şedinţa Consiliului de resbelă de pe lângă corpul­ II. de armată, presidată de d. colonela Cruţescu. D. ministru de răsboiă , însărcinată pe d. maioră Gher­ CORESPOND. NOSTRA DIN COMITTAE. Făgăraşă, 6 Septemvre 1884 v. Societatea diletanţilor­ români din Făgăraşă ,Pro­­gresulă,« înfiinţată în anul­ 1883 sub Direcţiunea d-lui Ionă Romană, advocată în Făgăraşă, conformă decisiunei [comitetului ei, în 28 Augustă a. c. st. n., când »reuniuea învăţătorilor, gr. or. români din districtulă Făgăraşului« s’a ţinută adunarea generală, a dată o »representaţiune teatrală* împreunată cu »petrecere de jocă,*­ală căreia venită a fostă destinată în favorulă ,fondului« reuniunei invăţătorescî. Pentru ca publiculă cetitoră, care despre acăsta împrejurare a fostă avisată încă la timpă, să aibă cuno­ştinţă şi despre resultatulă întreprinderei, lasă să urmeze ună mică raportă despre decursulă producţiunilor­ şi ve­­nitură curată în cursă pentru reuniunea nostra. .Rămaşagulă«, proverbă cu cântece într’un actă de Vasile Alisandri, a fostă cea dintâi piesă, care s’a esecutată de membrii societăţii. In acăstă piesă d-strele: Areti Popescu şi Rea-Silvia­ Cip au sciută destulă de perfectă interpretă rolurile de Smărăndiţa şi Tinca, ase­menea d-nulă Corneliu Popă pe celă de Madame Franz, guvernanta, sciindu-se transpune aproape desăvârşită în naturelală unei femei. Nu mai puţină d-nii: Augustină Cepeşă şi Ştefană Necşa în rolurile de Teodorănă și­­Nicu, au fostă la înălțimea chiemărei lor­.

Next