Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1886 (Anul 49, nr. 1-144)

1886-01-01 / nr. 1

Nr. 1. aceea putere ce o mânuimă noi, mai cu semă după ce, înlătu­rându-se orî­ce pedepă, își va fi redobândită liber­tatea acțiunei. Fiă’ne permisu a vedea în ceea ce s’a întâmplată ună presemnă favorabilă în viitor și pentru toate celelalte lucrări. Ca dovadă despre lucrarea și voința noastra, te numimă cavaleră ală ordinului lui Christosă, ale cărui însemne amă poruncită sĕ ţi­ se în­mâneze deodată cu acestă scrisoare. In fine îţi dorimă din inimă totă binele.* Scrisoarea are data 31 Decemvre 1885 şi e subscrisă de Papa Leo XIII PERICLITAREA MAGHIARISMULUI Sub acesta titlu „Egyetértés“ publică următoruli articule, care ne dovedesce, că pressa maghiară, in loci să se ocupe cu lucruri seriose, cu înlăturarea relelori de care suferim o parte numai noi, parte cu noi şi po­porul­ maghiară, îşi pună cjiua pe hârtie spaimile de noap­­te, sau mai clară se ocupă şi cu halucinaţiunî de ni­mica. Eră articululă: „Pericululă, ce ameninţă pe Maghiarii Ardealulu este martea, martea tjilnică, micşorarea în numără şi a­­vere. Causa acestora suntă micele bole, cari s’ar pute cura prin îngrijire glilnică, prin atenţiune continuă. So­cietatea se deşteptă și sperămă, că munca de vindecare va urma. Periclitarea maghiarismului din Ardeală pate să fie o mare lovitură, acesta primejdie e grabnică și cade cu o putere elementară asupra Maghiarilor­; aceea nu se poate delătura cu mijloace neînsemnate, nici indi­vizii nici societatea nu o potă delătura, ci numai statulă maghiară. O astfelă de lovitură a fostă nimicirea Ma­ghiarilor­ ardeleni din 48 şi 49, naţia şi acuma o simte, îi e groză de ea. O lovitură mare şi deci­ Zetate poate să ajungă pe fraţii noştri ardeleni, în casulă unui răs­boiu rusescă, pentru că acestuia i-ar urma nimicirea Maghiariloră. Rușii ară devasta pămăntulă săcuiescă, or răscoala Valachiloru ar devasta întregă Ardealula. Și la aceasta nimenea nu se gândesce! Statulă nu face nimică! De vomă ară răsboiu cu Rușii, — și acum său mai tânjiu o să avemă — are România cu cine va ținea? Astăz­i în România predomnesce prietenia ruseascá și ura contra Maghiariloră. Decá România va fi contra nostră, răscoala Valachilora ardeleni se va întempla negreșită. Decá România va fi neutrală, revolta Valachiloră se va încerca de sigură. Așader o invasiune ruseascá și o răs­­colă valachă nu e fantomă, ci o posibilitate tristă. E cu putință o invasiune ruséscá? Hotarele noastre din O­­rientală, cari sunt aproape de imperială rusescă, nu suntă apărate. Natura le-a întărită, statulă le-a părăsită, Va­­lachulă le-a inundată. Ce­a dată natura, ce pote să facă încă statulă, locuitorii potă s’o trădeze. Dela Bucovina pănă la Oituză nu este nici o fortăreță, ce s’a făcută în Oituză la 1877, astăzi e ruină, in casulă unei surprinderi­ cu greu se potă apăra aceste trecători. Ho­tarele slabe și neapărate au fostă în totdeauna atră­­gâtore pentru inimici. Va zâce în interesulă Rușiloră a ataca hotarele noastre ardelene, ca în casă de reușită să nimicăscă poporală maghiară și nimicindu-lă, Ardea­lulă nu s’ar punea păstra pentru Unguri. Deca Rușii voră putea ocupa pe câtă de puțină tim­p, Ardealulă, e mai multă de câtă sigură că voră strîpi pe locuitorii lui, ca pe Polonii, Tătarii, Cerchezii şi pe Turcii din Bulgaria, pentru că zace în interesul­ Rusiei să aibă dramă li­beră prin România şi Bulgaria la Constantinopolă, pănă ce însă Ardealulă va fi în posesiunea unei puteri mari ca Austro-Ungaria, pănă atunci Rusia n’are o cale sigură pe uscată pănă la Constantinopolă pănă atunci aşadar nu potă fi ale ei Balcanulă şi Bizanţulă. Pănă ce Ma­ghiarii prin Săcui voră stăpâni Ardealulă sub Habsburge, pănă atunci Ardealulă nu poate să fiă o parte a Româ­niei şi mai târziu a Rusiei, dar’ deca Ardealul­ nu va fi mai multă maghiară, atunci nu poate să aparţiă coronei­u-lui Ştefană, atunci va fi partea naturală a României. O cale uşoră pentru noi în Orientă este proectata cale ferată Haşfaleu-Ghemeşă, pentru aceea am şi salutat’o cu bu­­curie. E de lipsă să se trimită o mare putere armată la pă­surile noastre Tulgheşă Ghimeşă şi Uzi, ca nu cumva poporală din Cică şi Trei-scaune să fiă espusă nescutită masa- FOI LETONO. tist caepalTIi Descripţiuni din natură şi de moravuri. I. Munţii Carpaţi cei păduroşi, cari se întindă la frontiera sudică a Transilvaniei, având o lungime mare şi o înălţime considerabilă, nu suntă încă pe deplină cu­noscuţi, deşi în timpulă de faţă în ţară chiară ună dramă de feră, ce duce în bogatulă şesă ală României. Ba, nici chiar poporaţiunea, care locuesce în aceşti munţi cu frumosele lor­ alpe şi face parte mai alesă din po­poraţiunea Transilvaniei, nu este încă în­de­ajunsă apreciată în particularităţile ei destinctive naţionale. Scopulă nostru este so întroducemă pe amicabilulă cetitură mai adâncă în acesta lume nouă, dândă în urma unei îndelungate cunoştinţe şi a mai multor­ călătorii o descripţiune fidelă a solului şi a oamenilor­. Mai înainte de toate trebue să privimă mai cu dea­­moruntul, munţii şi caracterulă loră. Deşi nu ajungă Carpaţii înălţimea munţiloră El­veţiei cu vecînica loră zăpadă şi cu giganticele gheţare (glaciare), totuşi se ridică la o înălţime imposantă şi se întindă, ca de pildă munţii Făgăraşului, într’ună şiră continuu, sau formeză, ca în Ţera-Bârsei, munţi mai multă de sine stătători, ca giganticulă Bucegiu de 7800­­ de urme, Petra-Craiului de 7600 de urme, Petra-mare de 5600 de urme, şi mai mulţi alţi munţi gigantici în r­ostulă téréi. In şirulă de munţi ai Făgăraşului se înalţă­­ cam la mijlocă din rândula fraţilor­ sei Negoiulă celă I ascuţită la vârfă, de 8040 de urme de înaltă. Şirulă de munţi dela Făgăraşă constă mai totă din ambelă (hornblendă, schistă carpatică) şi numai în pu­ţină cantitate se află marmoră albă, sau schistă talcosă. Munţii Braşovului constau din contra mai numai din­­tr’ună vară jurasică tare şi cenuşiu, lângă care se aşază de multe ori colosale conglomerate, cari conţină toate speciile posibile de stâncă ale Ţărei-Bârsei aşternute într’o mássá várósá şi năsiposâ. Mai spre astii se ivesce în masse mari­schistă argilosă cenuşiu, care aparţine la pătura de josă a cretei şi în păturile sale mai infe­riore conţine uneori acele mici şi străluciose cristale cvarţose, cari suntă cunoscute sub numirea de diamante de Mar­amur­eşu sau de Uzdău. Numerose ape frumoase isvoresca din munţi şi mă­­rescă frumseţea naturei acelora în modă însemnată. La curî frumoase ca în munţii Elveţiei nu se află aici; dar lacuri mai mici, aşa numitele ochiuri de mare, nu suntă rare. In amintitele rîuleţe de munţi se află şi gustuoşii şi frumosă punctaţii păstrăvi, în vreme ce alte soiuri de pesci se ferescă de aceste ape reci şi răpezi şi se ţină mai bucurosă în rîurile, ce curgă mai lină. Munţii toţi suntă mai de totă acoperiţi cu arbori frumoşi. In posiţiunile mai adânci suntă fagi şi stejari în cantităţi mai mari. Ici şi colo se află şi pădurici de mesteceni înalţi şi subţiri ,şi îmbrăcaţi în scorţă albă cu fragede frunze, uneori şi jugaştri şi scoruşi cu frumóa­sele loră burbane roşii. Mai susă în munţi esă la ivéla I brada în numera nemărginită. Bradulă nobilă sau albă , nu sufere climă prea aspră şi se perde deja la mijloculă I munţiloră. Insé cu tenacitate perseverantă se acaţă I bradulă roşu celă resinosit de crepăturile de stânci şi se urcă totă mai susă pănă la cele mai prăpăstiose vâr­furi, pănă ce si elă în fine, micşorându-se totă mai­­ tare, trebue să cedeze iuniperului de munte, care este­­ mai tare. O lume bogată de animale aduce viaţă pe singu­­■ raticele piscuri ale munţilor­ şi în întinsele păduri. Prin­­ stâncosele văgăune şi pe propaslioasele coste umbră ursulă cu puii sei şi face de multe ori turmelor­ de vite pa­gube însemnate. Şi lupi se află în unii ani în numeru­­ mare. Rîşii şi pisicile sălbatice pândescă pe căpriore şi­­ pe iepuri şi adese­orî se scobora pănă josă în vale şi vină chiară în apropierea locuinţelor­. Herulă (martie) se caţără în pădurile cele dese după sprintenele ve­veriţe, cari fuse tare adeseori cadă pradă cutezătorului GAZETA TRANSILVANIEI crârii. Dér’ nu numai acâstă liniă ne este de lipsă, ci şi linia Sibiiu-Făgăraşă-Feldiora-St­. George-Cică Sereda- St. Miclăuş, pentru lupta de morte şi viaţă cu Ruşii. Trebue dor’ se delăturămă cu puteri unite primejdia ce ne ameninţă.« SOIRILE PILEI. „Bud. Tgbl.“ a primită din Bosnia o corespon­denţă, în care se spune, că acolo părerea generală este, că monarchia austro-ungară plănuesce o acţiune în pe­ninsula balcanică. Aceasta părere se întemeiază pe di­feritele măsuri militare, ce se iau în provinciile ocupate, deşi „Armee-und-Marine-Zeitung“ desminte sgomotele de pregătiri, cilcendfi că cu 2314 ostaşi Austro-Ungaria nu poate merge la Salonică. —x— Ministrală justiţiei a numită pentru anulă 1886 pe secretarulă de stată din acelfi ministeră Emerich Szent­­györgyi ca preşedinte şi pe judele curială Dr. Emerich Suhay ca locţiitoră de preşedinte ală comisiunei de esa­­minarea advocaţiloru din Pesta. 9­9 Camera advocaţiioră din Biserica­ albă a hotărîti într’o adunare generală să adreseze dietei o petiţiune îi­n contra­r lui 54 din proiectul­ de lege municipală. —x— Intre patrioţii de monopolă Kulturegyletistî figurézâ şi următorii fii rătăciţi ai poporului română, pe cari î publicămă cu numele „patriotice“: Daszkal Döme pri­marulă Caransebeşului, Jefta Biju proprietară, Zăvojar­ Gábor căpitană orăşenescă, Zugravii Konsztantin futoră Szerbu Tivadar cassară, toţi din Caransebeşă, apoi no­­i tarii Méra László şi Tirnován György de lângă Reghi­­­­nulă săsescă, Kelutz (Caluţiu) György din Mediaşă­tul- J­­uregyletulă le ar pute da de anulă nou daruri, barem! : pomadă patriotică de mustăţi. —x— Producţiunea musicală declamatorică dată Duminecă seara, în sala liceului română de aci, a avută ună suc­­cesă forte îmbucurătoră şi publiculă a asistată în mare numără. De asemenea producţiunea, totă de felulă aces­teia, dată in aceeaşi sera în Codlea, a avută ună suc­­cesă forte bună. in numărulă viitoră vomă da amă­runte. —x— In 1 (13) Ianuarie n. capela orășenască va da în sala hotelului Nr. 1 o serată de novități, la mese, cu care peasiune se va esecuta pentru ântăia dată noulă Potpourri română »Nap­­a în pădure.“ de Schipek. Toate numerice din programă suntă nouă şi anume cinci nouă jocuri de Philipp Fahrbach jun., două valsuri premiate şi ună mare Potpourri întitulată „Für Herz und Gemüth«. Cu aceasta peasiune amintimă, că d.Brandner îşi dă toate silințele ca să arete publicului română, că d sa scie apre­cia musica româniscă, căutând ă a eşecut­a cu orchestra ce o conduce cele mai frumóase arii românesc!. De aceea e de dorită ca publiculă română să-lă încuragieze şi sĕ-i dovedesca şi elă că scie aprecia silinţele ce şi le dă conducătorulă orchestra împreună cu membrii d’a esecuta bine cântecile românesc!. Cu câtă orchestra va fi mai încurajată de publiculă română, cu atâta programele serateloră vor­ cuprinde mai multe arii românesc!. Să sperămă că »Noaptea în pădure« va avea mulţi auditorî români. —x— Societatea română de cântări şi musică din Garan­­sebeșu aranjez a în 31 Decemvra 1885 (12 Ianuarie 1886) (seara de St. Vasile) în sala mare a »hotelului Din seoalele maghiare. Pesta, Ianuarie 1886. Și eu am umblată în școle ungurescî! Cine m’a trimisă în ele, nu’i de lipsă se mai spună, der m’a tri­­mese se înveță »limba patriei«, căci— de! — pe la noi cine scie unguresce, toate le scie, aşa’i vorba. Și m’am­ dusă și încă în mare oraşă mam dusă! La înscriere me întrabă dascălulă G. .care îți e limba maternă?“ Eu ’i-am spusă dreptă: cea română. — Cea română? Asta s’o spui la Bucurescî. Nu șei încă că trăescî în Ungaria? Ei, care ți-e limba mater­nă? — Cea română, domnule... S'a uitată odată cruntă la mine și a scrisă în matriculă, că limba maternă mi-e cea maghiară. Biata mama mea nu scie nici babă un­guresce ! Așa ’i cum spuiu, nu scriu povești. La începută gândeam: lasă să ’ncepu rău, că sfârșitulă va fi mai bună. Der cum am începută, așa am dus’o! Când mă întreba lecțiunea, îmi striga: „Să vină Valahulă afară“ și mai de multe ori mi-a promisă prea solemnă : „Lasă, că te voiu face eu Ungură !“ Der nu ’mi era atâta de asta, câtă îmi era de alta; nu putea dascălulă­­, se vorbeascu de Valahi, fără se po­­menescu de nesce tendinţe ce ară avea Românii se ia Ar­­dealulu şi le Zânea la şcolari: „Der atunci se luaţi arma şi se ve apăraţi ţara, cum­amă făcută şi noi în vremea nóastra!... Şi apoi totă nouă ne mai zică, că în scóalele nóastre se hrănesce în copii ura de rassă. La Unguri se face asta, căci cum e ună Ungură, așa’i și celălaltă și ce Z'cea dascălulă meu G. Z'nă de bună seama toți das­călii unguri! Der scâpaiu de dascălulă G. Ajunseiu la altă gimnasiu, în Ungaria de suda, și me convinseiu, că mai are semeni dascălulă G. Deduiu aici de ună domnă Varga, care își făcea mare bază cu noi Valahii, punându-ne să repețimă la istoriă, după ma­nuale maghiare, părțile privitoare la Români; se demon­stram­a de pildă, că e basmă continuitatea Românilor, în Dacia, că Matheiu a bătută de a svântată pe Ștefană, că cutare Basarabă a mâncată ună bună frecușă ungu­­rescă etc... I-am luată seama dela o vreme, că ne bat­­jocuresce și, când ne provoca se respundema odată des­pre continuitate, nu amă voită se grâimnă nici o vorbă. Și ce a Zise: că amă demonstrată înpotriva Unguriloră! A făcută vorbă pe la direcțiune și nu șciu mai ce, der la urmă totu s’a astemperatu, se vede, convingându-la alții, că nu noi eramă de vină. De altfelă îmi aducă bine aminte, că pentru că nu sciam limba ungureasca și, se 1886, Lichtneckert« producțiunea ordinară cu urmatoarea pro­gramă: 1. a) Tolinescu : »Cântarea“, b) Vorobchieviei: „Depărtarea,“ ambele corală bărbătescă. 2. Popovici: „Frunzuliţă verde de stejară“, corala miestă. 3. Porum­­bescu: „Hora Severinului,“ corală bărbătescă. 4. Po­povici: „Mândruţa“ şi „Hai Mărie“, corală miestă. 5. Porumbescu: „Erna“, corală bărbătescă. 6. Popovici: „Hora Dobrogănă“, corală miestă. Z. Porumbescu: „Marşulă cântăreţiloră“, corală bărbătescă. —x— Celebra cântăreţă Adelina Patti debuteaza pe scena teatrului naţională din Bucureşti. In Berlină se va înfiinţa o Academiă orientală ca cea din Viena şi Parisă. Ca profesori pentru limbile vii orientale se vor­ chema membrii d’ai popoarelor­ res­pective.

Next