Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1886 (Anul 49, nr. 1-144)

1886-04-04 / nr. 77

Nr. 76. ţ.se de multa şi parcă sufletulă i se umple d’o tainiţă poesie. Tema poeţiloră timpului a privi trecutulă şi cu speranţă nu viitoru, a se obiişnui cu presentulă. De atunci poesia a înaintată şi din nefericire la noi astăcjl se crede, că déca le-ai născută cu talentă, nu mai ai nevoiă se te cultivi... eşti poetă. Când Iţi vine inspiraţia, îţi curgă versurile forte repede... bine Inţelesă versuri, cari numai pentru ei suntă bune. Suntă mulţi tineri ce 'şi pierdă timpulă — pe care l’ar putea întrebuinţa să facă altceva mai folositoră şi pentru ei şi pentru alţii — scriindă la rânduri ce din codă au s£ sune şi consumându-se In zadarnice apetiturî de nemurire. Aşa găsesce Em­inescu lumea literară. Dotată superioră, cu o cultură aproape excepţională, elă se arată ca ună omă onestă: — Înţe­legând prin onestă pe acelă care nu scrie decâtă ceea ce ştie, nu face paradă de citaţiuni din autoul din cine ştie ce limbă pe care poate d’abia o cunăşte din nume numai ca să se îngâmfe şi să se dea de atâtă ştiutură. Ela n’are nici o iubire de patriă grozavă — căci suntă mulţi, cari în versuri suntă patrioţi şi în fapte.... facă cum le vine mai bine — nici o dorinţă de fericire, ci ună saţiu de vieţă, ună saţiu împrumutată dela seculă; căci ori-cine s’ar interesa de mişcarea literară a secuiu­lui, observă o tendinţă de a se desgusta de viaţă, vetrân­­du-i zădărnicia ei şi cugetătorii moţă de »intocsicaţiă in­telectuală». Em­inescu a Inţelesă că vorbele se tocescă ca toate lucrurile. AtuT, când trasa lustruită nu ne poate înşela, că ima­ginile vechi cari nu mai dau de casnă gândirea nu mai suntă pentru noi şi şi-a croită cărarea pe care numai ună Eminescu scre se umble. Şi dreptă încredinţare de toate acestea, oratorulă ho­­tăresce se citescu din poesii — cu care trecii al­ doilea ceasă din conferință, der . .. pentru Dumneijeu! ai sta și o noapte se citescl pe Eminescu. începe cu prima din volumă Singurătatea și vorbindă de forma lui Emi­nescu — In care e totă aşa de artistă ca și in idee — spune că mulți din tineri îl imitează și citesce o poesie de felulă acesta a unuia, care vrea se tiă Eminescu, dar care ... se vede că nu e. In privința formei poporale, elă a­solută se ia tonulă adevărată ală poporului, ceace nu este tocmai iesne. După aceasta, citește din Melancolia câteva strofe şi trece la Rugăciunea unui Dac, în care oamenii ve da obscuritate. Apoi se’nţelege că va fi obscură pen­tru cei neculţi, cari se mulţumescă cu »talentulă şi in­spiraţia lor­» şi nu voră să mai înveţe carte. Cine nu va cunoşte teoriile budiste, nu poate s’o pricepă. Budiştii (Jică, că Dumnezeu a făcută lumea nesclindă ce face, şi după ce a dată naştere acestora ,patimi colcotitoare« s’a căită şi oamenii sufere de greşala lui. Cea mai mare fe­ricire, la ei, este să suferi câtă se va putea mai multă. . pentru Dumnezeu, ca să te duci mai iute în acelă mare Nirvana. Acesta învăţătură a trecută la Greci şi Py­thagoras numea viaţa Esgosterion. Zim­olxis, care a fostă învăţătorulă religiosă ală Dacilor) şi mai pe urmă (reală loră, se z­ice că a fostă ună sclavă ală lui Pytha­­goras. Acestea ştiute, înţelegemă poesia lui Em­inescu altfelă nu. Cunoscătoră ală artei antice, elă a­sclută să mă nuiescu dalta strămoșilor d­in marmura modernă și are tândă plasticitatea limbei noastre a tăcută mai multe ode în metru antică. Citesce în urmă poesia Venere și Madona, cea dintéiu pe care o trimise elă la »Con­vorbii I,­ despre care vorbise la Inceputulă conferinții. Pe atunci elă nu căta la formă mai de locă, se’ngrijea de ce se spuie nu cum se spuie şi de aceea a avută să sufere »consecinţa calităţilor­ sale.« Elă este celă dinteiu care a dată suneteloră adevărata loră formă, con­­struindu-ie din versuri de 11 silabe. După ce vorbesce de Epigonii citesce din partea satirică numai din Satira III câteva bucăţi. Ar fi fostă necesară, se’nţelege, cunoscerea împrejurărilor d­­n care a trăită poetulă, căci ,lumina ia culoarea sticlii prin care trece,­ dar când ună omă încă trăesce nu poţi pătrunde în acelă sanctuară din care elă încă n’a eşită.» Oratorulă sfârşesce citindă o frumosă poesiă a poe­tului care a fostă aşa de bine ales, încâtă a putută face publiculă se uite că stă de două ore . . . (România) Gheorghe dela Plevna. Strigături poporale din SBlagiu­ (Adunate de I. P. Lazaru.) Au41 mândră cuculă cântă, Eşt afară şi­ lă ascultă De-ţî va cânta cuculă bine, Se vini mândră după mine; De-ţi va cânta cuculă rău, — Să te duci cu Dumnezeu. * Hai mândruţă ’n susă la perl Să te întrebă ce-ai lucrată erl? — Am dată paie junciloră, Bn4e moi voiniciloră, Apă rece de spălată, Bună dulci de sărutată. * Tragă în reu ca altu’n bine, Las’ să tragă, că n’am pe nime. De-aşă avea pe oare-tine, M’ar scoate din reu la bine. Şi ar băga mâna prin foță Şi m’ar scoate la norocă; Şi-ar băga mâna prin țară Şi m’ar scoate din amară. • Păsăruică din erbuţă, Am avută şi eu drăguţă; Pentru că o-am sărutată, Ard’o foculă, — m’a lăsată. Cinea stricată pe doi dragi, Dacă-i corbii carnea 'n fagi, Picioarele prin copaci. Aibă casa cucului Şi odihna văntului. • Turturea, pasere blândă, Date ’n pădure şi cântă. Pe cene-i avea măm­ă, Blastămă­lă — străină să fiă. * Cucuie puiu, de fispană, Ți-am plătită să-mi cânți m­ă ană; Dar când fă la Sânziene Ți ai băgată cioculă un pene. * Tu mândruță de departe, Trântite mi pe postă carte. De trăesci, să te chorescă, Pe-ai murită să te jelescă. * Cucuie, peană galbenă, Eu mă culcă, tu me léganá; Că eu n’am fostă învățată Să mă culcă nelegănata. * Floricea măndră din grâu Vrut’aşă fi să nu te sciu. Pănă eu nu te sciamă, Unde mă culcamă, — dormeamă; Dar de când te-am cunoscută Nu potă dormi p’aşternută, Numai pe pămăntulă udă. * Avut’am curea cu ținte Şi drăguţă ’n sată cu mine. Cureaua mi s’a stricată, Draguța-mi s’a măritată, N’aibă folosă de bărbată. * Câte mândre am avută, Să s’adune-ar face ună tărgă, Ei pe câte le-am lăsată — Să s’adune-ar face-ună sată. ♦ Frunda verde din tufişă, Tu leliță de pe Crisiu, Vino în eaace mai curăndă Să jucăm­ă ună jocă rotundă. * Pagubă c’am bătrânită C’am fostă bună de chiochiță, Ca cioara de cârâită, Din verfura copaciloră, După mama Draciloră. * Nici o boala nu-i mai grea Ca și vera secerea, Și-apoi erna dragostea. De-așă vedea moart­ea pe râtă, Ce mi-e dragă nu-mi e urită. De-așă vedea moartea pe pragă Ce mi-e urită nu-mi e dragă. • Rău mă dóare’n peptă și -n spate, C’a rămasă mândra departe. Rău mă dóare limba’n gură, C’a rămasă mândra singură. * Maică, la inima mea Este m­ă­râtă și-o fântânea; Rîtu-i făcută de urită , Fântâna de năcasă multă. * De popa și de birău Nime nu mai f'ce rău; Ei de eu, săracă de mina Nime nu mai zice bine. # Copila câtu-i de mică Bate’o și-o pune la furcă, Că iubesce de pârlesce Și la furcă nu gândesce. * Nu bate Dómne lumea Cum ai bătută pădurea De nu-i fruntă crna In aa. GAZETA TRANSILVANIEI SCIRI TELEGRAFICE. (Serv. part. ală »Gaz. Trans.«) ROMA 15 Aprilie. — „Rissegna“ anunță că aiul seu mâne va apare decreturii privitorii la disolvarea camerei. In Pavia lucrătorii de câmpii s’au pusă în grevă. BRUXELA, 15 Aprilie. — Socialiştii au conchematu pentru i­‘ua de 26 și 27 Aprilie una meetingă, care se va ținâ în Grand (Gent.) ATENA, 15 Aprilie.­­— In urma stăruin­­ţeloră representanţiloră marelor­ puteri minis­­trulă-preşedinte Delyannis a răspunsă — precum vrea se scie „Agenţia Havas,“ că concesiunea pretensiuniloră Greciei aşa cum s’a stipulată în tractatură dela Berlină, este singurula mijlocii spre a pute justifica denobilisarea armatei grecesci şi a flotei grecesci şi spre a asigura pacea în O­­rientă. Camera a votată proiectulă privitoră la înmulţirea notelor­ cu cursă forţată. Preşe­dintele camerei Rikakis­­ise, că Grecia numai atunci va începe răsboiuhi deca îi va fi succesă mai înainte a rescula poporațiunea greaca din pro­vinciile turcescl. DIVERSE. Jubileulii regatului boemă. — Reuniunea cetățeni­­lor­ din Praga a hotărită, să serbeze jubileulă de 800 de ani ală încoronării primului rege boemă Vratislavă (1086). Nu voră uita cetățenii n eî vremea cea tristă când Înainte cu 50 de ani în 1836 Ferdinand Impera­ția Austriei s’a încoronată cu coroana regatului bonna ca rege ală Boemiei. Pentru desbaterea acestei cestiunî în 4 lei® aceste voră fine m­ă sf­ită cetățenii din Praga. Au şi alesă deja o comisiune, in frunte cu mareşalul­ Lobkovitz şi deputatulă R­eger, cari suntă insărcinat de a cere dela familia impérátescu giuvaerele încoronări şi alte obiecte de valoare istorică şi artistică. Cehii pri­­vescă acestă jubileu, precum se şi vede din articulii ziarelor­ celtice, ca ună însămnată evenimentă istorică. * * * Ună casă de consciință. — Directorulă generală ală posteloră din Washington a primită, acum cât­va timpă, urmatoarea scrisoare purtândă timbrulă poştei din Cheyenne City, Wyoming: »Domnule directoră generală ală posteloră! Aşă dori să am asistenţa d vaastrâ pentru a mă ajuta să repară o greşală pe care am fâcut’o seu dela 1864 până la anulă 1865, sau dela anulă 1866 pănă la 1867. Intr’una din 4 pe cănd mă aflamă în biureulă poștală din Peru, Nebrasca, draculă m’a îm­pinsă, și, pe când directorulă sta cu spatele spre mine, am luată o scrisoare în care se aflau 40 de dolari și care era adresată unei persoane ală cărui nume l'am uitată der care treb da să fiă ună Germană, din Nabrasca City. Altă dată, mă aflam într’ună vagonă ală unui trenă expresă, la North Platte, Nabrasca, pe la anulă 1867 sau 1868, cănd funcționabilă, ducându-se se mă­nânce, mă însărcina să păzescă vagonulă. In lipsa lui a venită ună soldată și mi-a dată o scrisoare cu bani, rugându-mă să se trimită la adresa ei. Pentru că nu-mi ceruse nici o chitanţă de primire, deschiseiu scrisoarea şi găsiiu în ea 125 de dolari, din cari 100 fi oprii pe seama mea și 25 Ii trimiseiu la adresa indicată. Dumnezeu se me­arte și se ve facă a descoperi persoanele, cari au su­ferita aceste pagube după urma mea, pentru ca să le puteți despăgubi cu suma ce vă trămită In aceasta scri­soare. »Una creștină.» Deși au trecută două­zeci de ani de când s’au comisă aceste hoţii, directorulă gene­rală ală posteloră a putută descoperi pe prima victimă şi şi-a dată banii. Câtă pentru cea d'a doua nu s’a putută da încă de urmele ei. BIBLIOGRAFIA. „Intre Dunăre şi Caucasa“, căletorii pe mare fi pe uscată în regiunea Murei negre. De A. de Schweiger- Lerchenfeld. (Ci 215 ilustraţiuni şi 11 charte, Intre cari două charte mari de ochire In formatură charteloră de părete, 25 fascicule , 30 pr.=6­ pf=80 cts=36 kop. m Viena, Pesta, Lipsea; editura lui A Hartleben). Cine nu se interesăză, lăsândă la o parte coloniile din Africa şi din ocenula sudică, cu o atenţiune încordată de .Un­ghiuţă de furtuni ală Europei", de Balcană şi de ţările litorale ale Marei negre plină de mituri? Ţările de pe ângă Marea negra, cari stau in legătură strinsă cu cele mai vechi evenimente istorice, sunta astâ4î şi voră fi in viitorulă celă mai apropiam priveliscea unoră schimbări și transformări însemnate. Evenimentele, ce se pregătesc-a acolo, voră forma de sigură scena finală la Inlămplârile precedente, cari din timpurile cele mai vechi au avută ■a punctă de pornire acea regiune in formă de espedi­­ţiuni de popoare, schimbări de stată şi transformări et­nologice. Interese de totă felulă, atâta reale, câtă şi ştiinţifice sumă legate cu acestea, decâtă ca se uitămă a împărtăşi cercuri estinse despre tări atâta 4s intere­sante. Opulă de faţă are de scop, să arate ţările şi po­­poreni din ţinutulă Mărei negre, se transformeze într’o icona atragetoare trecutulă şi presentală pe terenulă sei­­iţei locale. Ţara întinsă ă .Bzanţului de aură» pănă in adănculă stepeloră sudice rusescî, dela Dunărea de josă pănă la locuinţele locuitoriloră caucasicî, eternisaţî prin romantica răsboiului şi a tradiţiunilor­ poporale, constitue regiunea mai restrânsă a istorisirilor­. Autorul, care de repe­­ţite ori a locuită la Marea năgră şi cunosce din propriai scru­­are ună cuprinsă mai mare ală aceleia, este in posiţiune ca, prin cunoscinţe şi esperienţe, se deslege intr’ună modă mulţămitoră tema însemnată. Multe ţinuturi, cari tate în interesulă de toate 4*tele, ca ţările balcanice, Cri­mea, Caucasulă şi ţările din Asia mică renumite prin cul­­tura loră, străveche, află in opulă acesta pentru prima­ Oră o tratare mulţămitore din punctul­ de vedere isto­rică, culturală-istorică, geografică şi etnografică. Ună în­cepută strălucită îl­ face deja prima broşură din opură cu însemnată, bogată şi originală ilustrată, care se află deja spre vănetare. Tratăzâ într’ună modă clară şi in­teresantă relaţiunile poporelor­ preistorice şi ver fi isto­rice in ţările de pe lângă Marea negra. Chiar şi tradi­­ţiuni străve­zi, precum călătoria Argonauţilor­ şi mitulă despre Prometeu, sunt o splendidă întreţăsute în istorisii­ faptice. Ună materială bogată de ilustraţiuni şi de 1 harte, nu mai puţină ca 215 icone minunate şi 11­­ harte voră mări valoarea acestei publicaţiunî. Chiar şi forma şi es­­teriorul­ cărţii suntă demne de oirectă şi întrece in ele­­ganţa chiar şi pe cele mai frumose opuri mai înainte apărute din editura lui Hartleben. 1886. Editura : Iacobă Mureşianu. Redactoră responsabilă: Dr. Anielă Mureşianu

Next