Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1886 (Anul 49, nr. 145-292)

1886-12-19 / nr. 284

Nr. 284. Ce trebue să facă bisericile noastre. Cu aceasta cestiune, discutată din parte-ne în mai mulți articuli, se ocupă și foaia maghiară guvernamentală „Kolozsvár“ de la 28 Decemvre a. c. Sub titlul­ afaceri române, aceasta faată publică unai articulți, în care, după ce arată că cunoscuta propunere a episcopului reformaţii Szász Domokos a provocată unele enunciaţiuni din partea foilor­ române, continuă din cuvent, în cuvent, cum urmeaza : Mai multă atenţiune merită doi articuli ai „Gaze­tei« din Braşovă, cari sunt­ întitulaţi: »Misiunea patri­otică a bisericilor­ nóastre.“ Mai înainte ,Gazeta“ a îm­părtăşită în estrasa cititoriloră sei discursulă, ce l’a ţi­nută episcopală Szász Domokos în comitetulă centrală ală Kulturegyletului maghiară din Ardeală, a­ristio­c­­elă are o importanţă principială şi s’a ferită de orî-ce espresiune necuviincioasa“. „îndată după acesta au urmată articulii amintiţi, a căroră ţintă este, că bisericile române din Ardeală şi Ţara ungurăscă, cea greco-orientală şi cea greco-cat­­ară trebui să insuiescă a se avânta la nivelul­ acela,­ la care s’a avântată Szász Domokos cu propunerea lui pen­tru salvarea maghiarimei din Ardeală. Şi aceste două biserici române ar trebui să-şi dea­ mâna [pentru apăra­rea şi susţinerea elementului românescă“. »Nimenea nu poate rădica vre-o obiecţiune contra faptului, ca cele două biserici române să folosască toate căile şi mijloacele legale, pentru ca să potă clădi frumoase biserici, ca să potă înfiinţa sc0le corespundere scopului, şi acolo unde cele două confesiuni nu suntă în stare a susţine fiecare deosebită şcule bune, să-şi clădăscă cu puteri unite şi să-şi susţină şcule bune şi corespunc­ătoare scopului“. , Aceasta este într’aceea o afacere interioră a aces­tora două biserici și noi nu ne amestecămă în ea. De vară urma seu nu bunulă sfată ală ,Gazetei“, aceasta nu ne privesce. Pe noi ne interesăză obiecțiunile „Ga­zetei“ din altă punctă de vedere.“ ,,Ca totdeauna, așa și în acesta afacere curată cultu­rală, ea amestecă politica înaltă şi susţine, că pe Ro­mâni partida Deakiană i-a scosă din posiţiunile lor­ na­ţionale, care va să aib­ă din scupcina dela Sibiiu, şi le-a răspunsă Românilor­: „V’amă lăsată pe sema vóstra biserica şi şcola şi aveţi fărâmă, unde vă puteţi cultiva naţionalitatea.“ „Nu este loculă a cerceta aici încâtă are dreptate „Gazeta“. Der câtă privesce atitudinea bisericelor, n’are dreptate când dice, că aceste biserici n’ar fi făcută totă posibilulă din parte-le, pentru ca să împiedece introdu­cerea studiului limbei maghiare în şcolele poporale şi secundare“. „Cum că stăruinţele lor­ au rămasă fără succesă este faptă. Deci patriotice au fostă aceste stăruinţe atunci, când vedemă, că nici în România nu e altmin­trelea, că şi acolo trebue să se înveţe în fiecare şcolă limba statului, aceasta este altă întrebare.“ „Gazeta“ a considerată ca ună periculă comună introducerea limbei maghiare în şcolele române şi aşa o consideră şi acuma. După dânsa misiunea patriotică a celor­ două biserici române ar consta în aceea, ca să poarte răsboiu în contra limbei maghiare. Aici apoi şi noi subscriemă ceea ce­­zice, că cuvintele sale au răsu­nată în pustie. Acesta e adevărată şi dăcă şi după asta vor­ răsuna, să şi-o impute sieşi. Bisericele române se vor­ feri de-a se apuca de-o muncă atâtă de nemulţă­­mitoare pentru plăcerea „Gazetei“. Limba maghiară, ca limbă a statului, se va învăţa în şcolele naţionalităţilor„ în proprială loră interesă bine înţelesă“. „Caute der „Gazeta“ altă fărâmă pentru misiunea patriotică a acelora biserici şi nu ne îndoimă, că va şi afla. Ataculă în contra moriforă de vântă este o ză­­darnică muncă!“ Vomă reveni. Dare­ară, brăduţă, D-­feu Ca frumfaţa ta a­sta Şi vara ca şi crna, Şi pe vântă şi pe fécare Şi când a fi vremea male. Maica Sântă ’n polă puse Pe fiinlă Sântă, şi se duse Pe drumă, greu se ostenea Punea josă şi odinea, Dice cătră Tisa verde: Slăi Tisă şi mă dumbresce. Tisa o stată şi o d’umbrită Maica sântă o fericită Dare-ară, Tisă D-treu Că frumjaţa ta ar sta Şi vâra ca şi crna, Şi pe vântă şi pe fecare Şi când a fi vremea male. Maica Sântă ’n polă puse Pe fiinlă Sântă şi se duse Pe drumă, greu se ostenea Punea josă şi hodinea, Dice cătr’ună plopuţă verde, Stai plopuţă şi mă dumbresce! Elă n’o stată şi n’o umbrită Precesta l’a­furisită . Dare-ară, plopuţă, D-­jeu Că frumjaţa ta n’ar sta Nici vara ca şi erna, Nici pe vântă nici pe récare, Nici când a fi vremea moale. Crăciunulu celă betrânu. Florile dalbe! Vine Crăciun­ă celă bătrână Ca se dée la boi fânfi, Văilă estea luminândă Din ploeiumpî făclii arejendă, Prin grădele Luminele In floarea fânului a cătată Află ună fiiă nebotezată, Şi­ lă luară Şi­ lă duseră La apa lui Iordană. Acolo l’a botezata, Mândru nume i’o aflată Ca şi la ună împărată. Isusă Chistosă Domnulă nostă. Craii şi prorocii. Prorocit’o prorocită Trei proroci pe fiinlă Sântă Cu trei crai de s’o întîlnită . Bună­­Jiua domnilor), —Sănătoşi prorocilor) Unde voi domni de plecaţi Şi cu grabă alergaţi ?­ —Aicea la Rusalimă. C’amă aurită c’o născută O născută şi fiiulă Sântă, In curţile lui Da­vidă. Pe deasupra curţiloră Mândră-o stea a strălucită , După ea amă călătorită Noi arăşî din răsărită Tânguirea lui Adamu. Lângă porta raiului Şede Adamă cu Eva lui Cătră portă ei privindă Şi cu jale suspinândă ; Li se mustră binele, Deci îşi plângă păcatele. Şi le plângă ei cu bănată Că de raiu i-au depărtată Raiulă ’ngrădită cu bine Nu m’aşă despărţi de tine De mirosulă floriloră De zuzetu albiniloră, Ei celă şârpe veninată Elă de raiu ne-au depărtată Unde’lă afli ’n drumă culcată Capulă să-i fiă sfărmată. Diana fată d’albă. Lângă mare colo ’n josă Domniţă bună! Intr’ună rîtă tare frumosă Est’ ună pomă înrămurată Cu crăngile atârnată, Da la umbra pomului Şade D’ana, Pădurena Cu mirele lângă ea, Josă pe mare se uita Mici corăbieri vedea, Adunândă corabia Pe valuri ca postavuri Cu spume ca de giulgiuri Câţi trecură Toţi tăcură, Când fu unu Dindărătă, Nu se trecu Şi să tacă, Elă grăbia De cuvânta: D’ana D’ana, Fată d’albă, Ce ţi-e ţie-acestă tânără? — Nu mi e frate nice vără, Ci mi-e mire tinerelă Mi l’o trimisă Dumnezeu. (Va urma.) GAZETA TRANSILVANIEI. Sciri militare. Rusia. Dela 20 Decemvre se visitază toți caii din toate curțile proprietarilor, în întregă guvernamentală Kiele. Aceia se voră folosi în casă de mobilisare la trasă și la încărcată. S’a făcută deja ună catastru de cai complecta. In același timpă se conscriu toate provisiunile de cereale pentru armata de suda. Din Caucasă sosesc și in continuu, via Odessa mari transporturi de cai. Con­struirea căii ferate Tarnobrzeg-Kinbica se va face ne­­întânjiată din consideraţiunî strategice. Germania. Ună ordină, care a sosită în 4'^e'e acestea din Berlină la ministerială de răsboiu din München, arată câtă de seriosă e situaţiunea. S’a ordonată adecă să se termine şi să se trimâtă câtă mai grabnică tablou­rile de marşă comandeloră armatei, aşa ca mobilisarea şi mişcarea în marşă a unei puteri mai mari de trupe să se potă esecuta în timpă de abia 24 ore. Bulgaria. Ministrulă de răsboiu a ordonată să se introducă în armată limba bulgară în loculă celei ruse. Toate regulamentele să se traducă în bulgăresce. Pănă se va face aceasta, comanda va fi cea rusă. — Sentința publicată în procesulă şcolei militare a fostă primită de toţi acusații zîmbindă, esprimândă speranţa, că Ruşii îi voră elibera în curândă. Serbia. Ministrulă de răsboiu, generalulă Horva­­tovici, avea de gândă se trimete trece tineri la academia militară din Petersburgă, pentru complectarea statului medicală în armata sârbască. In scopulă acesta ceru­ în­cuviinţarea guvernului rusă, care îi şi veni prin minis­­terul­ de răsboiu. Consiliulă de miniştri respinse pro­punerea lui Horvatovici şi hotărî, ca respectivii tineri să fiă trimişi la Viena şi Parisă. Acesta hotărîre a consi­liului de miniştri a produsă mare resentimentă în cer­curile rusofile. Mulţumitil publică. I)upă­ ce în 4iuă de 29 Octomvre a. c. la II are a. m. fatala sarte a voită ca 6 familii din celea mai cu stare bună (din comuna Rece-Cristură, comitată Solnocă- Dobâca) in timpă de 3 ore au devenita preda focului, ajutata de ună vântă contrară, nerămănându-le nici cina pe o seară, și prefăcându-li-se în cenușiă fotă ce au ago­nisită în m­ă ană, dinpreună cu clădirile economice, nobila Doamna ved. Maria Ilyés, soția răposatului Ga­­vrilă Illyés, și-a întorsă ochii părintesci asupra nenoroci­­ților­, dându-le din ală său toate lemnele trebuineiese pentru edificări gratis, precum şi bani şi cele de lipsă pentru traiu in măsură îndestulitare, prin cari fapte nobile a ştersă lacrămile acestora nefericiţi în tempulă de iarnă, prin mine în numele aceloră nenorociţi i­ se aduce mulţămită publică, oftându i mulţi şi fericiţi ani, spre bi­nele conlocuitorilor­ săi. In numele susă a­seloră familii nefericite: Dergea, 26 Decemvre 1886. Ioană Hateganu. v. protopopule eparch­ial g.-bath. SCLRI TELEGRAFICE. (Serv. part. 8 »Gaz. Trans.«­ VIENA, 29 Decemvre. — Adresândă „Neue Freie Presse“ întrebarea telegrafică cătră atașa­ 1886, tutla militară germană Villaume din Petersburgă, primi respunsula, că sgomotulă ce s’a împrăș­tiată cu privire la densulă e o invențiune rău­tăcioasă. BELGRAD Ci. 29 Decem­ vrea. — Comisi­­unea serbo-bulgara pentru aplanarea cestiunei Bregovei a recunoscută teritorială din litigiu ală Bregovei ca fiindă ală Serbiei. Toţi membrii subsemnară protocolulă privitorii la acesta şi comunicară decisiunea imediată ambeloră gu­verne. DIVERSE. O judecată de pe timpulu lui Grigorie Ghica. — In „Păcatele tinereţelor”,* răposatulă Const. Negruzzi povestesce următorea întâmplare: Intr’una din­­filele anului 11826 fprintre alte hârtii, logofătulă ală­­tuirea înfăţişă d lui Grigorie Ghica o anafora a divanului pe vr’o trei, patru coaie de hârtiă. După ce îi ceti vr’o două părţi din ea: — „Ce e aceea?“ — întrebă Vodă. — „O anafora a divanului în pricina unor­ bani, ce pretinde Stoica dela Mihailă. « — Cine suntă aceia?“ — »Doi neguţători de aici din oraşă.“ — „Z­ice, că deşi Stoica are dovadă, că are să ia o sumă de bani dela Mihailă, dar Mihailă întîmpină, că acei bani erau... fiindcă... Să vădă, ce (jice.* — »Cetesce dintâiu,“ cjise Ghica. Logofătulă ală doilea începu a ceti anaforaua... Domnulă asculta. Acum era pe la a şasea faţă. — „Am uita.ă câte ai spusă pănă aci, logofete, ‘ (fise Vodă, »în­cepe dintâiu“. Bietulă funcţionară vărsândă sudori, re­începă cetirea, care acum merse pănă la încheierea ce se sfârşia cu obicinuita formulă: „Ear desăvârşita hotă­rîre rămâne la înţelepciunea M.-Tale.« — »Şi ce hotă­rîre să dea înţelepciunea mea,* (fise Ghica, „când din tote cjisele şi des­ cjisele lor, n’am înţelesă nimică ? La începută are dreptate Stoica, la mijlocă Mihailă şi la codă şi Stoica şi Mihailă. Aferimă! buni judecători am ! Şi de câtă vreme se lănţuesce pricina acesta ?“ — „De patru ani.“ — „Patru ani! Şi pentru ce n’a tri­­mis’o în cercetarea starostiloră de isnofuri, după cum e obiceiulă între breslaşi?« — ,Nu sciu.“. — „Buiurdi­­sesce-o cătră starostii bresleloră, ca s’o cerceteze, s’o pună la cale, şi să-mi facă de-a dreptulă mie anaforaua.“ Funcţionariulă făcă, ce i­ se porunci. Peste două­­file, logofătulă ală doilea îi înmâna o anafora pe o jumătate colă hârtiă, în care erau urmatoarele: „Măria ta! Am cercetata și am hotărâtă: Stoica se platescu cinci sute lei lui Mihailă, pentru care amă și băută adălmașulă la cârciuma lui Badacă Plecatele slugi M. Tale.“ — „Ma­șala!* strigă Ghica Vodă, smucindă hârtia din mâna lo­gofătului, și sărutând-o. „O! de s’ar sfârşi aşa toate ju­decăţile în domnia mea ! Ascultă logofete! scrie îndată aici pe hârtia asta, că întărimă această hotărîre, şi po­­runcimă, să nu se strămute în veci“. După ce a scrisă logofătulă, domnulă iscăli și Muhurdarulă puse pecetea. * * * Jidovii din German, — Ună nepotă ală predica­torului curţii, Stöcker, ună tînără comerciantă, a tre­cută în tjilele acestea in Berlină la judaismă. Stöcker jun., asupra căruia se pare că discursurile cele piose ale unchiului său n’au făcută nici o impresiune, s’a cunu­nată Marţia trecută în Berlină cu o, damă de confesiu­nea mosaică, care ’i cucerise inima. Lume ’ntoarsa! Editura: Iacoba Mureşianu. Redactoră responsabilă Dr. Aurel Mureşianu

Next