Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1886 (Anul 49, nr. 145-292)

1886-12-20 / nr. 285

GAZETA TRANSILVANIEI. REDiCŢIENEA ŞI ADMIMI.Sl’KAŢIl'JVKA­­ BRAŞOVÎJ, piaţa mare Nr. 22. .GAZETA“ IESE ÎN rflECARE ţ)I. e un a and 12 fior., pe şâse luni 6^or., pe trei luni 3 fior. România ţi străinătate: Pe anii 40 fr., pe şâse luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANULU XLIX. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ANUNCIURILE: O seria garmonda 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicat­eor lauri nefrancate nu ia primetoS. — Hanuipripte nu aa retrimită. Sâmbătă, 20 Decemvre. 1886. NOU ABONAMENTU la „GAZETA TRANSILVANIEI.“ Cu 1 lanuariu 1887 st. v., se va începe un* nou abonament*, la care învitămu pe toţi onoraţii amici şi sprijinitori ai ferei noastre. Preţulu abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 3 fl. ,­ şâse „ 0 ,, „ unu. anü 12 „ Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franci „ şase „ 20 „ „ unu anii 40 „ Abonarea se poate face mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale. Abonaţilor­ de păn’acum li­ se recomandă a însemna pe cupona numărulă fâşiei sub care au primită 4iaTMbi. Domnii cari se vor­ abona din nou s& binevoesca a scrie adresa lămurită şi a arăta şi posta ultimă. Admi­nistratiunea. 9 Braşovu, 19 Decemvre 1886. Aliarulu guvernamentalii „Kolozsvár“, care s’a formatu din contopirea lui „Magyar Polgar“ cu „Kolozsvári Közlöny, se ocupă și el” la rân­­dulu său de articulii noștri despre „misiunea pa­triotică a bisericilor” române.“ „Kolozsvár“ găsesce că articulii noştri me­rită atenţiune şi dându-şi părerea asupra lor­, se folosesce de unu limbagiu mai urbană, în contra obiceiului, ce şi elii însuşiseră memoratele două chiate înainte de contopirea lord. De a­­aceea găsimă şi noi, că merită se cumpenimu puţintelă obiecţiunile, cu cari debutăză ziarul­ uniunei guvernamentale maghiare din Cluşiu, sperând­ că întoarcerea lui spre mai bine nu va fi ărăşi numai de apel pe mâne. Ce-am a­oisă noi şi ce vrea „Kolozsvár“ ? Amu­lisit, că şi bisericile noastre au o mi­siune patriotică, asemenea aceleia ce o reclamă episcopulu unguru Szász Domokos pentru bise­­ricele maghiare. In punctulă acesta nu ne contradice faia guvernamentală, ba nu poate obiecta nimica nici în contra afirmărei noastre, că misiunea biserice­­lor­ române este de a a apăra și cultiva ele­­mentula română. Se vede constrânsă a recunoasce mai departe, că justă este cererea noastra, ca bisericele române să folosească toate căile și mij­­loacele legale, pentru ca să poata clădi frumoase biserici, să poata înființa scoale corespunzătoare scopului și acolo unde cele două confesiuni nu sunt­ în stare a susțină fie­care în parte scóale bune, să-şi clădască cu puteri unite şi să suţină scóale bune şi corespunzătoare scopului. Toate aceste trebue să le admită cu voiă ori făr’ de voiă „Kolozsvár“. Nu-i vine insă nicidecum la socotelă foiei cluşiane, când vede, că noi voim, cu toata serio­­sitatea a trage și conclusiunea din premisele de mai sus­. Cu alte cuvinte, bisericelor­ române li se recunoasce dreptulu de a clădi case dumnezeesci și de a înființa scoale cu puteri unite, dér decâ prin aceasta voiescu să realiseze un adeveru înal­­tulu scopu alu misiunei lor­, care este apă­rarea, susţinerea şi desvoltarea limbei şi a cul­­turei române, atunci cei de la „Koloszvar“ pro­­testează, pentru că acesta—după ei—însămnă a de­clara răsboiu limbei maghiare. Ne provoaca „Koloszvár“ să căutămă una alta fărâmă pentru realizarea misiunei biserice­lor­ române, care să eschidă ori şi ce conflictu cu limba maghiară. Deci cei dela faia guvernamentulu admită, că elementulü românu are lipsă şi elü de apă­rare şi de conservare, atunci trebue să admită, că are şi duşmani, cari ili ameninţă. Şi cine este duşmanulă celu mai mare ala limbei şi alți naţionalităţii române decâ nu maghiarism ala vio­lentă, care a pusă în fiinţă legile pentru intro­ducerea forţată a limbei maghiare în scólele nóastre ? A voi să ne apărămă limba şi cultura ro­mână şi a nu purta răsboiu cu maghiarismulu violentă, ar însemna a­­voi să cărămă apă cu ciurula. Cum se poatu bisericele nóastre să-și împli­­neascá chiămarea lorn față cu elementulü româ­­nescu, fără de alți feri câtă numai ele stă în pu­tință de înrâuririle stricacioase ale tendințelor­ de maghiarisare ? E clarii că în lupta loră bisericele nóastre nu se potu depărta de pe térémurț legala, der pe acesta térému trebue să întrebuințeze toate mijloacele posibile spre a țină în distanță pe cu­­tropitori și a paralisa scopurile lor­ destructive. Deca amu imputată vreodată ceva biseri­celor­ noastre, a fostă, că nu s’au folosită dela inceputu cu destulă energiă de toate mijloacele legale spre a pune stavilă povoiului de maghia­risare pornită asupra scoleloră noastre și deca pretindemă a­l ceva dela densele, este, ca să nu lase ca povoiulă să ducă cu sine toate zăgazele, îndărătură cărora se mai adâpostesce ca vai de elă învățământulu nostru românescă. Deca bisericele nóstre s’au luptată pănă acum făr’ de succesă, cum zice fata maghiară, atunci cu atâtă mai multă suntemă datori să le îndemnămă să lupte în viitorii cu puteri îndoite şi împreunate spre a dobândi mai mari succese în apărarea și răspândirea mai intensivă a cul­­turei române între massele poporului. Acesta este în formă şi în fond, tată în­­ţelesulă „politicei înalte,“ ce ni-o ia în nume de rău „Kolozsvár.“ De ar fi să facem o politică înaltă amă­dire celora dela faia guvernamentală: una este bi­serica şi alta este naţiunea, amândouă aceste se întregescă, dar nu se potă nici­decum confunda. Pentru ca biserica română să se poată bucura de autonomia şi de drepturile ei şi să-şi poată împlini cum se cuvine înalta ei misiune, este neapărată de lipsă, ca şi naţiunea română să se bucure de deplina folosire a drepturilor­ sale politice na­ţionale, urma, poate o răsculare a Macedoniei. Referinţele erau mature pentru acesta, încă înainte d’a isbucni crisa bul­­gară. O astfelă de procedere poate că ar fi incomodă pentru puteri, dar acestea cu destulă uşurinţă s’au ocu­pată de esistenţa Bulgarilor, şi aceştia nu se mai potă considera legaţi d’a ţinea samă de disposiţiunea Europei.« Cestiunea bulgarii. Intâlnirea deputaţiunei bulgare cu prinţul* Alexandru de Battenberg n’a pututu trece fără să producă mare efectă. In Rusia de sigură că a produsă o rea impre­­siune, considerându-se acesta ca o înţelegere pentru rea­ducerea prinţului Alexandru pe tronură bulgară, şi va contribui la nutrirea mâniei şi urei Ruşilor, contra Bul­­garilor­. Pe de o parte se crede că aceasta întâlnire va trece fără consecinţe grave, fiind­­că principele nu va permite să fie realesă, de altă parte însă circulă ver­siuni, cari facă să apară lucrurile într’o lumină mai se­­rioasă. Așa corespondentul din Viena ală luiei englese .Daily Telegraph« scrie următorele: »Deoarece toate silințele Bulgarilor­ d’a resolva crisa pe basa tractatului din Berlină au fostă zadarnice, e po­sibilă că acum se va căuta o resolvare în afară de trac­tată. Se potă întâmpla urmatorele: Bulgarii, împinşi la desperare, voră face o ultimă opintire d’a scăpa ţara de Ruşi. Idea, d’a proclama Bulgaria regată de sine-stă­­tători, se va impune fără îndoială de sine, cu o putere de atracţiune inresistib’lă pentru patrioticulă poporă bul­gară. Bulgarii voră imita esemplnlă veciniloră loră şi voră pune Europa înaintea unui faptă împlinita. Ună rege n’ară avea să caute multă timpă. Dacă vre odată şî-a câştigată vre-ună principe ună titlu la coroana de rege, atunci e prinţulă Alexandru de Battenbergă. Deci ar consimţi să-şi lege încă odată soartea sa de aceea a patriei sale adoptive şi să rischeze a cuteza să primască coroana de rege, atunci întoarcerea sa ar fi salutată de poporulă bulgară cu entusiasmă nemărginită. Atunci ar Rusia vrea resboiu. »Matin“ din Parisa publică o întrevorbire cu ună politiciană rusă din Parisă, care a declarată, că Rusia vrea resboiu. „Acesta resboiu dise politicianulă va isbucni la primăvară și e probabilă că mai ântăiu va fi purtată contra Austriei, apoi contra Germaniei, căci Germania este duşmanulă Rusiei prin antagonismulă slavismului şi ală germanismului. Ura contra Germanilor­ e încă mai puternică în Rusia, decâtă în Franţa. Era aproape să isbucnăscă răsboiulă deja estimpă din causa cestiunei bulgare, dar pacea s’a mai prelungită, pentru că Germa­nia a cedată, dândă Rusiei carte blanche în Bulgaria. Dar prin aceasta resboială s’a amânată numai, dar nu s’a în­lăturată. Anglia și Italia cu greu se voră mișca. Riva­litatea între Anglia și Rusia e ună prejudițiu vechiu.­­ arată a­­fisă, că va înainta spre Indii numai decât le va sili Anglia. Rusia nu tinde nici spre Constantino­­polă; nerecunoscința Bulgarilor­ nu entusiasmezâ pe ni­meni la fundarea unui mare imperiu slavă în peninsula balcanică. Câtă privește pe Italia, ea ar putea să se murească numai pe socoteala Austriei, nu însă deci va face alianță cu Austria.« „Reorganisarea armatei ruseşci este complectă; efec­­tivulă pe picioră de pace e de 951,210, pe picioră de răsboiu 2,409,200) oameni; afară d’asta Rusia dispune de o armată provincială de ună milionă și jumătate omeni; aceasta oștire se poate mobilisa în 14­4're. Cu o ase­menea armată se poate vorbi susă şi tare chiar şi cu puterniculă cancelară ală Germaniei.« SOIRILE PILEI. Din Câmpia ni se comunică. »Mercur!, 29 Decem­vre, i-a ajunsă o grea lovitură pe bieţii locuitori români din comuna Juculă nobilă. Nu dela Dumnezeu a fostă venită acesta lovitură peste ei, ci dela­­boerii" din Bu­dapesta, căci ună esecutoră de dare ca şi o pară de focă a despoiată pe o mulţime de locuitori de fotă ce aveau în jirul* casei loră, le-a luată vitele, porcii, oile, bucatele, ei la unii chiar şi slănina de pe podă. Aşa s’au obicinuită stăpânii dela putere a ne cinsti pe noi In ajunulă sânteloră Sărbătorii!“ — Sermani omeni! —x— Lui „Kolozsvár“ ’i se comunică ună raportă des­pre starea învăţământului în comitatulă Mureşă-Turda pa anulă scolastică 1885—6. Numărulă copiilor­ obli­gaţi la şcolă a fostă de 26,527 ;­­din aceștia au fostă maghiari: 15,702; români: 9862 și germani: 963. Școli cu limba de propunere ungurescu au fostă cu totulă 165, cu limba de propunere română 78, dintre cari 51 gr. cat., 18 gr. or., oi cu limba de propunere germană au fostă 5 Au mai fostă germano-maghiare­­ și ro­­mâne-maghiare-18 scoli în cari de asimenea s’a pro­pusă în limba unguresca. Cu privire la scólele nema­ghiare, s’a propusă limba maghiară cu bună succesă în 24 scoli gr. cat., în 6 gr. or. și în 4 de confes. augus­­tană. împrejurarea, că dela anulă 1881 pănă acum numărulă scoleloră unguresci a crescută dela 100 la 165 şi mai virtos împrejurarea, că din acelaşi an pănă a­­cum numărulă scoleloră cu limba de propunere română maghiară s’a sporită dela 2 la 18, îl* face pe raportoră să fiă răpită de o bucuriă estraordinară. Invăţătoră, care să nu scie nimică unguresce, nu se află in comi­tatulă acesta. Raportulă nu­lă credemă să fiă tocmai esactă. Cu toate astea trebue să intrebămă, cum de se sporescă scólele cu limba de propunere română-ma­­ghiară? A cui e vina? —x— In anulă 1852 se aflau în Ungaria numai 6 ziare unguresc!, or în Transilvania era una singură 4'ar£l

Next