Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1886 (Anul 49, nr. 145-292)

1886-07-24 / nr. 165

Nr. 165. GAZETA TRANSILVANIEI reţinută pe Austria ca să nu declare răsboiă Germaniei. Şi astfel, a începută să crescă treptată ura Ruşilor, contra Germaniei, ură, care e necurmată nutrită prin aţîţările pressei panslaviste, care se folosesce de toate ni­micurile pentru a stărui ună curentă viforosă, căruia înţeleptulă guvernă ală împăratului Alexandru III, îm­preună cu ministrulă său de estenie numai cu anevoiă va putea resista _________ SOIRILE Z­ILEI. Sbfără mereu foile „patriotice“, că învăţătorii unguresc o­peră de feme. Mai ticălosă scrie au însă învăţătorii din comitatele Trencsén, Árva, Turocz, Liptó şi Zolyom, tocmai în acele comitate ale Ungariei, unde în privinţa numerică suntă mai bine representaţi învăţătorii poporali unguresci. Ună diară ungurescă ne spune, că în comitatul­ Zolyom se află între alţii 17 învăţători ordinari, ală căroră salară, împreună cu lo­cuinţa şi toate veniturile, nu face 100 fl. pe ană. De exemplu venitură totală ală învăţătorului de confesiunea helvetică din Dubrán-Kralován este de 40 fl. pe ană, ală celui din Kalinka 61 fl., din Zelena 79 fl. Când în­văţătorii şi-au gătată pânea, îşi sugă unghiele, şi când nu mai au ce suge, lasă şcola şi se ducă la seceră ca taleri, mai vîrtosă prin comitatele Hont, Barş şi Nyitra. Ministrul­ instrucţiunei publice nu este de vină, căci elă — după cum observă o codă »patriotică« din Cluşiu — este ocupată cu scrierea de cărţi şi paragrafe şi nu poate să dea ajutoră nici chiară învăţătorilor­ de stată. — Ba e ocupată mai multă cu ordonanţe „patriotice«. Vorba e unde suntă banii visteriei? —x— Reuniunile de maghiarizare au începută a avea succese — sângerase. Cea din Versetă, ală cărei programă stabilesce ca copii de limbi „străine" se fîă internaţi în asiluri de copii din localităţi curată un­guresci — de cumva părinţii vor­ fi mâncată bureţi — or copii unguri în asilură ce se va înfiinţa — de nu va face fiasco — în Versetă, o dată o petrecere în pădure. Cu acăstă ocasiune juristului Herţog certându-se cu ca­­detulă honvedă Sipos, pentru o damă, acesta fă provo­cată la duela, care s’a şi făcută a doua­­Ji. Cadetulă fă tăiată și după 10 minute espirâ. — Poflimfi succese .culturale«! D-lă profesoră dela gimnasiulă română de aici Andreiu Bârseanu a plecată în săptămâna trecută cu mai mulţi studenţi în escursiune, mai multă pe josă, prin partea sudică a Ardealului. Ajungândă în Avrigă, au cercetată mormântul­ lui Lazarfi şi fabrica de sticlă. Luni au sosită în Sibiiu. Felicitămă pe d-lă Bârseanu pentru salutara ideă de-a face cu tinerii noştri asemenea escursiunî folositoare. —x— Să face cunoscuta On. Domni membri braşoveni ai „Asociaţiunei Transilvane pentru, cultura şi literatura poporului românii.,“ cari dorescă să participe la aduna­rea generală, ce se va ţinâ în acestă ană la 8 Augusstii în Alba-Iulia, că la cancelaria On. Domnă Directoră și protopopă Iona Petrică se află de distribuit a 10 bi­lete de dramă pe căile ferate ale statului cu presă scăzută. Brașovă, 3 Augustă 1886. Din cancelaria Directoratului. —x— In cariera de marmoră de lângă Gurghiu-Szâr­­hegy se lucrăză deja, fiindă arendată pe timpă de 10 FOILETONI. Doine şi hore. Culese din gura ţăranceloru şi a ţăranilor şi opin­­cari, de Eugenia Farkas din Cacuciu. De-aşî avé mamă ca tată Aşi trăi ca banu’n ladă, Mama-i sub pajişte verde Nime’n lume nu mă crede Scolă maică de sub tată C'ai şeZută destulă de multă, Scolă să mă jăluescă Cu străinii cum trăescă, Pănă când străinii cină Io li­să festnică şi lumină, Decu gată de cinată Străinii să culcâ’n pată, Io mă culcă pe vetricele De-mi întră coastele’n ele; Iau cuţitu să-mi tai pită Lacrimile din ochi pică, Io le ştergă cu tindeu*) Ele mergă ca părău; De lacrămi n’aşî băga seama Că le ştergă cu o naframă, Dar mi-i milă de obrază Că rămâne friptă şi arsă, *) Ştergară. Şi rămâne veştejită Ca şi-o flore de pe râtă, Şi lui Dumnezeu’i jele De tinereţele mele Cum petrecă năcasă în ele. Pen tu cine îlă petrecă Stau în locă şi mă gândescă, Că cum să­ lă afurisescă, Ca să lă blăstămă ru mă'n dură Că mî-a fostă şi rău şi bună. * * * D’ară fi doru venZătoră M’aşi face neguţătoră, Şi mî-aşî face boltă’n pragii Ş’aşî vinde la doră cu dragă; Vai urîte, cum te aşi vinde, Numai de te-aşî puté prinde; Vai urîte cum le-aşi da Numai de te şi căpăta. N’aşî căta pe ce te-aşi da; Te-aşî da p’ună bană de hârtiă Mie să nu-mi fii soţiă, Şi te-aşî da p’ună bană de iută Să nu te mai vădă mai multă. * * * Haida mândro’n cununiă Pănă-i verde frunza’n viă; Deca frunza s’a usca Popa nu ne-a cununa Nănaşî nu ni-omă căpăta. De când mândro te-am văzută Din cuvinte te-am plăcută, Foarte dragă mi-ai căzută; Der văirândă că nicî-odată Nu putemă fi la­olaltă: Adă mâna, și mă ierta, Că mi-ai fostă drăguță dreaptă! — Iți dau mâna și te iertă Că mi-ai fostă m­ă drăguță dreptă, Dér io ori și und’oiu fi Pe tine te-oiu pomeni; Şi tu să mă pomenesci La mormântă să mă jălescî. * * * Ară badea cu plugu Alăturea cu drumu, Cu mâna grâu sămânândă Şi din gur’aşa cântândă: Să te faci grâule faci, Să te faci grâule mare Cum merge mândra pe cale, Să te faci grâule bună Cum merge mândra pe dramă Să te faci grâule desă Cum merge mâna pe şesă, Să stai bine la legată Ca mândra la sărutată. Să stai bine la’mblătită Ca şi mândra la iubită. Dela noi a treia casă * * * Est’o fată ş’o nevastă, Din lipită şi din spoita Nevasta s’a prăpădită, Din lipita şi din spălată Nevasta lume’a luată, Şi merseră câtă merseră Păn’ la ună podă ajunseră. •Bună Ziua poduri mari Şi din văzută omeni tari, Trece-ţi mă fără vamă, Nu-mi mai cereţi mie samă Că să nevastă cu bănată, Fugită dela bărbată. — Căci vorba nu ne plătesce Fără vamă nu te-omă trece Păn’tu nouă nu ni-i da La tustrei gură d’a ta, — Io decâtă voiu săruta Mai bine m’oiu dusculța, Şi prin apă m’oiu băga. Er’ deca m’oiu îneca Sufletu vostă sém’ada. Cișmele le-a desculțată Şi prin apă s’a băgată. Când era la jumătate, Eră bărbatu la spate, — Haida muiere ’napoi C’avemă plugă cu șase boi Ş’avemfi turmuţă de oi. Boii i-omă da pe lipită Ce pagub’amă suferită? ani la Andreiu Saxlehner din Pesta. Lucrările le con­duce sculptorulă Moret­ti, care Zice că acăstă marmoră e deopotrivă cu cea de Carrara. Actualmente lucreaza 30 de omeni. Comunicaţiunea între Cluşiu şi Vi­ora Mure­şului este întreruptă în urma furtunei dela 28 iuliu n. —x— Ună câne turbată a muşcată în 26 luliu în Şura mare alţi câni, ună copilă, ună bivolaşă şi ună porcă. —x— La cele 4 institute de bani din locă, adecă la „Albina',­­Cassa de păstrare săs « »I Bancă trans “ şi „Societatea de avansă« s’au depusă în luna trecută spre păstrare 459,347 fl 21 cr., şi s’au ridicată fl. 306,773 78 cr. românendă astfelă în casse ună escedentă de 152,573 fl. 43. cr. —x— Duminecă pe când tobaşulă oraşului cetea prin Braşovulă vechiu publicaţiunea poliţienăscă pentru înlotniţarea câniloră deodată se repede — lucru curiosă — la elă țină câne şi­ lă muşcă de mână. Se dice că cânele a fostă turbată. —x— Filologulă şi istoriculă Dr. Pil se află în Bucu­­rescî. D-sa a fostă primită de ministrulă Sturdza şi va sta cât­va timpă în Bucurescî, lucrândă în biblioteca Academiei Române şi cercetândă diferite documente pri­­vitore la vechia istoriă a Româniiloră. —x-—■ Podulă erarială de lângă He­viz, comit. Făgăra­şului s’a dărâmată la 30 luliu n. tocmai pe când turma de cai din Ugra trecea pe elă întorcându-se dela pă­şune; 45 de cai au murită imediată, alţi mulţi au fostă răniţi. Paguba se sue la 16.000 fl. Comunicaţiunea între Făgăraşi şi Homorodă e întreruptă. —x— Luni s’a spânzurată o servitore a comer­ciantului Kassik din locă, din ce causă nu se scie. —x— Cetimă în »Curierulă Prahovei« 1 In Z''ia de 15 c. lucrătorulă Carol Neugebauer dela fabrica de sti­clărie A zuga de 45 de ani, avândă soţiă şi cinei copii, şi fiindă bolnavă de ună ană şi trei luni, s’a desperată şi s’a aruncată la o distanţă ca de doi metri, înaintea maşinei trenului de marfă ce plecase din Predeală, între chilometrulă 77—78. Corpulă i-a fostă retezată în douâ pe la capulă pieptului și osemintele i s’au risipită pe raiurile liniei ferate, fără ca mecaniculă sâ potă opri mergerea trenului. De pe Câmpia, 9 Iuliu. Grea și ostenitoare e lupta, ce trebue să o purtămă. Acesta o scimă și sâmțimă cu toții. De aceea tată, ce porta nume de Română, Română se flă și în fapte și lucrări, fără codire şi fătărire. Și nici nu merită se poarte nume de Română în 4*ua de a4* acela, care nu e cu sufletulă devotata causei Românismului. Nici n’are sensă altfelă. Ce ne folosesce de a avea în mijloculă nostru de aceia, cari dică că­ să de origine română, varbescu fnse limbă străină, seu suntă adăpați de principii și cugetări cu totulă greșite. Cum se potă folosi unii ca aceștia causei noastre naționale? Ce ne folosescă noue aceia, cari, pe câtă timpă se află în mijloculă nostru, simulază a fi omeni de inimă, oi câtă se’ntâlnescă cu adversari 1886, le servescă de instrumente dejositoare, ca denunţianţî etc. Ce ne folosesce că avem ei capi de familiă, cari îşi crescă fii loră în simţăminte străine, cari nască atăţi, Iuda?! Ce e putreda şi nu consimte întru tóate cu voinţa na­­ţiunei, lăpădată să fiă! Numai ce e întregă şi sănătosă se se adune într’o tabără, fiă şi în numără mai scă­tuta, şi reuşita sigură va fi mulţămitore. Negreşita, că m­ă rolă de căpeteniă ilfi jocă în viéţa nostră naţională şi femeile române. Şi ele în parte con­­tribue la cultivarea poporului, dovada suntă reuniunile şi alte societăţi puse de ele la cale. Dela astfel­ de femei, cari îşi înţelegă chemarea, sigură, că nu va căpăta na­ţiunea fii nedemni de ea. Ce felfi de fii pentru naţiune şi patriă crescă însă mamele acele, cari, din ignoranţă sau din alte împrejurări pentru noi neesplicabile, permită, ba poate şi îndémna, fiiceloră şi peste totă flu­oră loră, de a vorbi limbi străine? Dar apoi încă la ce fii voră da aceştia viaţă? Păcătuesce Românulă acela, ce sus­ţine a se numi cu acestă nume, în contra poporului său, dăcă nu dojenesce şi nu areta lumei române unde zace răulă. In atare posiţiă, tristă pentru mine, de a reco­­manda unoră mame, părinţi, o mai mare îngrijire şi in­­teresare pentru crescerea fiiceloră loră, mă aflu eu acum. Durerosă numai poate fi, când la petreceri cu colorită ro­­mânescă, şi s’ar pute­a'ce esclusivă românescă, aud! vor­­bindo cu deosebită predilecțiune limba lui Schiller, seu deca respectiva nu o posede pe acesta, limba strănepo­­țiloră lui Arpadă. Dar, ca să nu fiă sedusă omidă a crede, că casulă acesta durerosă s’ar întâmpla în Săcuime seu în părțile deșertului Ungariei, seu în vre-o altă parte isolată şi locuită de Români puţini, precum să nu fiă a­­plicată a accepta de adevărată nici aceea, că conversa­­­ţiunea în limbele amintite s’ar petrece între juni germani sau unguri şi între junele române, nu, ci între juni ro­mâni şi între june române şi într’o parte a Transilvaniei, unde suntă Români numeroşi; şi casulă acesta nu se’n­­tâmplă între Românii din vre-ună oraşă germană sau ungurescă, nu, ci într’ună orăşelă românescă, dela care s’ar ascepta multă. Acesta orăşelă, ca să nu ţină ini­­mele în curiositate, e Năsăudulă. Şi deca eutăză ci­neva a interpela pe tinerele române din ce cau să o facă aceasta, capătă răspunsulă categorică: „aşa ne place“. Răspunsă în sine forte naivă şi neprecugetată, Kossuth a glorificată pe femeia română, ca avândă simțăminte mari naționale românescî, caute prin urmare să merite toată aceasta glorificare. Noi trăim și astăzi în cele mai critice împregiurărî, când antagoniștii neamului nostru se silescă din răspu­teri a ne desnaționalisa, a ne socoti nedemni de faptele străbune și a ne disputa drepturile garantate prin lege. Deci se îngrijesc­ fiăcare de limba sa ca de celă mai scumpă odoră, se o cultive şi se o aşeze în orice socie­tate şi la orice ocasiune, căci ea este dulce şi puternică în a da espresiune ori­cărui simţământă delicată şi ori­cărei cugetări sublime, neperdândă nici când din vedere cuvintele bătrânului poetă, eşite dintr'o inimă curată: »Vorbiţi, scrieţi românesce Pentru Dumnezeu... !« Fiindaţiune de fabrici în România. Sub acestui titlu publică „Curierala finan­ciară“ din Bucuresci următorul­ articulă: »De la declararea răsboiului vamală dintre Austro- Ungaria şi România, mai mulţi fabricanţi din Monarchia vecină au începută să se stabilăscă în România pentru a fonda aci nouă fabrici.

Next