Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1888 (Anul 51, nr. 1-142)
1888-06-11 / nr. 129
Juticea, AumistratiaEsa Tipegisila: BRAŞOVU, piaţa mare Kr 22. Scrisori nebancate nu se primesca, Manns :i:po nu se retrimit! Birourile de mmm: Braşovi, pista mare Kr. 22. Inserate mai primescúhiViena: Rudolf Mosse, Haasenstein &, Vogler (Otto Maas), Heinrich Schalek, Alois Herndl, M.linkes, A. Oppelik, J. Danneberg; în Budapesta: A. V. Goldberger, Anton Mezei, Eckstein Berned; în Frankfurt: G.L. Daube; Sn Hamburg: A. Steiner. Preţuiţi inserţiunilor: o seria g&m.onda pe o coloana 6 er. și 30 er. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifa si invoiela. Reclame pe pagina IlI-a o seria 10 cr. v. a. sau 30 bani. .Gazeta“ iese in fiecare ft. Abonamente pentru Austro,Ungaria Pe unu anu 12 fl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Pentru România și străinătate: Pe unu anu 40 franci, pe sese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumera la toate oficiele poștale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamentul pentru Brașovu: la administrațiune, piața mare Nr. 22, stagiula I.: pe unu ană 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. Cu dusula în casă. Pe unu anu 12 fl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unii esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâtu abonamentele câtu şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 129. Braşovii, Sâmbătă 11 (23) Iunie 1888. Braşovii, 10 Iunie st. v. 1888. Totu mereu cetimu şi aucfimă, că pacea domnesce acei pretutindeni şi că stăpânitorii cu sfetnicii lui , muncescu şi ostenescu pentru susţinerea păcii, încâtă le curge sudorea de pe frunte. Totu mereu li se spune popoleloru, că trebue şi ele se muncescă şi se ostenască, ca se potă purta grelele biruri, ce li se impună, în fiecare ană, de cătră guverne pentru înarmări, cari se caice că sunt asemenea o garanţia a păcii. Pacea donmesce dor încă în Europa şi toţi susţinu că lucreză pentru pace. Fivoră şi popoare de acele cari se bucură şi de binefacerile acestei păci înarmate; caii mai au mijloce şi le mai rămâne atâta libertate şi atâta răgaza a-şi vedea şi de trebuinţele lor, de desvoltarea şi cultura lor. Numai noi Românii din Transilvania şi Ungaria suntem condamnaţi de sorte a nu putea gusta nimicii din binefacerile păcii. Şi nu pentru c avem se ne luptăm mai multa ca alte popoare mai bine situate cu sarcinile, ce ne apasă, ci pentru că nu ne putem vedé în linişte nici de cele mai elementare trebuinţe ale desvoltării nóastre naţionale. Pote fi pace pentru alţii, noi Românii însă trăimă de faptă în resboiu, pe care l’au pornită stăpânirea şi pressa unguresca în potriva scolelor nóastre românesci. Celă ce a cetită raportulă publicată în numerul nostru de alaltaerî despre machinaţiunile în contra gimnasiului din Beiuşă şi celă ce va ceti şi corespondenţa ce-o aducemă astăci! în aceeaşi afacere, va trebui se se întrebe cu mirare, pentru ce atâta sgomotă şi atâtea ameninţări?S’au făcută perchisiţiuni domicilare pe la şcolarii din numitul gimnasiu, lucru ce nu s’a mai pomenită nici chiar sub guvernulă absolutistă ală lui Bacii; gendarmii în Beiuşiu mergendă din casă în casă au deschisă lădile şi pulpitele studenţiloră, leau seevestratu tote epistolele, scrierile, versurile, i-au luată la interogatoriu asupra sentimentelor Ioni românesc!, asupra consciinţei loră, ca pe vremile inchisiţiunii. Pentru ce tote aceste? Astăciî afiămă, că vice-spanulă comitatului Bihariei a primită în calitate de comisaru ală guvernului misiunea de a face investigaţiune asupra gimnasiului română din Beiuşiu. Ce s’a întâmplată, pentru Dumnezeu, ca se potă justifica astfelă de măsuri estreme? Copilăria — căci altfelă nu o putemă numi ce a facut’o ună şcolară când cu primirea episcopului latină în Beiuşă, a fostă îndoită pedepsită, tenérala fiindă eliminată din gimnasiu şi condamnată şi de cătră judecătoria de cercă. Cea păcătuită gimnasiulă ca acum din causa aceasta să dea năvală toţi asupra lui? Nu cumva li se atribue ca pecată profesoriloru şi şcolariloră, că au luată parte activă la primirea episcopului Schlauch? Suntem, convinși, că cercetarea pornită asupra gimnasiului din Beiușă nu va putea scoate la lumina nici o dovadă contra acestui institută. Pentru aceasta ne garanteaza buna îngrijire ce s’a dată necontenită acestei scoale de cătră autoritatea superioră şcolară confesfesională, precum şi întregulă trecută ală gimnasiului. Aşteptămă dor în linişte resultatulă învestigaţiunei. Ceea ce voimă să constatămă astăciî este neliniştea şi îngrijirea, ce trebue să cuprindă spiritele tuturoră Româniloru, când vădă că dintr’ună lucru de nimică pressa maghiară îndreptă cele mai înverşunate atacuri asupra unui institută românescă şi că guvernulă sprijinesce prin măsurile sale acésta agitaţiune sistematică. Crwemnin şi piali din Bevişin. Oradea-mare, 21 Iunie 1888 st. n. Ministrulu de interne l’a esmisa pe vicespanulă Comitatului Bihoru, d-nulu Andr. Beötg, în calitate de comisaru guvernialu, să facă investigaţiune asupra gimnasiului română Beiuşană. D-nulă Beöthy a şi plecată adi în acesta missiune însoţită de vicenotarulă comitatensă Petru Szunyogh. Ce instrucţiuni va avea d-nulă vice-spană ? nu se scie; căci unele ca acestea suntă secretulă guvernului. — Direcţiunea gimnasiului şi corpulă profesorală, vedendu-se atacaţi din tote părţile în diaristica maghiară, vedendu-se espuşl odiului generală, au cerută ei înşişi investigaţiune disciplinară asupra loră; nu se pote sei,ere în urmarea acestui pasă de desperaţiune, sau din alte privinţe s’a ordonată investigaţiunea, destulă că ea se va efectul. Rebus in arduis aequam senare mentem. D-nii profesori nu trebuia să-siesă din sărita loră, să nu fiă aşa de susceptibili, şi să nu devină nervoşi la flecurile cfiareloră; trebuia se sciă, că de ar fi îngeri, şovinismulă maghiară, susţinută şi nutrită de diaristica maghiară, nu le va da dreptate, nu le va da ocasiune să se potă lămuri lucrurile. Aşa s’a întâmplată. Diarulă „Szabadság“ (lucus a non lucendo) de când cu luarea steagului de pe gimnasiu, în totă diuliţa lăsată de Dumnedeu asclută se aducă în contra gimnasiului, a profesorilor şi a pretinsei conduite nepatriotice a acelui institută, acusaţiuni, lucruri învechite adecă paie îmblătite. In numărulă ultimă, corespondenţii Biuşani ai acestuifiară mai întâiu oposiţională, apoi jidovescă şi în urmă devenită guvernamentală, a semnalată că nu studenţii au făcută conductură cu torţe episcopului latină, ci civil Beiuseni, cari au privită cu ochi răi la amesteculă profesoriloră în acesta afacere şi că profesorală beiuşană nu ca profesoră a ţinută oraţiunea, ci ca cive beiu- şană etc. De nu făcea gimnasiulă şi profesorii nimică, îndată erau timbraţi de soboli ascunşi sub pămentă, cari se retragă în modă demonstrativă; că au făcută era nu e bine, li-a displăcută nobilitară patrioţi că s’au amestecată şi profesorii, omeni culţi, în fanfaronadele ţară; ce învăţătură se pote trage din aceste? Că în viitoră gimnasiulă să nu se pre îndese la petrecerile altora, rămână acasă între păreţii săi; mai bine să li se dică, că se retragă, decâtă că se îmbulzescă şi suntă ospeţi nechiămaţi, căci vecii acestora li se arată uşa, ba precum se vede suntă şi combătuţi. Am de-a mai însemna, că tenerala Borgovană, carele a causată luarea steagului de pe gimnasiu, pe lângă eschiderea din gimnasiu, a fostă judecată şi la arestă de o lună prin judele de cercă. Crişanu. IDin a,fa,sau ziarele rusesci se pronunţă favorabilă asupra proclamaţiei împăratului Wilhelm II. „Grajdanin“ elice, că şansele păcii suntă acum mai favorabile, numai câtă Austro-Ungaria ar trebui să sfătuască pe prinţulă de Coburg să plece odată din Bulgaria, ca să dispară astfelă şi acestă factoră principală ală neliniştirilor. „Coresp. Poht.“ primesce din Petersburgs informaţiunea, că în cercurile guvernamentale de acolo se crede, că noulă împerată germană îşi va introduce domnirea lui cu o politică precaută şi păcinică. Aceeaşi flotă anunţă, că în cercurile papale domnesce convingerea, că raporturile cordiale dintre scaunulă papală şi dintre curtea din Berlină nu vor suferi nici o schimbare sub domnia noului împerată. Ca dovadă se amintesce faptulă, că Msgr. Gralimberti a primită de la noulă împărată asigurarea sentimentelor sale de amiciţie pentru Papa şi biserica catolică. Tată „Coresp. Polit.“ desminte faima adusă de diatură rusă „Moskovskija Wjedomost“, că regele Milano al Serbiei ar fi esprimată faţă cu ministrulă-preşedinte Nicola Christie! dorinţa de a suspenda constituţiunea serbésca. ziarele rusesci respingă acusările contelui Kalnohg, că ele suspiţionază scopurile alianţei germano-austriace. Starea lucrurilor, efică ele, dovedesce că Austro-Ungaria a esploatată de faptă în peninsula balcanică succesele armelor rusesc. Din delegaţiuni, Contele Kalnohy, răspundendă eri întrebării unui delegată relativă la tractatura de comerciu cu România, constată din nou dorinţa guvernului de a ajunge la o soluţiune amicală a cestiunii, de a adauge, pentru marea sa părere de rău, și cu toate că guvernulă română împărtăşesce aceeași dorință, că nu s’a putută ajunge la acestă soluțiune. Ministrulă a credută asemenea că trebue să releveze, că decisiunea în acestă afacere atârnă de camera româneascâ, în care diferitele opiniuni opuse îşi ţină prerogativele sale, astfel încâtă este îndoiasă că se va pute aşa de lesne găsi majoritatea trebuinciosă încheierii unui tractată, care să satisfacă ambele părţi. Ministrul va continua să lucreze la soluţiunea dificultăţilor. Comitetul delegaţiunii austriace a acceptată bugetală ordinară ală armatei, cu sporirile cuprinse în elă, fără schimbare şi conformă proiectului guvernamentală, după ce aceste sporiri fură justificate de ministrul de resboiu. Români slavisaţi. Sub titlul acesta cetinu în „Revista politică“ din Suceava între altele. „Din întâmplare amă călătorităfilele trecute prin mai multe sate de peste Prută, pe care încă nu le cunosceam mai de aproape. M’am încredinţată din autopsiă, că locuitorii acestoră sate, care astăciî vorbescă rusesce, suntă de aceeaşi origine, ca şi Românii bucovineni. Făptura trupului, mişcarea părţiloră lui, cotarea pielii, a ochilor şi a părului suntă ca şi la Români. Totă aşa şi totă îmbrăcămintea, construcţiunea casei şi a tuturoră acareturiloră din casă şi dela gospodăriă, traială în familiă şi în publică, tóte obiceiurile, credinţele şi apucăturile suntă curate românesci. Toate aceste lucruri dovedescă în modă absolută, cum că Rutenii Bucovinei suntă acelaşi neamă cu Românii. Pentru sciinţă ajunge constatarea acestora fapte, ca ea să se potă pronunţa în modă positivă despre originea Ruteniloră bucovineni. Dela noi am observată la ei încă şi alte lucruri, cari arată lămurită, cumcă ei şi-au perdută limba românésca abia în dilele nóastre. Amă aflată adecă mulţi bătrâni, cari încă vorbescă românesce, pe când tineretulă nu mai pricepe limba părinţilor săi. Apoi toţi tineri şi bătrâni, nu au perdută încă pană astăcfi consciinţa’ originei tară. Ei m’au rîsă, când lî-am spusă, că Românii şi Rutenii Bucovinei suntă două popoare deosebite. Cărţile vechi de prin bisericile de peste Prută suntă românesci, or cele cumpărate în anii din urmă suntă slavone. Faptulă acesta este de mare importanţă, şi era de ce: Din anulă 1777 pănă la moartea lui Eugenie Hacman, 1873, au fostă în Bucovina în decursă de 73 de ani episcopi slavi, adecă Daniilă Vlachovics 33 și Hacman 40 de ani; ei episcopi români au fostă numai în decursă de 22 de ani, adecă Cheresculă 12 şi Baloşesculă 10 ani. Cele mai multe cărţi românesci de prin bisericele de peste Prută s’au cumpărata în decursulă celoră 73 de ani ai episcopiloră slavi. Să ne întrebămă acum: Se pote mesurin«, că, pr niformii slavi sfi fi cum-X ' JLIX 'Apărată cărţi românesci pentru o poporaţiune slavă ? Nu! Se vede deci, că poporaţiunea a fostă românésca, măcară în majoritate, de aceea episcopii slavi încuviinţară cumpărarea de cărţi românesci. Acâstă poporaţiune s’a slavisată succesivă, aşa că urmaşii lui Hacman aflară de bine de a procura cărți slavone pentru bisericele ei. Prin greșala aceasta au confirmată ei bisericesce slavismulă aceloră comune, care odinioră erau românesci; ei au isgonită limba strămoșéscá din bisericele țară îngustândă astfelă teritorială stăpânită odinioră de de limba românéscá. Așa i-au răpită ei limbei românesci ună dreptă istorică, adecă dreptulă de a fi unica limbă bisericéscá în totă bucovine.