Gazeta Transilvaniei, mai 1889 (Anul 52, nr. 98-121)

1889-05-02 / nr. 98

Pagina 2 GAZETAT­RAN­SILVANIEL Nr. 98—1889. condu, că trebue să se ţină contă de pe­ricolele, ce le semnalază, căci la din contră impaţienţa poporului se va schimba în orbă furiă. Svedianii despre Germani. Precum se scrie din Stocholm, ne­mulțumirea cresce din cei în di în Sve­­dia, de când guvernulă a depusă pe bi­­roul­ Ricksdagului ună proiectă de lege în contra socialismului, care proiectă nu e decâtă reproducerea proiectului germană. Opiniunea publică e desgustată de acestă imitaţie a totă ce se face în Germania. Deja legea asupra rechiziţiilor­ a cădut. Actualminte legea asupra socialiştilor o ţintesce atâtă pe oposiţia liber­ală­ consti­­tuţională, câtă şi socialismulu. Guvernulă e împiedecată de presă, care blameză schimbările făcute în vechiulă regimă li­berală ală Suediei. Oposiţia numesce într’ună modă ironică acestă proiectă „o lege botnită“ şi amintesce resulta­­tele vrednice de nulă obţinute în Ger­mania. Prima Cameră a începută discuţiu­­nea proiectului. Ministrul­ justiţiei, in­terpelată într’ună modă violentă, zice, că legea e trebuinciosă pentru a com­bate ideile subversive. Deputaţii între­­bândă, decă dinadinsă s’a alesă data centenarului revoluţiei dela 1789 pentru acestă discuţiune, ministrulă justiţiei re­plica, că tocmai acestă lege e indispen­sabilă, pentru a evita ca Suedia să ce­­lebreze la rândulă ei o asemenea revo­­luţiă. Cuvintele miniştrilor­ provocă ună sgomotă înspăimântătoră. Deputatulă Hedlund, liberală, orga­nisatorulă serbăriloră centenarului la Stockholm, răspunde ministrului. Elă­dice, că revoluţia a creată libertatea şi egalitatea civilă, şi că aceste cuceriri gloriose suntă patrimonială tuturoră po­­păreloră. Legea proiectată tinde să ne dea înapoi. Nu va fi ună recă, ci din potrivă consfinţirea prin persecuţie a unui partid, ce nu există încă. Ministrulă replică, că socialismulă este o epidemiă universală, capulă par­tidului liberală însă declară în aplausele adunării: Da, domniloră, există în ade­­vără o epidemiă, a cărei contagiune se lăţesce în Europa întregă, şi ale cărei simptome le simţimă deja: e infiltraţia progresivă a germanismului, acestă bolă, care nu atinge clasele lucrătore, ci cla­sele cârmuitore. Noi voim fi s’o comba­­temă, or Ricksdagulă ne va ajuta la aceasta începândă prin a respinge proiectulă, care ni­ s’a presintată. Centenarului revoluției a fostă cele­brată la Stockholm și la Christiania în universitățile celoră două regate. vechei lumi o luptă gigantică, Francia a avută să traverseze prin dureroase îm­prejurări, în care tote partidele au ce­dată unoră porniri în veci regretabile. Ţera n’a deviată din drumulă ce ’i l’au arătată omenii încă dela 89: Con­stituantă, Legislativă, Convenţiune, suntă totă atâtea etape, totă atâtea staţiuni pe calea progresului; constituţionalii, gi­rondinii, iacobinii, suntă cu toţii archi­­tecţii aceleiaşi clădiri, care s’a ridicată în decursulă guvernelor­, ce s’au succe­dată şi în care edificiu se găsescă acu­ toţi Francesii, fără distincţiune de opi­­niuni. „Cu aceeaşi inimă, cu aceeaşi recu­­noscinţă, trebue să ne reîntorcemă spre aceia, cari acum o sută de ani au înti­părită în instituţiunile ţării nóstre ega­litatea cetăţenilor, înaintea legii şi a copiilor, în caşurile de moştenire, au desfiinţată privilegiile, şi au deschisă o cale largă tuturoră Francesilor, la func­ţiunile publice şi la gradele militare, au înscrisă libertatea muncii, au proiectată o echitabilă repartiţiune de impozită con­simţită anualmente, au asigurată inde­pendenţa gândirii, libertatea opiniunilor­ religiose şi suveranitatea naţiunii, de unde emană orice autoritate legitimă. Aceşti măreţi străbuni au creată Francia de acol, pe care o susţină labo­­rioşii noştri agricultori, deveni­m stăpâni inviolabili pe pământurile lor­, pe care o înavuţescă industriaşii noştri, comer­cianţii noştri, uvmierii noştri scăpaţi din cătuşele corporaţiunilor­ din vechime, pe care o ilustreză scriitorii şi artiştii noştri, pe care o apără bravii noştri sol­daţi şi care e pentru toţi fiii săi, d’a­­proape ca şi de departe, obiectul­ unui amoră fără margini şi ală unei speranţe neşovăitore. Revoluţiunea, a căreia auroră o celebrămă, a făcută să răsară într’o sin­gură eh germenii roditori îngrămădiţi d’o muncă de zece ori seculară şi înrouraţi de suflulă mariloră cugetători din seco­­lul­ XVII şi ală XVIII. Revoluţia a deschisă o eră nouă în istoriă. Ea a întemeiată o societate nouă pe base imutabile; ea a creată Francia democratică, strînsă alipită de principiile din 89 și credinciosă loră, cu toate régimele politice ce le a avută a le traversa d’ună seculă incoace. A fostă reservată însă genera­­țiunei noastre d’a da acestei democrații guvernamentală ei necesară, d’a-i asi­gura o organisațiă politică, care să-i per­mită naţiunii eserciţială suveranităţii, ce residă în ea, oferindă libertăţii, ordinii şi progresului garanţiile ce suntă prima condiţiune a păcii şi a muncii. Fundaţiunea acestei republice e în­coronarea operii neperitare începute a­­cum e ună seculă. Acesta este ţînta, ce trebuia s’o ajungă, după destule sguduiri, după crunte încercări, ce lăsară în urma lor­ dureri inconsolabile, generoasa na­ţiune francesă, atâtă de pasionată pentru egalitate şi atâtă de mândră de liber­tatea ei. Naţiunea francesă a rupt’o acil de­finitivă cu puterea personală a unui omu, ori­ care i-ar fi titlulă acestuia, şi nu mai recunosce de suverană decâtă legea des­­bătută de aleşii săi în plina loră inde­pendenţă. Astfel, ni­ se presentă, Domnilor­, opera unui secolă, acesta e resultatură dobândită din o sută de ani de muncă politică, de reflexiuni şi de esperiinţe. Fiă-ne deci permisă, ca din aceste locuri chiar, în care glorioşii noştri părinţi cei dintâi esecutară primele revindicări ale Franciei, să înălţămă inimele nóastre recunoscătoare spre ei, să cuprindemă cu mintea nostră drumulă făcută, să com­­parămu la o distanţă d’o sută de ani patria nostră şi să ne aducemă aminte de ce au putută realisa silinţele unui mare poporă, îmbărbătată de principiile vivificante ale lui 89, ce au luminată lumea. Mă referă la voi toţi, Francesi ai anului 1889, la voi representanţi ai na­­ţiunei, cărora sufragiulă universală v’a încredinţată înalta misiune d’a da legi ţării. Mă adreseză Vouă, mari Corpuri constituite ale Statului francesă, voi cari aveţi sarcina de-a aplica aceste legi, d’a asigura respectulă instituţiunilor­ noas­tre, de-a garanta drepturile şi libertăţile fiă­căruia. Mă îndrepteză la voi, oficeri şi soldaţi ai armatei naţionale, la voi cari ţineţi atâtă de susă sentimentală da­­torieloră vóstre şi puneţi mai pe susă de ori­ce acelă respectă ală disciplinei, ce face forţa patriei. Facă apelă şi la voi, scumpi elevi ai înaltelor­ noastre şcole, ce suntă fii­cele Revoluţiunii;la voi, elita junimii nóas­tre ; la voi, fericiţi iniţiatori a tuturor­ operelor­ de prevedere şi de binefacere ce au avută punctulă loră de pornire din libertatea gândirii şi a confesiunilor­; la voi, scriitori şi artişti; la voi, munci­tori de tóate breslele, cari ne veţi arăta mâne minunile născocite de spiritulă fructifera ală lui 1789 . — în fine facă m­ă apelă Vouă tuturora, ce’lă veţi înţe­lege cu patriotismulă vostru! Aceea ce suntemă, datorimă acelora, pe cari am fi venită să’i glorificămă. Ei ni-au lăsată exemple admirabile, de care trebue să scimă a ne inspira. Să fimă gata deci a continua opera loră. Să arătămă, că scimă regăsi avânturile ge­nerose ale acestei mari epoce, că ne pu­­temă ridica peste pasiunile meschine, peste divisiunile de școli. Sub egida Republicei, ce ne e dreptulă constituţională, să căutămă în­tr’ună spirită de moderaţiune, de îngă­­duire reciprocă, de armoniă, forţa aceea invincibilă, care face poporele pu­ternice. Secolulă gloriosă, ce’să sărbătorimă cu ceremonia de acil piosă şi grandiosă, să fiă încoronată prin reconciliarea tu­turoră Francesilor, uniţi în o pasiune generală pentru binele comună, în nu­mele libertăţii, în numele patriei. Numai astfelă Francia se va mănţina în avangarda naţiunilor­. Onoare părinţilor­ noştri dela 1789! Trăiască Francia! Trăiască Republica! * Mâne va urma discursulă de inau­gurare. _________ a. SCHULE BILEI. Procesul­ de pressă in contra gene­ralului Traiana Boia. Cetimă în „Pester Lloyd“ dela 10 Maiu n.: „Senatulă de pressă ală cuv. reg. a per tractată astădi afacerea de pressă a generalului Tra­­iană Doda. Acesta, după cum se scie, a cerută amânarea pertractării ce s’a fixată din nou în contra lui la judecă­toria de pressă din Aradă, cu motivarea, că imediată înainte de aceea a avută m­ă atacă de apoplexiă şi astfelă irita­­ţiunea unei pertractări pote să fiă pen­tru elă fatală. Mai departe a obiectată, că judecătoria de pressă trebuia să ceră dela dietă suspendarea dreptului său, — ală lui Doda, — de imunitate înainte de a porni procedura. Judecătoria de pressă a respinsă aceste obiecţiuni, in contra cărora generalului Traiană Doda a insi­nuată nulitate. Curia reg., ce e dreptă, a respinsă acestă parte a nulităţii, a sa­tisfăcută însă cererii generalului, ca sen­tinţa de contumatare, ce s’a enunţată în contra lui, să iasă din valoare. Nulitatea ce procuratura reg. a presentat’o în a­­ceeaşi afacere a fostă respinsă din causă că s’a întârcjiată.“ Studenţii români din Parish şi guver­nul­ francesă. „Agenţia Română“ află din istoră autentică, că ministrul­ de resboiu francesu li-a încuviinţată în modă escepţională studeţilor­ români de la şcola politechnică, ca să fie primiţi în şcola de artileria şi ingineria de la Fontainebleau. Ministrul­ s’a abătută prin acesta dela disposiţiunile ce le luase în vara trecută, după cari toţi studenţii din străinătate erau eschişî dela visitarea şcolelor­ mi­litare în Francia. Decisiunea memorată a ministrului de răsboiu francesă a pro­dusă în Bucuresci o impresiune forte bună, deoarece este considerată ca o do­vadă a sincerei şi vechei simpatii, ce-o nutresce Francia pentru România. Regularea graniţei. „Agenţia Ro­mână“ anunţă cu data de 10 Maiu, că colonelul, în statuia majoră generală, Grosă, a plecată la Pesta spre a face corectura protocolelor­ din anul­ 1888, prin care se stabilesce granița romano­­ungară. * * * Medici militari. Deoarece în urma nouei legi militare medicii militari tre­bue să facă o jumătate de ană serviciu curată militară, mai nainte de ce’și în­­cepă serviciulă medicală militară, de a­­ceea, precum spune „Deutsche Ztg.“, în viitor, ei se consideră, în înţelesul­ unei hotărîri a ministerului de răsboiu imperială, ca combatanţi şi de aceea vor­ gusta toate drepturile şi onorurile statului ofiţerescă, împlinindu - se prin aceasta o vechiă dorinţă a medicilor­ militari.* * * Bonaţiune. Ilustritatea Sa d-lă Epis­­copa Michailă Pavelă a dăruită pentru canalisarea oraşului Oradea-mare dilele acestea suma de 10.000 fi. v. a. Repre­­sentanţa oraşului a decisă acuma, ca una din stradele Ofradiei-mari să porte în vii­­tor şi numele de „strada Pavelă.“ * Sarcofaga vechiu. „Românulă“ spune, că în cerculă Silistrei nouă s’a găsită între Almalau şi Silistra, la graniţa ro­­mână-bulgară, ună sarcofagă monumen­tală, care constă din două bucăţi de marmoră şi pe coperişă are săpate figuri ce represintă fiinţe mitologice. Sarco­­fagulă e lungă de 2 m. 40 cm., lată şi înaltă de 4 m. 80 cm. In elă s’au gă­sită, pe lângă ose, câteva lampe mici, două urcioraşe de argilă şi mai multe ghiare de uliu. Sarcofagulă s’a desfă­cută la 28 Aprilie în presenţa prefec­tului Constanţei şi a altoră persons. D-lă archeologă Gr. Tocilescu se va duce în Dobrogea să studieze acestă monu­­mentfi, care se crede a fi de origine romană.* Din capitala Kulturegyletului. In a­dunarea generală a representanţei oră­­şenesci a Cluşiului s’a vorbită despre mania sinucideriloră în capitala „Kultur­­egylet“-ului. Profesorului de universi­tate Dr. Gustav Groisza descrise în co­lori grozave pericolulă ce ameninţă pe tinerii din Cluşiu, din causa corupţiunei ce domnesce în urma imoralităţii prici­nuite prin îmulţirea neînfrenată a chel­­năriţelor, în cârciumele Cluşiului. Dr. Groisza amintesce, că în chilele trecute doi studenţi, seduşi de machinaţiunile unor­ femei destrăbălate, s’au sinucisă. Vorbitorul o întrebă pe căpitanulă ora­şului, ce are de gândă să facă? Căpita­­nulă oraşului, Deák, răspunde, că are să facă în curândă o controlă strictă, pen­tru ca să alunge din oraş şi, cum a mai alungată deja, pe mai multe chelnăriţe. Dar îi trebue timpă şi informaţiuni, de­oarece multe chelnăriţe trăescă în case pri­vate. Primarul­ Cluşiului, Albay, declară, că autorităţile politice vor­ lua sarcina de a supraveghia moralitatea tinerimei. Se va face ună stătută, care să reguleze po­siţia chelnăriţelor­ în localele publice. * * * * * * * * O cunună pentru regina Natalia. Din Belgradă se anunţă, că ună comitetă de dame, în fruntea căruia se află soţia ge­neralului Lieşanin, a comandată la ună giuvaergiu în Viena o cunună de foi de de aură cu marca ţărei sârbesc!, în mij­­loculă căreia se află portretulă regelui Alexandru încadrată în diamante. La uină capă ală cununei suntă gravate cu­vintele : „In memoria cailei de 6 Martie 1889.“ O deputaţiune de dama va duce acestă dată preţiosă, care costă 20,000 franci, reginei Natalia la Yalta, dim­preună cu o adresă compusă de poetulă sârbescă Matia Bană și toate acestea ca omagiu ală femeilor­ serbescă pentru regina.* * * Paulina Lucca, vestita cântăreţă, va serba în anul­ acesta, precum se anunţă, jubileulă ei de 80 de ani ca artistă. * * * Jude omorith. Judele comunală Ka­rol Zakal din Nemesnep, comit. Zala, a fostă găsită omorîtă pe hotarulă loca­lităţii Baglad. Ucigaşii suntă ună fostă servitoră ală judelui şi servitorulă lui cela nou. Amândoi suntă prinşi. Omo­­rulă l’au comisă, ca să-lă jefuiască de bani. ________ Principele moştenitori aii României şi foile germane. ţ­iarul­ cancelariului germană „Nord­deutsche Allgemeine Zietung” în numărul­ de Vineri, 3 Maiu 1889, publică urmă­­toarele: Primirea atâtă de cordială, a cărui obiectă, după informaţiunile unanime, a fostă acum de curendă succesorală la tronulă României, Principele Ferdinand de Hohenzollern, trebue, fără nici o îndoială, considerată ca ună evenimentă politică de forte mare importanţă. Acla­­maţiunile simpatice cu care o mulţime de popor ei a salutată pe tinerulă Hohen­zollern probeză, câtă de multă era înte­meiată speranţa, că chiămarea principelui ca moştenitoră al­ tronului va stabili în România o întemeiare învederată a sen­­timentelor­ monarchice şi a ataşamen­tului cătră dinastie. O dinastie consoli­dată acesta este acum , prima şi cea mai importantă condiţiune, care poate garanta României asigurarea existenţei sale, a individualităţei sale ca Stată, şi o desvoltare prosperă. O repede pri­vire asupra istoriei poporului română va fi suficientă pentru ca acestă adevără să înlăture ori­ce îndoială şi ori­ce con­­testaţiune. Istoria interioră a țărei moldo­vala­

Next