Gazeta Transilvaniei, mai 1889 (Anul 52, nr. 98-121)
1889-05-02 / nr. 98
Pagina 2 GAZETATRANSILVANIEL Nr. 98—1889. condu, că trebue să se ţină contă de pericolele, ce le semnalază, căci la din contră impaţienţa poporului se va schimba în orbă furiă. Svedianii despre Germani. Precum se scrie din Stocholm, nemulțumirea cresce din cei în di în Svedia, de când guvernulă a depusă pe biroul Ricksdagului ună proiectă de lege în contra socialismului, care proiectă nu e decâtă reproducerea proiectului germană. Opiniunea publică e desgustată de acestă imitaţie a totă ce se face în Germania. Deja legea asupra rechiziţiilor a cădut. Actualminte legea asupra socialiştilor o ţintesce atâtă pe oposiţia liberală constituţională, câtă şi socialismulu. Guvernulă e împiedecată de presă, care blameză schimbările făcute în vechiulă regimă liberală ală Suediei. Oposiţia numesce într’ună modă ironică acestă proiectă „o lege botnită“ şi amintesce resultatele vrednice de nulă obţinute în Germania. Prima Cameră a începută discuţiunea proiectului. Ministrul justiţiei, interpelată într’ună modă violentă, zice, că legea e trebuinciosă pentru a combate ideile subversive. Deputaţii întrebândă, decă dinadinsă s’a alesă data centenarului revoluţiei dela 1789 pentru acestă discuţiune, ministrulă justiţiei replica, că tocmai acestă lege e indispensabilă, pentru a evita ca Suedia să celebreze la rândulă ei o asemenea revoluţiă. Cuvintele miniştrilor provocă ună sgomotă înspăimântătoră. Deputatulă Hedlund, liberală, organisatorulă serbăriloră centenarului la Stockholm, răspunde ministrului. Elădice, că revoluţia a creată libertatea şi egalitatea civilă, şi că aceste cuceriri gloriose suntă patrimonială tuturoră popăreloră. Legea proiectată tinde să ne dea înapoi. Nu va fi ună recă, ci din potrivă consfinţirea prin persecuţie a unui partid, ce nu există încă. Ministrulă replică, că socialismulă este o epidemiă universală, capulă partidului liberală însă declară în aplausele adunării: Da, domniloră, există în adevără o epidemiă, a cărei contagiune se lăţesce în Europa întregă, şi ale cărei simptome le simţimă deja: e infiltraţia progresivă a germanismului, acestă bolă, care nu atinge clasele lucrătore, ci clasele cârmuitore. Noi voim fi s’o combatemă, or Ricksdagulă ne va ajuta la aceasta începândă prin a respinge proiectulă, care ni s’a presintată. Centenarului revoluției a fostă celebrată la Stockholm și la Christiania în universitățile celoră două regate. vechei lumi o luptă gigantică, Francia a avută să traverseze prin dureroase împrejurări, în care tote partidele au cedată unoră porniri în veci regretabile. Ţera n’a deviată din drumulă ce ’i l’au arătată omenii încă dela 89: Constituantă, Legislativă, Convenţiune, suntă totă atâtea etape, totă atâtea staţiuni pe calea progresului; constituţionalii, girondinii, iacobinii, suntă cu toţii architecţii aceleiaşi clădiri, care s’a ridicată în decursulă guvernelor, ce s’au succedată şi în care edificiu se găsescă acu toţi Francesii, fără distincţiune de opiniuni. „Cu aceeaşi inimă, cu aceeaşi recunoscinţă, trebue să ne reîntorcemă spre aceia, cari acum o sută de ani au întipărită în instituţiunile ţării nóstre egalitatea cetăţenilor, înaintea legii şi a copiilor, în caşurile de moştenire, au desfiinţată privilegiile, şi au deschisă o cale largă tuturoră Francesilor, la funcţiunile publice şi la gradele militare, au înscrisă libertatea muncii, au proiectată o echitabilă repartiţiune de impozită consimţită anualmente, au asigurată independenţa gândirii, libertatea opiniunilor religiose şi suveranitatea naţiunii, de unde emană orice autoritate legitimă. Aceşti măreţi străbuni au creată Francia de acol, pe care o susţină laborioşii noştri agricultori, devenim stăpâni inviolabili pe pământurile lor, pe care o înavuţescă industriaşii noştri, comercianţii noştri, uvmierii noştri scăpaţi din cătuşele corporaţiunilor din vechime, pe care o ilustreză scriitorii şi artiştii noştri, pe care o apără bravii noştri soldaţi şi care e pentru toţi fiii săi, d’aproape ca şi de departe, obiectul unui amoră fără margini şi ală unei speranţe neşovăitore. Revoluţiunea, a căreia auroră o celebrămă, a făcută să răsară într’o singură eh germenii roditori îngrămădiţi d’o muncă de zece ori seculară şi înrouraţi de suflulă mariloră cugetători din secolul XVII şi ală XVIII. Revoluţia a deschisă o eră nouă în istoriă. Ea a întemeiată o societate nouă pe base imutabile; ea a creată Francia democratică, strînsă alipită de principiile din 89 și credinciosă loră, cu toate régimele politice ce le a avută a le traversa d’ună seculă incoace. A fostă reservată însă generațiunei noastre d’a da acestei democrații guvernamentală ei necesară, d’a-i asigura o organisațiă politică, care să-i permită naţiunii eserciţială suveranităţii, ce residă în ea, oferindă libertăţii, ordinii şi progresului garanţiile ce suntă prima condiţiune a păcii şi a muncii. Fundaţiunea acestei republice e încoronarea operii neperitare începute acum e ună seculă. Acesta este ţînta, ce trebuia s’o ajungă, după destule sguduiri, după crunte încercări, ce lăsară în urma lor dureri inconsolabile, generoasa naţiune francesă, atâtă de pasionată pentru egalitate şi atâtă de mândră de libertatea ei. Naţiunea francesă a rupt’o acil definitivă cu puterea personală a unui omu, ori care i-ar fi titlulă acestuia, şi nu mai recunosce de suverană decâtă legea desbătută de aleşii săi în plina loră independenţă. Astfel, ni se presentă, Domnilor, opera unui secolă, acesta e resultatură dobândită din o sută de ani de muncă politică, de reflexiuni şi de esperiinţe. Fiă-ne deci permisă, ca din aceste locuri chiar, în care glorioşii noştri părinţi cei dintâi esecutară primele revindicări ale Franciei, să înălţămă inimele nóastre recunoscătoare spre ei, să cuprindemă cu mintea nostră drumulă făcută, să comparămu la o distanţă d’o sută de ani patria nostră şi să ne aducemă aminte de ce au putută realisa silinţele unui mare poporă, îmbărbătată de principiile vivificante ale lui 89, ce au luminată lumea. Mă referă la voi toţi, Francesi ai anului 1889, la voi representanţi ai naţiunei, cărora sufragiulă universală v’a încredinţată înalta misiune d’a da legi ţării. Mă adreseză Vouă, mari Corpuri constituite ale Statului francesă, voi cari aveţi sarcina de-a aplica aceste legi, d’a asigura respectulă instituţiunilor noastre, de-a garanta drepturile şi libertăţile fiăcăruia. Mă îndrepteză la voi, oficeri şi soldaţi ai armatei naţionale, la voi cari ţineţi atâtă de susă sentimentală datorieloră vóstre şi puneţi mai pe susă de orice acelă respectă ală disciplinei, ce face forţa patriei. Facă apelă şi la voi, scumpi elevi ai înaltelor noastre şcole, ce suntă fiicele Revoluţiunii;la voi, elita junimii nóastre ; la voi, fericiţi iniţiatori a tuturor operelor de prevedere şi de binefacere ce au avută punctulă loră de pornire din libertatea gândirii şi a confesiunilor; la voi, scriitori şi artişti; la voi, muncitori de tóate breslele, cari ne veţi arăta mâne minunile născocite de spiritulă fructifera ală lui 1789 . — în fine facă mă apelă Vouă tuturora, ce’lă veţi înţelege cu patriotismulă vostru! Aceea ce suntemă, datorimă acelora, pe cari am fi venită să’i glorificămă. Ei ni-au lăsată exemple admirabile, de care trebue să scimă a ne inspira. Să fimă gata deci a continua opera loră. Să arătămă, că scimă regăsi avânturile generose ale acestei mari epoce, că ne putemă ridica peste pasiunile meschine, peste divisiunile de școli. Sub egida Republicei, ce ne e dreptulă constituţională, să căutămă într’ună spirită de moderaţiune, de îngăduire reciprocă, de armoniă, forţa aceea invincibilă, care face poporele puternice. Secolulă gloriosă, ce’să sărbătorimă cu ceremonia de acil piosă şi grandiosă, să fiă încoronată prin reconciliarea tuturoră Francesilor, uniţi în o pasiune generală pentru binele comună, în numele libertăţii, în numele patriei. Numai astfelă Francia se va mănţina în avangarda naţiunilor. Onoare părinţilor noştri dela 1789! Trăiască Francia! Trăiască Republica! * Mâne va urma discursulă de inaugurare. _________ a. SCHULE BILEI. Procesul de pressă in contra generalului Traiana Boia. Cetimă în „Pester Lloyd“ dela 10 Maiu n.: „Senatulă de pressă ală cuv. reg. a per tractată astădi afacerea de pressă a generalului Traiană Doda. Acesta, după cum se scie, a cerută amânarea pertractării ce s’a fixată din nou în contra lui la judecătoria de pressă din Aradă, cu motivarea, că imediată înainte de aceea a avută mă atacă de apoplexiă şi astfelă iritaţiunea unei pertractări pote să fiă pentru elă fatală. Mai departe a obiectată, că judecătoria de pressă trebuia să ceră dela dietă suspendarea dreptului său, — ală lui Doda, — de imunitate înainte de a porni procedura. Judecătoria de pressă a respinsă aceste obiecţiuni, in contra cărora generalului Traiană Doda a insinuată nulitate. Curia reg., ce e dreptă, a respinsă acestă parte a nulităţii, a satisfăcută însă cererii generalului, ca sentinţa de contumatare, ce s’a enunţată în contra lui, să iasă din valoare. Nulitatea ce procuratura reg. a presentat’o în aceeaşi afacere a fostă respinsă din causă că s’a întârcjiată.“ Studenţii români din Parish şi guvernul francesă. „Agenţia Română“ află din istoră autentică, că ministrul de resboiu francesu li-a încuviinţată în modă escepţională studeţilor români de la şcola politechnică, ca să fie primiţi în şcola de artileria şi ingineria de la Fontainebleau. Ministrul s’a abătută prin acesta dela disposiţiunile ce le luase în vara trecută, după cari toţi studenţii din străinătate erau eschişî dela visitarea şcolelor militare în Francia. Decisiunea memorată a ministrului de răsboiu francesă a produsă în Bucuresci o impresiune forte bună, deoarece este considerată ca o dovadă a sincerei şi vechei simpatii, ce-o nutresce Francia pentru România. Regularea graniţei. „Agenţia Română“ anunţă cu data de 10 Maiu, că colonelul, în statuia majoră generală, Grosă, a plecată la Pesta spre a face corectura protocolelor din anul 1888, prin care se stabilesce granița romanoungară. * * * Medici militari. Deoarece în urma nouei legi militare medicii militari trebue să facă o jumătate de ană serviciu curată militară, mai nainte de ce’și începă serviciulă medicală militară, de aceea, precum spune „Deutsche Ztg.“, în viitor, ei se consideră, în înţelesul unei hotărîri a ministerului de răsboiu imperială, ca combatanţi şi de aceea vor gusta toate drepturile şi onorurile statului ofiţerescă, împlinindu - se prin aceasta o vechiă dorinţă a medicilor militari.* * * Bonaţiune. Ilustritatea Sa d-lă Episcopa Michailă Pavelă a dăruită pentru canalisarea oraşului Oradea-mare dilele acestea suma de 10.000 fi. v. a. Representanţa oraşului a decisă acuma, ca una din stradele Ofradiei-mari să porte în viitor şi numele de „strada Pavelă.“ * Sarcofaga vechiu. „Românulă“ spune, că în cerculă Silistrei nouă s’a găsită între Almalau şi Silistra, la graniţa română-bulgară, ună sarcofagă monumentală, care constă din două bucăţi de marmoră şi pe coperişă are săpate figuri ce represintă fiinţe mitologice. Sarcofagulă e lungă de 2 m. 40 cm., lată şi înaltă de 4 m. 80 cm. In elă s’au găsită, pe lângă ose, câteva lampe mici, două urcioraşe de argilă şi mai multe ghiare de uliu. Sarcofagulă s’a desfăcută la 28 Aprilie în presenţa prefectului Constanţei şi a altoră persons. D-lă archeologă Gr. Tocilescu se va duce în Dobrogea să studieze acestă monumentfi, care se crede a fi de origine romană.* Din capitala Kulturegyletului. In adunarea generală a representanţei orăşenesci a Cluşiului s’a vorbită despre mania sinucideriloră în capitala „Kulturegylet“-ului. Profesorului de universitate Dr. Gustav Groisza descrise în colori grozave pericolulă ce ameninţă pe tinerii din Cluşiu, din causa corupţiunei ce domnesce în urma imoralităţii pricinuite prin îmulţirea neînfrenată a chelnăriţelor, în cârciumele Cluşiului. Dr. Groisza amintesce, că în chilele trecute doi studenţi, seduşi de machinaţiunile unor femei destrăbălate, s’au sinucisă. Vorbitorul o întrebă pe căpitanulă oraşului, ce are de gândă să facă? Căpitanulă oraşului, Deák, răspunde, că are să facă în curândă o controlă strictă, pentru ca să alunge din oraş şi, cum a mai alungată deja, pe mai multe chelnăriţe. Dar îi trebue timpă şi informaţiuni, deoarece multe chelnăriţe trăescă în case private. Primarul Cluşiului, Albay, declară, că autorităţile politice vor lua sarcina de a supraveghia moralitatea tinerimei. Se va face ună stătută, care să reguleze posiţia chelnăriţelor în localele publice. * * * * * * * * O cunună pentru regina Natalia. Din Belgradă se anunţă, că ună comitetă de dame, în fruntea căruia se află soţia generalului Lieşanin, a comandată la ună giuvaergiu în Viena o cunună de foi de de aură cu marca ţărei sârbesc!, în mijloculă căreia se află portretulă regelui Alexandru încadrată în diamante. La uină capă ală cununei suntă gravate cuvintele : „In memoria cailei de 6 Martie 1889.“ O deputaţiune de dama va duce acestă dată preţiosă, care costă 20,000 franci, reginei Natalia la Yalta, dimpreună cu o adresă compusă de poetulă sârbescă Matia Bană și toate acestea ca omagiu ală femeilor serbescă pentru regina.* * * Paulina Lucca, vestita cântăreţă, va serba în anul acesta, precum se anunţă, jubileulă ei de 80 de ani ca artistă. * * * Jude omorith. Judele comunală Karol Zakal din Nemesnep, comit. Zala, a fostă găsită omorîtă pe hotarulă localităţii Baglad. Ucigaşii suntă ună fostă servitoră ală judelui şi servitorulă lui cela nou. Amândoi suntă prinşi. Omorulă l’au comisă, ca să-lă jefuiască de bani. ________ Principele moştenitori aii României şi foile germane. ţiarul cancelariului germană „Norddeutsche Allgemeine Zietung” în numărul de Vineri, 3 Maiu 1889, publică următoarele: Primirea atâtă de cordială, a cărui obiectă, după informaţiunile unanime, a fostă acum de curendă succesorală la tronulă României, Principele Ferdinand de Hohenzollern, trebue, fără nici o îndoială, considerată ca ună evenimentă politică de forte mare importanţă. Aclamaţiunile simpatice cu care o mulţime de popor ei a salutată pe tinerulă Hohenzollern probeză, câtă de multă era întemeiată speranţa, că chiămarea principelui ca moştenitoră al tronului va stabili în România o întemeiare învederată a sentimentelor monarchice şi a ataşamentului cătră dinastie. O dinastie consolidată acesta este acum , prima şi cea mai importantă condiţiune, care poate garanta României asigurarea existenţei sale, a individualităţei sale ca Stată, şi o desvoltare prosperă. O repede privire asupra istoriei poporului română va fi suficientă pentru ca acestă adevără să înlăture orice îndoială şi orice contestaţiune. Istoria interioră a țărei moldovala