Gazeta Transilvaniei, iulie 1889 (Anul 52, nr. 146-170)
1889-07-08 / nr. 152
iielactissea, Administratinnea si TipagiaSa: BRAŞOVU, piaţa mare Nr22. Scrisori netransate nu e o prisaescu. Manuscripte nu se retrimit ! Birourile de mucuri: Braşovu, piaţa mare Hr. 22. inserate mai primea cuînVIena Rudolf Mosse, Haatetusiein & Vogler (Oto Maas), Heinrich Schalek, Alois Hern dl, M,T)ukes, A.OppeUk,J. Banneberg ; în Budapesta: A. V Goldberger, Autón Mezei, EetsteinBemat; ín Frankfurt: G. L, Daube; ín Hamburg : A. Steiner. Preţul inserţiunilor şi: o aeriă ffarmonda pe o coloanA 8 cr. in 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina Hl a o teună 10 cr. v. a. sau 30 bani. -A-^TTJX-iTJ XIXZ. „J-izota“ iese in docirecti AMaimts yiitrt Ansti-vaearia Pe unu anu 12 fi., pe ş0se luni 6 îl., pe trei luni 3 fi. Pentru România si străinătate Pe unu anu 40 franci, pe ş6se luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumeră la toate oficie.'d poștale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamentul pentru Brașovi: la administrațiune, piața mare Nr. 22, Stagiula I.: pe unu. anu 10 fl., pe sése luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusulu în casă. Pe unu anu 12 fl. pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 er. ▼. ». sau 15 bani. Atfttu abonamentele câti şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Nr. 152. Braşovt, Sâmbătă 8 (20) Iulie 1889. ZtToia. SLloon.a,m.entij. „GAZETA TRANSILVANEI.“ Cu 1 Iulie 18S?Ostila rechiu s’a deschisă nou abonamentu la care învitamu pe toțî amiciii sprijinitorii fetei nóastre. Preţulu abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 3 fl. pe şese luni 6 fl., pe unu anü 12 fl. Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franci, pe şese luni 20 franci, pe unu anü 10 franci. Abonamente la numerele cu data de Duminecă: Pentru Austro-Ungaria , pe anu 2 fl. pe şese luni 1 fl. Pentru România şi străinătate: pe anui 8 franci, pe şase luni 4 franci. Abonarea se poate face mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale. Domnii, cari se vor abona din nou, să binevoască a scrie adresa lămurită şi a arăta şi posta ultimă. Administraţiunea „Gazetei Transilvaniei“, Braşovu, 7 Iulie. Piarele francese publică actură de acusaţiune în contra generalului Boulanger şi a soţilor sei Dillon şi Rochefort. Toţi trei, precum soimi, au fugită in străinătate de temere că vor fi arestaţi. In momentul de faţă ei se află în Londra şi nu arată nici cea mai mică voinţă de a se presenta înaintea tribunalului de stată, care a fostă anume înfiinţată pentru a-i trage la răspundere. Nu mai încape Indoiela, că Boulanger este şi astăcjî, deşi s’a refugiată în străinătate, ună peliculă mare pentru republică, din causa popularităţii ce şi-a câştigat’o in ţară şi mai alesă pentru că are ambiţiunea de a juca rolulă unui salvatoră ală Franciei. Aderenţii generalului refugiată se şi laudă, că dictatura lui este numai o cestiune de timpă şi că la alegerile viitoare ţara în coverşitatea ei majoritate îi va da votul lui. Ministerial Tirard a luată măsurile cele mai energice spre a combate influenţa lui Boulanger la viitoarele alegeri. Astfel, în şedinţele ultime ale camerei şi ale senatului a făcută se se voteze o lege, prin care se pune stavilă candidaturilor multiple şi se face astfel o imposibilă ună plebiscită în favoarea generalului Boulanger. Totodată d-lă Tirard, ca se se asigure şi mai bine faţă cu orice eventualitate neprevectută, a urmărită pe generalulă Boulanger însuşi şi procurorulă republicei îlă acasă acum înaintea senatului, care s’a constituită în tribunală de stat „că în anii 1886,1887, 1888 şi 1889 a urzită una complota spre a răsturna guvernulă şi forma de guvernamentă şi spre a seduce pe cetăţeni, ca se se redice cu arma în contra autorităţii constituţionale“, Rochefort şi Dillon sunt acusaţî ca complici ai generalului. In ce mari proporţiuni asolută se facă propagandă generalulă Boulanger pentru scopurile sale, reiese destulă de clară din datele ce le conţine actul de acusaţiune. Pe timpulă când a fostă ministru de resboiu s’au împărţită în totă Francia în milioane de esemplare 44 de diferite portrete ale generalului Boulanger, dintre cari 16 cu biografii întocmite pentru poporă, în cari se scriu adevărate legende despre generală. Timpă de 17 luni, câtă a fostă ministru, generalulă a subvenţionată foile sale cu 242.693 franci. Suma aceasta s a întrebuinţată numai pentru a glorifica persona lui Boulanger şi a face propagandă pentru elă. Complotulă lui Boulanger — orice procurorulă — avea de scopă nimicirea republicei. Boulanger se încunjura numai cu inimici ai republicei, şi sta în relaţiune cu prinţii şi cu omenii loră de încredere. Elă era în alianţă şi cu doi anarchiştî. Scopulă lui a fost de a impune ţării dictatura sa cu titlulă provisoră de „consulă pe viaţă. “ Mai este acusata generalulă, că a primită bani din străinătate. In 1888 a primită 1275 de scrisori cu bani, între cari 128 din străinătate. Boulanger avea numai ună salară de 12.000 franci la ani, dar cheltuia sute de mii de franci. Exista o cassă secretă din care se împărţeau sume mari la agenţi şi între poporă cu scapă de a agita în favoarea lui Boulanger. La aceste se mai adauge acusarea, că Boulanger a coruptă organe ale poliţiei ca se-i ajute în casulă unei râseele şi că pentru scopulă acesta a stată în corespondenţă şi cu funcţionari de stată. Cea mai gravă acusare este însă aceea, că generalulă Boulanger a întrebuinţată bani din visteria statului spre a-şi plăti datoriile sale private, că a primită bani dela literanţî ş. a. Aceste acusaţiuni sunt reservate pentru tribunalele ordinare şi nu se va pronunţa asupra loră tribunalulu de stată. Decâ s’ar dovedi aceste acusaţiuni din urmă, care involvă delicte ordinare, atunci generalulă Boulanger ar fi pentru totdeuna moralicesce nimicită. Intr’aceea aderenţii lui Boulanger se pregătescă la o nouă luptă, a căreia reuşită ori nereuşită depinde şi dela resultatulă procesului, ce i l’a intentată guvernulă republicei. Se poate înse ca acestă procesă se fiă numai începutulă dramei, ce se desfăşură în Francia. IDIifcT -AJF"-A-22JL. Germania şi Elveţia. Arenda cancelarulu Bismark să’şi răsbune pe Elveţia din causa afacerei "Wohlgemuth, căşuneză pagube enorme comerciului germanii. Guvernul germann, de necaz, că guvernul elveţiană nu i se închină, nu se umilesce,a ordonată a se controla forte severii la graniţa elveţiană totă ce întră din Elveţia în Germania. Acum se scrie din Lindau cătră „Münch. Neuest. Nachr.“, că urmările acestei măsuri păgubesc, în prima, liniă esclusiva pe comercianţii germani. Sunt mărfuri, ca mătase, torta, a căroră controlare nu numai e una china pentru espeditorul, dela graniţă, dar întârdiă espedarea mai departe, şi apoi le şi espune a fi stricate prin despachetare şi reîmpachetare. Din toate părțile dela graniță se ridică plângeri, că măsura guvernului e păgubitore comerciului germani, și se cere retragerea ei. Gânditu-s’a cancelarilo, că printr’unii actu de ridiculă résbunare pricinuesce pagube supuşiloră imperiului ? Pregătirile de résboiu ale Rusiei. Din Chişineu, în Basarabia, i se scrie „Telegrafului Româno“ din Bucuresci. Guvernorulu nostru, generala Constantinovici a fost zilele trecute la Odesa, unde a luata parte la întâmpinarea solemnă, ce s’a făcută comisiunei de inspecţiune a marinei ruse de pe Marea Negră. Comisiunea, după ce a inspectata portula din Odesa, a plecata la Sevastopola, unde a făcuta o minuţiosă inspecţiă vaselora de resbelă aflătore în porta. La orândula ce s’a data cu acestă ocasiune, d. generală Vonder-Koop, guvernorula generală ala Rusiei de sudu, într’o convorbire a esprimatu următorea părere, ce mi-a comunicat’o aci însuși generalulă Constantinovici: „Rusia se pregătesce temeinica pentru resboiu, dar va face iotă posibilulă, pentru a depărta era vărsărei de sânge pănă ce’și va crea o marină seriosă pe Marea Neagra. Aceasta marină nu e de cea mai neapărată trebuinţă, căci fără ea orice resbela în Orienia, va avèa sortea resbelului trecuta. In diua când erăşi vomă fi sub zidurile Constantinopolului, la Dardanele, ne va eşi înainte redutabila marină englesă, şi atunci din nou vom a fi nevoiţi a strînge bagagiulă și a pleca cu nimică îndărăta. Mai multă decâta atâta, în casă de resbelă cu Austria, avendă a ține grosala armatelora noastre la hotarele Germaniei, linia dela suda cu toate porturile rămâne la discreția marinei străine. Trebue deci, ca întreaga atențiune a nostră să fiă ațintită asupra grabnicei creerî a marinei pe * FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ Intâlnirea mea la Bucuresci cu poetulii Eminescu. După 18 ani petrecuţi pe băncile celor mai bune scule primare, secundara şi superiora din Austria, şi după un serviciu de aproape 10 ani, împliniţi în magistratura şi administraţiunea publică a ţării, m’am hotărîta şi eu, cu multă durere sufletescă, să părăsesca Ardelula. Cu greu îmi venia a dice: „rămasa buna“ locurilora iubite, în care se odihnesc rămăşiţele pământesc! ale părinţilor mei şi de care îmi suntă legate toate amintirile din copilărie şi din juneţe. Mă mângăiam, însă cu împrejurarea, că trecu în Ţera românescă, unde nu voiu pute fi considerata ca străina şi unde prin o ocupaţiune, corespunde tóre cu gradul meu de cultură, îmi voiu pute agonisi cele trebuinciose, spre a pute fi folositorii ţărei şi naţiunei mele. Astfel, în luna lui Septemvre a anului 1875 am plecată dela Braşovă în ţeră. Comunicaţiunea între Braşovă şi Ploescî se făcea cu deligenţa, or dela Ploescî la Bucuresci cu drumulă de ferii. Multă e plăcută călătoria cu trăsura pe drumula Carpaţilora, printre brad şi printre fagi, pe la vama Timişului de-a lungulă poleloră Buceciului, de-asupra căruia „ Verfulu cu dorna privesce duiosu la Dacia lui Traiană ; dar ea e şi mai plăcută tomna când dilele sunta mai senine la munţi decâta la şesuri. Intr’una din acele dile plăcute de tomnă treceamu şi eu cu căruţa poştei peste Carpaţi şi de pe curmedişulu munţilorB dela Oreţii, priviamu cu sficla la adâncimea mfioratóre din Valea lui Bogdana şi admiramB aspectulă măreţa ala stâncilorB, ce se înălţau în faţa mea pe coma CarpaţilorD. Drumulă făcenda la Posadă o cotitură, numai vara se mai audia la pocniturile biciului câte una răsuneta din înfundăturile munţilor, şi în delula Comarnicului ecouri ne mai răspundânda la trîmbiţa surugiului, simţiam. că ne depărtăm de Carpaţi şi ne apropiăma de câmpia din regiunea inferioră a Prahovei. * După acastă scurtă şi încântăre căletoriă m’am pomenita, ca dintr’ună visă, în mijlocula unui sgomota asurditor, făcuta de vândătorii ambulanţi şi de circulaţiunea birjilor, pe stradele Bucurescilor. Capitala României era pentru mine o lume nouă, în care nu mă soiam orienta şi, neavându ce face, pribegeamă pe strade, privindu firmele pravaliilor, cari mă indignau cu inscripţiunile loră: Marele Cafen Bulevard. Casă fundat la 1870. Aici uu slobod face murdăriă. Apoi mai târdiu: Furnisorulu al Curţii Regale. Fabrica de cafea Grecii turcii Orientalii, seu: Biserica Kretiulesko. Hotel Oteteleschawo. Marka judeţiului Mehedinţii. Acesta gena de ortografie şi concordare în limba română îmi indica progresele făcute de gramaticii din direcţia nouă, că fiecare poate scrie românesce cum îi place şi cum vorbesce. Prin urmare, Nâmţulă, Grecula şi Evreulă la Bucuresci scrie cum pronunţă epocită şi schimonosita. Eu, din vechia direcţiă, védéndu aceasta limbă nouă, m’am întristata, simţinda, că cu anevoiă voiu pute străbate printre aceşti „gramatici“ cu cartea mea românâscă, învăţată dela Cipariu, care avea pretensiunea să dică, că şi limba română, pentru a pute fi corecta scrisă, trebue învăţată, având şi ea regulile sale, ca şi oricare altă limbă neo-latină. Timpul tăcea şi trecea; erna se apropia, pilele gerase şi întunecose ale ernei le-am petrecuta mai multă în cafeneaua Labes din fosta „Stradă germană,“ unde, întâlnindu-ne mai mulţi Români de pretutindenea, datu-le-amă acestora