Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1889 (Anul 52, nr. 244-267)
1889-11-01 / nr. 244
Braşovu, 31 Octomvre. Este aşadera adevărată, că nşpanulii dela Bistriţă voiesce se omoare reuniunea înveţătorilor români „Mariana“ din Născudă. Corespondenţa ce o publicămu mai josu ne arată acesta destulă de lămurită. Reuniunea „Mariana“, care s’a înfiinţată încă pe când era ministru reposatulu lor. Eötvös, a aliată de lipsă cu timpulă se ’şi modifice statutele sale în unele puncte şi s’a adresată în scopulă acesta la inspectoratul ungurescu de şcole în Bistriţa, ca se înainteze statutele modificate guvernului. Acesta s’a întâmplată încă la finea anului 1879. In 1880 s’au retrimisu statutele dela ministeru, ceréndu-se unele modificări și ca se fiă alăturată o traducere maghiară. Jupa ce s’a satisfăcută cererei s’au preseutatu statutele din nou. Alai târfiiu s‘a mai cerută ba una,ba alta, ba se se mai alăture câte unu esemplaru, ba se se mai facă ceea și ceea modificare. Tóate s'au întâmplat, dar de aprobare nici pomenire. Intr’aceea trecură aproape lnn, ani, unu intervală destulă de lungă spre a se putâ finalisa o asemenea neînsemnată formalitate, care pe lângă puțină bunăvoință s ar fi putută resolva în câteva septemâni şi când bieţii învăţători, urându-li-se de a mai aştepta, au făcută din nou întrebare la inspectorul reg. de şcole în Bistriţa, acesta li-a respunsu, că traducerea în limba maghiară a statuteloru „trebuesce se fiă mai întâiu autenticată De atunci şi pănă în fiiua de astăfii fispanulă Banffy cu credinciosulă seu, inspectorulă Havas (Berger), totă chibzuescă pe care drumu se espedeze statutele reu- niunei „Mariana“ la ministerialul de instrucţiune în Pesta, ca se fiă provefiute cu clausula de aprobare, dar nu mai potă ajunge la nici o hotărâre. Poate că aşteptă pană ce se va înfiinţa linia ferată Bistriţa-Cernăuţi, vrendu se le trimetă p’acolo, ca nu cumva statutele luândă drumulă pe la Deşiu se molipsăscă aerulă din ală doilea paşalicu „de modelă“ ală d-lui Banffy, Solnoca-Doboca. Ori dera le-au trimisă aşa de bine pachetate şi sigilate încâtă cei de la ministeriu nu le-au mai putută desface, ci le-au aruncată în magazia cu vechiturile. Destulă că reuniunea „Mariană“ aşteptă în zadară de fiece ani de fiime după resolvarea cererei sale de a i se aproba statutele modificate. Era lucru firescu, că pe câtă timpă nu s’a aprobată proiectulă stătutei oră modificate, au rămasă în vigore statutele cele vechi aprobate și reuniunea șî-a continuată activitatea sa pe basa acestoră statute. Corespondentulă nostru ne spune, că factorii datatorî de tonă ai reuniunei, „avândă în vedere mersulu nenaturală ală lucrurilor și spiritulă neliniştită importată în acestă comitată, au aflată lucru mai cu minte a nu mai face încercări de a se aproba modificările stabilite în adunarea din Sângeorgiu“. Dacă însă membrii reuniunei „Mariana“ au aflată de bine a nu se mai opune mersului nenaturală ală lucruriloră şi spiritului neliniştită ală ocârmuitoriloră comitatului, şi a renunţa la ori ce altă încercare pentru aprobarea statuteloră modificate, ocârmuitorii la rânduiri loră n’au încetată cu încercările lor şi de a face cu neputinţă esistenţa reuniunei înveţătorilor români. La anul 1885, adecă tocmai pe când cei dela „Mariana“ au argitată resolvarea cererei loră, fispanulă Banffy a adusă în viaţă aşa numita „reuniune generală a învăţătorilor din comitatul Bistriţa-Năsăudă“. Scopul lui era de aci încolo, ca toţi învăţătorii români să fie membri ai acelei reuniuni maghiare. De aceea s’a şi adresată la comitetul administrativă ală fondurilor din Năseudă, ca se ia disposiţiuni, pentru ca toţi învăţătorii şi toate înveţătorele dela şcolele elementare fundaţionale să se facă membri ordinari ai reuniunei înveţătoresti maghiare. Comitetul i-a fost respinsă fişpanului, că învăţătorii români amintiţi sunt et deja membri ai reuniuni „Mariana“ înfiinţate mai de multă, cu statute aprobate de ministeră. Hispanulă Banffy însă a răspunsă cu o straşnică poruncă ce amu publicat’o în văra I anului trecută, prin care impune tuturoră înveţătoriloru şi învăţătorelor, dela şcolele române, ca să se facă membri ai reuniunei maghiare, susţiindă între altele, că „vechia reuniune „Mariana“ nu i se mai pote considera ca esistentă, deore-ce statutele aprobate ale acelei reuniuni, fiindu modificate printr’o decisiune a adunării generale, în forma loră modificata pănă afil încă n'au primită aprobarea.“ Va să fiică, încă din Februa- i rie anulă trecută, când s’a scrisă acâstă poruncă fişpănâscă, era învederată, că d-lă Banffy uneltesce la viaţa reuniunei „Mariana“. Nu mai era dor de lipsă, să asigure, că „consideră noua reuniune maghiară ca o pârghie, ce oferă ocasiune şi este ună bună stimulă de a se califica învăţătorii şi mai multă în limba statului.“ Atunci amu atrasă atenţiunea Năseudeniloră şi am fiisă: „Ei bine Banffy merge înainte, dar ce facă Năseudenii?“ Ce au făcută, ce n’au făcută, destulă că în fidele trecute protonotariilă comitatului s’a dusă la Năseudă, a luată subţiară actele reuniunei „Mariana“ şi s’a dusă p’aci încolo cu ele, declarându suspendată activitatea ei. Nu cumva voră fiice și acuma „factorii dătători de tonă“, că este „mai cu minte“ a nu face încercare de a reactiva reuniunea „Mariana“, ca se nu se agite pre multă „spiritele neliniştite“ dela ocârmuire? Corespondentulă nostru nu ne amintesce cu nici ună cuventă despre paşii ce i-ar fi întreprinsă sau ar vrea se-i întreprindă învăţătorii năsăudenî în potriva mesuriloră volniciei rispănescî. Dar noi credemă cu neputinţa ca factorii Reuniunei „Mariana“ se nu încerce măcară acum totu posibilulu spre a salva viaţa acestei reuniuni românesc!, orî cât de mare ar fi terorismulă ce domnesce aflî în acelă comitată. Banffy póte fi ună mare şi puternică paşă, dar mai presusu de elă suntă cerinţele culturei nóstre românesc!, este dreptulă şi libertatea poporului română! învăţătorii români năsăudenî trebue se se arate demni de marele nume, ce’lă porta reuniunea loră ! FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ Poesii poporale Culese de holiti Crainică, învăţătorii în Urisiula inferiora. De ţi-sa dragă, bade, dragă, De nu, bade, lumea-i largă, Inşală-ţi murgula şi alargă Şi’țî cată alta mai dragă, Fară cu cosiță negră; Cala mea pera e gălbioru Şi ’sa drăguță tuturora, Tuturora voinicilora, Şi la mari și la mai mici, Tata la steaguri de voinici. * Năfrămuță de mătasă, Maică, drăguțulu me lasă. — Lasa-la și tu fetula meu! — Ba eu nu, că ’mi pare rău. Uită-te în faţa lui, Dă-i ca spuma laptelui. Din obraz picură sânge După ela inima’mi plânge, Din faţă-i picură miere Când îla vădit inima’mi piere. Drăguţu ce mi-i draga mie N’are casă, nici moşie, Făr’ petea pe pălăria; Nice vaci cu carne largi, Fără pipă cu cănaci*), *) Cănaci,ciucuri. Nice junei cu corne lungi Fără curele cu bumbi. Peteluţă’n colopaşu Drăguţu mi-i dusa la Blasa, Nu s’a dusa să nu mai vie, Că s’a dusa să’nveţe-a scrie; Tota a scrie şî-a’nvăţa Şi-a veni şi m’a lua, De-oiu vedea că nu me ia M’oiu duce’n gârlă la moră Şi-oiu lua năsipa în polă Şi i-oiu ţâpa’n ochi să moră; Ori să moră, ori să peie, Ori să viă să mă ieie. Sub tufa de stejerela Sédé badea streinelu Cu-a lui mândră lângă elu, Tată îi dă mere din sânu: N’a, bade, că eşti străina. — Io mândruţă n’oiu mânca Pănă nu mi-i cuvânta: De când ai eşite din satu Câţi feciori te-au sărutată . — Câţi au fosta, bade, ca tine Toţi m’au sărutată pe mine, Câţi au fosta ca dumniata Toţi mi-au sărutată gura. Cântă cucu pe săgeţi Remânere-ai, sată, seereto Decă pe badea nu’la veda ; Cântă cucu pe sub vii Decă tu bade nu vii Casele nu sata suntă pustii. Ş: Plină-i casa de feciori, Nu’sâ c’ai badii ochişori; Plină-i casa de voinici, Nu’şâ c’ai badii ochi aici. Nemţule, din şirulă tău Nu-i voinică ca badea-al meu, Nemţule ’n compania ta Nu-i voinica ca bădiţa. Frundă verde de lemnu scrisă Tinerela drăguţă mi-am prinsă, Tinerela ca şi-o bumbuşcă Hâdele pe mine crișcă*). La’să să crisce, că nu’mi pasă, Că-’să tinerea și frumosă. Când me duca io pe cărare Scuturată ca și-o hore Pe badea inima’lu dore. Duce-m’oiu dintr’ăsta locu Să facă la rele norocă; Duce-m’oiu cât’oiu vede Cu urâtă n’oiu mai șéde, Că urâtu-i bolă grea De und’se pune nu se ia. * *) Crâşnescă (de invidia). Spusu-ţi-am, măicuţă, bine Să ţii oile pentru mine Să mă dai în sată cu tine; Ai ţinut a ijile’nvrestate Şi m’ai dată în satu departe De viu cu desagii’n spate Şi cu cişmele stricate; Cu desagii pliul de rouă Cu inima ruptă ’n două, Cu desagii ’npăturaţi Şi cu ochii lăcrămaţi. Maică, măiculiţa mea, De mi-i da dup’ună urîtă N’oiu mânca cu ela din blidă, Că umbra urîtului Şede’n fundu blidului Şi blidu-i de cusutoră Nu se sparge pănă morți, Şi blidu-i de porţolană Nu se mai sparge suland.— * De-aşi sei, maică, că me-i da, Mai bine m’așî spentura Intr’una vérfu de solovírvu**) Intro margine de tergă, Să se mire tota tergu De ce trebă-i urîtu, Să se’nvețe maicele Cum se’și dee fetele, *) Sultană , niciodată, pururea. **) O flore roșia - albastră cu mirosu ■plăcută. L II. „Gazetft“ ese în fiecare dt. Atonumente pentru Austr roana. Pe unu anu 12 u., pasése luni 6 fl., Pe trei luni 3 fl. benru România şi străinătate. Pe unu anu 40 franci, pe şese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumiră la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Anonamenmia pentru Braşov, la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, etagiulu. I., pe unu anui 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl., 50 cr. Ou dusulu în casă: Pă.alipii anii 12 fl. pe sese luni 5 fl., pe trei luni 3 fl. Tinu esemplaru 5 cr. v. a. seu 15 bani. Atâta abonamentele câtu şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Rfaf citartea, trailnistiatiimea si Tipografia: EPAŞOVU, piaţa mare Nr. 22. Scrisori nefrancate nu fie pictorescu. Manuscripte nu se retrimite birourile de amaciri: Brasovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescü în Viena Hudolfu Moaşe, ßmsenstein & Vogler (Otio Maas), Eemrich Schalek, Alois Berndl, M-Luhes, A, Oppelih,JLan~ neberg; în Budapesta: A. V. Goldurger, A nton Mezei, Eckstein Bernat; ln Frankfurt: G. L.Daube; în Hamburg: A. Steiner. Freţulu inserţiuniloru; o seria Barroonda pe o colonie H cr. şi 30 pr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina 111-a o seria 10 cr. v. a. gen 30 bani. Nr. 244. Braşovii, Mercuri 113 Noemvre 1889. Corespondenţa „Gaz. Trans.“ De, lângă Năsăudă, 6 Noemvre 1889. Suspendarea activităţii „Reuniunei Mariane“ a învăţătorilor din fostulă Districtu alui Nâsăudului şi cuiură. Intre instituţiunile, cari poseda cele mai eminente calităţi pentru a pute stîrni, desvolta şi răspândi interesul în poporu pentru cultura generală cu mai multă succesi, ocupă locul a primit reuniunile învăţătoresci. Atâta însemnătate le atribui acestora instituţiuni luminatulu bărbata de stata, marele idealista şi distinsa poeta