Gazeta Transilvaniei, aprilie 1890 (Anul 53, nr. 75-96)

1890-04-15 / nr. 85

Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 85 — 1890. Ce barbară lucru! N’are nici atâta pri­cepere ministrulă, că cu câtă mai multă forţeză pe Nemaghiari a învăţa o limbă, de care n’au trebuinţă, cu atâtă mai rău tace. Românii români voră rămână, jupâne Csaky. Dinafară. Crearea unui nou corpi­ de armată germană pentru Alsacia-Lotaringia a provocată în Francia o mare activitate militară. Corpul F ală şăselea de armată franceză, care e comandată de genera­­lul­ Miribel și ală cărui cartieră princi­pală se află în Nancy, va fi mărită în Main la efectivulă de 59.000 omeni, și astfel, va pute opune aceeaşi putere co­loră două corpuri de armată germane, 15 şi 16, din Alsaţia-Lotaringia. Corpul F ală şeselea de armată franceză va fi com­pusă atunci din: 57 batalioane de infan­­terie şi 9 de vânători, 70 baterii de câmpă, de fortărâţă şi călăreţe, 84 es­­cadroane de cavalerie, 4 companii de geniu şi 4 de trenă. Totodată se anunţă, că ministrulă de răsboiu Freycinet a plecată din Parisă, ca să inspecteze de­partamentele şi trupele dela graniţa esti­că. Impăratulă germană Wilhelm 11 se află acum în provinciile renane, unde a sosită Mercur­ în Strassburg. S’a „ni­merită“, ca să fiă împăratulă germană în Alsația-Lotaringia în acelaşi timpă, în care ministrulă francesă de răsboiu inspectază trupele francese dela granița de cătră răsărită, prin urmare,şi de cătră Germania. Dar ca să nu se alarmeze lumea, imperatula Wilhelm a căutată să o liniş­­tască cu o înainte într’unfi toastă, ce­­­l’a ţinută la cină pe bordulă vaporului „Fulda“ în Vilhelmshafen, unde se du­sese din Bemen, ca să visiteze flota. In toastă a spusă împăratulă, că elfi nist­­esce să susţină pacea, urmândfi princi­­piulă: „Noi Germanii nu ne tememă de nimenea’n lume, decât şi de Dumnecreu!“ Decă în pressă şi în vieţa publică se ivescă semne de pericule, cjise’mpăratulă, gândiţi-vă numai mângâiaţi, că situa­­ţiunea nu e totdeuna aşa de rea. „Aveţi încredere în mine, adause împăratulă, că voiu apăra pacea, şi decă în pressă se esplică altfelă vorbele mele, atunci adu­­ceţi-vă aminte de cuvintele ce le-a 4­0 ună împărată: 0 vorbă împărătescă să nu se sucescă şi întortocheze“. In privinţa călătoriei împăratului ger­mana Wilhelm 11 în Rusia aduce foia ru­­sescă „Grasdanin“ urmatorele amănunte: împăratulă germană, care va sosi în Iunie, va petrece în Rusia trei săptă­mâni. Afară de Petersburg şi, împăratulă Wilhelm are de gând şi să visiteze, până la marile manevre din partea vestică, Moscva, Chiev, Vilna şi Varşovia. Im­­păratului germană va fi însoţită de o nu­­merosă suită mai alesă militari superiori. Intre persoanele din suita împăratului Wilhelm, numesce „Grasdanin“ pe: prin­­ţulă Albrecht de Prusia şi George de Saxonia, marele duce de Baden, can­­celarulă germană generală Caprivi, feld­­mareşalulă conte Blumenthal, şefului sta­tului majoră generală contele Waldersee, generalulă adjutantă Weder şi mai mulţi alţi generali. In timp­ ce raporturile dintre Ger­mania şi Rusia pară a se îmbunătăţi, se observă o schimbare în­spre bine şi între raporturile dintre Franţa şi Italia. Pre­şedintele republicei francese călătoresce prin ţară. O flotă italiană sub conducerea admiralului Lovera, l’a salutată în por­­tula Toulon pe preşedintele Carnot, care a primită şi o scrisoare autografă din partea regelui Italiei. Admiralulă a te­­legrafiată la Roma despre primirea ami­cală ce i­ s’a făcută flotei italiane şi Re­gele Umberto s’a bucurată deosebită. Carnot a trimisă regelui Italiei o scri­soare autografă. Francesii se bată cu Dahomey­enii din Africa. In cjilele acestea a fostă o încăe­­rare sângerosă între trupele francese şi dahomeyene. Perderile Francesilor­ suntă de 4 morţi şi 21 răniţi, or perderile Da­­homeyeniloră suntă de 400 omeni. locirea vândărei erariulă nu’şi socotesce nici ună provisionă, şi nici obligaţiunile ce se cuvină visteriei statului nu se vândă cu preţă mai urcată decâtă obli­gaţiunile privaţilor­. Profitulă ce rămâne la vânz&ri de peste 92 procente — bine înţelesă după ce se scade provisională de mijlocire pentru grupului băncilor­ şi cheltuelile ce se facă — se dă celor­ îndreptăţiţi, după ce s'a limpezită so­­cotela cu grupulă financiară. blică la plata cheltueliloră de 59 fl. 60 cr., dintre cari 50 fl. acusatului. Dară pentru biserică. Pentru bise­rica română gr. cat. din Dridiffi a dă­ruită bunulă creştină de acolo losifu Oprisă suma de 60 fl. v. a. cu scopulă, ca din aceşti bani să se cumpere ună policandru, care să se aşede în mijloculă bisericei. La acestă sumă mai adaugân­­du-se din fondulă bisericei 13 fl. 46 cr. s’a și cumpărată ună frumosă policandru de bronză aurită cu 12 lumini. Pentru aceasta faptă creştinască şi vrednică de laudă, preotulă de acolo, d-lui I. Oprişă, împreună cu curatorulă primară Vasiliu Oprişă esprimă prin acesta în numele curatoratului bisericescă sinceră mulţă­mită nobilului dăruitorfi. * * * care putem fi admite şi la Romanii an­tici poesiă poporală, mai vârtosă că ei au avută şi limbă poporală alăturea cu cea latină —­cultă. Cu toate acestea poesia poporală la ori­ce poporfi vechiu şi nou e inferioră poesiei nóstre poporale atâtă în abun­­danţă, câtă şi în genialitate. Ba scru­tând­ă cu deadinsulă, venimă la acea cunoscinţă, că de o poesiă adevărată po­porală isvorîtă, pe nesciute, în modă prea naturală, din sufletulă poporului la multe poporă numai relativă a putută şi poate să fie vorba. Apoi poesia poporală mai nouă a fostă plăsmuită de anumiţi au­tori, cari nimerindă gustului poporului, au isbutită să li­ se populariseze versu­rile şi să devină ca şi poporale. Beran­­ger compusese poesii, cari deveniră cân­tate şi cunoscute de vulgură francesă. Rouget de Lysle compuse „Marseilesa“ şi acesta în revoluţiune se arată ca cân­­teculă poporală isvorîtă din sufletulă şi sângele francesă. Petöfi a scrisă poesii, în cari fiindă depuse gustul ei şi apucă­turile maghiare, acelea devină adorate, de poporă, şi în multe privinţe Ungurii neavândă poesiă poporală, se servesc şi de acelea ca şi de-o poesiă poporală nu numai în cântece de sezătare şi petre­cere, ci chiar şi în chiuituri la jocfi. — Nici cântecele cântăreţiloră cavaleri din timpulă cruciadeloră, nici cele ale Trou­­badouriloră (Trouveriloră) din Provanse, — în Germania cântăreţi amoroşi (Min­nesänger) nu au fostă plăsmuite cu ade­vărată de inima poporului. Nu mai pu­ţină cânteculă „Nibelongilorfi“ dinpreună cu eposulă germană „Kudrun“ ori „Gu­­drun“. Ună cântecfi ca să’lfi primesci de poporală trebue să nu aibă nici cea mai mică legătură cu lira literară. Ce să dicemă apoi de petrecerile poporale, de Carnevalulă de Veneţia, de Kirch­­massurile (Kirchmesse) Germaniloră — Sacsonilorfi — sau de cânteculă tri­vială de odinioră din Parisă numită „Goguet Nu susţinemă, că popoarele Europei şi în specie cele romanice ar­ fi fostă lipsite de darulă plăsmuirei poesiei po­porale, dar asemănândă poesia loră popo­rală cu a nostra, vedem şi ce deosebire mare esistă. Nici ună poporă nu are atâta dară pentru creaţiunea poetică, cum are Românulă, adusă de împăratulă Tra­­iană în aceste ţări. Pentru aceea se şi zice: Românulă e născută poetii !.... IV. Poesia poporală la Români în aceste ţări e foarte vechiă; se pote admite, că nu ne dă cunoscinţă sigură despre tim­pulă, de când s’a născută. E probabilă să fi răsărita cu cele dintâi urme de limbă română, în forma carea este reci­tată în limba română; dér ea este forte vechiă, decâtă ca să o putemă pune în careva dată cronologică. Este încă în­­nainte de epoca lui Aureliană; nu doră din aceea că se cântă: „Rai şi-o Leni, şi-o Leru-i Domne­“ care refrenă poate însemna altceva, decâtă aceea ce se cu­getă aşî că Insémna. In domeniulu antică ală poesiei nóastre poporale ocupă ună însemnata locă „colindele“, „bocetele“ (cân­tecele de morţi), apoi cele de cununiă, descântele de totă soiulă, cântecele de totă soiulă, cântecele de jale și altele. Cele mai vechi suntă însă colindele, bo­cetele, descântecele; or după acestea baladele şi idilele. De când Românulă în aceste ţări şi-a îngropată morţii săi, (şi elfi i-a în­gropata dela colonisarea sa aci), de atunci cu încetulă şi succesivă credinţa romană despre ceea lume a versificat’o în limba sa din Dacia, şi de atunci bo­­cetulă, de atunci şi celelalte. Din tim­pulă apunerei mărirei romane, sau dela invasiunea ordeloră barbare în Dacia, pentru Română se deschide uşa plân­sului, durerei şi năcazului. Din acestea zile pentru dânsulă ceriulă se imnoréza şi pămentulă fumegă, de aci încolo elă îşi petrece o zi bună, două rele. Şi din aceste­­zile „mai vîrtosă* răsară cânte­cele sale de durere sau cânteculă jal­nică poporală. De aci şi cânteculă de jale ală Ro­­mânilor şi numită „Doină* încă e foarte SCHULE VILEI. Secţia din Brăila a „Societăţii Car­­paţii“ a conchiămat şi pe ziua de 12 (24) Aprilie o adunare a membrilor m ei pen­tru a hotărî­ să se concheme toate sec­ţiunile societăţii „Carpaţii“ la o adunare generală festivă în Brăila, pentru a săr­bători ziua de 3/15 Maiu. Exploatarea podurilor­ nascudene. Mi­nistrul­ de agricultură se ocupă acum cu disposiţiile privitoare la esploatarea pădurilor­ năsăudene. După planulă de esploatare, se taie în fiecare ană vr’o 1400—1500 jugăre catastrale din celă mai bună teritoriu de pădure şi preface­rea lemnelor şi în bani se face amăsu­­rat şi împrejurării oră în mai multe pârtii şi anume aşa, ca să pota servi ca basă pentru a întemeia afaceri mai întinse. Totodată s’au luată măsuri, ca în privinţa folosirei lemnelor şi să nu se creeze nici ună monopolă. Ministeriului i­ s’au şi făcută însemnate oferte, ce se voră re­­solva în curândă, şi încă totă se mai potă face ori la ministeră, ori la Banffy­paşa, fişpanulă dela Năsăudă. Despăgubirea regaliilora. Ministrulă de finanţe a pusă, resp. a prelungită terminulă de anunţare, pentru a mijloci erariul şi la prefacerea în bani a obliga­­ţiunilor­ dreptului de cârciumăriţă, pe ziua de 1 Iunie n. c., or terminală de plată pe la sfârşitulă lui Augustă. Condiţiunile prefacerei în bani rămână neschimbate, adecă cursulfi minimală e de 92, interesele de 41/2°/0- Pentru mij­Feriţi-vă de procese şi de cămătari! Din Câmpiă ni­ se scrie: Ună bietă lo­­cuitoră română din Ormenişă fu pîrîtfi in cailele acestea la judecătoria din Teca pentru o datoriă de 60 cr., pe care de­­altmintrelea nu era datoră s’o plătască răutăciosului său acusatoră pănă în ziua de sf. George. Judecătoria din Teca numai decâtă trimise pe capulfi bietului omfi ună esecutoră, ca să ’lă esecute, acum nu pentru 60 cr., ci pentru 14 fl.! Omulfi neavândfi bani, se duse împreună cu esecutorulă la jidovulfi din sală Weis Mendel, care îi împrumută bietului Ro­mână 14 fl. pe lângă o camătă de 14 pi­­tule pentru 14­­file. Contractulfi îlă făcu însuși esecutorulă. Astfelă după 14 fl, s’ar veni pe ană mai bine de 36 fl. v. a. Acesta se întâmplă într’o comună ca Ormenisulă, unde se află residența unui fisolgăbirău, notară, gendarmi etc.! Ca în Asia! * * * Pentru limba grecâscă. Conventură bisericescfi reformată s’a pronunțată în favoarea limbei grecesc! în gimnasiu, ca a unui mijlocă puternică pentru promo­varea umanismului şi spiritului protes­tantă. Conventură cere ministrului, ca înainte d’a păşi la esecutarea planului său, să’lă comunice şi bisericei reformate, pentru a’şi da şi ea părerea. El de nu va voi, atunci biserica va lua în cerculă său de activitate dispoțiunile corespunzătoare. * * * Procesă pentru calumniă, înaintea curţii cu juraţi din Cluşă s’a pertractată la 11 (23) Aprilie procesulă de pressă intentată de procuroră în numele direc­­ţiunei poştale din Sibiiu în contra con­telui Zdenko Klebelsberg pentru calum­­niă. Intr’unii articulă apărută în „Ellen­zék“, învinui adecâ contele direcțiunea poștală, că la ocuparea posturiloră de magistri poștali se lasă a fi mituită. Ju­rații achitară pe acusatură conte, or tri­­bunalul îi condamna pe acusatorulă pu­* * * * * * * * * Sporirea armatei. O foia vienesă spune, că e vorba de sporirea armatei cu 34 regimente de infanterie și cu 2 regimente de cavalerie, or regimentului împărătescă de vânători se va transforma în 3 regimente și că în fine pentru toate regimentele se va introduce ună singură felă de passe-poil. * * * * * * Târgula de oi dela Ormenisă. Despre obicinuitură târgui de oi ală Sângeor­­giului, ce se ţine în Ormenisulă de Câm­­piă, ni­ se scrie, că mai alesă în primele patru zile dela începută a fostă viciu, s’au vândută forte multe oi, dar cu ună preță bagatelă : berbecii cu câte 4—7 fl., oi sterpe 3—4 fl., oi cu miei 5—6 fl., pe când iernatură unei singure oi în acele părţi a costată câte 2,50—3 fl. Omenii însă au fostă siliţi a le vinde, pentru că lipsa de bucate e foarte mare; în urma aniloră răi de mai nainte, abia se află în jurulă acela câte 8—10 oameni într’ună sată, cari să aibă bucate de ajunsă pănă la noua recoltă. Târgulfi acesta dura pănă acum câte trei săptă­mâni şi mai bine, în urma unei ordina­­ţiuni mai înalte însă, comitetulfi comu­nală a redusă târgulfi la o săptămână, anume 4 zile pentru oi şi 3 c­ile pentru vite, ceea ce s’a publicată şi în moni­­torulă oficială ungurescă. Astfel, ziua de târgă avea să fiă în 22 Aprilie n. Ei, dar n’a fostă aşa. Jupânulfi jidană Weis Mendel, ca arendatură ală târgului şi ală cârciumăritului, avea interesă ca târgulă să nu se reducă. Elfi a dată mâna cu fisolgăbirăulă ungură din Or­menişă şi înţelegându-se frăţesce laolaltă, au mijlocită ca şi în anulă acesta târgul să se ţină pănă în ziua de Sângeorgiului românescă. Astfelă jupanului Weis îi merge acuma bine, căci are mai multă timpă pentru a putè face geşeftă cu po­­porulă. Vorba e însă, că autorităţile administrative din Ormenişă aşa soiu să respecte hotărîrile forurilor­ mai înalte? * * * Sinucidere. Profesorulă de desemnă dela şcolele centrale române din locă, George Vlădărenă, s’a sinucisă astă­­nóapte. Motivul ei sinuciderei e, (Sice-se, o bolă incurabilă, de care suferia. Schimbare de târga. Ministrulă de comerciu a concesa, ca târgulă anuală din Augustă ală Deşiului să se ţină Marţi, Mercuri şi Joi în săptămâna din­* * *

Next